Romanulu, noiembrie 1883 (Anul 27)
1883-11-01
978 DIN AFARA FRANCIA Senatul francez a votat proiectul de lege fvidend a crea un al patrulea titlu pentru materiile de aur și de argint destinate la esportare. D. Paul Bert, luând președinția Uniunii republicane, a constatat câ în țară nu sunt nici divisiuni nici clasificațiuni parlamentare, el împarte țera în înțelepți și nerăbdători. Pentru politica esterioară, d. Bert a declarat ca se póte conta pe guvern, pădutor credincios al oporei națiunii. GERMANIA In privința individului arestat acum în urmă la Dirschau și care declarase ca este nihilist și ca fusese trimis să omore pe principele de Bismarck, Dirschauer Zeitung de amănuntele următore : Acest individ a fost arestat de șeful garei din Pelplin și a declarat îndată câ este oficial rus și câ avea proiecte criminale în contra vierea cancelarului german. Nu s’a găsit asupră-i decât că suma de bani forte neînsemnată și atitudinea sea face a se crede ca are spiritul derangiat. Se pare asemene ca el se nu fie decât un aventurier care a voit să facă puțin scompt în giurul numelui seu și să fie bine hrănit căteva săptămâni. In orice cal, este sigur ca el nu este câtuși de puțin un oficial rus. ENGLITERA Pall Mall Gazette anunță ca guvernul englez, chiar de la începutul sesiunii Parlamentului, voies ce să presinte un bill pentru reforma electorală, prin care dreptul electoral al orașelor se va întinde și asupra comunelor rurale atât din Englitera cât și din Irlanda. Acest bir de reformă va fi luat în dezbatere mai nainte de tote celelalte proiecte. Cât pentru nooa împărțire a colegiilor electorale, deși ea formeza oă parte integrantă din noul plan de reformă electorală, va rămâne reservată unei sesiuni viitore, dar în orice cas ea va fi resolvată mai nainte de disolverea actualului Parlament. fELVEȚIA Comisiunea consiliului federal elvețian, care a fost însărcinată să presinte un proiect de lege, pentru revizuirea Constituțiunii, a luat urmatoreleotărîri : Capacitatea d’a vota și d’a fi ales să începe de la duoe-deci ani. Cetățenii de prin cantone și cetățenii elvețieni dobăndesc după u ședere de trei decînle dreptul d’a vota pentru afacerile cantonale. N’au dreptul d’a vota criminalii sau cei condamnați de tribunalul corecțional. D. A. C. Viișoreanu, alegător în colegiul I de Dolj, publică, în L’indépendance roumaine, o scrisoare deschisă adresată d-lor I. C. Brătianu și Dem. Căpreanu, aleșiî colegiului I de Dolj. In scrisorea sca d. Viișoreanu protesteza contra acusațiunei ce l-a făcut d. Chițu, în Camera deputaților, de a fi sustras un dosar. * șted ș’al casei Granta din Londra, care fabrică machine și cazane. Pasivul se urcă la 200.000 lire sterline, dar activul este considerabil; el va întrece pasivul.* Se telegrafiază din Odessa diarului Daily News, cu trei sute lucrători sunt ocupați cu construirea nucilor cuirasate pentru flota rusă. SGIRI D ALE DILEÎ Astăzi: 31 Octombre termometru casei Menu (Sucér. de Shuer), calea Victoriei, 75, aréta grade Réaumur. La 12 ore noptea --- 1.5 La 7 ore dim. -1- 3. La amical -1- 8. înălțimea barometrică —755 mm Cerul senin. * * * Observațiuni meteorologice.—Ieri a pleat în mai multe localități din țară, or la Riu-Vadului, Sinaia și Predeal, ninsóre. * * * * * Diarul România liberă de la 26 minute, supt titlul Pesta bovină, a reprodus după ziarul Adeverul din Dorohoi, ca nu se ia nici uă măsură contra pestei bovine ce există în acel județ ; câ din acâstă causă, acésta epizootie s’ar fi lățit; câ nu se scie nimic oficial despre mersul și progresul iei; cu totul se ține secret. Spre a răspunde la aceste aserțiuni, Monitorul oficial publică un comunicat în care 4’ice cu pesta bovină s’a introdus în județul Dorohoi, în tote trele satele infectate, prin duoi boi ce s’au furat