Romanulu, septembrie 1882 (Anul 26)

1882-09-02

ANUL AL XX VI-LE Voiesce și vei putea ANUNCIUEI, linia de 30 litere petit, pagina IV...................... 40 bard Deto „ „ „ pagina III............................1? lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. I­A PARIS, la Havas, Laffire et C­une, 8 Place de la Bourse ti A LONDON, la G. L. Daube et C­ nie, 130. Fleet Street E. O DA VIENA, la domnii Haasenstein și Vogler, Walfisch­­gasse 10. A FRANCPORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A­­m­erica. —Scrisorile nefrancate se refusă — 20 BANI EXEMPLARUL BOGHSP, â RAPGIUNE 1882 Sunt ?Câte­va zile de când am des­­voltat aci folosele ce ar putea aduce țarei înființarea unei societăți de na­vigațiune pe Dunăre, care ar fi me­nită să facă concurență societății au­­stro-ungare ce pene astă­zi mono­­poliseza traficul comercial pe Dunărea de jos. Am arătat că necesitatea u­­nei asemene întreprinderi se impune României atât din puntul de vedere comercial cât și din cel politic. Am sperat câ confrații noștri, chiar cei din oporțiune, vor lăsa la­ră parte divisiunile și recriminările, cel puțin în acesta cestiune care numai de par­tită nu póte fi. Ne-am înșelat și d’astă dată. Timpul ne-a dovedit că ilusiune ne făcusem. Țfiarul conservator crede de datoria sea a ne combate chiar cu acesta ocasiune. Daca n’am dori de­cât polemică, modul cum fóia conservatoire trateza cestiunea ar trebui sĕ ne bucure, câcî stranie și bizară este argumentațiunea Timpului. Mai anteri­diarul conservator gă­­sesce că poporul român n’are apti­tudini nautice. Plecând d’aci el crede că înființa­rea unei societăți de navigațiune pe Dunăre n’ar sluji la nimic, câci prin că asemene întreprindere nu s’ar pu­tea desvolta sus­țisa aptitudine, care lipsesce cu totul Românilor. Spre probă Timpul relatază că Dom­nii români au posedat în statele lor oă navigațiune esercitată de Geno­­vezi și Venețiani, care a înflorit pe țârmii noștri, dér c’acésta navigațiu­ne n’a fost proprie a nóstra. Acestă curiosă argumentare nu ne miră din partea d lor conser­vatori. Ei se silesc a dovedi în fie­care ocasiune, că nu recunosc nici uă aptitudine națiunii române; ur­ma dar ca și d’astă dată, când e vorba d’a ne emancipa pe artera principală a comerciului nostru, s’a­­rate neîncredere în forțele naționale. Dar lă lăsam acesta la nă parte și se punem confraților noștri că simplă întrebare. Unde d-lor ați ved­ut că prin înfu­gisrea unei socie­­rTif UrW- lUrî Wa­mn^¥­ o îală noi am ) 0 7 T vorbit de aptitudini nautice sau des­pre scopul d’a forma că marină ? Ore Austriacii și Ungurii au aptitu­dini nautice ? Marina austro­ungară s’a folosit de crearea și prosperarea societății de navigațiune pe Dunăre?— De sigur, nu ! Din contra, desvolta­­rea repede a acestei societâți a si­lit pe cei cari o conduc să re­cruteze personalul din Dalmația și din provinciile italiane și piloții din România. Prin urmare scopul ur­mărit de noi, în privința înfiin­țării unei societâți de navigațiune pe Dunăre, a fost numai din puntul de vedere comercial și național, ci nu de a desvolta aptitudini de care că navigațiune fluvială nu are așa mare nevoie. Un mic exemplu încă va proba cât este de eronat modul de argu­mentare a foței conservatore. Se scie cât de puțină aptitudine maritimă are națiunea ungară. Cu tote aceste opiniunea publică și guvernul în Ungaria au făcut tot ce le era cu putință pentru a înființa o­ societate maritimă ungurescă care să concureze cu compania Lloyd aus­triacă. Și Ungurii au isbutit d’a o forma, dânsa funcționază deja sub­ numele de Adria. Dar în Ungaria, când este un in­teres național în joc, nimene nu se găndesce d’a face cea mai mică o­­posițiune. Cu tóte luptele crâncene ce există între partite, uă cestiune ca ceea a Dunării sau ca ceea de a a­ !