Romanulu, august 1883 (Anul 27)
1883-08-01
ANUL AL XXVII-LE Yoiesco și vei putea ANUNCIURI. fârna de 30 litere petit, pagina IV ... . Deton IU • A se adresa. . . 40 bani 2 lei „ IN ROMANIA, la administraținnea (parului. IN PARIS, la Havas, Lafiite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Pleet Street E. C. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, 'Wallfischgasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se reiasă — 20 BANI ESEIPLARUL H.BDA.CTIXJJSTEA. 81 A.DAI’TISRISTIIA.TIXJBA 14, STRADA DOAMNEI, 14 BUCÜßESCI, ii AUGUST 1883 In cele doue articole privitore la statistica învățământului public în 1881, făcurăm câteva observațiuni asupra scalelor 1). Cestiunea, fiind dintre cele cari merită un loc de căpetenie în preocuparea publicului și a guvernului, revenim asupra-i. Un rege al Spartei, fiind întrebat ce trebuie să învățam pe copii, răspunse : „ Trebuie să-i învețam să facă aceea ce vor trebui să facă când vor fi omeni. “ Acest răspuns, inspirat d’uă admirabilă înțelepciune și d’uă deplină și adâncă cunoșcință a trebuințelor unei societăți, a fost călăuza sigură a națiunilor ce ne-aîi precedat în civilisațiune și pururea călăuză va fi pentru acele cari voiesc a purcede pe cale sănătosă și sigură la întemeiarea unui adevărat, unui mare și frumos viitor. Timpii în cari trăim, preocupările vecului ce străbatem impun acestă procedere cu puterea unei nebiruite fatalități. Intr’adevăr, acum instrucțiunea nu mai este și nu mai trebuie să fie un luer; nu mai este și nu trebuie să mai fie un privilegiu pentru cei privilegiați; ea a devenit un trebuință generală, a devenit arma biruinței pe tărâmul, pacinic al muncei. Fața lumii s’a schimbat mult și titlurile dobăndite prin nascere, titluri cari erau izvorul și temelia tutor drepturilor, astăi nu mai sunt privite decât ca nisce zadarnice podobe care umilesc—în loc d’a înălța —pe cel ce le portă, când el nu se rădică, prin capacitate, prin caracter și prin muncă, d’asupra nivelului acelora de care are pretensiune d’a fi pus mai presus. Omul, în societatea modernă, să distinge numai prin meritele lui, prin produsele munceasele. Tot așa e și cu națiunile. D’aceea, s’a șiris de mult ca acea națiune e mai mare, care scie mai mult. Dacă — după ce am înregistrat aceste considerațiuni, pe cari le luam de călăuză în studiul ce ’ntreprindem—ne-am întreba . Organisat-am noi învățământul public așa încât el să satisfacă trebuința d’a învăța pe junime a ceea ce ea are să facă, când va intra în lume, respunsul nu pate fi decât negativ. Intr’adevăr, elevul din scala rurală nu învăță nimic despre ale agriculturei, care va fi ocupațiunea lui de căpetenie în vârsta bărbătescă ; nu i se spune nici cum pote munci pământul mai bine, spre a-1 face să l producă și mai mult și mai bun; L nu i s’arată cum trebuiesc hrănite ■i îngrijite vitele, care sunt instrumientul de căpetenie al lucrării pământului; într’un cuvânt, afară de citire și scriere, el nu mai dobăndesce alte cunoșcințe, nu mai dobăndesce alte noțiuni, nu învață nici măcar ceea ce-i este de cea d’ăntâi trebuință în cariera ce are să îmbrățișeze. In rezumat, iese din scala lipsit de educațiunea agricolă, cum am dovedit în alt articol ca e lipsit și de educațiunea intelectuală. D’aci provine râul cu —nu numai la orașe, ci chiar la sate — cei ce au trecut învățăturele claselor prin) A se vedea Românul de la 8 și 30 Iulie. mare desprețuiesc plugul și munca pământului își se grămădesc în cancelariele suipr-prefecturilor și ’n ale comunelor, lucrând chiar fără nici uă plată cunoscută. Lipsa de educațiune agricolă face pe cei mai mulți să credă câ a mânui condeiul pentru