Romanulu, noiembrie 1883 (Anul 27)

1883-11-01

978 DIN AFARA FRANCIA Senatul francez a votat proiectul de lege fvidend a crea un al patru­lea titlu pentru materiile de aur și de argint destinate la esportare. D. Paul Bert, luând președinția Uniunii republicane, a constatat câ în țară nu sunt nici divisiuni nici clasificațiuni parlamentare, el îm­parte țera în înțelepți și nerăbdă­tori. Pentru politica esterioară, d. Bert a dec­larat ca se póte conta pe gu­vern, pădutor credincios al oporei națiunii. GERMANIA In privința individului arestat a­­cum în urmă la Dirschau și­ care de­­c­larase ca este nihilist și ca fusese trimis să omore pe principele de Bismarck, Dirsch­auer Zeitung de a­­mănuntele următore : Acest individ a fost arestat de șeful garei din Pelplin și a declarat îndată câ este oficial rus și câ avea­­ proiecte crimi­nale în contra vierea cancelarului german. Nu s’a găsit asupră-i de­cât că suma de bani forte neînsemnată și atitudinea sea face a se crede ca are spiritul derangiat. Se pare asemene ca el se nu fie de­cât un aventurier care a voit să facă puțin scompt în giurul numelui seu și să fie bine hrănit căte­va săptămâni. In ori­ce cal, este sigur ca el nu este câtu­și de puțin un oficial rus. ENGLITERA Pall Mall Gazette anunță ca gu­vernul englez, chiar de la începutul sesiunii Parlamentului, voies ce să pre­­sinte un bill pentru reforma electo­rală, prin care dreptul electoral al orașelor se va întinde și asupra co­munelor rurale atât din Englitera cât și din Irlanda. Acest bir­ de re­formă va fi luat în dezbatere mai nainte de tote cele­l­alte proiecte. Cât pentru nooa împărțire a cole­­giilor electorale, de­și ea formeza oă parte integrantă din noul plan de reformă electorală, va rămâne reser­­vată unei sesiuni viitore, dar în ori­ce cas ea va fi resolvată mai nainte de disolverea actualului Parlament. fELVEȚIA Comisiunea consiliului federal el­vețian, care a fost însărcinată să presinte un proiect de lege, pentru revizuirea Constituțiunii, a luat ur­­matorele­otărîri : Capacitatea d’a vota și d’a fi ales să începe de la duoe-deci ani. Cetățenii de prin cantone și cetățenii elvețieni dobăn­­desc după u­ ședere de trei­ decî­­n­le drep­tul d’a vota pentru afacerile cantonale. N’au dreptul d’a vota­ criminalii sau cei condamnați de tribunalul corecțional. D. A. C. Viișoreanu, alegător în cole­giul I de Dolj, publică, în L’indépendance roumaine, o­ scrisoare deschisă adresată d-lor I. C. Brătianu și Dem. Căpreanu, a­­leșiî colegiului I de Dolj. In scrisorea sca d. Viișoreanu protesteza contra acusațiunei ce l-a făcut d. Chițu, în Camera deputa­ților, de a fi sustras un dosar. * șted ș’al casei Granta din Londra, care fabrică machine și cazane. Pasivul se urcă la 200.000 lire sterline, dar activul este considerabil; el va întrece pasivul.* Se telegrafiază din Odessa di­ar­ului Daily News, cu trei sute lucrători sunt ocupați cu construirea nucilor cuirasate pentru flota rusă. SGIRI D ALE DILEÎ Astă­zi: 31 Octombre termometru casei Menu (Sucér. de Shuer), calea Victoriei, 75, aréta grade Réaumur. La 12 ore noptea -­-- 1.5 La 7 ore dim. -1- 3. La amical -1- 8. înălțimea barometrică —755 mm Cerul senin. * * * Observațiuni meteorologice.—Ieri a pleat în mai multe localități din țară, or la Riu-Vadului, Sinaia și Predeal, ninsóre. * * * * * Diarul România liberă de la 26 minute, supt titlul Pesta bovină, a reprodus după­­ ziarul Adeverul din Dorohoi, ca nu se ia nici uă măsură contra pestei bovine ce e­­xistă în acel județ ; câ din acâstă causă, a­­césta epizootie s’ar fi lățit; câ nu se scie nimic oficial despre mersul și progresul iei; cu totul se ține secret. Spre a răspunde la aceste aserțiuni, Mo­nitorul oficial publică un comunicat în care 4’ice cu pesta bovină s’a introdus în jude­țul Dorohoi, în tote