Romanulu, august 1883 (Anul 27)

1883-08-01

ANUL AL XXVII-LE Yoiesco și vei putea ANUNCIURI. fârn­a de 30 litere petit, pagina IV ... . Deton IU • A se adresa. . . 40 bani 2 lei­­ „ IN ROMANIA, la administraținnea (parului. IN PARIS, la Havas, Lafiite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Pleet Street E. C. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, 'Wallfischgasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Ger­mania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se reiasă — 20 BANI ESEIPLARUL H.BDA.CTIXJJSTEA. 81 A.DAI’TISRISTIIA.TIXJ­BA 14, STRADA DOAMNEI, 14 BUCÜßESCI, ii AUGUST 1883 In cele doue articole privitore la statistica învățământului public în 1881, făcurăm câte­va observațiuni asupra scalelor 1). Cestiunea, fiind dintre cele cari merită un loc de căpetenie în preo­cuparea publicului și a guvernului, revenim asupra-i. Un rege al Spartei, fiind întrebat ce trebuie să învățam pe copii, răs­punse : „ Trebuie să-i învețam să facă aceea ce vor trebui să facă când vor fi o­­meni. “ Acest răspuns, inspirat d’uă admi­rabilă înțelepciune și d’uă deplină și adâncă cunoșcință a trebuințelor unei societăți, a fost călăuza sigură a na­țiunilor ce ne-aîi precedat în civili­­sațiune și pururea călăuză va fi pen­tru acele cari voiesc a purcede pe cale sănătosă și sigură la întemeiarea unui adevărat, unui mare și frumos viitor. Timpii în cari trăim, preocupările vecului ce străbatem impun acestă procedere cu puterea unei nebiruite fatalități. Intr’adevăr, acum instrucțiunea nu mai este și nu mai trebuie să fie un luer; nu mai este și nu trebuie să mai fie un privilegiu pentru cei privile­giați; ea a devenit un trebuință gene­rală, a devenit arma biruinței pe tărâmul, pacinic al muncei. Fața lumii s’a schimbat mult și titlurile dobăndite prin nascere, ti­tluri cari erau izvorul și temelia tu­tor drepturilor, astă­­­i nu mai sunt privite de­cât ca nisce zadarnice po­­dobe care umilesc—în loc d’a înălța —pe cel ce le portă, când el nu se rădică, prin capacitate, prin caracter și prin muncă, d’asupra nivelului a­­celora de care are pretensiune d’a fi pus mai pre­sus. Omul, în societatea modernă, să distinge numai prin meritele lui, prin produsele muncea­sele. Tot așa e și cu națiunile. D’aceea, s’a și­­r­is de mult ca acea națiune e mai mare, care scie mai mult. Dacă — după ce am înregistrat aceste considerațiuni, pe cari le luam de călăuză în studiul ce ’ntreprin­­dem—ne-am întreba . Organisat-am noi învățământul public așa în­cât el să satisfacă trebuința d’a învăța pe junime a ceea ce ea are să facă, când va intra în lume, respunsul nu pate fi de­cât negativ. Intr’adevăr, elevul din scala ru­rală nu învăță nimic despre ale a­­griculturei, care va fi ocupațiunea lui de căpetenie în vârsta bărbă­­tescă ; nu i se spune nici cum pote munci pământul mai bine, spre a-1 face să l producă și mai mult și mai bun; L nu i s’arată cum trebuiesc hrănite ■i îngrijite vitele, care sunt instru­­mientul de căpetenie al lucrării pă­­­mântului; într’un cuvânt, afară de citire și scriere, el nu mai dobăndesce alte cunoșcințe, nu mai dobăndesce alte noțiuni, nu învață nici măcar ceea ce-i este de cea d’ăntâi trebuință în cariera ce are să îmbrățișeze. In rezumat, iese din scala lipsit de educațiunea agricolă, cum am do­vedit în alt articol ca e lipsit și de educațiunea intelectuală. D’aci provine râul cu —nu numai la orașe, ci chiar la sate — cei ce au trecut învățăturele claselor pri­n) A se vedea Românul de la 8 și 30 Iulie. mare desprețuiesc plugul și munca pământului își se grămădesc în can­­celariele suipr-prefecturilor și ’n ale comunelor, lucrând chiar fără nici uă plată cunoscută. Lipsa de educațiune agricolă face pe cei