a scrie uă petițiune, s,au a copia un ordin suprprefectoral, este o ocupațiune mai onorabilă, mai superioră decât mânuirea sapei și a plugului. Pentru fete e același lucru. Ele învață să citescă și să scrie, nimic însă nu li se vorbesce despre datoriele lor viitore, ca soții și ca mame; nimic despre acele lucruri domestice, care—acum căte va decenii și chiar mai puțin—erau în fiare în casa Românului și făcea din ea un mic atelier, în care mânele bărbate ale femeiei, deprinse și învățate prin consiliere și speranța mamei, pregăteau îmbrăcămintea iei, a bărbatului ș’a copiilor. Tatăl și mama de la țară, în momentul când copila lor împlinesce anii pentru a merge la scóla, se găsesc într’uă situațiunes din cele mai seriose, critice și curiose. Intr’adevăr, a-și trimite fata la scóla însemneată—pentru dânșii—a consimți anticipat ca ea să nu sce a face mai nimic din cele trebuitore casei, adică a alege între sclința de carte și datoriele domestice ale femeiei. Câci, să nu ne ’nșelam, să nu voim a ne ’nșela ascumjând râul, de când mai multe generațiuni de copile de la țară s’au dus în scóle, mica industriă casnică pe care o făceau femeile a început a dispărea din an în an mai mult. Femeia, ne mai sciind să topescă inul și cânepa—pentru ca la scóla nu i s’a spus nimic în acestă privință și mama n’a mai avut vreme când să-și învețe copila, care ’n timpul zilei să duce la scala—in și cânepă nu s’a mai semănat, resboiul a fost dat afară din casă și părăsit, fusul asvîrlit ca ceva netrebuincios și america de la târg, produs al industriei străine, a luat locul trainicei pânze de in și de cânepă în îmbrăcămintea familiei țărănesci, în multe locuri — și acesta este mult mai semnificativ și mai îngrijitor chiar — țăsăturile străine au înlocuit pe cele cu care atât de gingaș să împodobim femeia română. Basmaua a luat locul cârpei de cap, a câreia finii țesătură o admiram și fusta de ntambă sau de altă stofă locul opregului (zăvescă) frumos ales și cu asta țesut de țerancă, supt inspirațiunea acelui admirabile gust artistic înăscut în ea. Industria văpsitoriei de lână (boiangeriă), altădată forte înfloritare, s’a dus și ea în mormânt, împreună cu educațiunea casnică ce se da fetelor de mamele lor. La orașe, atât pentru băiați cât și pentru fete, e același lucru. Scala, afară de citire și scriere, nu învață tinerele generațiuni mai nimic din ceia ce neapărat trebuincios le este în viața practică. Efectele acestei stari de lucruri, cine are nu le cunosce? Nu este un singur om, cu cât de puțină influență, câruia să nu i se fi adresat sute de staruitore cereri pentru a interveni spre a se da funcțiuni la absolvinții de patru clase primare. Deși miserabilă, plata ce să da unor funcționari cu atât de restrânse cunoscințe e totuși căutată cu neobosire, poftită cu ardere și solicitată pe tote caile de tineri cârora scala nu le-a înavuțit, mintea cu cunostințe și nu le-a deprins mâna cu lucruri practice, care să le put câștiga esistența. E timpul să cugetam serios, să cercetăm și să găsim pentru învățământul public, de sus până jos, să organisare potrivită și cu trebuințele sociale și cu sfera în care să mișcă lumea modernă. Destul atâtea generațiuni, pe care sculele nu le-au învățat decât să scrie și să citască — când le-a învățat și atât. Țara are trebuință de muncitori luminați în tote ramurele și statul — câruia î-a plăcut a se face stăpânul învățământului — e dator să îi creeze, urmând mâna copiilor nu numai cu condeiul, ci și cu unealta care, consciințios și cu cunoștință mânuită, produce și aduce bunul trai în casa muncitorului. E că reforma esențială, mare, capitală și de cel d’ăntâi interes