Romanulu, iunie 1882 (Anul 26)

1882-06-25

462 ROMANULU 26 IUNIE 1882 Rusia ar fi acceptând cu totul puntul de vedere al puterilor de Vest, ci ea se arăta mai decisă în contra Porții, și Journal de St. Petersbourg, prin nisce cuvinte forte lămurite, dă astă di Turciei sfatul se adere cât mai repede la Conferință, căci altfel intervenirea va avea loc negreșit și fără cooperarea Turciei. Organul cancelariei rusesc scrie urmatorele într’unul din ultimele séle numere : Este forte adevărat că Porta tot mai stă la îndouială de a recunosce trebuința unei cooperări a puterilor pentru înlăturarea greutăților care au fost provocate în Egipt. Ea merge atât de departe încât afirmă că aceste greutăți au fost înlăturate. Cabinetele nu puteau se se unescă cu acesta părere. Aci sunt de apărat interese forte reale și arginte și de regulat cestiuni de drept de uă mare însemnătate. Cei din Constantinopole, vor pricepe în fine acesta- Diplomația otomană a stăruit ânsă în aceea de a pune la încercare valorea înțelegerii puterilor și a se înduci de asistența iei, spre a o sdruncina daca se pate. Se póte afirma cu siguranță că de astă dată acesta diplomație nu va avea nici un resultat. Déca va fi trebuință de uă intervenire, apoi ea se va face în numele puterilor și după însărcinarea lor. îndată ce Porta nu va mai avea vre-uă îndouială în acesta privință, noi putem fi și cum că ea se va areta mai mlădiosă, de aceea și este cu minte, ca orice măsura care ar deveni trebuinciosă în Egipet se se efectueze în numele unui mandat european. Purtarea de pene acum a lordului Granville și a d-lui de Freycinet ne dă, după cum ne place a crede, că garanție pentru viitorea lor politică în acesta afacere. CRETA Este câtăva vreme de când am publicat un ultimatum adresat Porții de deputații chreștini din Creta, prin care aceștia cereau uă modificare radicală a consiliului administrativ și ca deosebitele departamente se fiă încredințate spre administrare deosebiților membri din consiliu. Ei mai propuneau încă că pașa se nu ia și să nu execute nici uă măsură fără consimțimentul membrului de al cărui resort va depinde departamentul în care va fi vorba să se introducă măsura. Pe lângă acestea ei mai stăruiau asupra măsurilor cerute în ultimii ani, dar ne acordate, și adăugau că nu se vor mai întruni până când Porta nu le va acorda modificarea consiliului și nu le va da împuternicirea de a-și forma singuri bugetele și a lua măsuri, fără ca Porta să le modifice. Astăzi găsim în Neue freie Presse răspunsul pe care Porta a găsit de cuviință se-l dea la aceste cereri ale deputaților chreștini. Acest răspuns are data de 17 iuniü și este adresat de primul ministru guvernatorului generale al Cretei, Fotiades bey. E că-l . Sublima Portă a supus unei desbateri amenințite a consiliului de miniștri cererile de curând ale deputaților chrestini din Creta, precum și raportul Esc. Vóstre în acestă privință, în fine și obiecțiunile rădicate de deputații mahomedani contra celor chreștine, și acest consiliu, în acord cu ordinul imperiale dat în acesta privință, a decis ca, afară de ultimele modificări ale stipulațiunilor din legea organică acordate prin ultimul firman, se nu recunosc adunării generale cretense competința de a discuta sau a modifica vre-unul din privilegiile fundamentale acordate Cretenilor prin legea organică și confirmate prin firmanul în cestiune. Intrucât privesce aceleotărîri ale Adunării naționale care trebuie să modifice sau se completeze alte legi care se află în vigore și care sunt cerute numai pentru satisfacerea unor trebuințe de interes curat local, apoi ele trebuie să fie supuse spre examinare și aprobare guvernului imperial de către două treimi din Adunarea națională. In fine sublima Porta consideră întreruperea