Romanulu, iulie 1882 (Anul 26)

1882-07-01

20 BANi ese4PL ARUL HiJBüAAOTIXJjNTBA. SI AUMINISTRATIUNBA 14, STRADA DOAMNEI, 14. ANUL AL XXVI-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia ,la 30 litere petit, pagina IV............................ 40 bani Deto­n r­ » pagina III............................9 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. lA PARIS, la Havas, Lafflte et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C. LA VIENA, la domnii Haasenstein și Vogler, Walfisch­­gasse 10. ,A FRANCFORT, S. — M. 6. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A- merica. —Scrisorile nefrancate se refasă — JOUI, 1 IULIV 1882 Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE:­­n Capitală și districte, un an 48 lei; șăse luni 24 lei; trei Iuni 12 lei; nă Inni d lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa CN ROMANIA, la administrațiunea diarulul și oficiile poștale LA PARIS, la Havas-Laffite et C-nie, 8, place de la Bourse* LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleischmarkt. ÍN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Fran­cesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — 30 CIREȘ AR -jQQQ 12 CUPTOR iOOo Mâne se pune în aplicare legea prin care se desființeză rămășițele până la 1879 ce ar mai exista la 1 Iuliu din căile de comunicare, din impositul personale și din pătulele de reservă. Acesta lege este că seriosa ușo­r­rare, mai cu semn pentru săteni. Intr’adevăr, ei nu numai material­­minte vor fi ușurați căci se vor găsi scăpați de urmăririle ce li să făceați pentru rămășițele trecutului, ci și moralminte. Acum mai cu osebire când recolta e forte frumósa, când secerișul bogat aduce în colibă-i fericirea și avuția, satanul vedendu-se scăpat de rămă­șițe, văd­ând că și impositul pentru căile de comunicare a fost redus cu una din trei părți, va recunosce c’a început și pentru el a fi dreptate, îngrijire și iubire. E bine ca țăranul, care e temelia casei, care a dovedit tuturor acesta mai cu sema prin purtarea lui în resbelul din urmă, să scie că nu mai e uitat, că nu mai e oropsit. Din acest punt de vedere, însem­nate sunt legile pentru desființarea rămășițelor și pentru micșorarea im­­positului căilor de comunicare ; căci duc satelor nu numai mângâierea, ci și temeinica speranță că nu aci se va opri partita liberală întru îm­bunătățirea stării lor. Sperăm că, pentru ca pe deplin să fi­ ajuns scopul legiuitorului, guver­nul va lua măsuri ca—cu ocasiunea constatării sumei acelor rămășițe — să se cerceteze și gestiunea diferiților perceptori și se se dea în judecată cei ce se vor mai dovedi că și-au­ însușit banii publici. Numai ast­fel legea va fi pe de­­plin satisfăcută; numai ast­fel art. 2 al­iei nu va rămâne un literă mortă. Atragem dor asupra acestui punt seriosa atențiune a d-lui ministru de financie. In același timp s’ar mai putea face cev­ in­ Ic­ cel mai mare interes nu nu­mai pentru comunele rurale, ci și pentru restabilirea legalității și se afirmă din mai multe părți că — mai cu osebire peste Milcov— mesujele luate de guvern pentru res­pectarea art. 8 din legea licențelor ami încetat d’a fi aplicate. Mai mult, ni să spune că starea ilegală de mai nainte, care mai că încetase, a revenit Supunem d-lor miniștri aceste sco­­mpte, rugându-i să cerceteze și să facă a se respecta legea. Constatarea sumei rămășițelor se va face, credem, de controlori. Aceștia vor fi datori dor d’a se duce în tóte comunele rurale. Nimic, după părerea nóstru, nu’i póte împedeca d’a cerceta în același timp, ceea­ ce este și datoria lor, déca art. 8 din legea licențelor este pre­tutindeni respectat. Propunem dar guvernului d’a le da espres acésta însărcinare, făcân­­du-i personal respunzători déca, și după cercetarea ce vor face, legea