național pe care trebuie, suntem datori s’o introducem neîntârziat în organisarea învățământului nostru public. Statele pe care ne place să le luam drept model întrucât privesce organisarea politică a unora, organisarea militară a altora, au resolvat acastă gravă problemă și resultatele ce-au dobândit sunt din cele mai mulțămitore. Avem dar, și în acestă privință— ceea ce este un mare fericire, mai cu sumă în materia de care ne ocupam,—speranța altora și strălucitele iei resultate. Deci, nu mai suntem espuși a ne rătăci, a merge pe dibuite și căutând lumina și adevarul în chiar propria nóstra speranță. Statele — la care facem alusiune pentru a ’nlătura relele de care ne plângem noi—au creat cel puțin pe lângă unele din scalele primare rurale și urbane cursuri adiționale, care au scopul de a pregăti pe elevi și eleve pentru viața practică, dând elevilor cunostințele trebuitore meseriei pentru care săotărâsc, și elevelor noțiunile necesarie misiunii ce le-a dat natura pe două parte, posițiunea lor și necesitățile traiului pe de alta. Incheiam, atrăgând stăruitor atențiunea autorităților școlare asupra acestor cestiuni. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Madrid, 11 August.— Insurecțiunea pare năbușită pretutindeni; insurgenții Cataloniei s’au supus sau au trecut pe teritoriul frances 11. Frohsdorf, 11 August.—Starea comitelui de Chambord a devenit din nou grea. Alecsandria, 11 August. — Au fost în clipa de ieri 37 morți de holeră la Cair și 22 la Alecsandria. Paris, 12 August.—Noutăți oficiase primite din Madrid arată că insurecțiunea e aprope sfîrșită în deosebitele punte ale Spaniei unde isbucnise. Frohsdorf, 12 August. — Starea comitelui de Chambord este astăzi de temut. Constantinopole, 12 August.—Ieri a fost un mort de holeră printre carantiniarii cari sunt în lazaretul din Beyreuth, Viena, 12 August. — Se telegrafiază din Cettinie câtre Politische Correspondenz cu ieri de dimineață s’a celebrat, cu mare pompă, nunta principelui Karageorgevic I cu principesa Zorka a Muntenegrului. Țarul a fost represintat la cununie prin cornițele Orlow-Denischow. Spre sera tinerii căsătoriți au plecat la Paris. Casamicciola, 12 August. — Uă nouă scuduire de pământ a fost simțită acil diminâță la 7 ore, n’a causat nici uă pagubă. D. Genala, ministru al lucrărilor publice, a plecat spre a visita laturea de apus a muntelui Epomeo, unde s’au produs mari crăpături. 1) Prevenim pe cititorii noștrii c’aceste telegrame sunt tote oficiose. Cele cari nu plac guvernului nu se spediază. Sunt 5 luni deja de când corespondințe particulare prevestesc că revoluțiune în Spania. Nu feim ce proporțiuni va fi avut mișcarea începută, dar se scie ca de mult este mare ferbere în acestă țară. Nota redacțiiunii. LUNI, MARȚI 1, 2 AUGUST 1883. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administraținnea (parului și oficiele poștale LA PARIS, la Havas-Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Francesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — DIN AFARA GERMANIA Citim urmatorele în Neue freie Presse de la 11 August : Un ordin de cabinet al împăratului Wilhelm, cu data de 24 iubii, prin care un număr de trupe prusiane trebuie ca în primăvara anului 1885 să fie strămutate din garnisanele lor de acum la fruntaria rusopolonă, a produs prin Berlin un mare sensațiuni. Nu tocmai numărul trupelor iubite de acastă măsură, cât măsura chiar provocă acesta sensațiune, de vreme ce pate fi privită ca să dovadă netăgăduită ca, în locul amiiei tradiționale dintre Prusia și Rusia, , s’a ivit acum în Berlin să neîncredere seriasa țață cu învecinatul imperiu al Țarilor. Scopul acestei