trele satele infectate, prin duoi boi ce s’au furat din satul Mămăliga din Rusia, unde există pesta bovină. Cu bala, prin măsurile luate, s’a și stins în comuna Paltinișî, localizându-se în co­munele Isnovatu și Crasna Leuca, prin cari au trecut boii molipsiți în cestiune. Cu atât data ivirii cât și mersul epizoo­tiei de pestă-bovină din țară și, prin ur­mare, și din județul Dorohoi, s’a publicat regulat prin Monitorul anual, cu arătare câ pentru nelățirea și stîrpirea acestei epizoo­tii se aplică tóte măsurile prescrise de le­gea poliției sanitare veterinare. Ar fi forte lung a se enumera aci tate măsurele ce s’au aplicat în comunele in­fectate, prescrise de legea în cestiune; se amintesce încă : Secestrarea comunei prin ajutorul mi­litar ; Uciderea vitelor bolnave și bănuite ; Stabilirea unui medic­ veterinar și a unui aginte administrativ în fie­care localitate infectată spre a supraveghia zilnic aplica­rea tuturor măsurilor prescrise de lege. Aplicarea unor anume măsuri preventive în tote comunele ce cad pe o­ rază de 20 k­ilometri de la localitatea infectată, etc.. Ceva mai mult, pentru ca aplicarea mă­surilor să fie supra­veghiată în modul cel mai energic, ministerul a însărcinat un in­spector veterinar cu conducerea tuturor măsurilor pentru combaterea acestei epi­zootii. Domnii membrii ai Ateneului sunt invi­tați a se întruni în ședință generală Jouî 3 Noeimbre, la orele 8 și jumătate sera, în sala Ateneului, fiind la ordinea di Iei : 1. Cestiunea construirii bibliotecei și e­­dificiului Ateneului.. 2. Citirea unui memoriu de câtre d. E­­sarcu. 3 Stabilirea programului conferințelor pe anul 1883-84. 5. Propunerea de noi membrii. * * * Ni se comunică un fapt, pe care ne credem datori a-1 semnala părinților cari au copii în pensionatul profesorilor asociați din strada Domnei. D. Mirescu, profesor la acel pensionat, intrând era la cafeneua Carei din Passagiu Român a bătut, cu un baston, pe un elev ce se afla acolo. Ne abținem de la ori­ce comentar­. * * * Se anunță din Roma descoperirea în Forul roman a atriului templului Vestei, a cărui situațiune era de mult timp con­testată de arheologi. Descoperirea se com­pune d’un atriu mare încongiurat d’apar­­mente pentru reședința vestalelor. S’au descoperit asemene și alte pilastre având inscripțiuni cu numele vestalelor, aseme­­mene celor cari au fost descoperite în secolul XV și XVI. Templul Vestei a fost distrus în 1549. Săpăturile urmeză. * * * Se anunță falimentul casei fraților Hemp­ ROMANULU­I NOEMBRE 1883 ADUNAREA DEPUTAȚILOR SESIUNEA ESTRA-ORDINAEA Ședința de la 29 Octombre 1883. Președința d-lui generale Lecca. Ședința se deschide la ora 1 *­2 d. a., pre­­sinți 101 d-nî deputați. Sumarul ședinței președinte se adoptă. D. I. Rădulescu a adresat d-lui ministru de culte­ră interpelare asupra escluderii arh­iereului Calistrat Bărlădeanul din senul Sinodului. D. T. B. Lățescu rugă pe d. ministru al domeniilor să bine-voiască a spune daca crede trebuincios a se modifica legea asu­pra vîndurii moșielor statului în loturi. Se face cunoscut ca legea e depusă, a­­doptată de secțiuni și raportul delegaților e gata. D. Istrati întrebă pe guvern dacă nu crede câ e oportun momentul ca persona­lul poliției din Galați să fie plătit de Stat și dacă nu crede câ comuna trebuie dis­pensată de a contribui pentru întreținerea artileriei teritoriale, D. A. Stolojanu desvoltându-și interpe­larea asupra călătoriei d-lui prim-ministru la Viena și Gastein­ dice ct, după obice­iurile parlamentare, ori­ce deputat are drep­tul de a face interpelari asupra interesului public. Pe ridicul său personal, își desvoltă ideile, de care nimeni, afară de densul, nu e și nu póte fi răspunzător. I s’a obiectat câ răspunsul făcut de mi­nistrul austriac ar trebui să-l mulțămască. D-sea nu e d’acestă părere, pentru