din satul Mămăliga din Rusia, unde există pesta bovină. Cu bala, prin măsurile luate, s’a și stins în comuna Paltinișî, localizându-se în comunele Isnovatu și Crasna Leuca, prin cari au trecut boii molipsiți în cestiune. Cu atât data ivirii cât și mersul epizootiei de pestă-bovină din țară și, prin urmare, și din județul Dorohoi, s’a publicat regulat prin Monitorul anual, cu arătare câ pentru nelățirea și stîrpirea acestei epizootii se aplică tóte măsurile prescrise de legea poliției sanitare veterinare. Ar fi forte lung a se enumera aci tate măsurele ce s’au aplicat în comunele infectate, prescrise de legea în cestiune; se amintesce încă : Secestrarea comunei prin ajutorul militar ; Uciderea vitelor bolnave și bănuite ; Stabilirea unui medic veterinar și a unui aginte administrativ în fiecare localitate infectată spre a supraveghia zilnic aplicarea tuturor măsurilor prescrise de lege. Aplicarea unor anume măsuri preventive în tote comunele ce cad pe o rază de 20 kilometri de la localitatea infectată, etc.. Ceva mai mult, pentru ca aplicarea măsurilor să fie supraveghiată în modul cel mai energic, ministerul a însărcinat un inspector veterinar cu conducerea tuturor măsurilor pentru combaterea acestei epizootii. Domnii membrii ai Ateneului sunt invitați a se întruni în ședință generală Jouî 3 Noeimbre, la orele 8 și jumătate sera, în sala Ateneului, fiind la ordinea di Iei : 1. Cestiunea construirii bibliotecei și edificiului Ateneului.. 2. Citirea unui memoriu de câtre d. Esarcu. 3 Stabilirea programului conferințelor pe anul 1883-84. 5. Propunerea de noi membrii. * * * Ni se comunică un fapt, pe care ne credem datori a-1 semnala părinților cari au copii în pensionatul profesorilor asociați din strada Domnei. D. Mirescu, profesor la acel pensionat, intrând era la cafeneua Carei din Passagiu Român a bătut, cu un baston, pe un elev ce se afla acolo. Ne abținem de la orice comentar. * * * Se anunță din Roma descoperirea în Forul roman a atriului templului Vestei, a cărui situațiune era de mult timp contestată de arheologi. Descoperirea se compune d’un atriu mare încongiurat d’aparmente pentru reședința vestalelor. S’au descoperit asemene și alte pilastre având inscripțiuni cu numele vestalelor, asememene celor cari au fost descoperite în secolul XV și XVI. Templul Vestei a fost distrus în 1549. Săpăturile urmeză. * * * Se anunță falimentul casei fraților Hemp ROMANULUI NOEMBRE 1883 ADUNAREA DEPUTAȚILOR SESIUNEA ESTRA-ORDINAEA Ședința de la 29 Octombre 1883. Președința d-lui generale Lecca. Ședința se deschide la ora 1 *2 d. a., presinți 101 d-nî deputați. Sumarul ședinței președinte se adoptă. D. I. Rădulescu a adresat d-lui ministru de culteră interpelare asupra escluderii arhiereului Calistrat Bărlădeanul din senul Sinodului. D. T. B. Lățescu rugă pe d. ministru al domeniilor să bine-voiască a spune daca crede trebuincios a se modifica legea asupra vîndurii moșielor statului în loturi. Se face cunoscut ca legea e depusă, adoptată de secțiuni și raportul delegaților e gata. D. Istrati întrebă pe guvern dacă nu crede câ e oportun momentul ca personalul poliției din Galați să fie plătit de Stat și dacă nu crede câ comuna trebuie dispensată de a contribui pentru întreținerea artileriei teritoriale, D. A. Stolojanu desvoltându-și interpelarea asupra călătoriei d-lui prim-ministru la Viena și Gastein dice ct, după obiceiurile parlamentare, orice deputat are dreptul de a face interpelari asupra interesului public. Pe ridicul său personal, își desvoltă ideile, de care nimeni, afară de densul, nu e și nu póte fi răspunzător. I s’a obiectat câ răspunsul făcut de ministrul austriac ar trebui să-l mulțămască. D-sea nu e d’acestă părere, pentru că numai respunsul guvernului e de natură d’a lumina țera. Cestiunea