strămutări de trupe este de a garanta liniile de cai ferate care sunt d’a lungul fruntarielor ruso-polone de la Bromberg și Thorn, prin Graudenz până la Königsberg și Tilsit două parte, și prin Lötzen până la Lyck de altă parte. Guvernul rus nu se va supăra însă de acesta măsură luată de administrațiunea militară germană, de vreme ce ea este pretinsa de apărarea Statului și a fost provocată chiar de Ruși. De la sfirșirea resbelului ruso-turc a fost grămădite în Polonia rusesca uă armată colosală. La fruntaria austro-germană, de la Kowno pene la Kamienoe Podolsky, sunt înșirate peste opt divisiuni de cavalerie cu șasespre-zece baterii călarî, și la spatele acestor forțe se află alte opt scumpă corpuri de armată. Daca, cu tote acestea, cei din Berlin n’au credit de trebuință a spori și mai mult numărul trupelor de la fruntarii, acesta este să dovadă ca, cu totă inferioritatea de număr a trupelor care se află în prima linie, foi cred câ vor putea, mulțămită rețelelor de drum de tei germane și chipului de hjibilizare, se preîntâmpine ori ce ev OiTBUil p c ENGLITERA Citim în V Indépendance beige de la 10 August. Indientul franco-anglo-malgaș pare ca este lămurit și definitiv aplanat. Intr’un discurs pe care d. Gladstone l-a rostit ieri la primăria din Londra, a anunțat ca guvernul a primit amănunte mai precise în privința abuzurilor imputate amirarelui Pierre și cu aceste amănunte, departe d’a agrava situația, erau de natură a grăbi soluția amicală a incidentelui diplomatic rădicat de acesta cestiune. D’altminteri, d. Gladstone a ținut în acestă împregiurare limbagiul cel mai împăciuitor. Cu aceiașî ocasiune, d. Gladstone a decblarat din nou ca trupele engleze vor fi rechemate din Egipet îndată ce opera de reforme va fi sfîrșită, n’adaugă nimic la cea făcută Luni în Camera comunelor, afară numai ca accentuezaotărîrea d’a nu grăbi liberarea teritorului egiptean. Discuția care s’a făcut Luni sera în Camera comunelor în privința Zululandului și care n’a avut nici un urmare, ar fi luat poteră altă față daca s’ar fi făcut cu patruzeci și opt ore mai tarisiu. In adever, se asigură acum ca Cetywayo a fost numai rănit in bătălia de la Ulundi, câncă trăiesce și cu cere uă anchetă asupra împregiurarilor cari au provocat conflictul său cu Usibepu, astfel ca se potă proba guvernului ca agresorul nu este el. Depeșa care anunță intorcerea în viață a suveranului zulus, este trimisa de fiul decedatului Colenso, episcopul Natalului. Scomote analoge fuseseră puse în circulație acum vrouă opt zile. Atât erau de afirmative și de numeróse depeșite cari anunța și mortea regelui restaurat, încât nu le am dat nici uă atenție. Astădî încă, cabinetul engles pare ca se îndoiesce forte mult câ Cetywayo mai trăieșee în urma conflictului seu cu Usibepu, și multe fiare privesc, împreună cu el, acesta învierea regelui ca un simplu roman închipuit de căteva triburi de Zuluși, cari au interes a ascunde adevărul. Oricum ar fi, soliile din urmă au adus nesiguranță despre sórta lui Cetywayo, și chiar acesta nesiguranță este de ajuns pentru a mări încurcătura în care situațiunea Zululandului pune pe guvernul din Londra. Pe când Camera lorzilor adopta în a doua deliberare proiectul de reformă agrarie pentru Englitera, Camera comunelor votabilul privitor la datoria națională. Acest bil, după cum să scie, tinde a grăbi amortizarea datoriei înlocuind anuitățile cari espiră în 1885 cu anuități moi al căror efect ar fi să stingă în , după Zece ani 173 milione de livre, adică aprope a patra parte din datoria publică, și de a reduce pe nesimțite de la 3 la 2 și jum. interesul dat portorilor. E că ce Zice în acestă privință