Romanulu, martie 1883 (Anul 27)

1883-03-01

'l ■A ANUL AL XXVII-LE_______________________ _ _________ 20 BANI EXEMPLARUL ____________________________________MARȚI, 1 MARTE 1883 Voiesce și vei putea Luminează-te și vei fi. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV...........................40 bani Deto „ nn „ III .... 2 lei — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (Harului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie. 130, Fleet Street E. C. LA VIENA, la d-niî Haasenstein et Vogler, Wallfisobgasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — REDACTIUNEA SX ^DMX^XSTXIA.TXXJISIRA. 14. STEAUA DOAMNEI, 14 ABONAMENTE: In Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul și oflciele poștale. LA PARIS, la Havas-Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott Cav. Gustavo Croce, Via San Francesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — 28 FAURAR 1QQQ 12 MĂRȚIȘOR lööü Multe și puternice argumente s’au adus pentru a dovedi trebuința revizuirii Constituțiunii. Când e dovedit câ corupțiunea este chiar la rădăcina legii electorale, cum a probat-o și d. Rosetti ; când , chiar cei mai mari și mai otărîți adversari ai revizuirii au fost siliți sé recunoscu—ca d. Al. Lahovari—ca legea actuală electorală este un „lege curat guvernamentală“ ; când din tote aceste argumente rezultă vădit câ acesta lege contribuie la falsificarea regimului represintativ; a mai amâna modificarea iei, ar fi a întărdta întronarea deplină a regimului represintativ și a lipsi țara de binefacerile ce acest regim i-ar putea aduce. Afară de acesta, când se scie ca nici uă dată țara n’a fost consultată asupra legii electorale cu care ar voi se fiă cârmuită , a întărâia revizuirea, ar fi a crede ca se pute întemeia un adevărat regim represintativ fără uă lege electorală, care să corespundă pe deplin cu condițiunile de esistență și de desvoltare ale națiunii. Acesta e peste putință și numai aceia cari voesc ca regimul represintativ să fiă un simplu nume ; numai aceia cari speră și au interes ca voința și ideile lor să triumfe, ca interesele lor să predomnescă asupra voinței, ideilor și intereselor națiunii, numai aceia să pot împotrivi la ideia d’a se revizui cât mai curând Constituțiunea, adică d’a se pune națiunii întrebarea daca e bună, politică, practică și conformă tradițiunilor naționale actuala lege electorală și a i se deslega astfel mânele pentru ca ea s’o facă așa cum va crede ca e mai bine. Afară de aceste considerațiuni , care — înaintea oricârui adevărat amic al regimului represintativ—sunt índestulatate pentru a-1 convinge de necesitatea revizuirii , mai este unul a câruia însemnătate nimeni n’o pate tăgădui și pe care ne permitem a-1 pune supt ochii represintanților națiunii. Se scie cu guvernul liberal — în preocuparea lui de a ușura, pe cât e cu putință, impositele, și mai cu semn pentru a ajunge a șterge din cartea impositelor barbara și nedrepta dare pe cap — a propus și Camerele au votat să lege, prin care acea dare s’a redus cu 6 lei din 18 în anul trecut și se va reduce cu alți 6 cu începere de la Aprile viitor. Acestă reducere de imposit nu putea rămâne fără înrîurire asupra sistemei nostre electorale, care este basată — precum se scie — pe cens. Colegiul III orășenesc, din causa acestei reduceri de cens, a fost supus unei ciunuri de care nu se pute să nu se țină semn. Mii de alegători direcți din colegiul III — cari în timp de 18 ani și-au exercitat direct dreptul lor și prin acesta chiar au căpătat o capacitate mai mare decât aceea pe care o aveau la 1866 — se văd trecuți două dată în rîndul alegătorilor indirecți, în colegiul IV. Acest fapt este, pentru numiții alegătorî, un capitis diminution vă degradare cetățenescă, fără nici vă vină din partea lor. Denșii nu pot fi trecuți între cei cari, din diferite cause și mai cu osebire din cause de vine, și-au perdut averea și prin urmare și