Romanulu, ianuarie 1883 (Anul 27)

1883-01-01

.< ARENA vele în Neue freie iO Ianuaria : .r>tei dunărene, a cărei .ii­­ ’ acum, <Jia­. Tir... •> pri­m­it propunerea , cele mai esențiale, ca una un­ mrin­ței; totu­și există planul ca iu. .punea comisiunii țărmurene să se întindă numai de la Porțile de fer­mene la Galați și să fiă pusă direct supt juridicțiunea comisiunii europene. Ast­fel dar, după acesta scrie, propunerea Barrère va fi discutată în Con­ferință, ceea ce este contrariu cu preten­­țiunile Austro-Ungariei, care se scie ca ce­rea ca propunerea Barrère să fie admisă de Conferință fără nici uă discuțiune. DIN AFA GERMANIA r Wiener Allgemeine Zeitung p.­ urmatorea telegramă ce i se trăia din Berlin cu data de 9 Ianuarie : In înTrimirea de ieri a lucrătorilor s’a făcut un așa de mare manifestațiune ală-democratică, precum nu s’a mai âncă de când cu proclamarea junicei ! ««­Vor voi sé vorbesc „nu pot negreșa, „„ „ca predicatorul Curții, d. Stöcker, cm a fi persecutat atunci de administrație, sculă directorele poliției și declară câ în­trunirea este disolvată. Atunci se făcu un scompt infernal, se amfira strigăte de: „tră­iască Kayser 1­44, or poliția fu fluerată. Pe strade erau așeiiațî mulți agințî polițienesci și gendarmi călări și pe jos, cari d’abia putură împrăștia mulțimea de ómeni cari se adunaseră din nou și încă într’unu­ schip demonstrativ. englitera­ tă telegramă din Londra, cu data de 8 Ianuarie și publicată de Neue freie Presse, anunță, urmatorele : Uă scrisore a lordului Charles Beresford, publicată în Timus, a produs uă vie sensa­­țiune, mai ales prin cercurile oficiale. Lordul Beresford este căpitan de marină în activi­tate, un amic intim al principelui de Wales și se scie ca s’a distins în fața Alecsan­­driei ca comandant al vasului „Condor 44. D-sea aretă într’un chip amănunțit câ miș­carea condusă de Arabi-pașa a fost negre­șit națională și ca s’a bucurat de sim­pa­­tiele întregei națiuni egiptene, atât înainte cât și după evenimintele de la 11 Iuniu. De asemenea este sigur ca nici consulul general d. Malet, nici consulul general Cal­vin n’au desaprobat la început sforțările lui Arabi, de­și ei nu aderaseră la tote pre­­tersoriile lui. Este ne­­clant. r*a a, lu.­^^BMria măcel. Lordul Beresford a­­raHpă^utele cause de nemulțumire ale lui Arabi și ale partitei naționale, în privința contribuțiunelor apăsătore și de nesuferit fupt care gemeau Egiptenii indigeni, pe când Europenii erau­ scutiți de tote acestea, ba mai ocupau încă și posturile cele mai în­semnate. Lordul Beresford condamnă cu cele mai ta­ri argumente procesul contra lui Arabi și se rezumă apoi cu urmatórele în­trebări : Prin ce pute Englitera să-și justi­­fice operațiunile sale militare din Egipet, operațiuni contra unei partite care nu cerea de­cât reforme, cu câror trebuință era re­cunoscută din tote părțile? Nu cum­va are acestă justificare ar fi contând în aceea ce se crede de trebuință că urmare a politicei lordului Beaconsfield ? Déca este așa, a­­tunci de ce guvernul n’a declarat acesta pe față, în loc d’a­­ și găsi un protest în nă­­bușirea rebeliunii, ale carei cause nu le a cercetat într’un chip nepărtinitor ? Déca resbelul n’a fost întreprins pentru continuarea politicei lordului Beaconsfield, apoi atunci se pute afirma cu siguranță, câ Englitera a făcut un resbel tot atât de nejustificabil cât și de nefolositor. xd« „nip .a New­­. nului, care , care condu­­vi care ínsemneza a. Déca Englesii se vor , atunci Austria se va