orieitală preocupă Europa întrega, un ministru dintre cei mai eminenți ai Austro-Ungariei, d. Kallay, a vorbit chiar in Academia ungară despre acestăcestiune și a zis: „noi Ungurii avem uămisiune de împlinit în prainte, să fim conducătorii culturei occidentale în peninsula balcanică“. Cred ca și noi avem să misiune în Oriinte și e firesc ca să căutăm a două direcțiune ideilor în țara nostră. Presa și-a făcut datoria tratând cestiunile cari sunt la ordinea dilei. Parlamentul trebuie și el să se pronunțe, câci represintiv țara. Cestiunea Oriintelui preocupă pe toți și să caută un organism serios. Să prevede, un gol prin căderea Turciei și acel gol va fi într’una din posițiunile cele mai însemnate din lume. * Noi suntem la pragul Oriuntelui și trebuie să ne ocupăm de cestiune. In politică, nu sunt nici amicii, nici inimicii constante. Oratorele citeza fapte istorice de la 1856 și c^ioe ca cei ce atunci erau la putere trebuie să legitimeze de ce nu s’au folosit d’acea favorabilă împregiurare; citeză și alte fapte posteriore, prin care dovedesce ca nici amicii nici inimicii constante nu sunt. Orice popor trebuie să aibă aspirațiuni, precum d. Kallay a spus-o poporului maghiar: Noi, poporul cel mai numeros al Oriintelui, nu putem să n’avem aspirațiuni. Oriintele trebuie să fie al Orientalilor și poporul român e cel care póte servi de aluat în acesta reconstituire ; noi avem aceiași limbă, aceiași religiune și nu suntem cuceritori. Noi vrem ca toți să trăiască în pace și se se cultive după mijlocele și interesele lor, am isbutit chiar a administra diferite naționalități cu deplinul lor consimțiment. Acesta e un mare căstig la activul nostru. Fără a avea alt drapel decât înfrățirea, orice e românesc nu ne pote lăsa nepăsători. Istoria are legi, care presidă la formarea statelor, și déca accidente n’ar supraveni, conclusiunea istoriei ar fi pacea. A fost un stat, împărăția româno-bulgară, care n’a durat mult, dar a avut uă viață strălucită. Causa căderii e invasiunea turcesca și după urma iei sufere și Europa de astăzi. Ceea ce e anormal însă trebuie se se sfîrșască și legile istorice să-și ia puterea lor. Intrând pe tărâmul practic, citeza pe Leroy Beaulieu, care s zice despre Rusia câ întinderea iei nu se póte compara decât cu discul lunii și densitatea poporațiunii e de 50 locuitori pe kilometru. Ea are deja uă industriă și tóte micila cele d’uă propășire neaudită. Conclusiunea ce trage din cele citate e câtă națiune care n’are fruntarie nu e uă națiune sigură. De la 1812, n’avem fruntarie decât pentru timpi de pace. In asemeni împregiurari, nu ne e impusă nu fă uă politică conservatore, câci orîce schimbare a tratatului de la Berlin nu póte fi decât în defavarea nostră. Avem uă armată și trebuie ca, la momentul trebuincios, să fim gata d’a spune cuvântul nostru. Voiesce pacea și vede cu fericire ceea ce s’a făcut, spre a vă păstra. — D. Kalnoky, în discursul său, a dis ce s’a vorbit și de cestiunea Dunării și trebuie să felicităm pe guvern pentru că n’a cedat întru nimic. Vorbind despre capitulațiuni, d. Stolojan arată de ce ele au fost adoptate în Turcia și ca erau uă necesitate locală. La noi n’a fost și nu e așa, noi n’am făcut nici uă dată parte din Turcia și dreptul formal de suveranitate ne-a fost recunoscut,chiar de Austria. Tratatul de la Berlin n’a făcut decât a consacra ceea ce era, adică dreptul de suveranitate, caci nici uă dată capitulațiunile n’au avut putere la noi. Operatorele rogă pe guvern a spune în ce stadiu sunt tratările în privința acestei gestiuni. Terminând, roga pe guvern să spună cu ce resultate s’a întors din călătoriile la Viena și Gastein. D.la nol, luând cuvântul, duce ca prima parte a interpelării, privitóre la călătoria M. S., nu se póte discuta în Parlament, câci M. S. are