mai mulți să credă câ a mâ­nui condeiul pentru a scrie uă peti­­țiune, s,au a copia un ordin supr­­prefect­oral, este o­ ocupațiune mai onorabilă, mai superioră de­cât mâ­nuirea sapei și a plugului. Pentru fete e același lucru. Ele învață să citescă și să scrie, nimic însă nu li se vorbesce despre datoriele lor viitore, ca soții și ca mame; nimic despre acele lucruri do­mestice, care—acum căte­ va decenii și chiar mai puțin—erau în fiare în casa Românului și făcea din ea un mic atelier, în care mânele băr­bate ale femeiei, deprinse și învățate prin consiliere și spera­nța mamei, pregăteau îmbrăcămintea iei, a băr­batului ș’a copiilor. Tatăl și mama de la țară, în mo­mentul când copila lor împlinesce anii pentru a merge la scóla, se gă­sesc într’uă situațiunes din cele mai seriose, critice și curiose. Intr’adevăr, a-și trimite fata la scóla însemneată—pentru dânșii—a consimți anticipat ca ea să nu sc­e a face mai nimic din cele trebuitore casei, adică a alege între sclința de carte și datoriele domestice ale fe­meiei. Câci, să nu ne ’nșelam, să nu voim a ne ’nșela ascumjând râul, de când mai multe generațiuni de co­pile de la țară s’au dus în scóle, mica industriă casnică pe care o fă­ceau­ femeile a început a dispărea din an în an mai mult. Femeia, ne mai sciind să topescă inul și cânepa—pentru ca la scóla nu i s’a spus nimic în acestă pri­vință și mama n’a mai avut vreme când să-și învețe copila, care ’n tim­pul­­ zilei să duce la scala—in și câ­nepă nu s’a mai semănat, resboiul a fost dat afară din casă și părăsit, fusul asvîrlit ca­ ceva netrebuincios și america de la târg, produs al in­dustriei străine, a luat locul traini­cei pânze de in și de cânepă în îm­brăcămintea familiei țărănesci, în multe locuri — și acesta este mult mai semnificativ și mai îngri­jitor chiar — țăsăturile străine au înlocuit pe cele cu care atât de gin­gaș să împodobi­m femeia română. Basmaua a luat locul cârpei de cap, a câreia finii țesătură o admi­ram și fusta de ntambă sau de altă stofă locul opregului (zăvescă) fru­mos ales și cu as­­ta țesut de țerancă, supt inspirațiunea acelui admirabile gust artistic înăscut în ea. Industria văpsitoriei de lână (bo­­iangeriă), altă­dată forte înflori­ta­re, s’a dus și ea în mormânt, împreună cu educațiunea casnică ce se da fe­telor de mamele lor. La orașe, atât pentru băiați cât și pentru fete, e același lucru. Scala, afară de citire și scriere, nu învață tinerele generațiuni mai nimic din ceia ce neapărat trebuincios le este în viața practică. Efectele acestei stari de lucruri, cine are nu le cunosce? Nu este un singur om, cu cât de puțină influență, câruia să nu i se fi adresat sute de staruitore cereri pentru a interveni spre a se da func­țiuni la absolvinții de patru clase primare. De­și miserabilă, plata ce să da unor funcționari cu atât de restrânse cunoscințe e totuși căutată cu neo­­bosire, poftită cu ardere și solicitată pe tote caile de tineri cârora scala nu le-a înavuțit, mintea cu cunos­tințe și nu le-a deprins mâna cu lucruri practice, care să le put­ câș­tiga esistența. E timpul să cugetam serios, să cer­cetăm și să găsim pentru învăță­mântul public, de sus până jos, să organisare potrivită și cu trebuințele sociale și cu sfera în care să mișcă lumea modernă. Destul atâtea generațiuni, pe care sculele nu le-au învățat de­cât să scrie și să citască — când le-a învățat și atât. Țara are trebuință de muncitori luminați în tote r­a­murele și statul — câruia î-a plăcut a se face stă­pânul învățământului — e dator să îi creeze, urmând mâna copiilor nu numai cu condeiul, ci și cu unealta care, consciințios și cu cunoștință mânuită, produce și aduce bunul trai în casa muncitorului. E că reforma esențială, mare, capi­tală