­răta pavilionul unguresc pe marea Mediterană nu întâmpină de­cât uă unanimitate patriotică și inteliginte, din tote puntele de vedere. La noi se găsesc, din nenorocire, omeni cari combat să operă emina­­minte națională, ca aceea a înființă­rii unei companii de navigațiune pe Dunăre, care aruncă tot felul de ca­­lomnii și de sofisme pentru a com­bate unirea României maritime cu cea de din­cele de Dunăre. Ridicarea portului Constanța, po­dul pe Dunăre, calea ferată de la Bucureșci la marea Negră îi lasă in­­diferințî. După dânșii, tóte acestea nu sunt de­cât mijlóce d’a căpeta câți­va amici politici. Sărmanii­ orbiți de pasiune, ei nu văd că, aruncând cu pétra în partita liberală, în asemene cestiuni, în loc d’a le discuta cu sânge rece și cu atențiune, nu fac de­cât a lovi în interesele cele mai scumpe ale țarei, chiar în viitorul iei. Revenim la faimasa argumentare născocită de Timpul spre a discre­dita mai dinainte ideia formării unei companii de navigațiune pe Dunăre. Al douilea argument, adus de or­ganul conservator, este că propune­rea nostru de a se forma că compa­nia româno-bulgară, sau chiar unită cu una franco-engleză de navigațiune pe Dunăre, n’a­r constitui uă între­prindere națională și că n’ar fi de­cât d’a substitui că dominațiune străină unei alte dominațiuni străine pe Dunăre. Eco cum se exprimă tim­­pul în acésta privință : „E cam bizara forma, în care țara guver­namentală găndesce a se realisa desvoltarea navigațiunii române, câcî uă societate bul­­garo-franco-englesă, în parentez și română, e măcar pe trei sferturi tot atât de puțin română ca cea austriacă câcî ce-mî sunt Franco-Bulgaro-Englesii, ce-mi sunt Aus­triacii ? Ce mi-e unul, ce altul ? De­și cu­­și­ne am formulat un asemenea idea, când era vorba de a preîntâmpina preponderența marei monarhii vecine pe Dunăre, câ să se recunoscem că, suprsuituind unui termen străin un altul tot atât de străin, pate fi un espedivnte minunat, d’uă însemnată va­­lore momentană, dar remâne un espedivite, uă măsură preventivă care nu va folosi răspândirii gustului de navigațiune între Români. „Ar fi dor practic ca confrații se ne spue ce cred în privirea acesta. Și mai la vale : „Tot ast­fel foia guvernamentală vorbesce acii de navigațiune națională „bulgaro-franco­­englesă.“ Cum își închipuesc confrații isto­ria acesta ? „Cred că, suprstituindu-se unei companii străine că altă compania străină, aptitudi­­nele nautice ale poporului românesc se vor desvolta mult ?“ In ochii celor de la Timpul, este dér indiferinte daca Dunărea este mo­­nopolisată de Austro-Ungaria, sau deca navigațiunea și traficul comerciale a­­parține tutor națiunilor și ’n spe­cial României, Bulgariei și puterilor occidentale. Acesta mărturire, făcută de­ organul conservator, ne explică a­­titudinea partitei conservatore în ces­tiunea Dunării. Dar tocmai noi vederile partitei libe­rale se osibesc în totul de cele ale protivnicilor iei. Noi nu credem că pentru moment putem lupta singuri, cu asigurare de deplină isbendă, con­tra unei dominațiuni stabilită de fapt pe Dunărea de jos, prim­­ă lucrare neîntreruptă de 40 ani din partea Austro-Ungariei. Se înțelege că am dori să vedem fălfăind pavilionul ro­mânesc pe marea majoritate a na­velor de brasdă Dunărea de jos. Se scie c’avem credința că nu va trece mult și vom avea ș’uă marină ro­mână : pen’ a ajunge ense acolo, do­rim astă­zi ca interesele occidentale să fie strâns unite cu interesele ro­mâne, pe malul Marei negre și pe Dunărea de jos, pentru că ast­fel u­­niți vom putea înfrânge monopolul de fapt cucerit de Austro-Ungaria și face ca preponderința iei de fapt să nu se transforme, într’uă di într’uă dominațiune de drept. Ș’apoi pe Dunăre nu pote fi ces­tiune de străini în materie de navi­gațiune. Fluviul