drepturi clar spuse în Constituțiune și nu e înduoială ca M. S. nu va trece peste aceste drepturi. A doua parte asemene nu e la locul său, câci—în regim parlamentar—guvernul nu póte intra în tratări cu străinătatea, fără învoirea anticipată a Parlamentului. Terminând, întreba în ce relațiune suntem cu puterile încongiurătore și déca călătoriele la Viena și Gastein n’au aerul d’uă manifestare amicală pentru orecare putere. După d. landi, d. lepurescu se scolă spre a vorbi. D. C. A. Rosetti cere cuvântul în cestiune de regulament; d-sea observă ca avem în regulament un articol, care specifică limpede câ interpelatorele face interpelarea, ministrul respunde și apoi urmeza desbaterea. Ori de câte ori ne-am abate de la un articol din regulament, intrăm într’un impas din care după dile nu vom putea eși. Prin urmare, ieri când s’a făcut concesiunea, cu consimțimântul guvernului, d’a mai vorbi și alți oratori înainte d’a respunde ministrul, roü s’a făcut, pentru ca nu putem să ne abatem de la regulament nici chiar cu voia miniștrilor. In gestiuni de regulament chiar un singur deputat are veto. Miniștrii sunt datori a se conforma regulamentului , respundând interpelatorului imediat după desvoltarea interpelării. C. președinte al consiliului Iice ca are puține cuvinte de dis ca respuns la acesta interpelare. D. Stolojan a declarat ca vorbesce în numele séu propriu. D s ea a făcut un studiu, a arătat un ideal pe care a voit sa comunice națiunii întregi, studiu care face onore Parlamentului român. (Aplause). D. Brătianu dice ca va fi scurt, căci nu pate să desvolte pe largă politică și un ideal al guvernului român, cum a făcut d. Stolojan, România este un stat mic și statele mici nu pot să facă politică europeană. Evenimintele vin create de statele cele mari și nu să ni se impun. Când a fost la Berlin în timpul congresului, Principele de Bismarck l-a întrebat ce caută și ce cere. D-sea a respuns ca un Stat mic nu cere și nu caută, fiind ca se espune póte să perdă de multe ori și ceea ce are. Un Stat ca al nostru se întăresce cât se pate, ca atunci când vor veni evenimintele să scie se le facă față. D. Brătianu nu crede câ pate să se arunce în desvoltari mari, să facă discursuri lungi și frumose când vede pe miniștrii represintanți ai puterilor celor mai mari câ sunt forte economi în cuvintele lor. Spre a face un discurs în asemene cestiuni, trebuie să fie cineva un lord Granville, care de decinii de ani la tribuna Engliterei trateza astfel de cestiuni, sau un bărbat de Stat ca ministrul afacerilor străine al Italiei, care este un vechi profesor de drept internațional și care pate să ocupe tribuna ore întregi, și să fie sigur de dânsul ca nu va scăpa să trasă , un singur cuvânt care să fie rĕu interpretat, sau să fie interpretat altfel decât era în ideia oratorului. Aplaudând cuvintele unui ministru, Camera ar da interpretări cari ar fi reț velute de străini, făcând astfel mare rea țarei nóstre. S’a vădut cu un singură vorbă care s’a tradus râu, supt cuvent, care s’a tradus în franțuzesce cu cuvântul spus pretexte, câte greutăți ne-a adus; s’a vedut ca în fața statuei lui Ștefan cel Mare, care a fost cel mai vechi amic al Austriei, s’au tras căteva cuvinte la un banchet și, fiindcâ acel banchet era quasi oficial, cuvintele acelea, cari s’au spus într’un moment de entusiasm patriotic, au atras mari dificultăți. Aceste eveniminte trebuie să ne servesca de lecțiune, ca să fim fórte sobri și economi în cuvinte, mai mult chiar de cât miniștrii puterilor mari. In călătoria sea la bal, d. Brătianu a avut întălnire cu un personă din societatea cea mare austriacă, și vorbind cu acea personă despre spiritul de rea voință din partea Austro-Ungariei în privința nostrá, îi vorbi despre istoria statuei lui Ștefancel Mare, despre