și de cel d’ăntâi interes națio­nal pe care trebuie, suntem datori s’o introducem neîntârziat în orga­­nisarea învățământului nostru public. Statele pe care ne place să le luam drept model întru­cât privesce orga­­nisarea politică a unora, organisarea militară a altora, au resolvat acastă gravă problemă și resultatele ce-au dobândit sunt din cele mai mulță­­mitore. Avem dar, și în acestă privință— ceea ce este un mare fericire, mai cu sumă în materia de care ne ocu­pam,—spera­nța altora și strălucitele iei r­es­ultate. Deci, nu mai suntem espuși a ne rătăci, a merge pe dibuite și căutând lumina și adevarul în chiar propria nóstra spera­nță. Statele — la care facem alusiune pentru a ’nlătura relele de care ne plân­gem noi—au creat cel puțin pe lângă unele din scalele primare rurale și urbane cursuri adiționale, care au scopul de a pregăti pe elevi și eleve pentru viața practică, dând elevilor cunostințele trebuitore meseriei pen­tru care să­otărâsc, și elevelor no­țiunile necesarie misiunii ce le-a dat natura pe două parte, posițiunea lor și necesitățile traiului pe de alta. Incheiam, atrăgând stăruitor aten­țiunea autorităților școlare asupra a­­cestor cestiuni. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Madrid, 11 August.— Insurecțiunea pare năbușită pretutindeni; insurgenții Cataloniei s’au supus sau au trecut pe teritoriul frances 11. Froh­sdorf, 11 August.—Starea comitelui de Chambord a devenit din nou grea. Alecsandria, 11 August. — Au fost în clipa de ieri 37 morți de h­oleră la Cair și 22 la Alecsandria. Paris, 12 August.—Noutăți oficiase pri­mite din Madrid arată că insurecțiunea e aprope sfîrșită în deosebitele punte ale Spa­niei unde isbucnise. Froh­sdorf, 12 August. — Starea comi­telui de Chambord este astă­­zi de temut. Constantinopole, 12 August.—Ieri a fost un mort de h­oleră printre carantiniarii cari sunt în lazaretul din Beyreuth, Viena, 12 August. — Se telegrafiază din Cettinie câtre Politische Correspondenz cu ieri de dimineață s’a celebrat, cu mare pom­pă, nunta principelui Karageorgevic I cu principesa Zorka a Muntenegrului. Țarul a fost represintat la cununie prin cornițele Orlow-Denischow. Spre sera tinerii căsăto­riți au plecat la Paris. Casamicciola, 12 August. — Uă nouă scuduire de pământ a fost simțită a­cil di­­minâță la 7 ore, n’a causat nici uă pagubă. D. Genala, ministru al lucrărilor publice, a plecat spre a visita laturea de apus a muntelui Epomeo, unde s’au produs mari crăpături. 1) Prevenim pe cititorii noștrii c’aceste telegrame sunt tote oficiose. Cele cari nu plac guvernului nu se spediază. Sunt 5 luni deja de când corespondințe particu­lare prevestesc că revoluțiune în Spania. Nu feim ce proporțiuni va fi avut mișcarea începută, dar se scie ca de mult este mare ferbere în acestă țară. Nota redacțiiunii. LUNI, MARȚI 1, 2 AUGUST 1883. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administraținnea (parului și oficiele poștale LA PARIS, la Havas-Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Fran­cesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — DIN AFARA GERMANIA Citim urmatorele în Neue freie Presse de la 11 August : Un ordin de cabinet al împăratului Wil­helm, cu data de 24 iubii, prin care un număr de trupe prusiane trebuie ca în pri­­mă­vara anului 1885 să fie strămutate din garnisanele lor de acum la fruntaria ruso­­polonă, a produs prin Berlin un mare sen­­sațiuni. Nu tocmai numărul trupelor iubite de acastă măsură, cât măsura chiar pro­vocă acesta sensațiune, de vreme ce pate fi privită ca să dovadă ne­tăgăduită ca, în locul ami­iei tradiționale dintre Prusia și Rusia, , s’a ivit acum în Berlin să neîncre­dere seriasa țață cu învecinatul imperiu al Țarilor. Scopul