că nu­mai respunsul guvernului e de natură d’a lumina țera. Cestiunea orieitală preocupă Europa în­­trega, un ministru dintre cei mai eminenți­ ai Austro-Ungariei, d. Kallay, a vorbit chiar in Academia ungară despre acestă­­cestiune și a zis: „noi Ungurii avem uă­­misiune de împlinit în prainte, să fim con­­­ducătorii culturei occidentale în peninsula balcanică“. Cred ca și noi avem să misi­­une în Oriinte și e firesc ca să căutăm a­ do­uă direcțiune ideilor în țara nostră. Presa și-a făcut datoria tratând cestiu­­­nile cari sunt la ordinea dilei. Parlamentul trebuie și el să se pronunțe, câci represintiv țara. Cestiunea Oriintelui preocupă pe toți și să caută un organism serios. Să prevede, un gol prin căderea Turciei și acel gol va fi într’una din posițiunile cele mai însem­­nate din lume. * Noi suntem la pragul Oriuntelui și tre­buie să ne ocupăm de cestiune. In politică, nu sunt nici amicii, nici ini­micii constante. Oratorele citeza fapte isto­rice de la 1856 și c^ioe ca cei ce atunci erau la putere trebuie să legitimeze de ce nu s’au folosit d’acea favorabilă împregiu­­rare; citeză și alte fapte posteriore, prin care dovedesce ca nici amicii nici inimicii constante nu sunt. Ori­ce popor trebuie să aibă aspirațiuni, precum d. Kallay a spus-o poporului ma­ghiar: Noi, poporul cel mai numeros al O­­riintelui, nu putem să n’avem aspirațiuni. Oriintele trebuie să fie al Orientalilor și po­porul român e cel care póte servi de aluat în acesta reconstituire ; noi avem aceiași limbă, aceiași religiune și nu suntem cuce­ritori. Noi vrem ca toți să trăiască în pace și se se cultive după mijlocele și interesele lor, am isbutit chiar a admi­nistra diferite naționalități cu deplinul lor consimțiment. Acesta e un mare căstig la activul nostru. Fără a avea alt drapel de­cât înfrățirea, ori­ce e românesc nu ne pote lăsa nepăsători. Istoria are legi, care presidă la forma­rea statelor, și déca accidente n’ar su­­praveni, conclusiunea istoriei ar fi pacea. A fost un stat, împărăția româno-bulgară, care n’a durat mult, dar a avut uă viață strălucită. Causa căderii e invasiunea tur­­cesca și după urma iei sufere și Europa de astă­zi. Ceea ce e anormal însă trebuie se se sfîrșască și legile istorice să-și ia pu­terea lor. Intrând pe tărâmul practic, citeza pe Leroy Beaulieu, care s z­ice despre Rusia câ întinderea iei nu se póte compara de­cât cu discul lunii și densitatea poporațiunii e de 50 locuitori pe k­ilometru. Ea are deja uă industriă și tóte micila cele d’uă propă­șire neaudită. Conclusiunea ce trage din cele citate e câ­tă națiune care n’are frun­tarie nu e uă națiune sigură. De la 1812, n’avem fruntarie de­cât pentru timpi de pace. In asemeni împregiurari, nu ne e impusă nu fă uă politică conservatore, câci orî­ce schimbare a tratatului de la Berlin nu póte fi de­cât în defavarea nostră. A­­vem uă armată și trebuie ca, la momen­tul trebuincios, să fim gata d’a spune cu­vântul nostru. Voiesce pacea și vede cu fericire ceea ce s’a făcut, spre a vă păstra. — D. Kalnoky, în discursul său, a dis ce s’a vorbit și de cestiunea Dunării și tre­buie să felicităm pe guvern pentru că n’a cedat întru nimic. Vorbind despre capitulațiuni, d. Stolo­­jan arată de ce ele au fost adoptate în Tur­cia și ca erau uă necesitate locală. La noi n’a fost și nu e așa, noi n’am făcut nici uă dată parte din Turcia și dreptul for­mal de suveranitate ne-a fost recunoscut­­,chiar de Austria. Tratatul de la Berlin n’a făcut de­cât a consacra ceea ce era, adică dreptul de suveranitate, caci nici uă dată capitulați­unile n’au avut putere la noi. O­peratorele rogă pe guvern a spune în ce stadiu sunt tratările în privința acestei ges­tiuni. Terminând, roga pe guvern să spună cu ce resultate s’a întors din călătoriile la Viena și Gastein. D.