tut va rămâne neaplicată unde­va. E de datoria și chiar onorea au­torității centrale să facă acesta. Intr’adevăr, măsurile luate acum câte­va luni n’au fost modificate de STivern: deci autoritățile inferiore erau dotare să le aplice. Ori­ce abatere de la ele constituie vă s culpă pentru autoritățile abatute și atrage și trebuie să atragă răspun­­dere și penalitate. Facă guvernul pe acele autorități să-și înțelegă datoria și serviciile lui, servicie tere o va aduce. In asemeni cestiuni mai cu semn nu trebuie să se lase nici uă dată p’a doua di ceea­ ce se póte face astă­zi, căci pe d’uă parte ceea ce este cu putință astă­ dî, póte se fiă greu și chiar cu neputință mâne și pe d’alta, fie­care di își are dificultățile iei, care merită atențiunea specială în acel moment. In fine toți scifi că societatea se corumpe când legile nu sunt respectate de toți și mai cu semn de către funcționarii Statului. Comis­ele agricole s’au întocmit n­u mai în tote județele. Cele cari au rămas înapoi, se vor grăbi, credem, să le constitue. Prin urmare, în tomna viitóre,­­vom avea în tot a țara concursuri de plu­gari și de vite și esposițiuni agricole. Camerile au acordat suma de lei 100.000 pentru premiarea produse­lor celor mai bune. Trebuie dor, în interesul agricul­turei și î­n general în interesul pro­pășirii economice a țărei, să ne gân­dim din vreme cum am putea trage din aceste concursuri tote folosele mo­rale și materiale ce ele pot da. Premiarea produselor mai bune, recompensarea sătenilor cari vor ara mai adânc și mai răpede, precum și răsplata celor ce au vite mai frumóse și le îngr­ijesc mai bine, au negreșit efecte din cele mai lăudabile. Ele sunt un îndemn și pentru ceî- 1-alți și ne­tăgăduit este c’acest în­demn nu rămâne fără înrîurire. Dar atât, după părerea nóstrá, nu e d’ajuns. întrunirea agricultorilor, cu ocasiu­nea esposițiunilor și concursurilor a­­gricole, ne pute da și alte folose, a­­supra cărora ne credem datori d’a a­­trage atențiunea d-lui ministru al a­­griculturei. Cel d’ântâi și nu cel mai însem­­nat din acele folose, este acela că s’ar putea pune basele ș’a se face înce­putul unei anchete agricole, de care neapărată trebuință avem, spre a se fti cum se procedem pentru a încu­­ragia serios ramura de căpetenie a producerii naționale. Spre a ajunge aci, suntem de pă­rere că d. ministru al agriculturii să elaboreze un fel de cestionar, la care să ceră răspunsul comisielor agricole. Acel cestionar, întru cât privește agricultura, ar trebui să cuprindă două părți: 1) starea agriculturii locale; 2) starea muncitorului. Fie­care din aceste părți ar cu­prinde mai multe cestiuni, care ne ar putea da­uă ideie de cum stăm, spre exemplu: Ce anume ramuri de cultură exist în județ (grâu, porumb, rapiță, câ­nepă, in, pruni, vii, etc.), câte varie­tăți de fie­care și care isbutesce mai bine. Care e aproc­imativ numărul de pogane ce se cultivă din fie­care și care cantitatea produselor ? Care sunt producerile speciale ale județului afară de agricultură, cum albine, var, lemne de cherestea și scânduri ? Câte cupture de var, câte ateliere de scânduri există ? Aceste ramure speciale de muncă sunt în progres sau nu și care e causa? In privința stării agricultorului s’ar putea pune cestiuni ca acestea : Care e plata mijlociă a muncito­rului ? Cât datoresc sătenii proprietarilor? Câte sărbători se țin pe an ? Cum se nutresc agricultorii ? Care sunt bólele chronice, ca pe­lagra, gușea, etc.? Se înțelege de sine că nu numai acestea sunt cestiunile ce ar trebui să puie comu­telor agricole. Noi am indicat câte­va exemple gratia, spre a­ se vedea numai care este intențiunea cerințelor ce facem. In acela­și timp, prin autoritățile administrative, s’ar putea ș’ar trebui se se afle : câte pluguri sunt în județ și câte