desbaterilor Adunării naționale ca vozamatare intereselor țărei și observă că lucrările iei trebuie se fiă resolvate în termenul acordat de lege. Photiades-pașa convocă la 18 Iuniu Adunarea națională în ședință spre a-i comunica acest răspuns. Adunarea îl ascultă în cea mai mare tăcere. După ce guvernatorele general termină, unul din deputații chreștini propuse și motivă două resoluțiuni pregătite mai din nainte pentru acest caz prevădut deja și care fură primite cu 49 voturi ale deputaților chreștinî contra 31 voturi ale deputaților mahomedani. E că una din aceste resoluțiuni , Adunarea națională a Cretenilor protestă contra răspunsului Sublimei Porți de la 17 Iuniu laotărîrile Adunării generale de la 24 Mai anul cuminte și ea stăruiesce ca Porta se le primescă. Ea face pe Sublima Portă răspunde tóre de orî-ce greutate s’ar ivi pe viitor în Creta din causa acestei atitudini a iei. Ea apeleză la maturitatea poporului cretean și ’l recomandă să-șî urmeze în liniște lucrările obicinuite. In a doua resoluțiune, Adunarea națională creténa redusă a recunosce ca dările directe impuse să fie considerate ca tribut și cere ca aceste dări să fie trecute în veniturile insulei; ea declară în fine că este nelegală orice cheltuială care n’ar fi făcută pentru trebuințele generale ale insulei. BULGARIA Se scrie din Sofia, către Neue freie Presse, că principele Alecsandru a primit Marița trecută uă deputațiune condusă de d. Manko Balabanoff. Acesta îi înmânată adresă în care se plânge cu amărăciune contra atitudinea gendarmeriei și contra sentințelor ce se dau. In acest document sădice între altele: „Cuvântul, presa, consciința, inviolabilitatea domiciliului, secretul telegramelor și corespondințelor, dreptul de întrunire, dreptul electoral activ și pasiv, dreptul poporului d’a dispune chiar despre venituri, într’un cuvânt tóte aceste drepturi acordate cetățenilor bulgari și consacrate prin Constituțiune și prin Manifestul Alteței Vostre de la 1 Iuliu 1881, sunt desprețuite și călcate în piciore... Numai cu programa liberală va putea patria să corespundă cu marea lui misiune.“ In cele din urmă principele este rugat se pună în libertate pe d. Dragan Zankoff. „El a fost — elice adresa — în tota vieții lui apărător al drepturilor și libertăților națiunii. Și liberarea mea este pretinsă chiar și de legile esistente, după care nu trebue se se dea nici să pedepsa fără uă sentință judecătorescă. Patrioților celor mari li se cuvine răsplată cr nu exilul.“ EGIPETUL Citim în Neue freie Presse de la 5 Iunie : Primim din Alecsandria spirea despre uă circulară pe care primul ministru, Raghilpașa, a adresat o cu ocasiunea venirii sale la putere a ginților diplomatici și consulilor generali ai puterilor europene. In acesta circulară se dă asigurarea că menținerea și respectarea, în deplina lor integritate, a tutor îngagiamintelor luate de Egipet, formeza unul din puntele principale a programei actualului cabinet, și că miniștrii se vor crede fericiți de a putea executa acest punt. Pene acum, numai, represintanții Germaniei, Austriei, Rusiei și Italiei au intrat în relațiuni oficiale cu ministerul Raghib-pașa. Guvernele Englitezei și Franciei comunică cu el numai întrucât este absolut de trebuință pentru interesele și siguranța personală a Francesilor și Englesilor cari se mai află în Egipet, SGIRIU ALE ZILEI Astăzi, 25 Iuniu, termometrul casei Menu (Sucér. du Luer), calea Victoriei, 75, aréta grade Réaumur . La 12 ore noptea -1-13, La 7 ore dim. ——15.5 La amiédi[24, înălțimea barometrică 759 mm. Cerul senin. D. generare Angelescu, ministru de resbel cu ocasiunea mergere sale la Craiova a inspectat trupele din acesta garnisonă și a asistat la esamenele scólei fiilor de militari de acolo. D. generare Angelescu a