V Indépendance beige de la 9 August. Situația actuală a financelor engleze autoriseză și justifică acastă însemnată măsură elaborată de d. Childers, nuoul ministru de finance. Cu tote acestea s-ar găsi un număr órecare de deputați din diverse partide pentru a combate combinațiunea, unii — Irlandesii — fiind de părere câ sorgintele Englitezei ar trebui să fie întrebuințate a îmbunătăți situațiunea economică a Irlandei; alții, — radicalii englesi — fiind însărcinați de alegătorii lor de a reclama degrevarea de impozite în locul unei stingeri prea repede a datoriei naționale. In aceste condițiuni discuția trebuia să fie lungă și vie. Ea a fost, în adever, dar proiectul d-lui Childers a fost cu tote aceste votat. Declararea d-lui Gladstone în Camera comunelor în privința Egipetului a provocat un adevărat intusiasm printre partizanii prelungirii unei ocupațiuni în valea Nilului. 1)iariul limes și cea mai mare parte din confrații săi se arată cu totul asigurați. Ț)iarele Standard și Daily News interpretazâ cuvintele d-lui Gladstone, Zicând ca din momentul în care cabinetul este dispus a aștepta, pentru a rechima trupele engleze, ca planul de reforme elaborat de lordul Dufferin să fie pe cale de isbândă, pare oricine să fie sigur ca evacuarea pământului egiptean este amânată la calendele grece. L’Indépendance belge, după ce zice ca aceste Ziare Par a înfățișa lucrurile astfel după cum sunt în realitate, adaugă: Șeful cabinetului a comunicat Camerei să scrisorea lordului Dufferin, arătând unde a ajuns operarea de reforme în Egipet. Acesta operă nu a naintat câtuși de puțin: armata egipteană este adevărat ca se află reorganisată; dar trupele engleze n’au avut numai ca misiune d’a servi de model învinșilor de la Tel-el Kebir; ele mai avâncă să reorganiseze magistratura, și acesta nu s’a făcut decât pe jumătate, a traduce codul în limba arabă, ceia ce nu este un lucru mic , a face să funcționeze instituțiile parlamentare cari pene acum nu se află decât în stare de decret; a face ca apele Nilului se străbată în regiuni pe cari fluviul nu le face încă să producă, și a îndatora pe colonia străină să plătescă impozite cu același titlu ca și indigenii. E că nisce sarcine forte diverse și cari vor cere timp garnisonei britanice, precum asemene ca ea să cuprindă trei arme : infanterie, cavalerie și artilerie. TURCIA Se scrie urmǎtarele din Constantinopole, cu data de 5 August, Ziarului Fremden-Blatt: Se aude adeseori prin Constantinopole, și mai ales prin cercurile franceze, câ Sultanul a început a înclina din ce în ce mai mult spre Francia, și acesta părere a găsit un ecou și în presa străină. Oricine cunosce starea relațiunilor, sde ensă câ, din contra, influință germană cresce pe tăcute din Zi în Zi-De altă parte însă, Pester Lloyd publică urmatorea telegramă ce i se trimite din Constantinopole cu data de 10 August . Lumea de prin cercurile diplomatice de aici se ocupă forte mult de mișcările ambasadorelui rus d. Nelidoff de la reintorcerea sea aici. D-sea nu mai atinge de loc puntele de neînțelegere ce existau până acum între Rusia și Portă și se silesce maales a convinge pe Sultan despre simțimintele de bună-voință ale Rusiei. Unii pretind a fi î nțeles din mai multe semne, cu totă activitatea diplomației ruse are de scop în prima linie d’a nimici influință Germaniei atât în Palat cât și la Porto, și câ în acesta din urmă privință este ajutată și de sforțările engleze. MUNTENEGRU Călătoria principelui Niculae al Muntenegrului la Constantinopole, are, după d. Katkow, un mare însemnătate politică în privința linișcei din Oriunte, de vreme ce ea va stabili nișce bune relațiuni între