din ele perfecționate ? câți ómeni și câte vite se între­­buințeză pentru conducerea fie­cărui fel de plug? câte dile trebuie pentru ararea u­­nui pogon cu fie­care fel de plug ? care e numărul vitelor de muncă? câte machine de treierat, secerat, semănat, vânturat, etc. există în județ? Credem că ceea ce cerem nu e cu neputință. Trei luni ne despart de momen­tul când se vor ține esposițiunile și concursurile agricole și în acest timp, cu stăruință, se póte face mult și bine. Daca impulsiunea de la centru va fi seriosă, seriasa va fi și lucrarea comisielor agricole, căci cei care le compun vor înțelege că informa­­țiunile ce li se cer au de scop a face pe deplin cunoscută starea agriculturii și a agricultorului și deci a pune pe guvern în posițiune d’a lua măsuri potrivite pentru îndrep­tarea răului. Nimeni nu va refuza concursul său pentru acesta lucrare, căci toți pricep că țara nu pate fi avută, deci agricultura va merge rău­. Voiască numai d. ministru al a­­gricultureî și va putea. Voind d’astă-dată, nu se va mai espune d-sea și nu va mai fi espusă nici țara d’a nu lua parte la con­cursuri internaționale, ca Esposițiu­­nea de vinuri de la Bordeaux, care numai folose i-ar fi putut aduce. Din parte-ne, suntem șirum­ că d. ministru va voi și, cu acesta ocasiune va dovedi că ministerul ce conduce îșî merită numele de minister al a­­griculturii, industriei și comerciului. Ceea ce se pate și, după noi, tre­buie să se facă și pentru industria cu ocasiunea concursurilor agricole, o vom spune în alt articol. Domnul C. A. Rosetti nu pate scrie sau vorbi acum alegătorilor săi. El nu pate vorbi încă nici cu cititorii Românului în privința situa­­țiunii nóstre politice, care devine forte delicată în situațiunea actuală a Europei și a Oriintelui. Găsim însă un studiu politic, scris și suntscris de dumnelui și publicat în Călindarul Românului, apărut cu vr’uă 20 de i­ile înaintea anului 1866. Cu tóte că atunci nimeni nu era liber d’a scrie, ast­fel că chiar acel Călindar a fost oprit de poliție, to­­tu­și situațiunea nostra politică este arătată în mod clar și, după noi, forte interesant și instructiv. Acel articol, acel studiu politic, ne pare că astă­ d­­ancă este de trebu­ință să fie studiat de toți Românii. Cu acest scop îl reproducem mai la vale întocmai cum îl găsim în Că­lindarul de la 1866, buința forța, dar guvernul egiptean conti­nuând, contrariu dorinței Khedivului și or­dinului Sultanului, preparativele sale mili­tare amenințând flota, bombardarea fortu­rilor e numai un act defensiv. Constantinopole, 11 Iulie.—Lordul Duf­­ferin a comunicat ieri în mod oficial For­ței testul ultimatului trimis de amirarele Sensi^al guvernului egiptean.­­Ambasadorii Franciei, Engletezei și Ita­liei au­ primit de la guvernele lor respec­tive instrucțiunile privitore la nota colec­tivă d­e înmânat forței prin care conferința invită pe Turcia a interveni în Egipet. Constantinopole, 11 Iulie. — Abdul-Rah­man-pașa, primul-ministru, a fost înlăturat din funcțiunile sale. Se vorbesce forte mult de reîntorcerea la putere a lui Said-pașa, fostul prim-ministru al cabinetului ce a pre­cedat üpe acel al lui Abdul-Rahman. D. Lewis Walace, ministru reședințe al Statelor­ Unite ale Americii, a avut feri­că noua audiență la Sultanul. Se zice că Sta­­tele­ Unite vor oferi mediațiunea lor Porței pentru regulamentarea afacerilor din Egipet. Mareșalul Fuad-pașa va duce în curând împăratului Austriei marele Cordon al or­dinului? Nidiam-Imtiaz. Con­stantinopole, 11 Iulia—oficial.­­Said­­pașa, fost prim-ministru, e numit în aceeași funcțiune înlocuind pe Abdul-Rahman. Porta a telegrafiat represintanților sei în străinătate­­ă circulară prin care le co­munică : 1. Ultimatul amiralului Seymour ce a fost înmânu­it ieri Porții de către lordul Dufferin și care ultimat cere predarea temporară a forturilor Alecsandriei spre a fi dezarmate. 