acestei strămutări de trupe este de a garanta liniile de cai ferate care sunt d’a lungul fruntarielor ruso-polone de la Bromberg și Thorn, prin Graudenz pâ­nă la Königsberg și Tilsit două parte, și prin Lötzen până la Lyck de altă parte. Guvernul rus nu se va supăra însă de a­­cesta măsură luată de administrațiunea mi­litară germană, de vreme ce ea este pre­tinsa de apărarea Statului și a fost provo­cată chiar de Ruși. De la sfirșirea resbe­­lului ruso-turc a fost grămădite în Polonia rusesca uă armată colosală. La fruntaria austro-germană, de la Kowno pene la Ka­­mienoe Podolsky, sunt înșirate peste opt divisiuni de cavalerie cu șa­se­spre-­zece ba­terii călarî, și la spatele acestor forțe se află alte opt scu­m­pă corpuri de armată. Daca, cu tote acestea, cei din Berlin n’au credit de trebuință a spori și mai mult numărul trupelor de la fruntarii, acesta este să dovadă ca, cu totă inferioritatea de număr a trupelor care se află în prima li­nie, foi cred câ vor putea, mulțămită rețe­­lelor­­ de drum de tei germane și chipului de hjibilizare, se preîntâmpine ori­ ce e­v OiTBUil p c ENGLITERA Citim în V Indépendance beige de la 10 August. Indien­tul franco-anglo-malgaș pare ca este lămurit și definitiv aplanat. Intr’un discurs pe care d. Gladstone l-a rostit ieri la primăria din Londra, a anunțat ca gu­vernul a pr­imit amănunte mai precise în privința abuzurilor imputate amirarelui Pierre și cu aceste amănunte, departe d’a agrava situația, erau de natură a grăbi soluția amicală a incidentelui diplomatic rădicat de acesta cestiune. D’altminteri, d. Gladstone a ținut în acestă împregiurare limbagiul cel mai împăciuitor. Cu aceia­șî ocasiune, d. Gladstone a de­­cblarat din nou ca trupele engleze vor fi rechemate din Egipet îndată ce opera de reforme va fi sfîrșită, n’adaugă nimic la cea făcută Luni în Camera comunelor, afară numai ca accentueza­otărîrea d’a nu grăbi liberarea teritorului egiptean.­­ Discuția care s’a făcut Luni sera în Camera comunelor în privința Zululandului și care n’a avut nici un urmare, ar fi luat pote­ră altă față daca s’ar fi făcut cu pa­truzeci și opt ore mai tarisiu. In adever, se asigură acum ca Cetywayo a fost numai rănit in bătălia de la Ulundi, câ­­ncă tră­­iesce și cu cere uă anchetă asupra împre­­giurarilor cari au provocat conflictul său cu Usibepu, ast­fel ca se potă proba gu­vernului ca agresorul nu este el. Depeșa care anunță intorcerea în viață a suvera­nului zulus, este trimisa de fiul decedatului Colenso, episcopul Natalului. Scomote ana­loge fuseseră puse în circulație acum vrouă opt zile. Atât erau de afirmative și de nu­­meróse depeșite cari anunța și mortea rege­lui restaurat, în­cât nu le am dat nici uă atenție. Astă­dî încă, cabinetul engles pare ca se îndoiesce forte mult câ Cetywayo mai trăieșee în urma conflictului seu cu Usibepu, și multe­­ fiare privesc, împreună cu el, acesta înviere­a regelui ca un sim­plu roman închipuit de căte­va triburi de Zuluși, cari au interes a ascunde adevărul. Ori­cum ar fi, soliile din urmă au adus nesiguranță despre sórta lui Cetywayo, și chiar acesta nesiguranță este de ajuns pentru a mări încurcătura în care situațiunea Zu­lulandului pune pe guvernul din Londra. Pe când Camera lorzilor adopta în a doua deliberare proiectul de reformă agrarie pentru Englitera, Camera comunelor vota­bilul privi­tor la datoria națională. Acest bil, după cum să scie, tinde a grăbi a­­morti­zarea datoriei înlocuind anuită­țile cari espiră în 1885 cu anuități m­oi al căror efect ar fi să stingă în , după­ Zece ani 173 milione de livre, adică aprope a patra parte din da­­toria publică, și de a reduce pe ne­simțite de la 3 la 2 și jum. interesul dat portorilor. E că ce Zice în acestă