e liber pentru toți. Cestiunea este d’a face ca toți să aibă interes a apăra acesta libertate. In acest caz interesul nostru se conto­­pesce cu acela al occidentelui euro­pean. Acest adevar este atât de evi­­dente în­cât mergem pân’ a elice că chiar daca am avea puterea d’a forma singuri uă companie de na­vigațiune care să concureze cu cea austro-ungară, chiar atunci am pre­feri s- o înființăm atrăgând în for­marea iei și capitaluri străine ve­nind din occidentul Europei. In ma­terie de economie politică alianțele se nasc din comunitatea de interese cum și conflictele isbucnesc din cioc­nirea acestor interese. Când dér ciocnirea se face într’oă parte slabă și una mult mai tare, nu este are firesc și înțelept din partea celui mai slab de a căuta să se întărescă, contopind interesele lui cu acele ale altora cari îl vor sus­ține atunci când vor vedea pericolul ? Eco­scopul cel mare pe care tre­buie să ’l urmărim prin înființarea unei societâți de navigațiune pe Du­nărea, cr nu răspândirea gustului de navigațiune sau a aptitudinii nautice de care -și rîde timpul ca cum ar voi a ridica națiunii chiar credința în viitor. In asemene cestiuni însem­nate ce privesc țara întregă și viito­rul iei, e bine să lăsâm la uă parte a­ceste lupte de cuvinte cari nu servă la nimic și se punem desbaterea pe un tărâm mai înalt și mai demn de însemnătatea subiectului și de oinórea și tăria partitelor. SERVICIUL TELEGRAFIC A­L AVENTPIEI HAVAS Constantinopole, 12 Septembre.— țfiarul arab Djewaid după ce publică proclama­ți­unea care declară pe Arabi de rebel, dice că, de la începutul crisei egipteane, Dje­waib în­tot­dea­una a preconizat că un ase­menea proclamațiune devenise necesară prin rescula lui Arabi contra autoritaței Kh­edi­­vului. Diarul felicită pe guvernul turcesc de resoluțiunea s­a și duce că trupele turcesc­ trimise în Egipet vor trebui se trate de pe Arabi, cum au tratat altă dată pe rebelii din Hedjas. Acest miner din Djevaib a fost tras în 30,000 exemplare. Constantinopole, 12 Septembre.­­Se cre­de ca probabil că Porta va primi redac­tarea articolului 2 al convenției militare ast­fel cum a fost propus de Englite­­ra, prin mijlocirea unei declarațiuni se­parate conținând că debarcarea trupelor turceșce va avea loc la Alecsandria după înțelegerea între comandanții turc și en­­gles. Vien­a, 12 Septembre.—Imperatul Fran­­cisc­ Iosef, urmând călătoria sea în provin­ciele meridionale, a sosit spre seră la Gu­rz, la 57 kilometri de Triest. M. S. a fost primit în mijlocul ovoțiunilor entusiaste ale poporațiunei. OMENII SLUGARNICI Omenii slugarnici sunt supuși și lingușitori până la cea mai deplină jbsorîre cu cei puternici ai­­ j­ilei. Tot ei sunt cei mai obrasnici cei mai nerușinați, cei mai mișei și rai pâne la cruzime, cu aceia­șî puternici când ei sunt căduți. Am vedut pe acești omeni impu­nând, calomniid și amărând cu fu­­rie pe cei oropsiți de guvern; tot pe a­­cei omeni i-am ved­ut a doua zi, când cei înjurați veneau la guvern, făcându-le cele mai înfocate decla­rări de stimă și de admirațiune. Am vedut pe deputații principelui Cuza jurându-î a dl credință ș’adora­­țiune, ș’a doua (j.1, căte­va ore dupé căderea Domnului, votând guvernu­lui din acea di „c’a bine-meritat de la patria.“ Unul din acei deputați, rupse îndată el însu­și și prin pro­pria sea inspirațiune, marca lui Cuza, după tironul din Cameră. • E ce acum uă frumosă fotografia a acestor omeni, ce o dam după un diar din Paris, extrasă din Monitor, după scăparea lui Napoleon I din in­sula Elba. Se va observa gradațiu­­nea mersului lui Napoleon spre Paris după titlurile ce-i da diarul în ces­tiune. — „Mâncătorul de omeni a eșit din vizuina s­a. — Ogrul 1­ din Cor­sica a debarcat la golful Juan. — Ti­grul a sosit la Cap. — Monstrul a mas la Grenoble.