dreptul d’a-șî da votul în cutare colegii restrîns ;uă favorea legiuitorilor, sau mai bine uă măsură legislativă de dreptate pentru poporațiunea săracă, i-a pus în acestă posițiune, le-a anihilat dreptul. Oricare ar fi considerațiunile ce invoca unii în favorea censului electorale, e netăgăduit ca, în cazul de față, acele considerațiuni nu se pot aplica. Nu se pote zice acum acestor omeni ca nu sunt capabili d’a-și esercita direct dreptul electorale, când acum opt-spre-zece ani li s'a recunoscut acest drept și ei l’au și esercitat în tot acest timp, dovedindu-și capacitatea prin resistența ce singur acest colegiu a făcut guvernelor rele, chiar atunci când tote celelalte erau sdrobite. E dă datoria d’a îndrepta acestă stare de lucruri. Represintanții națiunari au creat-o urmărind un scop din cele mai lăudabile, sunt datori a nu se despărți nainte d’a aduce îndreptare acestei situațiunî, îndreptare nu e însă decât în revizuirea Constituțiunii, câcî, numai revizuind Constituțiunea și reducând censul colegiului III cu suma ce s’a scădut la impositul cailor de comunicare, alegătorii cari votau până acum în acel colegiu, își vor putea păstra dreptul ce li s’a recunoscut la 1866. Camerile liberale și partita liberală nu pot—fără a-șî călca principiile și a lipsi misiunii lor—să lase a se împuțina numărul alegătorilor direcți, mai cu osebire în colegiul III, unea opiniunile lor au găsit totdeauna și mai cu osebire în timpii cei grei susținerea cea mai devotată, cea mai desinteresată. Fiind ca semnalarăm efectul ce l-a avut, întru cât privesce drepturile politice, scăderea impositului cailor de comunicare, nu credem câ eștim din subiectul nostru semnalând și efectele ce le-a avut acastă scădere și în alte priviri. Venitul cert și de căpetenia al comunelor și județelor este cel provenit din drecimele ce au dreptul a percepe asupra impositelor directe. La sate, forte mulți contribuabili nu plătesc decât impositul cailor de comunicare. Scădendu-se impositul cailor de comunicare, s’a scădut și produsul decimelor comunale și județene și prin acesta s’a scădut și venitul lor. Sarcinele cnse n’au fost de loc împuținate, ba încă au mai crescut. De unde vor lua comunele și județele sumele trebuitóre spre a acoperi cheltuielele obligatorie, când sorgintea de căpetenia a veniturilor lor a fost redusă ? E că uă cestiune pe care guvernul înaintea tutulor e dator să șî-o pună și să se gândescă la mijlocul cum comunele pot fi puse în posițiune d’a face chieltuielele ce le impune legea, deși au fost reduse mult veniturile ce aveau. Adoptarea proiectului asupra monopolului cârciumelor de la sate ar fi un mijloc sigur și eficace, câci, prin el, comunele ar dobăndi un venit cu care ar acoperi chieltuielele ce fac acum pentru șcula și biserică și ar întrebuința sumele destinate acestor chieltuieli în alte necesitați. Județele, pe d’altă parte, asigurate cu comunele au destule mijloce pentru scule, ar putea întrebuința ceea ce dau acum ca ajutare în acest scop comunelor, la alte chieltueli și astfel nu numai bugetele s’ar echilibra, ci și s’ar pune capăt stârii anormale ce existe în comune, mai cu osebire in cele rurale. Atragem dar luarea aminte a d-lor deputați și asupra proiectului privitor la cârciumele de la sate. Dacă nu voesc desorganisarea administrațiunii generale a țârei, desorganisare care va resulta din neputința comunelor, mai cu semn rurale, d’a face față cheltuielelor obligatorie, nu pot să nu adopte cel mai bun mijloc ce li se ofere, adecă monopolul cârciumelor rurale. In starea de astăji, când s’a dovedit ca legile de ocrotire a poporațiunilor rurale în contra esploatatorilor străini sunt neputinciose, câci proprietarii de cârciume au interes a-i susține și ocroti, interesul generale al țerei, grija viitorului patriei impune a lua măsura care va stîrpi râul din rădăcină. Ne-am făcut și d’astă dată datoria. Dacă interesele mici, interesele și considerațiunile personale vor avea mai multă putere și înrîurire asupra votului și purtării represintanților națiunii de cât garantarea viitorului țarei, prin scăparea poporațiunii rurale din ghiarele străinilor cari o jefuesc s’o omoră, nu a nostră va fi respunderea și nu nouă ne va fi greu la ziua de judecată. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Paris, 10 Marte. — Se telegrafiază urmatorele din Londra ziarului Les Temps : „Conferința va semna a fi convențiunea finală, care cuprinde 7 articol! principal! privitor! la prelungirea puterilor comisiunii europene din Galați, la regularea navigațiunii prin brațul Kilia și la regulamentele de navigațiune dintre Porțile de Fer și Brăila. Aceste din urmă regulamente au fost adoptate ieri cu modificările anunțate și cu un nou amendament mai mult, propus de plenipotențiarii francezi, lăsând statelor țărmurene facultatea d’a numi, d’a plăti și d’a revoca pe supt inspectori navigațiuni î.u „Convențiunea, îndată ce se va semna, va fi comunicată probabil Parlamentului englez. “ Paris, 10 Marte. —Anarhiștii organiseză pentru mâne un nou meeting pe piața Hotel de viile, poliția va lua măsurile trebuinciose spre a-i împedica Camera deputaților— D. Waldeck-Rousseau, ministrul de interne, interpelat cu acesta ocasie de d. Paul de Cassagnac, a răspuns ca guvernul va face a se respecta legea cum a făcut și ieri pentru meetingul după piața Invalizilor. Ordinea de dipură și simplă, care a închis acesta interpelare, a fost adoptată cu unanimitatea votanților. Roma, 10 Marte.—In lipsă de probe suficiente de culpabilitate, toți individii arestați pentru afacerea bombelor de la 27 Februarie au fost liberați ieri, dar se urmeză cu cercetările. Camera deputaților a urmat discuțiunea asupra interpelări d-lui Marselli în privința politicei din afară a cabinetului. D. Sonnino-Sidney crede și d-sea ca de la resbelul din Crimeea nici uă ocasie mai bună nu s’a oferit Italiei d’a se lega mai strîns cu Englitera; declară ca e pentru uă alianță a Italiei cu Austria și Germania, dar ca în același timp e și pentru uă înțelegere cu Englitera în tote acele lucruri ce nu sunt contra sus-disei alianțe. Oratorele adaogă ca lipsa unei ținte în politica interiora a cabinetului e o o causă de slăbiciune pentru Italia și motivul care face ca celelalte țeri se aibă așa puțin respect pentru densa. Sofia. 10 Marte.—fântul Sinod a revocat pe Em. Lea Miletiul Mitropolit al Sofiei, sentința de revocare fiind comunicată Mitropolitului, acesta s’a supus și a plecat de bună voe la monastirea Rylo. Sofia. 10 Marte. — Generalele Soboleff, președinte al consiliului, voind a apăra pe Em. Lea Miletiul contra decisiunii Sântului Sinod, a trimis să-l caute îndată, dar Mitropolitul a respins ca nu se va întorce la Sofia decât cu ordinul Sântului Sinod. Berlin, 10 Marte. — Norddeutsche Allgemeine Zeitung desminte scomptul după care ocuparea unui teritoriu aprope de Swatao în China de câtre marinarii Germani ar fi dat naștere la uă esplicațiune între ministerul afacerilor străine și amiralitatea imperiului. E că faptul : căpitanul vaporului german Elisabetha a procedat la ocuparea acelui teritorii în urma cererii ce i-a adresat consulul german de la Swatno , e vorba numai de a se seideca ministerul va aproba purtarea consulului. Baden-Baden, 11 Marte. — Cancelariul principele Gorceacoff a murit adi dimineță la 4 ore. Londra, 11 Marte. — Ultima ședință a Conferinței dunărene s’a întrunit ieri sorii la 5 ore și a ținut penă la 6 ore și jumătate, toți plenipotențiarii asistați. Se asigură ca tote protocolele au fost semnate. Puterile par satisfăcute de resultatele obținute. Roma, 11 Marte. — Camera n’a sfîrșit încă cu desbaterile asupra interpelării privitore la politica din afară a cabinetului. D. Minghell a imputat d-lui Mancini, ministru al afacerilor străine, ce a respins propunerea ce i-a făcut Engliteza d’a interveni milităresce împreună