întărirea Bucurescilor, și aproposite de acesta cestiune și acea personă îi lise : de ce vă plângeți de Austria? Totă Germania este în contra d-vóstre, fiindca vă crede ca voiți să treceți séü Dunărea, sau Carpații, ca să aprindeți focul, și d-vóstra sciți cu Germania ține mult la pace, și, aprindând focul undeva, cine scre de ca el n’are să se întindă în totă Europa! Și când a venit vorba de fortificațiunea Bucurescilor, acea personă a dis: ce fel! d-vostră ați votat d’uă dată cinci sute milione lei pentru fortificarea Bucurescilor ! D-sea î-a răspuns cu de cinci sute milione cărămidă, érau lei, a fost vorba. Atunci el a zis , apoi d-vostră sunteți de vină, fiind ca nici d-vostră, miniștrii, nici Regele d-vostră, nu mai călătoriți în Europa, și vorbesc în contul d-vostră numai cei cari voiesc să vă denigreze. N’au trecut după acesta decât 4 sau 5 zile și Regele nostru a primit invitațiune ca să merga la Berlin pentru botezul nepotului împăratului Germaniei. Regele a primit acea invitațiune, pentru ca să se vita ca nici Regele, nici țara, nici miniștrii n’au perdut până și instinctul de conservațiune, pentru ca noi să voim resbelul. Ore putea să trecă Regele pe la porțile Vienei fără să se oprescă acolo ? Era u c cestiune de bună cuviință. S’a dis ca Regele s’a dus la Berlin și Viena fiindca a dat Dunărea încă de când i s’a dat corona regală. Regele n’a dat nimic; noi am protestat din tóte forțele nóstre, contra tratatului din Berlin, și chiar acesta a făcut pe mulți să credá ca suntem în ajun, nu de a face uă nebunie; câci dăcă m’ar fi bănuit pe mine și pe țara mea deuă nebunie care plecă dintr’un sentiment esaltat de patriotism, acesta nu m’ar fi umilit; ar fi fost uă nebunie, uă imprudință care putea să aibă consecințe dezastrose, dar care totuși nu este ceva vii și umilitor; a deveni ânse instrumentul unei alte puteri, acesta ar fi lucrul cel mai degradator. Oratorele nu crede ca ne-a putut lua cineva de așa de nebuni, încât să fi crescut ca voiam să trecem Dunărea sau Carpații, însă pótere va fi credut câ noi am fi uă avangardă a cuiva și atunci a dis ca trebue să lămurim că dată acesta cestiune și să arătam Europei ca suntem numai noi și nimenea altcineva. Să nu se credă ca cuvintele asigurătore pe care le da Regele Carol în Europa, remân fară efect, mai cu semn ca astăzi Europa s’a convins, — precum mai deună di nisce omeni forte învățați, jurnaliști distinși, francesi și alții, cari au trecut p’aicî și erauă descoperire pentru dânșii când au vădut și s’au convins și ei câ Regele Carol s’a identificat cu totul cu națiunea care i-a încredințat destinele iei. (Aplause prelungite.) Astăzi Europa, vecinii noștrii, puterile cele mari, toți o sciu acesta, și un cuvent din partea Regelui póte să-I turbure, precum póte și să-î linișcescá. Dar d-vostră mă întrebați, nice d. Brătianu, ce am căutat și eu acolo, mai cu sema fară permisiunea Parlamentului ? M’am dus, d-lor,l înaintea Regelui la Breslau, și cum atunci cei mai mulți miniștri aî noștrii erau afară din țară și Regele afară din țară, și fiindca nu voiam ca guvernul să nu fie îndestul represintat în țară, am venit aci, în loc d’a me íntorce ér la bai, și acesta a făcut pe unii diplomați să credá câ póte nu suntem atât de pacînici, nu suntem atât de independinți în acțiunile nóstre, nu suntem atât de des legațî de orî-ce angajaminte anteriore, și au voit să ve<ia și pe represintantul nu numai al Regelui, ci și pe al d-vóstre, fiind ca primul-ministru, în orî ce Stat constituțional, represintă parlamentul, și ca atare au voit să mă vedă principele Bismarck și cornitele Kalnocky, au voit să védadaca este vr’uă reservă din partea cuiva sea nu. E că pentru ce m’am dus la Viena și la Gastein. Și acum îmi voi permite să fac și eu nițică indiscrețiune, fără