—Tiranul a trecut Sionul. — Usurpatorele s’a vedut la șc*­c­eci de leghe de capitală. — Bo­naparte nainteza răpede spre capi­tală, dar nici uă dată nu va intra în Paris — Imperatorele a sosit la Fon­tainebleau. — Maiestatea s­a imperială a intrat în palatul Tuileriilor, în mij­locul credincioșilor sâi supuși. JOUI, 2 SEPTEMBRE 1882 Lumineazâ-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului și oficiile poștale LA PARIS, la Havas-Laffite et C­une, 8, place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Fran­­cesco da Paola (N. D.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — DIN AFARA GERMANIA Czas, organul grupului conserva­tor violones, a publicat alaltăieri da­rea de semn a unei convorbiri ce ar fi avut-o d. de Bismarck ca un mem­bru eminent al partidei conservato­re poloneze în privința atitudine­ ce ar­­ lua Polonia în eventualittatea unui resbel între Rusia și Germania, res­bel a cânii posibilitate a admite d. de Bismarck. Gentilomul polonez ar fi observat că înțelegerea politică a Germaniei și a Austriei nu putea să ajungă la un resultat stabil de­cât cu condițiunea de a se crea un puter­nic stat polon care ar fi consolidat în viitor prin alianțe dinastice, uă împăcare între Rusia și Polonia fiind cu totul de necred­ut. Rusia n’ar putea d’altmintrelea sé fie L P­olonieî aceleași condițiuni ca Austria și Polonia n’ar avea interes să merga legată de Rusia de­cât în cazul când Prusia ar voi să’și anec­­seze că mai mare parte a pămân­tului polonez. D. de Bismarck ar fi arătat în tóta acesta disensiune cea mai mare re­­servă. S’ar fi mărginit a întreba pe interlocutorul său despre posițiunea diferitelor partide politice în Polonia, despre simțimântul care preva­dă în popor, dar cancelarul n’a eșit din a­­ceste generalități. AUSTRO-UNGARIA Ia darea de semn pe care depu­tatul slovan din Reichsrath a făcut-o mai­­ zilele trecute câtre alegetorii sei, găsim și urmatórele pasaje : Constat că în Reichsrath am fost mai norocit, fiind­că Slovanii au căpătat de la el mai mult ca de la guvernul din Triest. Mulți vor dice pate că fac uă anomalie deo­sebind Reichsrathul de guvernul din Triest, și cu tote acestea deosebirea există. Gu­vernul din Viena voes ce cel puțin să in­troducă egalitatea cu încetul și de aceea a aprobat în Carintia să se íncepa a se pre­da învățământul din gimnasiu în limba slo­­vană. Daca am avea în Triest un guvern favorabil, s’ar face tot ast­fel și în țara de pe caste, dar nu este așa, și la noi voesc a impune și mai mult limba germană prin scólele poporale. Acesta este forte trist, dar să ne consolăm cu esperiința, că nimic nu dureza pentru vecinicie pe acésta lume și ca se va schimba într’un di și guvernul din Triest. Daca nu suntem mulțămiți cu ministerul instrucțiunii, apoi putem fi pe deplin satisfăcuți cu ministerul justiției, caci acum au fost instalați la noi numai jude­cători de aceia cari cunosc bine amendoue limbele, și, daca nu se resolvă în limba slovană, totuși sunt primite tote petițiunile concepute în acesta limbă și pe mare parte din ele se pun resoluțiuni în limba slo­vană. D. deputat Tunkli mai adaugă încă că sprijine guvernul cu actuala majoritate din Reichsrab­, fiind con­vins că acest guvern va esecuta pro­misa egalitate a tutor națiunilor In privința politicei, Austria este ame­nințată de două pericole: zice depu­tatul slovan, și adică unul e partita națională germană, cel-l­alt Irredenta. Cel d’ăntâi il face nevătămător chiar pe principele de Bismarck, cel d’al (­1­ Ogre. Fiară din basme, închipuită că se hră­­nesce cu carne de om, douilea onse, nimicesce pe Slovani, décà nu li se va acorda egalitatea națională. Slovanii au recunoscut că cel mai bun mijloc contra Irreden­­tei este unirea tutor Slovanilor în­­tr’u­ singură țară — slovania— sau, déca vom voi s’o numim ast­fel, Ili­­ria. Déca ministerul, ast­fel termină d. Toukl­, ar fi cedat altă dată la pretențiunile deputaților slovani, în loc d’a-i năpăstui, apoi Irredenta nu-șî ar rădica adi capul cu atâta mân­drie și îndrâsnată. ITALIA Nazione desminte serrile privitóre la intențiunea ce ar fi arătat d. Sella d’a renunța la viața politică. Din contra, după fata italiană, d. Sella ar intra din nou în camiera parlamen­tară; s’ar presinta la viitorele ale­geri și ar fi sicur d’a fi reales. Nazione dice asemenea că d. Sella este contrar propagandei a cârei inițiativă a luat-o d. Bonglii pentru a apropia drepta de stânga ministe­rială. SERBIA Cu ocasiunea călătoriei regelui Mi­lan la Viena, Kölnische Zeitung pri­­mește de la un membru însemnat al partitei progresiste din Belgrad un relațiune în care se fioseza prețul ce se cere de la Austria pentru amb­ia serbescá. Corespondintele sârb scrie urmatorele : Prin cercurile guvernamentale de aici se face un mare mister din cestiunea, déca re­gele a făcut în Viena vr’vă pomenela des­pre Bosnia și Brzegovina. Pot afirma case cu cea mai mare asigurare numai, că ac­tualele relațiuni amicale în adevar sincere dintre Serbia și Austria, vor deveni impo­sibile în momentul când Austro-Ungaria, după exemplul Englitezei în Egipet, va pre­cede la completarea ancesârii Bosniei și a Erzegovinei, fie cu séü iară­­ consimțămân­tul Porții. Incorporarea Bosniei și a Erze­­govinei de câtre monarhia habsburgică va fi considerată ca un act pe față de politică de cucerire nu numai în Belgrad, Cetinje și Atena, ci și ’n Sofia, ba póte și ’n Bu­­curesci, dor de sigur în Petersburg, și daca poporul șerb nu va da alarma la acest semn, totu­șî este positiv că printr’acesta se deschide câmpul la nouă agitațiuni, do­rințe și planuri din afară și se lasă loc de joc la deosebite influințe... Cestiunea d’a se lăsa provinciele ocupate pe sema tribului sârb, n’a fost atinsă numai de corespondin­tele d-vostră din Viena, ea a fost adese­ori agitată în Parlamentele din Viena și Pesta. Cei din Belgrad nu sunt încă lă­muriți daca acesta cestiune va fi adusă la ordinea­­ filei de forța evenimentelor sau de bună-voe, daca acesta se va întâmpla în cursul acestei veri sau ceva mai tardiu, dar numai ceva mai tarziu. Positiv este numai, că prin resolvarea favorabilă a acestei ces­tiuni, s’ar crea la sudul monarhiei austro­­ungare și la nordul imperiului turc uă lo­calitate modernă muncitore, care ar fi atât de mult ocupată cu ea și cu procesul de desvoltare interioră a iei, care ar putea fi, și va fi de sigur, nu numai drept recunos­­cință față cu amicii și vecinii iei, ci și după impulsiunea împregiurarilor, uă garanția si­­gură de desvoltare a culturei și de pace pe acest terâm de vecinice turburari, încurcă­turi și reseale. Despre acesta póte să se îndoiesca numai acela care nu cunosce vecinicele legi a­le istoriei. Și daca aceste vederi ale cercurilor politice din Belgrad sunt în unele privinți ne­complete sau ne­­exacte, totu­și este bine să fie cunoscute în fond, pentru ca nu cum­va riscare­va noua încurcături și turburari în peninsula balcanică se ne gasesea nepregătiți. SPANIA Corespondintele special al­­ jianului la Gironde a avut uă întrevedere la Biarrit cu mareșalul Serrano. Eco, după acest corespondinte, cuvintele testuale ale ducelui de la Torre : N’am nici uă ambițiune personală; nici vârsta, nici puterile mele nu’mi permit d’a intra în luptă; dar voiesc binele țârii și nu lucrez de­cât după sfaturile consciinței mele. Recunosc în regele un mare inteligință și un spirit în adevăr liberal. Cred că toți adevărații monarhiști spanioli trebuie să mă ajute a-l susține pe tron și în calea liber­tății. Trebuie de a­ fî înainte în Spania uă po­litică scutită de esclusivism; de