plecat la 23 ale acestei luni din Craiova la Severin. * * * Se deschide pe sema ministerului agriculturei, comerciului și lucrărilor publice un credit extraordinar de lei 1.000, pentru construirea aparatelor necesarii invențiunei d-lui Spiru Haret, profesor de matematici, care constă în descoperirea unui sistem basat pe un nou principiu și se referă la măsurarea repeziciunea cursului apelor. * * * Se acordă medalia Bene-Merenti clasa I d-nei Grazia Pierantoni Mancini, pentru scrierile séle poetice. * * * M. S. Regele a bine-voit a numi pe d. Alecsandru Essarcu, licențiat în drept, fost secretar la agenția din Viena și șef de cabinet la ministerul afacerilor străine, în postul de consul general la Constantinopole, în locul dlui Eugeniu Voinescu, demisionat. * * * Procesul celor implicați în abuzurile de la vama Iași se va judeca, după cum spune Liberalul, la 25 iunie curinte. Tribunalul e compus din d-nii G. Linn Gherea, președinte, Fleiștea și Mânăstireanu, membri. Fotoliul ministerului public va fi ocupat de d. G. Râileanu. Statul va fi represintat, după cum află Curierul din Iași, prin d-nii avocați Mircea, Roiu, Șendrea, T. Rosetti, Misir și D. Ionescu, ci apărătorii inculpaților vor fi d-nii Maiorescu, Disescu, Simpson. Audiența se va ține în sala Universității. * * * Conform art. 26 din legea organică a camerilor de comerciți, alegându-se oficiul Camerei de comerciü de la circumscripțiunea II, cu reședința la Craiova, se compune din : D. Grigorie Stăncescu, președinte. „ Costache D. Dimitrescu, vicepreședinte. „ Nae T. Popa, casiar. „ Costache Marinovici, secretar. * * * Se aprobă ca epitropia spitalelor casei sf. Spiridon din Iași se primesca donațiunea de 400 galbeni, lăsată prin testamentul defunctului Adam Pisoschi, supt condițiune ca din venitul acelor bani să se întreție un pat în spitalul din Botoșani. * * * * D. Alecsandru Dancovici , proprietarul moșiei Cornățelul, din județul Dâmbovița, a oferit comunei Bolovanii, atât lemnăria trebuinciosă pentru construcția a patru podețe și un pod mare, cari cad în raionul acelei comune , cât și plata unui conductor însărcinat cu esecutarea lor, comitetul permanent al județului, apreciând importanța acestei ofrande, a mulțămit d-lui Dancovici pentru acesta lăudabilă ofrandă. * * * Reamintim cititorilor noștri că în zilele de 26 și 27 Iuniu, de la orele 9 diminața pene la 4 după amiede, va fi deschisă publicului în sala Atheneului român, casele Costache Ghica, de la antreul grădinei Cișmegiu, esposițiunea lucrului de mână al elevelor sculelor din Bucuresci, și anume: al sculelor primare, a scelei centrale, profesionale, esternatului secundar și a sitului Elena Domnna. * * * Se scie că d. căpitan Săgărceanu a lucrat în relief, în ipsos, planul Plevnei cu împrejiurimile sale, precum și cu posițiunile ocupate de bateriile române ruse și turcesce. Aflăm că ieri s’au espediat două asemenea planuri la Constantinopole, pe la Rusciuk, din care unul este destinat lui Gazi- Osman-pașa. * * * Consiliul județului Râmnicu-Sărat este autorizat, conform votului său din ședința de la 2 iuniu 1882, d’a lua ca împrumut de la casa de depuneri, consemnațiuni și economie suma de lei 100.000 , necesară pentru constituirea capitalului casei de credit agricol. * * * Bugetul veniturilor și chieltuielelor județului Vaslui, pentru exercițiul 1882—83, este aprobat astfel după cum el a fost votat de consiliul județian , în sesiunea sen estraordinară de la 9 luniü curinte. * • * * Consiliul comunei Pârscoveni, din județul Romanați, se disolvă pentru că la inspecțiunea făcută s’a constat că comuna este rea administrată de actualele consiliu comunal. * * * Comuna rurală Bârjovenii, din județul Roman, este autorizată a percepe oă zecime de la contr’ibuțiunile