­la nol­, luând cuvântul, duce ca prima parte a interpelării, privitóre la călătoria M. S., nu se póte discuta în Parlament, câci M. S. are drepturi clar spuse în Con­­stituțiune și nu e înduoială ca M. S. nu va trece peste aceste drepturi. A doua parte asemene nu e la locul său, câci—în regim parlamentar—guvernul nu póte intra în tratări cu străinătatea, fără învoirea an­ticipată a Parlamentului. Terminând, în­­treba în ce relațiune suntem cu puterile încongiurătore și déca călătoriele la Viena și Gastein n’au aerul d’uă manifestare a­­micală pentru ore­care putere. După d. land­i, d. lepurescu se scolă spre a vorbi. D. C. A. Rosetti cere cuvântul în ces­tiune de regulament; d-sea observă ca a­­vem în regulament un articol, care speci­fică limpede câ interpelatorele face interpe­larea, ministrul respunde și apoi urmeza desbaterea. Ori de câte ori ne-am abate de la un articol din regulament, intrăm într’un impas din care după di­le nu vom put­ea eși. Prin urmare, ieri când s’a făcut concesiunea, cu consimțimântul guvernului, d’a mai vorbi și alți oratori înainte d’a respunde ministrul, roü s’a făcut, pentru ca nu putem să ne abatem de la regula­ment nici chiar cu voia miniștrilor. In ges­tiuni de regulament chiar un­­ singur de­putat are veto. Miniștrii sunt datori a se conforma re­gulamentului , respundând interpelatorului imediat după desvoltarea interpelării. C. președinte al consiliului Iice ca are puține cuvinte de dis ca respuns la acesta interpelare. D. Stolojan a declarat ca vor­­besce în numele séu propriu­. D s ea a fă­cut un studiu, a arătat un ideal pe care a voit sa­­ comunice națiunii întregi, studiu care face onore Parlamentului român. (A­­plause). D. Brătianu dice ca va fi scurt, căci nu pate să desvolte pe larg­­ă politică și un ideal al guvernului român, cum a făcut d. Stolojan, România este un stat mic și sta­tele mici nu pot să facă politică euro­peană. Evenimintele vin create de statele cele mari și nu să ni se impun. Când a fost la Berlin în timpul congresului, Principele de Bismarck l-a întrebat ce caută și ce cere. D-sea a respuns ca un­­ Stat mic nu cere și nu caută, fiind­ ca se espune póte să perdă de multe ori și ceea ce are. Un Stat ca al nostru se întăresce cât se pate, ca atunci când vor veni evenimintele să scie se le facă față. D. Brătianu nu crede câ pate să se a­­runce în desvoltari mari, să facă discur­suri lungi și frumose când vede pe mi­niștrii represintanți ai puterilor celor mai mari câ sunt forte economi în cuvintele lor. Spre a face un discurs în asemene cestiuni, trebuie să fie cine­va un lord Granville, care de decinii de ani la tribuna Engliterei trateza ast­fel de cestiuni, sau un bărbat de Stat ca ministrul afacerilor străine al Italiei, care este un vechi­ pro­fesor de drept internațional și care pate să ocupe tribuna ore întregi, și să fie sigur de dânsul ca nu va scăpa să trasă , un singur cuvânt care să fie rĕu interpretat, sau să fie interpretat alt­fel de­cât era în ideia oratorului. Aplaudând cuvintele unui ministru, Ca­mera ar da interpretări cari ar fi reț ve­­lute de străini, făcând ast­fel mare rea țarei nóstre. S’a vădut cu un singură vorbă care s’a tradus râu, supt cuvent, care s’a tradus în franțuzesce cu cuvântul spus pretexte, câte greutăți ne-a adus; s’a ved­ut ca în fața statuei lui Ștefan cel­ Mare, care a fost cel mai vechi­ amic al Austriei, s’au tras căte­­va cuvinte la un banchet și, fiind­câ acel banchet era quasi oficial, cuvintele acelea, cari s’au spus într’un moment de entusiasm patriotic, au atras mari dificultăți. Aceste eveniminte trebuie să ne servesca de lec­­țiune, ca să fim fórte sobri și economi în cuvinte, mai mult chiar de cât miniștrii puterilor mari. In călătoria sea la bal, d. Brătianu a avut întălnire cu un personă din societatea cea mare austriacă, și