aceea voiesc Intorcerea Constituțiunii de la 1869, care este Credul nostru politic. Sunt sigur că venirea unui regim în adevăr liberal și ui­tarea trecutului ar fi pentru națiunea spa­niolă cel mai mare bine. Același corespondinte zice că a a­­flat din is­vor sigur că d. Sagasta pre­­gătesce oă crisă ministerială parțială pentru a da satisfacere disidenților, eliminând din cabinet elementele cen­traliste. Sciind ce influință d. Navarro Rodrigo eserciteză asupra majoritâții, d. Sagasta ’l-ar reserva pentru des­chiderea parlamentului, președinția camerei deputaților. In cazul acesta­­. Posada Herrera s-ar duce la Senat. După corespondintele­­ Ziarului Im­partial din Biarritz, d. Canovas del Castillo și conservatorii în genere nu sunt dispuși a sprijini formarea par­titei stângei dinastice, dar nu o vor combate și se vor mărgini a face să se observe că grea va fi realizarea proiectului și că nu va da resultate practice. Ziațele spaniole anunță că d. Cas­­telar pregătește în acest moment dis­cursul său de primire la Academia de istorie din Madrid. Subiectul acestui discurs va fi : despre influență descoperirea Ameri­­cei asupra Europei. Se anunță viitorea inaugurare la Reuss a unui monument ridicat ge­­neralului Prim. ELVEȚIA Medicii igieniști întruniți în con­­gr­es la Geneva au proclamat, cu statistica în mână, că acest oraș este cel mai sănătos al Europei. La Geneva, buletinele mortuare dau uă proporțiune de 17 decese pentru 1000 locuitori. La Edimburg, proporțiunea ajunge la 18; ea este de 21 pentru Paris, 35 pentru Berlin, 47 pentru Peters­burg și 62 pentru Grenada. COREA Dificultățile ce există între Japonia și Corea s-au aplanat. Corea a consimțit a plăti guver­nului japonez 600,000 liv. st., ca despăgubire și a do­uă despăgubire de 50,000 liv. st. familielor Japone­­silor uciși în rescula din luna Iulie trecut. SITUAȚIUNEA EUROPEI Citim în Neue freie Presse de la li Septembre: Un apropiere mai strânsă a puterilor conservatore este tocmai acum forte tre­­buinciosă, câci pacea din Oriunte este din nou amenințată ca să fie turburată. In Atena se­m­neză înarmările cu uă grabă, ca cum ar fi în adever vorba despre un resbel contra Turciei, și în Bulgaria se efectueza chiar acum transformarea miliției de acolo într-un corp rus, care va fi privit ca avant-garda armatei Țarului în penin­sula balcanică. In fine și relațiunile dintre Austria și Muntenegru ar fi — după cum­­ zace un organ oficios — do­uă idei­ mai puțin cordiale, de­cât cum erau la începutul isbucnirii insurecțiunii. Positiv este, că între Albanesi și Muntegreni a isbucnit un nou conflict și că acești din urmă­­ șî-au întărit cordonul lor despre Albania. De altă parte citim urmatorele în Deutsche Zeitung tot de la 11 Septembre: In Creta se agită din nou. Cretenii au înființat din nou faimosa instituțiune a „Adunărilor de fraternisare“; acestea sunt întruniri nocturne pe câmp, cari au fost considerate în­tot­dea­una ca­nainte merge­­tóre si cure a fortunei ce se apropie. Cer­curile interesate cred nemerit momentul actual pentru a da lovitura, câcî Grecia ar putea eventual să formuleze din afacerea de la fruntarii un Casus belli și se dobân­­desca ast­fel uă deplină libertate spre a ajuta insurecțiunea. Pentru a spori și mai mult amărăciunea poporațiunii, care este și față de acesta destul de mare, s’au pus nainte multe cestiuni religiose, care au provocat uă adâncă ferbere mai cu deose­bire în Heraklion.­Că Greca de cinci­spre­­zece ani a­otărît, fiind­că iubesce pe un musulman, se trece la islamism, un pas la care se opun părinții în unire cu patriarh­atul. Cu tote acestea Turcii, cari consideră pe fată ca maioră după Koran, refusă s- o dea napoi familiei. Positiv este că în aceste din urmă timpuri s’au făcut cumpărături enorme

Next