duce Rusia la Erzerum și Italia în RUSIA intr’un articol îndreptat atât con­tra d­-lui Katcoff cât și contra foii Norddeutsche Allgemeine Zeitung, dlia­­­rul Golos răspunde la atacurile ce i s’au adresat din ambele parțî. Déca Golos doresce resbelul cu Germania, apoi acesta provine numai din dra­goste pentru Rusia, dragoste care’î arăta și gradul de încredere ce tre­­bue să aibă în Germania. Atât pre­gătirile de resbel ale Germaniei, cât și alianța austro-germană sunt ne­greșit de natură a pregăti vre u­ surprindere Rusiei. De aceea dar se recomandă băgarea de somn. Spre acesta nu e nici cum trebuință să fie cine­va un mâncător de Germani. Golos promite a susține în­tot­dea­­una uă politică pacînicâ. SERBIA Citim urmatorele în die Presse, din Viena, de la 10 Ianuarie : După Statutul de organisațiune din anul 1862, Serbia nu poseda de­cât oă armată permanente de abia 4000 ómeni, destinată a servi de sprijin și cadre armatei națio­nale, adică milițiilor. In resbelele din 1876 și 1878, se ved fu cât de vițiasă era acesta organisațiune. Atunci tota armata fu trans­­­­minată în permanentă și­­ se alătură uă­ută teritorială cu cadre regulate. Al­­permanintă forma 10 batalióne, 4 one și 28 baterii de câmp, pe când a vechia organisațiune nu erau de­cât x batalione, 2 escadrone și 8 baterii de câmp. Armata teritorială fu împărțita în 4 râuri, cu câte două divisiuni fie­care, ast­ea Serbia putea atunci să pună pe pi­­ic de resbel­uă armată însemnată. Dér, pă ce în 1879 se vl^stă nouă lege de mutare și se decise ^''"<*acu pusei ,em Mauer Kryka, ^"'^jion­iect de^ organisare, Í ocum­ ilu OciJiiaoi d­­e X 3, armata permaninte a /a spune din 27 batalione, în loc că D­aci, și cu un efectiv de 25,000 omeni. P lângă acestea, și cavaleria se sporesce _a un chip simțitor. Armata permanente care va forma și în timp de resbel un corp de armată separat, este destinată a forma, împreună cu cele 4 corpuri din înteia che­mare, armata de operațiune, ai câreî lup­tători vor fi în num­ăr de 112,000 omeni. A doua chiemare a miliției nu va fi între­buințată de­cât pentru completarea armatei și pentru garnisone­­rea notii Gambetta au fos­­ re­­luate în timpul a p­rin îngrijirile d-lui proces laboratoriul său din spital i­­ cru a fi examinate de dânsul și fesurele Brouardel. E că principalele resultate ale dl­oi­lor : Colonul presinta să deviare în fi S, uă indurațiune difusă, care, la vedere, făcu pe medici­ne se gănd­iă tumore cancerosă a intestinului. Valvula ileo-caecală, asemenea li se strânsese în așa mod în­cât aici­­troducea­ degetul cel mic. Apendicele ileo-ccecal, a cârui­a nu prea este de­cât virtuală în sta­mala, presinta uă cavitate reală, i diametru interior se putea compara cela al unei pene de gâsce. Acestă­­ conține un mic corp rotund de a unui bob &e mazăre, asupra naturei de profesore Cornii nu s’a pronunța acum. Dar putem 4^ce ch’ar d’acun este un glonț de revolver.­Ceva mai mult, acest apendice­l cal era găurit și din perforare eșia­­siune, un lichid sero-purulent. La examenul microscopic, unele­­ durate ale colonului, ale valvulei și pendicelui s’au arătat cu tote cari inflamațiunii și ale indurațiunii , inflamațiune și indurațiune care datez d-rul Brouardel, de pecei cinci-opi douăzeci ani, or după d-rul Cornii de patru sau cinci ani. Dar alte pârți ale colonului, ale valvulei și ale apendicelui (și erau cele mai întinse)­­presintau, afară de acesta, caracterele unui phlegmon difus desvoltat de curând și co­municat țesăturei celulare