directe către Stat. * * * Comunele rurale Tătărușu, Pașcanii, Lămășenii, Oprișenii, Litenii, Preutescii-Vlădesci, Preutescii-Uniți, Giurgescii, Rotoponescii, Miroslăvescii, Boraia, Fântâna Mare, Țolescii, Horodnicenii, Șasea, Silișcea, Valea Glodului, Baca, Ciumulescii, Șoldănescii, Pleșescii, Bogdănescii, Foresciî, Drăganescii, Răzășeniî și Christescii, din județul Sucéva, sunt autoritate a pei’cepe fiecare câte două zecimî asupra contribuțiunilor directe către Stat. * * * In Monitorul de ieri se află publicat regulamentul de licitațiuni pentru vensarea pădurilor statului pe periodul 1882—1885; asemenea și condițiunile generale pentru esploatarea pădurilor statului pe periodul 1881—1884. * * * S’a aprobat transacțiunea încheiată între administrațiunea domeniilor Statului și d. C. Bucșan, pentru datorie. * * * Leon Saltzmann, fost întreprinzător al bălților din Dobrogea, s’a înfățișat dilele trecute înaintea tribunalului de ocol din Tulcea, acuzat de delict silvic. Acusarea a fost susținută de d. suptstitut G. Carpuz, care a dovedit chiar cu î’egistr’ele acusatului furtul de lemne ce i se impută și mituirile ce făcuse funcționarilor ruși din portul Ismail și gendarmilor car’i l’au ajutat la transportarea lemnelor. Tribunalul, ne spune Sléva Dobrogea, a condamnat pe Saltzmann la ínchisore, aplicând art. 170 și 171 din legea generală a vămilor. * * * Casurile de naștere, căsătoria și încetare din viață a căror declarațiuni au fost înregistrate la oficiul stărei civile a cordunei Iași în cursul săptămânei espirate, de la 13 pene la 20 luni, sunt următorele și anume : Născuți 43, din care 15 creștini și 28 israeliți. Morți 53, din care 31 creștinî 22 israeliți. Declarațiuni de căsătorie 13, din care 5 creștine și 8 israelite. Primim următorea scrisare din Bruxelles. Redacțiunei Românului Bruxelles, 2 Iuliu 1882. Ieri, 1 Iuliu, către orele 3 p. m., s’a pus cea din urmă piatră — în mijlocul unei solemne și oficiale adunări — la edificiul noului palat de justițiă. Cu acesta ocasiune tricolorul belgian fîl tăia pe tote unghiurile colosalului edificiu. Invitații erau conduși în turnul edificiului. Un discurs a fost adresat de către d. de Vester, d-lui Wellens, inspector generale al lucrărilor. Anteia piatră a temeliei noului palat de justițiă a fost pusă la 23 August 1868; planul acestui gigantic edificiu, a cărui mărime și splendore îl înscrie cu drept cuvânt în rîndul ântâilor edificiuri din lume, se datoresce d-lui Joseph Poelaert. In urma acestor solemnități, d. Wellens a făcut să se zidesca în edificiură cutie de plumb conținând un proces-verbale cu constatarea faptului terminărea palatului, supt regința lui Leopold al II și a ministrului de justiție actuale Jules Bara. O salvă de tunuri a închis acesta sérbatóre. MIRCEA C. ROSETTI ieri, la orele 7 sera, s’a transportat corpul regretatului june Mircea C. Rosetti, de la vila Danieleanu la cimitirul Belu, unde i s’a făcut serviciul religios și s’a înmormêntat. Un numeros public a însoțit corpul pene la ultima locuință. Cele mai însemnate organe din capitală, precum Gazeta României, Națiunea, Binele public, Curierul Financiar, Steua Dunării, Ostașul, România liberă și altele, prin represintanții lor, s’au asociat la durerea veteranului și decanului presei române. Carul mortuar, forte simplu, învelit cu postav negru și încărcat de verduță și flori, era tras de două cai fără nici un ornament; înaintea cortegiului mergea preotul. Perderea acestui tenor este regretată, fără osebire de partită, de toți câți au avut ocazia să cunoscă inima, caracterul și aspirațiunile lui. (Steua Dunării). Liberalul din Iași, apărut în doliu , în numărul său de la 24 iuniü, scrie următorele: Vă durerosă scrie ne-a venit din Bucuresci , Mircea Rosetti, cel mai mare