2. Răspunsul Khedivului, care a declarat amiralului Seymour că autoritățile locale nu vor opune nici un resistență în cazul când flota ar bombarda forturile. Porta adaugă în circular­a­rea că uă bom­bardare ar aduce uă gravă atingere drep­turilor de suveranitate ale Sultanului; ea speră că amiralul Seymour va primi de la guvernul său un contra-ordin la instrucțiu­nile sale autorizându-l a începe să acțiune cu armele în contra Egipetului. Roma, 11 Iulie.—Fostul Khediv al E­­gipetu­lui, Ismail-pașa, venind din Neapole, a sosit la Milan­ieri spre sera. Bombardarea Alee­ndriei Al­esandria, 10 Iulie. — Bombardarea "fbîtimîlor"­va începe mâne la 4 ore de di­­mineță. Consulul englez a declarat că tote rela­­țiunile între el și guvernul egiptean sunt rupte; a făcut pe Derviș pașa respungetor de securitatea Khedivului. Alecsandr­ia, 11 Iuliu, 7 ore dimineța.—1 Bombardarea forturilor a început. Alecsandria, 11 Iuliu, 7 ore 45 minute dimineța.—Cuirasatele engleze „The Alec­sandria“, „The Sultan“ și „The Superb“ au deschis focurile contra forturilor Alecsan­driei ; bateriele egiptene au respins îndată, dar proiectilele lor n’au ajuns până la vase. Cele­l­alte cuirasate ale flotei engleze au deschis asemenea focul, și îndată acțiunea a devenit generală. La 7 ore și un sfert, a­­dică după 20 minute de bombardare, două din forturi au încetat de a mai răspunde ; fortul „Pharos“ care se află la stânga in­­trării portului, pare că ar fi deja vătămat serios. Cuirasatele englese par a nu fi su­ferit nici uă stricăciune. Alecsandria, 11 Iulie sera.—După ce au stins focurile diferitelor forturi egiptene, Englesii au debarcat și au luat în stăpâ­nire fortul Mex ale cărui tunuri le-au în­fundat. Egiptenii s-au bătut bine ; perderile lor sunt necunoscute. Englesii au avut 40 ră­n­­iți-La ameȚî focurile aprope încetaseră­ de către vre-un Turc sau vre-un Arab. Dar ea casă-și să ia în serios? Urmăresce ca un scop otărît? Da, negreșit, soluțiunea cestiunii egiptene. Se pote chiar precisa : propunerile de făcut Porții în scopul d’a ajunge la oă soluțiune a acestei cestiuni. Fără Indoneli lucrul e lămurit, maî mai cât problema cuadratarea cercului care și ea este forte lămurită, ceea ce n’o împedică d’a nu se putea resolva. Aii întrunirile a șase di­plomați ar fi un frumos subiect de vode­vil. — Trebuie s’ajungem.— Da, trebuie se ajungem.— Mai bine ar fi se trămită Sul­tanul trupe în Egipet. — Din nenorocire Sultanul nu póte primi. 4- Este forte rea.— Rea de tot. — Déca Arabi ar vrea se fiă cu minte. — Este un nebun! Un fanatic !— Un prost!—Nu face nimic, deca nu vrea se fiă cu minte, nu văd ceea ce putem face.— Nici eu. — Nici eu. — Nici eu! — D-lor, pe mâne la viitorea ședință. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Londra, 10 iul­iu. — Camera lordilor.— Lordul Granville confirmă noutatea că amiralul Seymour va bombarda mâne for­turile Alecsandriei. Lordul Granville re­gretă că Engliteza este obligată de a între­ ALEGERI SUPLEMENTARE Colegiul al II de senatori din Dolj a ales represintante al lor în Senat pe d. ge­nerare Angelescu, ministru de resbel, cu 71 voturi din 77 votanți. D. P. Opran a avut 3 voturi. ...TM ------........................ CESTIUNEA EGIPETULUI La République frangaise, în numă­rul seu de la 7 iulie, vorbesce des­pre cestiunea egipteană și face din nou procesul guvernului francez. Lă­sând la uă parte acesta polemică lo­cală, reproducem din primul Paris al acestui chiar rîndurile următore, care sunt conforme cu opiniunile nós­tre, și dovedesc să dată mai mult cuvântul comitelui de Beust că „nu mai este Europa.