Muntenegru și Turcia. Dorința pentru că apropiere este reciprocă, despre ceea ce Rusia nu pate decât să se bucure, de vreme ce relațiunile amicale dintre Muntenegru și Turcia nu vor putea decât să împedice intrigele politice din peninsula balcanică. Cestiunea regularii fruntariilor turco-muntenegrene a avut un reu efect până acum în acestă privință; de astă dată sperăm într’uă soluțiune satisfacetare, la care a contribuit de sigur întrevederea principelui Nikita cu ambasadorele turc pentru încoronare, Server-pașa. Asigurata din partea Muntenegrului, adaogă d. Katkow și convinsă despre pacinicele intențiuni ale Rusiei, Turcia va putea resiste cu mai mare independință la pretențiunile altor puteri. De altă parte Muntenegrul, asigurat despre Turcia, n’are a se mai teme de presiunile altor State. Tot în privința acestei călătorii, Ziarul le lemps publică urmatorea telegramă din Viena cu data de 8 August: Pe nedrept s-a atribuit influenței Rusiei călătoria principelui Muntenegrului la Constantinopole. Austria a contribuit și ea la acesta apropiere, care era forte dorită la Viena. Primirea va fi solemnă, principele muntenegrean și suita sea vor fi acoperiți cu daruri. ALBANIA Se anunță din Cataro, cu data de 9 August, cu șase batalióne turceșei au pornit din Scutari contra tribului albanes Solia, și ca s’au mai resculat încă duce triburi. EGIPETUL Se telegrafiază din Alecsandria Ziarului Times ca uă mare anarhie administrativă domnesce în tote localitățile Egipetului, unde funcționarii indigeni nu sunt puși supt controlul european imediat. AUSTRIA SI RUSIA L’Italie, de la 8 August, publică urmatorele : După un depeșă din Berlin, publicată de Exchange Telegraph, relațiunile dintre Austria și Rusia inspiră mari îngrijiri prin capitala Prusiei și procură un subiect de conversațiune prin lumea diplomatică. Situațiunea nu este atât de încordată din cauza antagonismului celor duói imperii în cestiunea orientală, sau din causa proiectelor lor față cu Polonia, dar cele după cestiuni sunt de natură a provoca greutăți. Germania, ținend forte mult la menținerea păcii și la întinderea Austro-Ungariei, sfârneste pe acesta din urmă să ’ntărască, prin tote mijlocele putinciose, fruntaria sea orientală. Afară de acestea se asigură câ audiența ce cornițele Kalnoky a obținut de la împăratul Wilhelm, la Gastein, va fi în curând urmată d’uă întrevedere între principele de Bismarck și cornițele Kalnoky, a cárui cunoscință personală n’a făcut’o încă cancelariul imperial. Acestă întrevedere va avea același obiect ca și audiența despre care vorbirăm mai sus. ÎNTREVEDEREA de la Ișl întrevederea împăraților la Iși formază negreșit și alb pentru cea mai mare parte din presa austriacă și germană, obiectul principal al disensiunii. Mai ales presa germană se distinge forte mult prin cordialitâțile sale. Caracteristic ne pare însă un articol din National Zeitung, care atacă cu violență pe ultramontani și Poloni, pe cari îi numesce vrășmașii aliați ai alianței austro-germane. Astfel acest ziar scrie : Toți politicii din Germania, până și cei zăpăciți și aventurieri care formezau o forte mică minoritate, precum și tote naționalitățile din Austria și Ungaria, vor saluta acela întrevedere ca un semn ca pacea va continua a dura netulburată în Europa. Pe câtă vreme cele dopă State, cari formeza mijlocul continentului, vor fi otărîte în unire cu Italia a menține pacea, nimeni nu se va găndi de a o scudui în mod serios. Apoi citatul Zi&r se adresază Ungurilor, cǎrora le spune ca Slavii sunt inamicii atât ai lor cât și al Germanilor. El adaogă : Austro-Ungaria, ca Stat, se ’ntemeiază pe Germani și pe Maghiari; în momentul