vorbind cu acea personă despre spiritul de rea voință din partea Austro-Ungariei în privința nostrá, îi vorbi despre istoria statuei lui Ștefan­­cel­ Mare, despre întărirea Bucurescilor, și aproposite de acesta cestiune și acea per­sonă îi­­ lise : de ce vă plângeți de Austria? Totă Germania este în contra d-vóstre, fiind­ca vă crede ca voiți să treceți séü Dunărea, sau Carpații, ca să aprindeți fo­cul, și d-vóstra sciți cu Germania ține mult la pace, și, aprind­ând focul unde­va, cine scre de ca el n’are să se întindă în totă Europa! Și când a venit vorba de fortifi­­cațiunea Bucurescilor, acea personă a dis: ce fel! d-vostră ați votat d’uă dată cinci sute milione lei pentru fortificarea Bucu­rescilor ! D-sea î-a răspuns cu de cinci sute milione cărămidă, ér­au lei, a fost vorba. Atunci el a zi­s , apoi d-vostră sunteți de vină, fiind­ ca nici d-vostră, miniștrii, nici Regele d-vostră, nu mai călătoriți în Eu­ropa, și vorbesc în contul d-vostră numai cei cari voiesc să vă denigreze. N’au trecut după acesta de­cât 4 sau 5 zile și Regele nostru a primit invitațiune ca să merga la Berlin pentru botezul ne­potului împăratului Germaniei. Regele a primit acea invitațiune, pentru ca să se v­ita ca nici Regele, nici țara, nici miniș­trii n’au perdut până și instinctul de con­­servațiune, pentru ca noi să voim resbelul. Ore putea să trecă Regele pe la por­țile Vienei fără să se oprescă acolo ? Era u c cestiune de bună cuviință. S’a d­is ca Regele s’a dus la Berlin și Viena fiind­ca a dat Dunărea încă de când i s’a dat corona regală. Regele n’a dat nimic; noi am protestat din tóte­­ forțele nóstre, contra tratatului din Berlin, și chiar acesta a făcut pe mulți să cred­á ca suntem în ajun, nu de a face uă nebunie; câci dăcă m’ar fi bănuit pe mine și pe țara mea de­uă nebunie care plecă dintr’un sentiment esaltat de patrio­tism, acesta nu m’ar fi umilit; ar fi fost uă nebunie, uă imprudință care putea să aibă consecințe dezastrose, dar care totuși nu este ceva vii și umilitor; a deveni ânse instrumentul unei alte puteri, acesta ar fi lucrul cel mai degradator. Oratorele nu crede ca ne-a putut lua cine­va de așa de nebuni, în­cât să fi cre­­scut ca voiam să trecem Dunărea sau Carpații, însă póte­re va fi credut câ noi am fi uă avangardă a cuiva și atunci a dis ca trebue să lămurim că dată acesta cestiune și să arătam Europei ca suntem numai noi și nimenea alt­cine­va. Să nu se credă ca cuvintele asigu­­rătore pe care le da Regele Carol în Eu­ropa, remân fară efect, mai cu semn ca astă­­zi Europa s’a convins, — precum mai deună­ di nisce omeni forte învățați, jurnaliști distinși, francesi și alții, cari au trecut p’aicî și era­uă descoperire pentru dânșii când au vădut și s’au convins și ei câ Regele Carol s’a identificat cu totul cu națiunea care i-a încredințat destinele iei. (Aplause prelungite.) Astă­zi Europa, ve­cinii noștrii, puterile cele mari, toți o sciu acesta, și un cuvent din partea Regelui póte să-I turbure, precum póte și să-î liniș­­cescá. Dar d-vostră mă întrebați, nice d. Bră­tianu, ce am căutat și eu acolo, mai cu sema fară permisiunea Parlamentului ? M’am dus, d-lor,l înaintea Regelui la Breslau, și­­ cum atunci cei mai mulți miniștri aî noștrii erau afară din țară și Regele afară din țară, și fiind­ca nu voiam ca guvernul să nu fie îndestul represintat în țară, am venit aci, în loc d’a me íntorce ér la bai, și acesta a făcut pe unii diplomați să credá câ póte nu suntem atât de pacînici, nu sun­tem atât de independinți în acțiunile nóstre, nu suntem atât de des legațî de orî-ce an­­gajaminte anteriore, și au voit să ve<ia și pe represintantul nu numai al Regelui, ci și pe al d-vóstre, fiind­ ca primul-ministru, în orî­ ce Stat constituțional, represintă parla­mentul, și ca atare au voit să mă vedă prin­cipele