“ „Este ore uă conferință? Deca da, asta la fel nu s’a mai vedut. Uă conferință are ca președinte de drept pe ministrul de ex­­terne al puterei la care se face întrunirea. Aici, nu numai ministrul nu prevede, dar nici nu ia loc, nici nu recunosce esistența pretinsei conferințe. Uă conferință regulată se compune, fiă din ambasadorii titulari, fiă chiar din miniștrii de externe ai diferitelor State. Aici, două din aceste State, Germa­nia, spre exemplu, este represintată de în­sărcinații sei de afaceri care fac interi­­mul, și acesta în Oriinte, unde forma trece mai tot­dea­una peste fond. Ast­fel com­pusă, conferința nu póte fi luată în serios .....­ .... SITUAȚIUNEA NOSTRA POLITICA în PRIVINȚA EUROPEI *» ! Pe fie­care an în diarul Românul, și în anul trecut în călindarul Con­­vențiunii, am făcut, potrivit cu tre­buințele dileî, bilanțul nostru politic, ast­fel precum mi s’a dictat consciința mea. In aceste scrieri, și’n tóte câte am publicat de la 1­848 și pân’acum, am demonstrat supt tóte formele că, după mine, gintea și posițiunea nós­­tră geografică ne impun imperios a fi sau a nu mai fi. Séu că credința mea a fost greșită, sau că n’am sciut s’o arăt ast­fel în­cât să fie bine în­­țelesă, faptul este că ea n’a fost îm­părtășită nici de guverne, nici de deputați, nici de majoritatea națiunii. In mine énse, în loc d a slăbi ea a crescut. Cine dor îmi va face impu­tare că mă ’ncerc a spune din nou ceea­ ce am pe consciința mea, că voiesc a mărturi sufletul meu? Nici uă partită n’ar putea avea cruzimea nici curagiul d’a comite un asemene sacrilegii­, și guvernul și mai puțin încă de­cât partitele. Și care ar fi interesul guvernului sau a ori­cării partite d’a voi să oprescă astă-do­uă cercetare, un stu­­diu de felul acesta. Provocând cuge­tarea tuturor asupra stării nóstre po­litice și naționale în privința străi­nilor, este învederat că décà ea ar putea aduce cui­va vr’uă smintelă ar fi numai străinilor; este învederat încă că décà s’ar găsi că situațiunea nóstrá este bună și că vederea mea, opiniunile și credința mea sunt gre­șite, resultatul acestui inventării­, a­­cestui studiu nu pate fi de­cât uă asigurare mai mare și mai temeinică, și uă fericire deplină, ca ceea­ ce simte cel care să crede bolnav de marte în momentul când omenii solintei cercetându-1 declaiară că patima lui nu este de­cât nișce friguri trece­­tóre. Nu dau aci nici un sfat nimenii ci spun numai credința mea, fac în public cercetarea conșciinței mele. Ne­putând avea, cel puțin din acest punt de vedere, nici uă temere, ierte publicul mărturirea unui om care s’a înșelat une­ori, care s’amăgesce pate chiar acum, dar care a dovedit c’a fost neschimbat în credințele séle, și primescá vocea mea ca mărturirea consciințiasă a celui care se crede în ajunul d’a fi osândit la morte. II Unul din ómenii cei mai însem­nați al imperiului Roman , acela care era tot d’uă dată și mare osten și mare om politic, înțelese că spre a putea întruni Oriintele, este de neapărat se așterna peste Dunăre un pod neclintit de petru și se înte­meieze aci­uă colonie, un zid pu­ternic destinat a fi scutul Occiden­­telui contra barbarilor. Podul lui Traian fu surpat, dar nici uă pu­tere, omeni și elemente întruniți, n’au putut încă distruge pe deplin stâlpii săi de granit! Ca și acești stâlpi, co­­loniele lui Traian, de­și mai în urmă fură retrase în parte, cele cari au rămas, întrunite contopite cu vechii locuitori ai Daciei, împlinită cu vir­tute pene în secolul al șepte-spre­ de­­celea gloriasa lor misiune. D’atunci începurăm a scădea ș’a cădea ; tot în să ne păstrarăm esistența nóstra națională, ast­fel în­cât când Revolu­­țiunea de la 1848 ne arătă lumii ce ne uitase, ea se mira d’acésta mare minune, aplauda, ne recunoscu, ne îmbrăcișă, și unul din istoricii cei mari ai Franciei, d. Henri Martin, spuse lumii că : > U marginea Orientale