vecine. Inflamațiunea cronică explică dér acele dureri viul, acele colice în partea drepta, de care suferia domnul Gambetta de mai mulți ani. Prin urmare, părerea d-lor profesori Brouardel și Cornu­ este ca : In urma sesiunilor constatate p minarea viscerelor, d. Gambetta e condamnat la uă morte apropiată, punând ca ar fi putut să reînce pu­țiunile lui obicinuite. Rana de la braț a putut fi caus­­sionată. Dar profesorii sus-zișî admi putut să n’aibă nici uă influință deg­er»liftvîi­­ - 1' L­urm fi­ret­a bóla a doua. In acest moment, rana de la braț era cu totul vindecată. In privința causei bulei a doua, éce pă­rerea d-lor Brouardel și Cornui, sau cel puțin a unuia din ei. Partea intestinului bolnav în stare de in­­flamați­une cronică vechia era, chiar prin acesta, locus minoris resistentice. Vă obosela prea mare, venind îndată după că odină atât de puțin în armonie cu deprinderile bolnavului, a determinat că aprindere a inflamațiunii cronice, precum se întâmplă adesea în alte regiuni ale cor­pului. De aci a resultat uă colită, uă tiflită, uă pericolită, uă peritiflită, și, în sfîrșit, uă peritonită și un flegmon difus. Ori­ce operațiune ar fi fost primejdiosă și nefolositare. Cât despre diabeta ce s’a constatat la d. Gambetta, era resultatul regimului par­ticular ce l’a urmat în timpul bulei. In resumat, bula care a ucis pe d. Gam­betta este uă bulă rară, sau cel puțin rar constatată. Causa determinantă este, după tóte pro­babilitățile, uă preumblare prea d’ *8“ puterile bolnavului nu o putea ?tidura-Ori-cum ar fi, d. Gambet-'- era condam­nat a dispare într’un timț scurt, mult șase luni. FRANCIA ȘI GERMANIA Norddeutsche Allgemeine Zeitung publică un însemnat articol asupra Franciei după mortea lui Gambetta. Prin presa germană s’a exagerat in­fluența lui politică și s’a crezut în­tr’un chip greșit, câ cu Gambetta a murit lî susținătorul principal al ideei de resbunare­­ din contra , un regim Gambetta ar fi fost probabil­­minte premie. Resburarea era i pen­­tru Gambetta numai un obiect reto­ric, dar, ajuns la putere, el ar fi lup­tat mai mult pentru menținerea a­­cestei puteri de­cât pentru un res­bel, mai ales ca la cas de un resbel norocit contra Germaniei, generarele victorios ar fi dat la uă parte pe ci­vilul Gambetta Organul d-lui Grévy, la Paix, espune just «itnodnico, când­­ jice ca Francia nici nu doresce res­belul, nici nu se teme de el ; ast­fel Francia se află în aceiași situațiune ca Germania și ca ori­ce putere mare, care are consciință de respun­­derea ce-l incumbă. In schimb le L’écle, organul președintelui Camerei, d. Brisson, trădază ca acest însemnat parlamentarist este omul resburarii și al resbelului. Acesta trebuie să o aibă Germania în vedere la cas când d. Brisson ar dobândi uă influință și mai directă ca până aci asupra puterii esecutive a Franciei. Le Siecle declară câ justele pretențiuni ale Franciei d’a i se da napoi ce i s’a luat, nu s’au­ coborît în mormânt cu Gambetta; prin acesta d. Brisson face din resbunare ținta, și déca nu esclusivă, a politicei sale. Vom aștepta să vedem acesta, ast­fel încheiă arti­colul feiei oficiale germane, și când d. Brisson va ajunge uă dată în po­­sițiune să-și pună în practică scopu­rile sale, apoi d-sea nu va­­ rprinde pe Germania. ,M­ARIN 1883 cu ajutorul cător­va prieteni, care plătiră intrega sumă de 60,000 franci. Mai pe urmă,­ un banchier cumpăra cea mai mare parte a acțiunilor lui Gambetta de la cele doué <fiare> cu prețul de un mi­­ion doué sute de mii franci. Adăugând căte­va sute de mii de franci, represintați de cele­l­alte acțiuni ale Repu­­blicei francese ce le mai avea Gambetta, averea lui, când a murit, putea fi evaluată a 1,600,000 sau 1,700,000 franci. Cât despre milionele d-luî Dubochet, mi­­ionarul directore al gazului, se scie câ fa­­milia d-luî Dubochet a dăruit d-luî Gam­­betta oă sumă de patru milione, pe care ziarele oratore o refusa, otărînd ca venitul urnei va fi întrebuințat pentru trebuințele lart­tei : alegeri, călătorii, ajutore. „Nu se pate,­­zice Figaro, aduce un mai mare laudă lui Gambetta, de cât d’a spune â nu este un ban în averea lui de care tu ar fi putut da séma.44 AVERF* LUI gambetta D. Ga­mbetta a lăsat uă avere mare ? Acesta întrebare șî-o face le Figaro, care răspunde cu av­rea lăsată de marele orator nu este însemnatt­ E ce amenuntele ü­e le de Figaro . După resbelul de la 1870—71, când d. Gambetta a plecat la St. Sebastian, toia averea lui era de vre-uă 10,000 franci,­­ care-l rămâneau din seafa lui de ministru. Când, în 1872, Gambetta voi se fundeze ziarul la Republique frangaise, îi fu forte greu de a aduna capitalul necesar. Vă dată ziarul fundat, Gambetta, care nu avea alte acțiuni de­cât acelea care-i fuseseră atri­­­buite ca fondatore, primi­nă loja potrivită cu marea lui situațiune politică. I s’a dat un apartament mobilat în casa .^aru­lu­i i s’a plătit trăsura și doui servitori. Plus ii s’a dat uă loja de 30,000 fr. pe an. Mal tär4iü, Gambetta fundâ la Petite RepubHque, care ajunse la un tiragiü de 110,000 esemplare. D. Gambetta era atunci la apogeul pu­ terii sale. Era președinte al Camerei. Cu tote acestea, nu putu plăti cheltuielile ser­bării ce o­fere la palatul Bourbon. 3 CIRI D ALE DILEI Astă­fil 31 Decem­, termometru casei Menu Succi. de Shuer), calea Victoriei, 75, aréta­rade Réaumur . La 12 ore noptea —12. La 7 ore dim. —10.5 La amiétel — 5. înălțimea barometrică 772 mm Cerul senin. * * * w­­ re ^ D-ra Prezziosi, simpatica artistă de lai­­peră, dice la Gazette, a perdut a sera, i sfîrșitul represintațiunii operei Cârmei], ă giuvaericală scumpă. Este vorba de o b­rățară cu diamante, do­uă valuri de 8.000 îi. S’au făcut cercetări pe scenă, unde brățara a cätj­ut, dar până acum nu s’a găsit nimic. * # * Același dhiar anunță câ d. Monteor a în­cheiat un contract cu uă societate austro­­românâ, organisată de d-nii Rafael Kaufmann și Albert Franck, ingeniari de mine, forte cunoscuți în Austria și în America. Acest contract are de scop un impulsiu­­ne mai mare ce ar dori d. Monteor s’o dea industriei petroleului în țară. # * # Principele George Bibescu ruga pe d-nii membri ai vechiului comitet general de ca­litate, d’a bine-voi să se întrunéscá la don­ul acasă, Duminică, la 2 (14) Ianuarie 883, la orele 4 după amiaz­i. * * * A murit la Paris vestitul sculptor fran­ca în vârsta de 68 ani. /1­6/17 ianuarie 1883 se va trage ro tăria­­ pentru sevărșirea catedralei catolice. Tragerea se va face în sala Atheneului . vp. începe la 2 ore d. am. " * * * La Gazette de Roumanie spune ca mon­seniorele Paoli, episcopul catolic, va primi titlul de episcop din Bucuresci. * * * Ci­ticul este numele unui ziar umoristic, care apare în Sibiu, vă­dată pe lună. Redactare e­d. I. Popa. Recomandăm acest ziar, care, pe cât seii, e singurul ziar român umoristic cu umor, singurul care mănuesce satira cu ore­care dibăciă. Abonamentul nu costă de­cât 3 lei, b. 50. * * * Din Bacău se comunică Poștă ca, la 28 Decembre un duel cu revolverul a avut loc