privință V Indépendance beige de la 9 August. Situația actuală a financelor engleze au­­toriseză și justifică acastă însemnată mă­sură elaborată de d. Childers, nuoul minis­tru de finance. Cu tote acestea s-ar găsi un număr óre­care de deputați din diverse partide pentru a combate combinațiunea, unii — Irlandesii — fiind de părere câ sor­­gintele Englitezei ar trebui să fie întrebu­ințate a îmbunătăți situațiunea economică a Irlandei; alții, — radicalii englesi — fi­ind însărcinați de alegătorii lor de a reclama degrevarea de impozite în locul unei stin­geri prea repede a datoriei naționale. In aceste condițiuni discuția trebuia să fie lungă și vie. Ea a fost, în adever, dar pro­iectul d-lui Childers a fost cu tote aceste votat. Dec­lararea d-lui Gladstone în Ca­mera comunelor în privința Egipe­­tului a provocat un adevărat intu­­siasm printre partizanii prelungirii unei ocupațiuni în valea Nilului. 1)ia­­riul limes și cea mai mare parte din confrații săi se arată cu totul asigurați. Ț)­iar­­ele Standard și Daily News interpretazâ cuvintele d-lui Gladstone, Zicând ca din momentul în care ca­binetul este dispus a aștepta, pentru a rechi­ma trupele engleze, ca pla­nul de reforme elaborat de lordul Dufferin să fie pe cale de isbândă, pare ori­cine să fie sigur ca evacua­rea pământului egiptean este amâ­nată la calendele grece. L’Indépendance belge, după ce zice ca aceste Ziare Par a înfățișa lucru­rile ast­fel după cum sunt în reali­tate, adaugă: Șeful cabinetului a comunicat Camerei să scrisore­a lordului Dufferin, arătând unde a ajuns opera­rea de reforme în E­­gipet. Acesta operă nu a naintat câtuși de puțin: armata egipteană este adevărat ca se află reorganisată; dar trupele engleze n’au avut numai ca misiune d’a servi de model învinșilor de la Tel-el Kebir; ele mai av­âncă să reorganiseze magistratura, și acesta nu s’a făcut de­cât pe jumătate, a traduce codul în limba arabă, ceia ce nu este un lucru mic , a face să funcționeze instituțiile parlamentare cari pene acum nu se află de­cât în stare de decret; a face ca apele Nilului se străbată în regiuni pe cari fluviul nu le face încă să producă, și a în­datora pe colonia străină să plătescă impo­zite cu același titlu ca și indigenii. E că nisce sarcine forte diverse și cari vor cere timp garnisonei britanice, precum asemene ca ea să cuprindă trei arme : infanterie, ca­valerie și artilerie. TURCIA Se scrie urmǎtarele din Constanti­­nopole, cu data de 5 August, Ziaru­lui Fremden-Blatt: Se aude adese­ori prin Constantinopole, și mai ales prin cercurile franceze, câ Sul­tanul a început a înclina din ce în ce mai mult spre Francia, și acesta părere a găsit un ecou și în presa străină. Ori­cine cu­nosce starea relațiunilor, sd­e ensă câ, din contra, influință germană cresce pe tăcute din Zi în Zi-De altă parte însă, Pester Lloyd publică urmatorea telegramă ce i se trimite din Constantinopole cu data de 10 August . Lumea de prin cercurile diplomatice de aici se ocupă forte mult de mișcările am­­basadorelui rus d. Nelidoff de la reintorce­­rea sea aici. D-sea nu mai atinge de loc puntele de neînțelegere ce existau până acum între Rusia și Portă și se silesce ma­­ales a convinge pe Sultan despre simțimin­­tele de bună-voință ale Rusiei. Unii pre­tind a fi î nțeles din mai multe semne, cu totă activitatea diplomației ruse are de scop în prima linie d’a nimici influință Germa­niei atât în Palat cât și la Porto, și câ în acesta din urmă privință este ajutată și de sforțările engleze. MUNTENEGRU Călătoria principelui Niculae al Mun­­tenegrului la Constantinopole, are, după d. Katkow, un mare însemnă­tate politică în privința linișcei din­­ Oriunte, de vreme ce ea va stabili­­ nișce bune relațiuni între