dintre fiii d-lui C. A. Rosetti, a încetat din viață Duminica trecută, în al treizeci și doilea an abia al vârstei sale. Cine a cunoscut pe Mircea Rosetti, scie că prin calitățile unei inimi calde, înzestrată cu simțiminte alese, prin uă inteligență cu totul superioră, el promitea ilustrului și nefericitului său părinte să î fiă incarmațiunea vie și continuătore a operei de patriotism și mărire națională începută de tatăl său. El promitea să fiără mândir se națională. Perderea sea ireparabilă pentru familia sea, este adânc simțită în România și de tot ce este tinor, cu speranțe în viitor și iubire de țară. Pătrunși de cea mai adâncă mâhnire, de perderea lui Mircea Rosetti, dorim consolare și tărie nefericitului părinte și familiei, față cu cruda lovire ce au avut. Redacțiunea. Ieri, Luni. Agenția Havas a adus trista veste că Mircea, fiul cel mai mare al d-lui C. A. Rosetti, a murit. Acesta scrie a produs o durere nemărginită în sufletul acelora ce au avut fericirea d’a cunosce pe Mircea Rosetti. L’am cunoscut pe Mircea la Paris în 1878, ș’o iubire mare de la ânteia vedere am avut pentru densul. Cel mai generos suflet, cu un talent oratoric deosebit, cu figura blândă și simpatică, cu idei liberale și juste, având într’ensul focul sacru al patriotismului, acestea tote făceau ca tineretul român din Paris să se grupeze în pregiurul lui și să-l iubescă. Mircea Rosetti deși tenor, începuse a se face cunoscut în Paris. A colaborat la mai multe ziare și a ținut discursuri cari erau remarcate. Toți prevedeau că Mircea Rosetti va deveni unul din cei ântei cetățeni ai României. Inima mișcărei tineritului român din Paris era Mircea Rosetti. Nu lăsa nici un ocasiune de a face ca țara lui, pe care o iubea cu un amor nemărginit, să devie cât mai cunoscută străinilor. La înmormântarea lui Michelet, colonia română, din îndemnul lui Mirea Rosetti, delegând o comisiune de 5 tineri, a depus pe mormântul acelui mare cetățean frances 1 cununa cea mai frumosa cu inscripția : A Michelet la jeunesse roumaine. Cununa de foi de stejar pe care o ducea delegațiunea coloniei a atras atâta impresiunea publicului parisian, încât o aplauda necontenit. A doua z zi a fost reprodusă de tote diarele ilustrate, și un banchet de 600 persone în sala Ragache a întrunit pe studeați. După multe discursuri ale tineretului inteliginte frances, Mircea Rosetti, rădicând un toast în onorea Franciei și a României, a produs admirațiunea tuturor celor ce l’au ascultat. Ziarele de sora reproducând discursul lui Mircea Rosetti, aduceau cele mai frumose laude țereî nostre. Toți din tote părțile veneau și cereau a face cunoscința lui Mircea Rosetti. Țara a perdut în el pe unul din acei tineri a căror inimă bate pentru marea causă română. Scriind aceste puține rînduri, îmi îndeplinesc să datoriă de prietin către cel a cărui amintire va rămâne nestârsă în inima mea. R. Sion Grherei. Cu inima sdrobită de durere anunțăm martea scumpului nostru amic Mircea Rosetti. C’uă inteligință bogată ș’uă inimă cultivată, Mircea Rosetti atrase iubirea și admirațiunea tuturor acelora ce au avut ocasiunea de a-l cunosce. Cu tote suferințele bulei sale, totuși a putut să ne lase câteva scrieri cari dovedesc câte cugetări nobile încoronate pe acest june instruit și laborios. Mircea Rosetti, prin perderea sei, lasă un gol însemnat în societate. Societatea română mai cu semn câtă a plânge perderea sea. (Democratul). Mircea C. Rosetti. — Căruntul bărbat de Stat d. C. A. Rosetti, a suferit uă perdere necalculabilă. Inima sea de părinte a fost crunt lovită în diua de Dumineca trecută : fiul său Mircea, în etate de 32 ani, tenor c’un viitor ce promitea mult, s’a stins din viață. 