cu densa în Egipet. Athena, 11 Marte. — D. Cumanduros a murit Vineri la dece ore sera. Doliul e general în Grecia. Aceleași onoruri funebre i se vor face ca și când ar fi murit ocupând încă funcțiunile de prim-ministru. Camera a votat în unanimitate ca inmormăntarea să se facă cu chieltuela Statului; ea se va face Marți. Corpul lui va fi expus într’un paraclis care va fi rădicat chiar în palatul legislativ. Paris, 11 Marte. — Meetingul de la Hotel-de-ville n’a reușit ca și cel de pe piața Invalidilor. Erau puțini lucrători manifestanți, dar mulți curioși. Poliția a făcut vr’uă cincisprezece arestări. (Noua lege asupra întrunirilor publice din Francia e spune ca orice întrunire să se facă într'un local închis și acoperit), uesc tutor, unul câte unul și să le strâng mâna unul dupe altul, dar mai toți au îngrijit d'a-și șterge adresa înscrisă pe carta lor. Trebuie dar se recurg la d-tea, mai vechi, puțin decât ceilalți, pentru a le transmite spresiunea unui simțiment forte viu și forte sincer. Spune, te rog, acestor liberi și generoși represintanți ai Franciei dunărene ca déca Secolul al XlX-lea, este Înainte de tóte un Ziar francos, el aparține cu inima eroilor inteligințî și reü resplătițî de la Plevna. Vom apăra totdeauna, pe cât mai bine vom putea, contra marilor mâncători ai poporelor acesta țară mică, imensă prin curagiul iei care are în vinele sale din sângele lui Michelet și Quinet, mestecat cu sângele lui Stefan cel mare. Al d-tele cu tota cordialitatea. Edmond About. In urma apărării caldurose făcută de diarul Le XIX Sie dle cause Românilor în cestiunea Dunării, un mare număr de studenți Români din Paris au depus cărțile lor la d. Edmond About, directore al acelui ziar, ca semn de recunoscință. La acestă manifestare d. Edmond About răspunde prin urmatorea epistolă câtre Românii din Paris : Iubite d-le Nain, Paris, 6 Marte 1883. Junii voștri compatrioți, cari represintă cu atâta lucire România la Paris, m’au onorat c’uă manifestare care mă mișcă adânc și mă cam încurcă. Ași dori să le multă CONFERINȚA DUNAREANA In Neue freie Presse găsim urmatorea telegramă ce i se trimite din Londra cu data de 8 Marte : In ședința de ieri a Conferinței dunărene s’au sfârșit de fapt lucrările, de vreme ce baronul de Mohrenheim n’a mai făcut nici oă greutate în privința redacțiunii unor pârți din protocol. Se zice câ protocolele, care se crede ca au fost deja semnate, sunt cam voluminose. Totuși se pare ca ele nu conțin mai mult decât ceea ce s’a comunicat. „Nimic nu semena mai mult cu un scrin plin, decât un scrin gol,* Zise mai zilele trecute un diplomat vorbind despre conținutul protocalelor. Completă este numai victoria Rusiei, care cu tote concesiunile aparente, totuși a sustras brațul Kilia de supt supraveghiarea europeană. Sâmbătă se va semna tratatul întemeiat pe protocale. El nu va fi privit ca un supliment la tratatul de Berlin, ci ca un tratat separat de la Londra, într-un articol de fond pe care Neue freie Presse îl publică în numeral său de la 16 Marte și în care se ocupă de resultatele Conferinței de la Londra, extragem urmatórele pârți mai însemnate : Numai într’uă singură privință va avea Conferința un resultat positiv și ne etârnă ca se vor confirma cele mai rele temeri ale nóstre în privința gurei Kilia. Represintantele Rusiei s’a declarat satisfăcut cu redacțiunea protocolului asupra cestiunii Kilia și n’a mai rădicat nici uă observațiune. Acastă sorie este de ajuns spre a caracterisa Conferința de la Londra. Ori ce va mai oțărî încolo, va rămâne atârnat în aer, din causa oposițiunii României, și cestiunea dunărenă va trebui să fie resolvată direct între Viena și Bucuresci întocmai ca cum nici n’ar fi existat vre-uă dată uă Conferință, dar represintantele Rusiei iese din sala ședințelor cu un căștig durabil și de valore. Brațul Kilia a fost predat după tote probabilitățile Rusiei, tote gurile acestui braț, sau cel puțin