a Europei „este oă națiune apăsată, ciuntită lor nici uă dată perdută. Acesta „națiune, afundată supt gintele străine, „nici înșiruitele conciste , nici furia „năvălirilor, nici înceta pătrundere „a moravurilor ș’a exemplelor, nici „înrîurirea religiunii, nici însăși scă­­­derea morală a uneî lungi supuneri, „nu isbutiră a o denatura. România „a păstrat puternic limba și naționa­litatea iei. Unde este taina acestei „ne’nțelese stăruințe ? Ea nu póte fi­­ de­cât în principiu însuși, în ele­mentele naționalității române. „Ca și stâlpii podului lui Traian „în apele Dunării, rădăcini mari pri­­„mordiale s’arăt încă supt valul la­­­tin al vocabularului românesc. Galo­­„ Românul din Oriinte n’are prea mult „cu îndoita lui origină ca să respingă „atâtea apăsări străine și se merge „spre destinările lui­­“ înalta și temeinica cunoscință des­pre rolul cel mare ce posițiunea geo­grafică a dat Dunării de jos, pose­dată și arătată lumii de Traian, se în­tunecă și ea mai în urmă, în mij­­locul nesciinței și a numeróselor lupte, surpări și catastrofe ce învălui lumea după căderea Imperiului Roman ; cu trezirea însă și luminarea Europei, ea reveni cu uă tărie și mai mare, și renumitul Talleyrand o formulă din nou deebiarând în public „că desti­nările Europei an­­se se otărască pe țermurile Dunării. “ In acesta éase, ca în tote, Talley­rand nu vădu și nu formulă de­cât ceea ce alți omeni de Stat, în ade­văr mari, red­useră, cunoscuseră și întreprinseseră chiar, pe cât împre­­giurările timpului lor le-a fost per­mis. Cei mai însemnați dintre aceștia fură Petru al Rusiei și Iosif II al Austriei, cari îndreptară politica na­țiunii lor spre concista gurilor Du­nării. Cu cât înse acesta concistă era mai însemnată pentru cel care ar fi făcut-o, cu atât erau, trebuiau să fie mari și pedicile ce feluritele interese opuneau cuceritorilor, deca dor în decadința nóstrá politică, când per­­dutăm eroismul și vitejia nóstra cea vechiă, nu perităm, ținând negreșit uă mare socoteală de inteligința și de luptele individuale ale unora din cei mai după urmă boiari, a unor Brâncoveni, Cantacuzinî, Văcărescu, Golesci, Bălăceni, Câmpineni, ținând socoteli de Domnul Tudor, Lazăr și în sfîrșit de Revoluțiunea naționale de la 1848, trebuie sé recunoscem că datorim în parte existența nóstrá po­litică însemnătății ce are posițiunea nóstrá geografică pentru tótű Eu­ropa, și feluritelor interese ce des­părțiră pe cuceritori, trebuie să re­cunoscem că precum posițiunea nó­strá geografică și politică atrase a­­supră-ne atâtea năvăliri și lupte, pe când sclam se luptăm , precum apoi în timpii în cari percutăm simțimin­­tele și virtutea stramoșescă ea ne a­­duse invasiuni și trunchiărî, tot ea însă contribui mult în urmă d’a nu îndura consecința neapărată a nemer­niciei ș’a ticăloșiei în care căduserăm, d’a nu urma cu corpul întreg după brațele nóstre trunchiate și răpite, după Bucovina sau Basarabia. Nimenii nu-i mai este iertat acum d’a nu recunosce acest adevăr măr­turii de toți ómenii politici, demon­strat pene la evidință prin fapte și în atâtea rînduri, mai cu semn în acești din urmă două secole. Istoria este deplin cunoscută acum spre a putea iei toți în câte rînduri furăm în ajun de a fi luați când de Rusia și când de Austria, cum a fost un mo­ment în care însuși Napoleon I ne dase Rusiei, și cum interese ale bilei opuse au oprit d’a se comite acea ucidere și oștirile străine au fost silite a se retrage, amânând fie­care putere pentru timpi mai priincioși planurile sale de cucerire. Și déca cugetarea nóstra s’a intu­­necat pân’a nu mai putea înțelege nișce fapte ceva mai depărtate de noi, să mai cercetăm vă­detă, fie cât de răpede, cele petrecute supt och­ii noștri­, și ele vor fi d’ajuns spre a arăta, a dovedi și celor mai

Next