între d. E. S. avocat și d. locoteninte S... Causa a fost să insultă la teatru. Re­sultatul duelului a fost fericit, câci în ur­ma a două descărcături și do­uă parte și de alta, nici unul din combatanți n’a fost rănit. DARURILE COPILULUI GĂSIT Ascultă-mă bine, Gheorghiță. Nu vreau să -ți fac uă lecțiune de morală și nu te vom­ ține mult. Dar trebuie să ’ți spun căte­va adevăruri, din când în când. Ești mai mai băiat mare. Sciî fel de fel de lucruri, pe care noi nu le sciam la versta­tea — șapte ani și ceva. — S’au in­ventat metode noui pentru a da copiilor solința, care mai nainte se căpeta cu multă muncă. Ași vrea să te înveț alt­ceva. Privesce cu băgare de sâmă pe copilașul care se jucă colo­­reü peptenat și pe ju­mătate gol, pe patul sau alb. Este un co­pil sărac. El pare a fi vesel, dar în adevăr­­ trist. Rîde pentru câ ’i s’a pus, a fi di­­minuță, pe patul său uă păpușe barbosa, care ese dintr’uă cutie și un poliș inel de lemn vopsit, și sărăcuțul nu e obicinuit se véda jucării. N’am venut d’asupra perdele­le,,, r.-t"lui, acésta tăbliță albă, înconjurată cu negru, ca scrisorile de doliu pe care omul de la poștă le aduce prea des ? Daca ai citi ce este scris pe acesta tăbliță! nisce cuvinte noui, care ar face să te gân­desc­ . Buletin statiotic. Spitalul copiilor găsiți. Și m’am întreba pentru ce este un număr d’asupra acestui pat ușor de fer cu verdele albe ? Un număr? Este pentru câ bietul copil și are nume. T"" ■ numărul 48. Un altul este numeru 49. N au nume, precum n’au mamă, sau mai bine au uă mamă care ’i hrănesce, le da pâne și câte vă­ dată jucării, dar care nu ’i mângăie nici vă­ dată, cum vă mân­gâie pe viî, cei fericiți! Și acésta mamă este Asistn­­ța publică. Acesta n’o sciaî Gheor­­ghiță, și voiam să te învâț : solința milei și a iubirei, dragostea pentru copiii săraci. Da, e bine sé vorbim spiritului copiilor, este pute mai bine sĕ vorbim inimea lor. Da, drăguțule, scii înălțimea Muntelui Alb și colinelor Cordilierelor; ași vrea sĕ scii ca sunt, — nu așa sus, — uite aici în casa unde ședi, unde te joci, supt acoperișul nostru, lucruri necunoscute și durerose, fi­ințe de carne și de ose, ca tine, care sufer. Iți risipesc, pânea câte uă dată și atunci strugurii care au fost ciupiți de albine. Co­pilul sene, pe care îl vez­i, ședend pe pa­tul lui și zîmbind polișineluluî ce ’î s’a dat, n’a avut tot­d’a­una pâne și póte câ ,nu scie ca sunt struguri auriți de sare. Ai tot­­d’a­una jucării cât ai vrut, casa e plină; nici nu te joci cu ele, pentru ca ai prea multe, copil resfățat ce esei. El, copilul ,sírae, (numărul 48), n’a avut póte nici uă dată altă jucărie de­cât aceste păpuși de lemn văpsit. Esei prea mic ca sé intri într’una din acele case mari al câror nume întristător nu’ți amintesce nimic, n’ai pus nicî­ uă­ dată piciorul într’un spital; ași fi voit ense sâ’țî arét bucuria și mirarea acestor bieți copil când râd, eșind din fundul miseriei lor, uă păpușă de doi bani! Se póte !... Primesc și ei daruri de Anul nou 1... Ore n’o se vie cine­va sé li le ia înapoi după ce se vor fi jucat puțin cu ele?... Ție nu’ți ia nimeni nimic, de­cât atunci când nu ești cu­minte. Estî stăpân peste jucăriele télé care sunt adevărate capete d’operă. Ao­uă lanternă magică, uă cetate, un tramvaiu, uă cutia cu culori, un cal înhămat care se pune în grajd, și soldați de plumb și uă menageriă care este uă minune. Dânsul n’are nimic de­cât acest uă jucărie grosolană și primitivă , polișinel, și este mulțămit, e nebun de bucurie, dar