acelea ale câror amânduoi țăraii sunt rusescî, remân în afară de sa FOITA ROMANULUI, 1 MARTE REGINA De Charles Lomon PARTEA A TREIA IV (urmare) Ea o ura. II ura și pe densul acum. Ea ura și pe Silvia, pentru tinerețea iei, pentru nevinovăția iei, pentru viața ce se deschidea radidsă înaintea iei. Cât despre André, ea n’avea în contra lui nici ură, nici interes, dar el trebuia să fiă prins într’un mod fatal în orî ce cursă pregătită pentru aceste două femei. Spre a lovi pe aceste patru ființe, tóte superiore iei, Etelka n’avea altă armă, nici altă speranță, decât viclenia, calomnia și orica complicitate a întâmplării. Ea nu despera. De altmintrelî, a ucide, este că trebuință ca oricare alta. E de crezut ca șarpele, când n’a mușcat de cătva timp, simte ca veninul său îl supără, și ca omora cu voluptate. — Astfel, presupus ca Regina are un secret care o opresce să te iubescă ? Zise ea. — Mai mai mî-a mărturit-o. — Și n’a adăogat nimic ? — Nu. !— El! ce, vrei să-ți spun eu ? Caută. — D-tea îl cunosci acest secret ? Zise ducele, ațîțat de zîmbetul batjocoritor al baranei. — Nicidecum. — Domna!... Baróna simți ca momentul e favorabil. Mama venea, orbă. Este momentul când urechia primesce cu încredere ori ce calomnie. Mai tar’ziu, consciința se póte răscula, rațiunea pate se rădice vocea, rana e făcută și se va lărgi mereu. — Scia numai, relua ea încet, ca este un secret de talia cam înaltă, brun, cu ochii frumoși, are, se zice, vre-uă douăzeci de ani. Se mai zice ca e musicant bun; câ Regina l’a luat necunoscut acum căteva luni; ca a otărît pe directorele operei să-i joce piesa și ca va căuta ea poimâne rolul principal, în care o vei aplauda cu frenesiă. O voi aplauda și ea. — André Sirven!... Zise ducele, care zări d’uă dată, ca la lumina unui fulger, mii de lucruri nevézute pâne acum. — Mi se pare c’ai ghicit. Să nu te mândresc!, cacî nu ți-a venit numai decât. — Crezi... — Domnule duce, nu cred nici vă dată. Urase calomnia. Sciu, séu nu sciu. Sciu, ca totă lumea, ca Regina aréta d-lui Siven un interes estra-ordinar, ca garanteza geniul lui, ca o vede, de patru luni, la dânsa sou la teatru, aprópe în toate zilele. Scia ca d. Siven e tenor, bine ficut, elegant, avînd tot ca să placă unei femei. Scia, în sfîrșit, ca din tóte acelea care sunt astăzi aici, și dintre cari multe sunt frumose, tinere și elegante, nu este pote nici una care să nu flă cel puțin smăguiită de a primi omagiele d-tele, afară de Regina. Ducele asculta, cu ochii ațintiți înaintea lui. Cum nu ghicise mai dinainte? Era cu putință să fiă orbit într’atât ? Și cu tote acestea, realitatea se a firesc a se revolta în contra acestor consecințe deduse cu atâta dibăcie, care pareau a fi adevărate. — De ce să nu admitem câ d. Siven are în adevăr mult talent și câ Regina e fericită d’a face cunoscut un tenor de merit și vă operă frumósa ? Etelka Milkskin zîmbi. — In Francia,i s’ar putea da un premiu de virtute. — Glumele nu sunt dovezî. — Domnule duce, nici gând n’am se-ți dau dovezî. — Oh ! bagă de somn !.. Z^o ducele ațintind asupra elegantului lui calvü uă privire stralucitóre. Nu găsi decât uă părechiă de ochi albaștri, limpezi nevinovați. — Vrei să mé provoci ? Iți mărturesc cu m’așî teme de d-tea dacă te-așî vedea cu spada în mână. Don Jorge plecă capul. — Vrei un sfat bun ? — De la d-tea ? —Nu esti politicos. Zise barona zîmbind, dar te iert. In locul d-tele ași lăsa pe d. Sirven să-și implinesca ursita, se aibă un mare succes și se ia în căsătorie pe nepota marchisului. — Pe Silvia ! Zoe ducele cârui nu-I venia în gând ca fostul secretar al marchizului Silviani ar putea să aibă o ambițiune atât de nebună. — Domnișara Silvia, rectifică barona, care n’are decât optsprezece ani și are uă zestre de trei milione, adică destul pentru a’l face să uite pe Regina. Scia bine ca nu e plăcut d’a nu ajunge decât al doilea, dar de vreme ce nimic nu dovedesce ca ești clasat... Ducele își musca mănușele cu manie, dar nu se mai apăra.