11) Michelet era tot uă dată și cetățean român. FOITA ROMANULUI 26 IUNIU 2 TIST N — NUVELA — Cu tóte acestea a treia oi, după ce gustai plăcerea fără semăn d’a fi vădut-o eșind din apă (este uă încercare la care puține din frumuseți pot să resiste, dar care pentr’u avea ei’a un triumf), am simțit în inimă ca uă arsură de flăcări, ceva care îmi dicea. Du-te! Ea eșia din cabină unde își schimbase costumul de natație punându-și pe acela al cochetăriei moderne. Perul se mâncă ud de apa mării, strîns și prins la cefă, profilul sau cel fin, frumusețea pelei sale, nu scia ce parfum dulce și îmbătător ce esala mi se urcară la cap, ca uă bețiă de șampanie. Nu sciam câtușî de puțin ce am să-i spun, dar înaintai otărît. Vă dată ce mă aflai dinaintea iei, la două pași, cu pălăria în mână, trebuia se-i vorbesc și atunci... Atunci, nu mai era nevoie se mai fi făcut două ani de retorică, un an de filosofie, trei ani de scala normală, se fi citit și învețat pe de rost atâtea frumóse pagine vechi și moderne, se fi avut un prim accesit 3a concursul generale și se fi atras, cinci iile în urmă, svorubind despre frumusețea antică, aplausele unui auditor; numai er’a nevoie, în fine, d’a-și aduce aminte de Léon Despignac și d’a nu fi cu totul un prost, a se opri d’uă dată înaintea unei tinere fete; și, nimic decât în Omer, de exemplu, n’aveam pentru a mĕ inspira acel admirabil discurs al lui Ulysse către Nausicaa, când ei’oul se înfățișază fiicei lui Alcinous, c’uă ramură de măslin în mână în loc de orî-ce alt costum, deramjat cu elocința mea și îmbrăcat cu pudurea mea? Fiți sicuii c’așî fi vorbit, și fără prejudiță pentru reputația Universității. Dér, cum rădicam piciorul drept pentru cel ânteia pas care costă, se cjuce, mai mult de cât tóte cele-l-alte, auijim ceva cam ca scomotul unui vechiu ceasormic în momentul d’a suna, și acest fel de scompt mecanic se termina pi’intr’un articulațiă omenesca. — Ellen! — Papa ? Era d. Iosuah Butter’cup, însoțit de inspectorul local. Acesta venia să se plângă de prea marea îndrăsnală a miss Ellenei, care se depărta de ferm și de barca de scăpax’e trecend peste oră-ce prudință. — Cel mai bun notător putea să aibă uă slăbiciune, un căi-ceiu, uă sufocație.... Ce oribilă nenorocire, atunci! Și ce pagubă pentru stabiliment! Tenera fetă rîdea ca uă nebună. Tatăl își ridica capul cu un aer grav. — Pe viitor, Ellen, n’ ai se te mai scaldî singură ; te opresc ! S’a pretins că legăturile de familie erau slabe în America; ve asigur că d. Josuah Butter’cap vorbea cu oă tandreță plină, de autoritate, și fiica mea ’i asculta c’uă supunere încântătore. — Cum vei vei, papa! Am avut viziunea orei binecuvântate în care acest neguțător de tot felul de lucruri, mărindui-se d’uă dată în ochii mei, îmi transmitea drepturile sale în tota plenitudinea lor, însoțite încă de câteva altele. Vénur pe miss Buttercup, devenită d-na Despigny, șerjend lângă mine într’un vagon singuratic, și cu capul pe umărul meu. — ....? — Cum vei voi, amicul meu! Eva a merge prea repede, dar nu este cineva stăpân pe aceste lucruri. Când avui puterea d’a mé scăpa de visul meu, tata și fiica se depărtaseră; ocasiunea se perduse, sau cel puțin curagiul meu slăbise. Mi-a părut rea. Că ideie se născuse în capul meu și deja m’absorbea cu totul, îmi închipuiam dinainte realizarea iei, și ’i gustam deja și consecințele. Acei ale căror principii sunt severe se nu se grăbescă a mă învinovăți! Dacá acțiunile mele fură îndrăsnețe, intențiunile mele erau curate. Urmarea istorisirii mele va dovedi acesta în d’ajuns. D. Buttercup contractase cu unnotător de profesie pentru a însoți pe fiica ma, cu prețul de 75 centime de ședință. Acesta era un Basc numit Pipi, unul din acele ființe amfibii cari șed în apă câte cinci și șăse ore pe zhi, dând mâna femeilor care se scaldă, copiilor și familiilor întregi. Meseria