nu pate striga de mulțămire, câci sărmanii trebuie să aibă fericirea tăcută; înse își va aduce aminte de­ acestă zi ca de cea mai frumoasă din viața lui. El bine, ori de câte ori vei pune mâna pe bogatele téle jucării, adu-ți aminte, Gheorghiță, de jucăriele grosolane ale co­pilului sărac. Ori de câte ori vei fi obosit de ceea cr " plăcea ieri, desgustat de ce iubiaî, ad aminte de zîmbetul acestui copil în f unei jucării de doui bani. Fa un lucru, si mai bine. Ia căte­va din jucăriele telé trămite-le copilului găsit. Déca ai s­i cât sufer acești mici nen­rociți, cu tot îngrijirile de care sunt îi congiurați, și cât nu sé mai sufere... Uiți séra, la ceasul când ca se adormit, ceri s­ă­ se povestască basme frumóse, acești copi adorm, povestindu-șî unul altuia istorii a­deverite, istoria miseriei lor. Fa tot­dea­una partea săracu­lui, Gheor­ghiță E frumos să fii învețat, se zice ca e bine să fii bogat, e mai bina sé fii bun. An sfîrșit. Du-te de te juca cu jucăria ce vei voi, dar nu o strica prea mult și n’o tărâm­a de tot, în ceea ce desprețuesc­, în ceea ce strici, tot mai este uă bucurie pentru copilul sărac. Jules Claretie, la petreceri și veselii. După trei­ sute șase­zeci și cinci de zile de de chinuri, de procese, d. alte asemene lucruri care­zentate pentru a necăji pe­meni, fie­ care se aștepta ca anul ca­re vine se nu-î aducă de cât fericire și noroc. Póte anul acesta ’mi voi plăti datoriile ! (fice unul, póte anul acesta voi scăpa de nevastă, orice al­tul; póte anul acesta mă voi alege deputat, esclamă un al treilea; și așa fle­care cu cate nn pote calcă pe pra­gul noului an, privind cu încredere și speranță în viitor ! Ori­cum stă, grea și lungă mi-a mai părut diua de trei­ deci și unu Decembre ! Se scie ca după un obiceiu ime­morial, în sera anului íion și a doua­­ zi de dimineță se fac daruri pe la prieteni și se dau bacșișuri pe la slugi. Eu, drept să vă spun și vorba între noi să remână, cu tota solem­nitatea acestei bile frumóse, nu prea dispuneam... ce era de făcut? Femeei mele present, present lui Ghiță prie­tenul meu de la poliție, care mi-a făcut de atâte ori bine în grele și grave împregiurâri, apoi bacșișurile... mi se suie pârul în vârful capului când mă gândesc. Nu e vorbă, sciü forte bine câ anul nou aduce feri­cire și noroc bun, dar ce era de făcut, câci după cum am avut deja onorul s’o spun, nu dispuneam de loc, pentru a mă servi de uă espre­­siune mai delicată. Ce era de făcut? Pe când credeam ca nu mai e nici un chip de scăpare și cum stă­team așa pierdut pe gânduri, de uă dată ’mi veni uă inspirațiune ce­­rescu. • E lucru otărît, am scăpat! îmi diseî eu. Tocmai atunci Lina, soția mea, îmi propuse să eșim la plimbare. — Nu merg la plimbare! cjiseiű eu răstit. — Haide, dragă, îmi dise ea din nou luându-mă cu binișorul. E atâta lume pe stradă! — Ai să mă lași vă dată în pace! răcnii eu prefăcând uă mănie groznică. ’ — Ce ai astă­­zî, dragă, ai îne­­țt? - Inebunit ! respunseî perdân­­ii cumpătul. Să scii câ totul este ! între noi! diseî ea luându-mi -ia și paltonul și eșind ca vântul ?Ă­­­­ptea am dormit la prietenul Ghiță. Scri câ m'au maî căutat și sócra și tot nemul lor, dar lat peste mine ! Ce noroc! toc­­­âne­am să mă întorc acasă, voiți? Nu dispuneam! CRONICA 1 S­8­3 Ece al uă mie opt sute și opt­zeci — bre, da lung mai e !