Bismarck și cornitele Kalnocky, au voit să véda­daca este vr’uă reservă din partea cuiva sea nu. E că pentru ce m’am dus la Viena și la Gastein. Și acum îmi voi permite să fac și eu nițică indiscrețiune, fără ca prin acesta să mă tem d’a perde încrederea ce mi-au acor­dat cei mai însemnați bărbați de Stat în mai multe ocasiuni, încredere pe care mî-o dedeau, fiind­ca ați putut vedea câ în­tot­dea­­una am spus curat ce am avut de­­ jis și n’am înșelat pe nimeni. Acesta mî a recu­noscut-o însu­șî împăratul Alecsandru II, și îmi fac uă datorie să declar aci ceea ce am de­clarat pe tote tonurile și chiar ómenilor ce­lor mai însemnați ai Rusiei, câ împăratul Alecsandru II era mai presus de­cât acele 100 de milione de supuși ai sei, nu nu­mai prin posițiunea s­a de împărat, dar și prin înălțimea simțimintelor sale; și împă­ratul Alecsandru II a­dis acelora care-i spuneau ca Brătianu este cel mai mare i­­nimic al Rusiei, se pare, dar acesta nici uă dată nu mă va opri de a-i stima; câci Bră­tianu nu a căutat se mă înșele nici uă dată. Când m’am dus să-mi iau 4a ca bună de la Maiestatea mea, la plecarea mea de la Plevna, am intrat în curte unde era cuar­­tierul Maiestății Sale împăratului, m'au în­congiurat ómenii de Stat ai Rusiei, cari e­­rau acolo și mi-au dus­­ pentru numele lui Dumnedeu, spune ce voiți; fiind câ șeii ca împăratul este timid și noi pledam causa d-v. pe lângă el. Vedeți ca Plevna a că­­zut, acum are să se facă pacea ; ei bine, spuneți ce avantaje cereți? Te rugam din tote puterile nóstre, daca ești român bun cere împăratului tot ce au pe inimă. Eu le-am mulțămit, am cerut audiență și am in­trat la Maiestatea mea. Când eram să ei, atunci am dis : Maiestate, am să vă fac și eu uă rugăciune, împăratul, cu uă mare bună-voință, mi-a dis, spune, și eu î-am zis aceste cuvinte. Maiestatea Vostră mi-a dis și mî-a repețit de mai multe ori câ, de acum nainte va fi uă amiciție eternă între poporul rus și poporul român, împăratul a dus : așa este. Ei bine, vă rog, Maiestate, să recomandați acesta moștenitorului vostru. (Aplause). La aceste cuvinte, împăratul mi-a arătat medalia romanesca pe care o purta pe peptul său. După acesta am eșit și am dis celor cari erau afară: vedeți câ am fost espeditiv? — Dar ce ai cerut? — Am uitat se cer și n’am cerut nimic, le am respins eu. Cât timp împăratul Rusiei a fost în Ro­mânia cu uă am­ată de trei, patru sute mii de omeni, nici uă dată, nici câtre Re­gele, nici câtre mine, nici câtre nimeni al­tul, nu a atins cestiunea Basarabiei. Ne­greșit avea puture, și cei­l­alți voiau să mă împingă pe mine să cer ceva pentru ca să aibă și Maiestatea mea curagiul se­cera. Când, după aceea, am fost la Berlin în timpul tratatului ce să încheia acolo și am avut onorea de a vedea de mai multe ori pe principele Bismarck, nu mi a vorbit de­cât de avantagiele pacii, finind prin a-mî­dice aceste cuvinte: rămâne acum la d-v0stră să vă alegeți, deca voiți pace, sau resbel. Dar să sciți câ de voiți pacea, puteți să înclinați spre noi; or déca voiți resbelul, să vă adresați la albții. Și când m’am dus acum în urmă, pestte trei ani, și am vorbit cu principele Bisma­rck, am vădut cu este consecințe și cu dobresce și acum ca și a­­tunci tot pacea. L’am găsit tot cu aceste cuvinte: voim paceea, suntem uă ligă de pace, și desvoltând­u-mi în tote modurile foloselc pacii pentru­ tate țerele, mi-a repe­țit acelea­și cuvinte : déca voiți pacea, pu­­tețî înclina spre noi; ér décá voiți resbelul atunci să vă adresați la alții. Aceste sunt, d-lor, cuvintele pe cari le aduc de la Berlin și de la Gastein. M’a mai întrebat d. Stolojanu despre a c cestiune secundară, aceea a tratatului de comerciu­ D-lor, cu cornițele Kalnocky am vorbit în acesta cestiune, și mi-a spus ca speră ca am ajuns în starea aceea de încredere FOITA ROMANULUI. 