lor cere multă înțelepciune, sânge rece și dă imaginație puțin aprinsă. Studiul lor este d’a pune în posițiune pe cei cari se scaldă să guste tóte plăcerile apei. Visul lor este să stea totd’auna în apă pené la glesne. Aflându-se în apă până la genuchi, ei devin cu totul nelinistiți. Nici oă putere omenesca ensé nu’i póteotărâ să sufere ca apa să le treca în sus de miijloc. Ei sunt nisce ómeni forte de tréba, fórte îndrăsneți, față c’un pericol, dar cari cred c’au făcut destule spunendu-se la reumatismurî pentru satisfacția unui public ingrat. Pipi, a cărui talie scurtă nu ’i permitea să se depărtee de țărm fără a fi cu totul acoperit de apă, se bucura d’uă reputație d’un om forte înțelept, care ’l făcea să fiă scump pentru mumele de familie. Déca marea era elementul seu, acesta era însă cu condiția d’a nu trece peste oă adâncime de 50 centimetri. Am sostit mai târziu mici amănunte cari explicau meritul sĕu din acest punt de vedere, fără a’l micșora însă câtu’și de puțin. Scăldâtor pentru femei și copii, profesor de natație, Pipi nu seia de loc să înote. Asistasem de departe la convorbirea sa cu d. Buttercup, și abia ’l veduia singur când repedindu-mă asupra lui c’asupra unei prade, îi propusei de a-l înlocui, lăsându-i plata și însărcinându-mă a î explica acestă subrstituție. El se însărcina chiar, fără să mărescă prețul, a-mi procura un costum pe talia mea. A doua jni de dimineță îmi aduseră casacă de ață galbenă, vopsită cu untdelemn, pe care o încercam cu aceiași mulțămire pe care pare s’o guste uă cochetă care se îmbracă în uă rochie făcută de cel mai vestit croitor. Mi se păru că sunt fórte uni dar acesta nu mă descuragiă câtușî de puțin. In cel din urmă moment, Pipi fu fórte scrupulos cu mine și ’mi ceruse’l asiur daca sunt un bun înotător. Iî oferim ca încercare uă mică preumblare între noi amendouă, de la far la Atalaye, aprópe două kilometre. El se otărî în fine să nu stăruiască mai mult, și primi propunerea ce-o făcusem. In fine ora decisivă suna: Miss Bittercup se desbrăca în cabina sea.. Otărîsem să aștept cel din urmă moment pentru a o pune în neputință să refuze suprstituirea contractată cu Pipi. De altmintrelea Pipi lucra cu multă dibăcie. Oă societate de tineri îî propusese d’a se închiria uă barcă pentru a face uă preumblare Acesta ’1 făcea să câștige uă piesă de 20 fr. pe care buna domnișoră de sigur că nu voia să-l facă s’o perda. Miss Elen mă măsură de la piciure până la cap. Trebuia să fiu fórte roșiii. Vedeam că ascundeauă mare poftă de rîs, și bănuiala ’mi veni d’uă dată că mă recunoscea supt pâinpa cea galbenă. Dar ea nu lăsă să se veda nimic și lăsând să cadă mâna iei într’a mea. — Ei bine, domnule... ? — Leon, mă grăbit să’i răspund pentru a cruța pe Pipi de uă îndoială compromițătore. — Ei bine, domnule Leon, când vei voi. Cred că apa n’a fost nici uă dată mai bună. Eram forte mișcat ca să’î pot răspunde. Marea era plină de valuri. Ea lăsă să’i cadă un fel de burnus cu ragie care o învelea cu totul, și cu un pas otărît, intră în apă. Ea purta uă haină cadrilată, bufantă și strânsă la talie cu oă centură de lână albastră, un pantalon larg de aceiași stofă legați la genuchi cu panglice de culorea cingătorei. Mânecele hainei erau asemenea legate de manele sale cele delicate. Perul său, strîns și redus la cel mai mic volum, forma un nod gros pe cap. Un pălăria de plută gresa o pădea de sare, și când era în apă cunoscea forte bine virtuțile iei salutare pentru a desonora părul său în contact cu odiosul bonet de cauciuc. Piciorele sale, încălțate cu papuci de leac, o punea la adăpostul surprinderilor fundului fără să’i ia libertatea mișcărilor sale de inotătore. Astfel îmbrăcată, uă femelă este sau urîtă sau adorabilă. Nu există mijlociu. Nici un A * V Y