— și trei­lea an nou care începe cu cjiua d’as­­tă­zi. Decfi în loc d’a socoti de la Hristos, vom numera anii de la fa­cerea lumii, vom găsi ca d’atunci s’au scurs, pentru mai marele bine al o­menirii, nu mai puțin de..... Stați se-mi aduc a­minte . Evanghelia­­ jice ce au trecut șapte mii și nu sciu câte sute, pe când geologia susține c’au trecut taman trei milione, opt­ sute patru-cieci de mii — lire, da lung mai e! — și cinci sute de ani noul. Ce e mai nostim, e ca un geolog — l-am uitat numele, dar mi se pare ca e un Englez — susținea câ pă­­mântul (sau lumea cum îi crdcem noi) numără mai bine de un miliard de ani. Alt geolog — și pe ăsta am ui­tat cum îl chiamă, grozav se mai uită numele! — a susținut.... dar ce îmi bat eu capul cu asemene lucruri, pare ca are să-mi fie mai cald dacă voi socoti de când a început să se rostogolesc­ pământul în vă­duh, ca și cum n’a și fi având alt­c­e a de fă­cut? Brrr! da frig îi afară•• uă zăpadă ș’uă ghiață de nu-ți s’arunci un câne afară; așa e de ger în­cât mî-ar fi milă și de un Creditor; să nu mai facă lumea ca nu sunt om bun ! Caii de abia pot me­ge pe stradă, atât de grozav alunecă; ori și cum, tot e mai bine să mergi într’uă trăsură închisă, învălit în brân, cu căciula pe u­­rechi, de­cât să­­ragi uă trăsură după dumneta. — Ce bine e să nu fii cal pe asemene tinp ! Dar cine se mai găndesce la bieții cai în acest moment! E anul nou, și tota lumea nu se găndesce de cât CRONICA AGRICOLA Cultura tutunului în Italia. Măsurî ce ar treb­ui sa se ia și la noi.­­­Cea mai folositore sistemă de semănat. Câte bobe produce un bob de grin. — Za­r­h­ărul de vin. In Italia, ca și la noi, tutunul este un monopol al statului, dar guvernul italian— pentru a încuragia cultivarea acestei plante, oferă prime de 5000, de 3000 și de 2000 lei, ca privilegiu, celor ce cultivă pentru esport pe oă întindere mai mare de 120 ectare și prime de 500 lei cultivatorilor cari­­ au dobândit permisiunea d’a cultiva tutun, într’un mod experimentale, pe o­ în­tindere de cel puțin un ectar. — In agricultură, e un principiu ne­con­testat, acela d'a produce macsimul de se­mănătura cu cea mai mare economia. Sci­ința caută mijlocul d’a ajunge la acest re­­sultat și speriințe numerase se fac. Se găsesc față în față două idei, aceia ca semenatura să fie în linie sau în gru­pe, la distanțe egale, ast­fel în­cât să se puta circula liber între trunchiuri și ca ră­­dăcinele să se pota dezvolta fară a se a­­tinge și a se gena unele pe altele. Unele persone au experimentat acesta sis­temă în Toscana și resultatul a fost forte favorabile pentru griü. Semenatura făcută în unități—un econo­­miă de semență de patru din cinci pârțî— câci patru a semăna prin aruncarea se­­menu­l­un ectar, trebue aprópe două ecta­­­tre de sâmență, pe când — făcând semă­nătura în unități—nu trebue mai mult de pa­tru­ zeci litri de ectar. Se înțelege cnsă câ acesta sistemă se pote aplica cu succes numai pentru întin­deri nu prea însemnate de pământ.­­ Atențiunea unor proprietari a fost deșteptată de statistica în termen de mij­­loc, a producerii griului în unele țâri din Europa. Englitera, spre exemplu, dintr’un ectar retrage 32 cctolitre de bebe: Sacsonia, 26; Germania, 23 ; Olanda, 22; Belgia, 20 ; Francia, 16; Austria, 14; Italia, 11. Prin noua sistemă de semănat, uă sin­gură semință produce 70 semințe sau be­be de grin. Ast­fel, pentru a face uă com­­­parațiune, produsul net al unui ectal, după sistema vechiă, e de 213 lei, pe când — după noua sistemă de semănat — un ectal produce 772 lei 50, dar în fre­care con­di­țiune se póte ajunge la 1000 lei pe ectal prin ajutorul unei machine de semănat. KJKJ-m-g ijj

Next