1 NOEMBRE 22 BIOGRAFIA MEA Roman de aventure de MAU­C-M­ONNIER XXIII. (Urm­are) Intre acestea Sylvaine se instalase la mine cu tatăl său, casa mea era destul de încăpătorre. Servitorea ce aveam, uă femeie forte virtuosa, dar care avea numai con­trariul virtuții, un caracter de nesuferit, fu concediată cu uă gratificațiune care păru a nu-i face plăcere. Tatăl Sylvainei își pe­trecea dina supt un șopron unde-și dregea instrumentele, prepara inul și cânepa, tăia haraca pentru vie, văntura grâul de ven­­dare, bătea porumbul, fabrica panere; când vremea era frumósa, se ducea de tăia lem­ne sau curățea sălciile și plopii; sora, șe­dea ore `ntregî la bucătărie, cu mânere în șolduri, cu capul în sus și nu se gândea la nimic. Sylvaine era veselă de dimineță până sera. Camera sea era d’asupra came­rei mele; cu puțină băgare de somn și cu multă curiositate, ași fi putut iei tot ce fă­cea. Totuși ea d’abea se mișca, spre a nu îmi turbura somnul și umbla în vârful de­getelor atât de ușurel în­cât d’abea o au­diam. Ea lucra diminuța cu lampa, și tre­buie să fi fost un lucru cu acul, câci uă oră seü duce, ea nu făcea nici un scompt. Adormiam din n­ov până în zori, când mă deștepta într’adins (eu o rugasem) deschi­­dendu-și ferestra și cântând oă arie pe care o compusesem pentru­­ densa, și pe care o intitulasem : Ciocârlia. — Eu sunt ciocârlia, nu-i așa ? mă ’n­­treba ea. Nu scia unde mai găsia vremea ca să facă tot ce făcea. Afară de casă, care stră­­lucia de curățenie, de rufărie pe care mi-o spăla și mi-o călca, de dejun, ea lucra și pentru tatăl său, îngrijea de stupi și nu voia ca albinelor să le fie fume. Din di în di­n rândul meu devenea și mai gustos ; nu e mai puțin adevărat ca Sylvaine era sa­­voiardă. — Asta nu­ a de ajuns ; trebuie să fie vr’un mister, îmi disc Catacombe, care a­vea un stomac curios. Misterul fu în curând descoperit. Syl­vaine făcea în tote serile să visită nepotul preotului, care era un bucataresa renumită. Indrăsnit dor să poftesc pe Catacombe la prânz. La sfîrșitul mesei, și când Sylvaine ne lăsa singuri, el îmi dise : — Gaston, dragul meu, sou ești cel din urmă din omeni, seu vei lua de nevastă pe acesta fată. — Asta se chiamă entusiasm culinar , strigai V­ îdend. — Aci nu e nici de­cum entusiasm, disc el serios. Fata acesta este nevasta care-țî trebuie. — Vorbesc­ serios ? — Nu glumesc nici uă dată când vor­­vorbesc despre căsătorie. — In acest caz, dragul meu, îți voi res­punde cu fata asta e numai un copilă. Ea n’are de­cât patru-spre-dece anî cel mult. — Tocmai acesta e versta care-țî con­vine. Patru-spre-dece ani și d-tea după-deci­­și trei , patru-spre-dece și cu patru, opt­­spre-dece, după-deci și trei și cu patru, după-deci și opt. Peste patru ani nunta. Dér... ce­ ți-a plesnit prin cap ! Nu voi să mă însor, și, chiar déca m’așî în­sura... — N’aș vrea să iaî uă țărancă? — Nu die asta, câci nu mă cobor din Carignano; dér, în sfîrșit... — In sfîrșit, ce ? — Nu scie să citescu... — Nu scie să citescá ? striga Catacom­be sculându-se în piciure și repedindu-se spre mine cu pumnii în sus, ca cum ar fi voit să mă lovesca. Nu scie să citescu, și cu tote astea mai stai un singur moment la îndoială de a o lua de nevastă ? — Vorbesce mai încet, îi­­ jisei eu, ar putea să ne audă. — Au dreptate, să vorbim mai încet, șopti el punându-se din nou jos. Declar ca ori­ce femeiă care scie să citescu este un monstru. Atunci el, care de ordinar vorbea fórte puțin, îmi făcu­ră conferință care ținu până sera. Mă întrebai dacă își perduse mintea sau daca i-o luase vinul meu de Arbin. XXIV La Caprera „Scumpul meu amic, îmi scria Laerte din Caprera, mă afla aci cu Garibaldi, care alărgă ca un copil în vacanții. Chiar în ziua sosirii, el cutreera tota insula, unde sunt mai multe stânci de cât pogane de pământ arabil; el voiește să facă din ea uă proprietate model; agronomii lombardi să bage bine de somn. Să-l vedi scoțând rădăcini de arbori,­­altoind, punând pomi roditori! Toți suntem ocupați cu munca pământului; eu fac un puț artesian, am de lucru pentru multă vreme. La amănduci caii lui de resbel le-a dat drumul; și ei trebuie să fie liberi. Pe lângă acestea a­­vem aici măgari, cârora li s’a dat la toți câte un nume politic; unul din ei a fost botezat Pio nono, și cu tóte acestea nu-i niei de cum mândru. Pentru moment, tóte acestea mă distrezá. Garibaldi voieșce se facă tóte meșteșugurile, chiar și pe acela de tămplar, dar nu se pricepe de loc, și omul care dirige lucrările î­n interdis d’a se amesteca; tot ce-i este permis, e d’a sparge pietrele cu mașina. Se pare a fi uitat cu totul ca a scăpat d­ece milione Ita­liani din robie. Pentru moment, cea mai mare bucurie a sea este ideia ca, prin gra­nitul din insulă, va aduna avere pentru fiii săi. Trăim numai cu venatarea și cu pes­cuitul și suntem sănătoși. „Om ciudat! El lucreza ca un negru și cu tóte aceste e un om contemplativ. A­­dese ori, se pune pe câte un piatră, și, cu pălăria pe ochi, cu țigara stinsă în mână, privește neclintit marea. El pute sta aci ore întregi nemișcat. Em­ mi-a citit nișce ver­suri francese pe care voiesce să le trimită lui Victor Hugo: „Din când în când se ’nfurieză într’un chip îngrozitor, dar cel mai mare defect al sâu e câ este prea bun. I se atribuie mulțime de slăbiciuni de inimă: póte ca vina pentru acesta este a nevestei d’ăntei, Anita Bresiliana, care era forte gelosá și care spunea tot felul de glume în privința lui. Ea vedea pretutindeni protivnice. Când leul iei vorbia cu vr’aă femeiă, ea se ivia numai de­cât cu după pistole în mână: unul pentru femeiă, cel-l­alt pentru leu­. El singur mi-a spus acesta. Dar cel puțin de nu s’ar fi lăsat să fie înșelat de cât de cea mai frumósă femeiă de pe lume, dar bună­tatea lui mergea până și față cu cea mai urîtă femeie: cel d’ăntâi intrigant, cel de ăntâi șarlatan venit, n’are de­cât să-i spună vorbe late, pentru ca să capete de la dân­sul bani, uă scrisóre de recomandațiune, ba chiar un regiment sau un portofoliu, când are de dat regimente sau portofolii. Intr’uă di el ruga pe Mazzini să-i dea lui trei­ decî tâlhari cari prădaseră și omorîseră în giurul Anconei. „Am să fac din ei o­­meni de treba“, îi scria el. „Simpatia lui merge pene la dobitóce. Încă pe când era copil, jucându-se, rupse piciorul unui greere ; el se duse de se în­­­­chise în camera s­a, unde plânse mai multe­­ ore. Mai bilele trecute, aici chiar, un miel­­ nu venise la staul. Garibaldi îl cău­ta în­­ zadar până sera și se culca forte trist; a I dupa din des de diminâță, când îl deștep­tară, el scose mielul de supt plapumă; el se sculase noptea și-l căutase din n­oți ; găsindu-l în sfîrșit amorțit de frig, îl cul­case lângă densul spre a-l încăldi. „Der e că ceva și mai caracteristic. Luna­­ trecută, când un dhiar anunța capitularea­­ Gnetei, Garibaldi se simți forte mișcat, nu i își aprinse țigara după prânz și se retrase­­ în camera m­a. Nu cum­va era bolnav ? ! Mă dusei la dânsul și-l întrebai ce are : „—Bietul june! strigă Garibaldi vorbind despre Francisc II, căruia tocmai i se de- i dese lovitura de marte! A se nasce la pa­­lele unui tron și a se aședa pe el câtă­va­­ vreme pentru a fi aruncat atât de departe! ! Și el, de­și tânăr și nepregătit, va cunosce­­ amărăciunile exilului! „Nu putui să mă opresc d’a­r dice : ! „—Dar bine, generare, și noi am con­­­­tribuit întru­cât­va la acesta. Când ne bă­­t­team pe Volturne, n’o făceam de sigur spre a fi plăcuți acestui suveran. „—Da, așa e. Dar fie, lovitura e aspră, ! Trebuia... Bietul june ! „Vei dice póte ca acesta era uă fanfaro­nadă, dar mâhnirea dura până a dupa di»

Next