Și mai ales, m’ași duce numai decât se rog pe amicul nostru don Augustin sé nu vorbesca de prinsarea nebună ce l’ai pus s’o înscrie pe carnetul său. Sunt lucruri pe care un femeiă nu le ierta ușor. — Ai dreptate și ți mulțămesc cel puțin pentru acest sfat. —• Vase Zi că pentru rest ești supărat pe mine? — Nu, îți spun: aștept dovezi, îmi dai voia să mă duc să caut pe don Augustin? Barona îl privi depărtându-se zîmbind. Era mulțămită. Tot îi părea bine ea l’a făcut să sufere. Dar ea spera ca va găsi ceva mai bun, fără a soi bine ce. Vă calomniă aruncată cu dibăcie nu se opresce decât după ce a făcut uă victimă. Nimic nu e mai primejdios, chiar pentru indiferințî. D’ aceia mulțimea, cu acésta prostie care este un dar al iei, e tot d’a una gata s’o ia de jos dacă cade și a-î da un nou avânt daca nu merge destul de repede. Mai ăntei dupe tote probabilitățile, ducele era să-și arunce bănuielele între André Sirven și Silvia. Ea nu prea se încredea în acesta, Silvia era femeiă. I-ar trebui altceva decât cuvinte pentru a se îndoi de uă iubire care, de căte-va luni o încongiura, ca să zic așa, pe care o putea citi în fiecare privire, în fiecare cuvânt, în silința ce-o punea tenorul pentru a fi demn de densa. Cu tote acestea, era un germen de desinire. Se comită Andreuă greșală, și D-densele ca cei cari iubesc fac multe greșeli! se putea produce una din acele sfășiuri intime și ireparabile, uă rană neve jtită ce se luțesce mereu și prin care se scurge fericirea a două ființe. Din nenorocire, ea nu scia tot. Ce era adevărat în ceea ce spusese lui don Jorge? De sigur acesta dragostea Reginei pentru André Sirven era estraordinară. Era iubire ? Ar fi fost mai gelosa. Dar ce era între ea și tenor? Ce era între densa și marchis ? Ah! taina aceia, ea căutase a o ghici, din ziua când mardusul se dusese la artistă. Ea nu isbutise. Introducerea nu se reînoise. Bătrânul remănea nepătruns. Dar barona scia câ trebuie puțin lucru pentru ca uă taină să iasă la lumină și ea se încredea în întămplare. Pe când gândea astfel, privirea iei fu atrasă de un punt luminos ce era pe covor. Se pleca și lua de pe jos un giuvaericala perdută. Nu este lucru rar la sfârșitul unui bal. Era un medalion de aur. Baróna n’ar fi fost ea décá l’ar fi înmânat unui fecior fără a ’l deschide. Medalionul conținea un miniatură pe fildeș, care reprezintă pe un tonor. In dos, erau patru rînduri scrise cu un ac, și uă iscălitură din care nu se puteau citi decât patru litere. Barona remase un minut într’uă stare de stupare veselă. Oh! mare, fericită, cerdscă întămplare! Ce bine făcuse ca se încrezuse în ea! Ea ’i venuse, acest medalion, acum un sfert de ceas, la gâtul Reginei. Și pentru a rădica ori ce îndoială, numele iei era scris pe dosul capacului. Și miniatura era portretul lui André Sirven. Nu era cu putință d’a se înșela. A fi încântat, nu împedică d’a se mira. Ce fel! André nu iubia pe Silvia ? întrebare naivă. Da, André iubea pe Silvia, adică frumusețea iei, averea iei, titlul ce marchizul era să ’i dea ginerelui său. Ei bine, ce dovedea acesta? Péne atunci, André luase pe Regina. Uă amantă frumosă, vestită, și care ’țî deschide porțile unui frumos viitor de gloriă, nu era de disprețuit. André o înșelase, écé tot. Ea ’1 judecase réa. Era mult mai deștept, mai practic decât crezuse. Ea începea a ’1 prețui. Era chiar forte deștept. A înșela, pe Silvia și póte pe Regina, nu era nimic. Déja o înșela pe dânsa!... era ceva. La prima vedere, între André Sirven și miniatură, asemănarea era isbitare. Apoi, privind de aprope, erau precari deosebiri ușore. Privind mai de aprope, se vedea ca pictura nu era nouă.Dar trebuia vreme, băgare de somn, sânge rece; trebuia mai ales lumina Zilei- Barona se oțărî a studia cestiunea în liniște. Până atunci, ea avea în mână un armă minunată. Era vorba de a sei si se folosesca de ea. Urmarea în numeral viitor.