Muntenegru­­ și Turcia. Dorința pentru că apro­piere este reciprocă, despre ceea­ ce Rusia nu pate de­cât să se bucure, de vreme ce relațiunile amicale din­tre Muntenegru și Turcia nu vor pu­tea de­cât să împedice intrigele poli­tice din peninsula balcanică. Cestiu­nea regularii fruntariilor turco-mun­­tenegrene a avut un reu efect până acum în acestă privință; de astă dată sperăm într’uă soluțiune satisfacetare, la care a contribuit de sigur între­vederea principelui Nikita cu amba­­sadorele turc pentru încoronare, Ser­­ver-pașa. Asigurata din partea Mun­­tenegrului, adaogă d. Katkow și con­vinsă despre pacinicele intențiuni a­­le Rusiei, Turcia va putea resiste cu mai mare independință la pretențiu­­nile altor puteri. De altă parte Mun­­tenegrul, asigurat despre Turcia, n’are a se mai teme de presiunile altor State. Tot în privința acestei călătorii, Ziarul le lemps publică urmatorea telegramă din Viena cu data de 8 August: Pe nedrept s-a atribuit influenței Rusiei călătoria principelui Muntenegrului la Con­stantinopole. Austria a contribuit și ea la acesta apropiere, care era forte dorită la Viena. Primirea va fi solemnă, principele muntenegrean și suita sea vor fi acoperiți cu daruri. ALBANIA Se anunță din Cataro, cu data de 9 August, cu șase batalióne turceșei au pornit din Scutari contra tribu­lui albanes Solia, și ca s’au mai res­­culat încă duce triburi. EGIPETUL Se telegrafiază din Alecsandria Zia­rului Times ca uă mare anarhie ad­ministrativă domnesce în tote localită­țile Egipetului, unde funcționarii in­digeni nu sunt puși supt controlul european imediat. AUSTRIA SI RUSIA L’Italie, de la 8 August, publică urmatorele : După un depeșă din Berlin, publicată de Exchange Telegraph, relațiunile dintre Austria și Rusia inspiră mari îngrijiri prin capitala Prusiei și procură un subiect de conversațiune prin lumea diplomatică. Situațiunea nu este atât de încordată din cauza antagonismului celor duói imperii în cestiunea orientală, sau din causa proiec­telor lor față cu Polonia, dar cele după cestiuni sunt de natură a provoca greutăți. Germania, ținend forte mult la menține­­rea păcii și la întinderea Austro-Ungariei, sfârneste pe acesta din urmă să ’n­­tărască, prin tote mijlocele putinciose, fruntaria sea orientală. Afară de acestea se asigură câ audiența ce cornițele Kalnoky a obținut de la împăratul Wilhelm, la Gas­­tein, va fi în curând urmată d’uă întreve­dere între principele de Bismarck și corni­țele Kalnoky, a cárui cunoscință personală n’a făcut’o încă cancelariul imperial.­ A­­cestă întrevedere va avea același obiect ca și audiența despre care vorbirăm mai sus. ÎNTREVEDEREA de la Ișl întrevederea împăraților la Iși for­­mază negreșit și alb pentru cea mai mare parte din presa austriacă și germană, obiectul principal al disen­­siunii. Mai ales presa germană se distinge forte mult prin cordialitâ­­țile sale. Caracteristic ne pare însă un articol din National Zeitung, care atacă cu violență pe ultramontani și Poloni, pe cari îi numesce vrășmașii aliați ai alianței austro-germane. Ast­fel acest ziar scrie : Toți politicii din Germania, până și cei zăpăciți și aventurieri care formeza­u o forte mică minoritate, precum și tote naționalită­țile din Austria și Ungaria, vor saluta a­­cela întrevedere ca un semn ca pacea va continua a dura netulburată în Europa. Pe câtă vreme cele dopă State, cari formeza mijlocul continentului, vor fi otărîte în u­­nire cu Italia a menține pacea, nimeni nu se va găndi de a o scudui în mod serios. Apoi citatul Zi&r se adresază Un­gurilor, cǎrora le spune ca Slavii sunt inamicii atât ai lor cât și al Germanilor. El adaogă : Austro-Ungaria, ca Stat, se ’ntemeiază pe Germani și pe Maghiari; în momentul

Next