ca prin acesta să mă tem d’a perde încrederea ce mi-au acordat cei mai însemnați bărbați de Stat în mai multe ocasiuni, încredere pe care mî-o dedeau, fiindca ați putut vedea câ întotdeauna am spus curat ce am avut de jis și n’am înșelat pe nimeni. Acesta mî a recunoscut-o însușî împăratul Alecsandru II, și îmi fac uă datorie să declar aci ceea ce am declarat pe tote tonurile și chiar ómenilor celor mai însemnați ai Rusiei, câ împăratul Alecsandru II era mai presus decât acele 100 de milione de supuși ai sei, nu numai prin posițiunea sa de împărat, dar și prin înălțimea simțimintelor sale; și împăratul Alecsandru II adis acelora care-i spuneau ca Brătianu este cel mai mare inimic al Rusiei, se pare, dar acesta nici uă dată nu mă va opri de a-i stima; câci Brătianu nu a căutat se mă înșele nici uă dată. Când m’am dus să-mi iau 4a ca bună de la Maiestatea mea, la plecarea mea de la Plevna, am intrat în curte unde era cuartierul Maiestății Sale împăratului, m'au încongiurat ómenii de Stat ai Rusiei, cari erau acolo și mi-au dus pentru numele lui Dumnedeu, spune ce voiți; fiind câ șeii ca împăratul este timid și noi pledam causa d-v. pe lângă el. Vedeți ca Plevna a căzut, acum are să se facă pacea ; ei bine, spuneți ce avantaje cereți? Te rugam din tote puterile nóstre, daca ești român bun cere împăratului tot ce au pe inimă. Eu le-am mulțămit, am cerut audiență și am intrat la Maiestatea mea. Când eram să ei, atunci am dis : Maiestate, am să vă fac și eu uă rugăciune, împăratul, cu uă mare bună-voință, mi-a dis, spune, și eu î-am zis aceste cuvinte. Maiestatea Vostră mi-a dis și mî-a repețit de mai multe ori câ, de acum nainte va fi uă amiciție eternă între poporul rus și poporul român, împăratul a dus : așa este. Ei bine, vă rog, Maiestate, să recomandați acesta moștenitorului vostru. (Aplause). La aceste cuvinte, împăratul mi-a arătat medalia romanesca pe care o purta pe peptul său. După acesta am eșit și am dis celor cari erau afară: vedeți câ am fost espeditiv? — Dar ce ai cerut? — Am uitat se cer și n’am cerut nimic, le am respins eu. Cât timp împăratul Rusiei a fost în România cu uă amată de trei, patru sute mii de omeni, nici uă dată, nici câtre Regele, nici câtre mine, nici câtre nimeni altul, nu a atins cestiunea Basarabiei. Negreșit avea puture, și ceilalți voiau să mă împingă pe mine să cer ceva pentru ca să aibă și Maiestatea mea curagiul secera. Când, după aceea, am fost la Berlin în timpul tratatului ce să încheia acolo și am avut onorea de a vedea de mai multe ori pe principele Bismarck, nu mi a vorbit decât de avantagiele pacii, finind prin a-mîdice aceste cuvinte: rămâne acum la d-v0stră să vă alegeți, deca voiți pace, sau resbel. Dar să sciți câ de voiți pacea, puteți să înclinați spre noi; or déca voiți resbelul, să vă adresați la albții. Și când m’am dus acum în urmă, pestte trei ani, și am vorbit cu principele Bismarck, am vădut cu este consecințe și cu dobresce și acum ca și atunci tot pacea. L’am găsit tot cu aceste cuvinte: voim paceea, suntem uă ligă de pace, și desvoltându-mi în tote modurile foloselc pacii pentru tate țerele, mi-a repețit aceleași cuvinte : déca voiți pacea, putețî înclina spre noi; ér décá voiți resbelul atunci să vă adresați la alții. Aceste sunt, d-lor, cuvintele pe cari le aduc de la Berlin și de la Gastein. M’a mai întrebat d. Stolojanu despre a c cestiune secundară, aceea a tratatului de comerciu D-lor, cu cornițele Kalnocky am vorbit în acesta cestiune, și mi-a spus ca speră ca am ajuns în starea aceea de încredere FOITA ROMANULUI. 1 NOEMBRE 22 BIOGRAFIA MEA Roman de aventure de MAUC-MONNIER XXIII. (Urmare) Intre acestea Sylvaine se instalase la mine cu tatăl său, casa mea era destul de încăpătorre. Servitorea ce aveam, uă femeie forte virtuosa, dar care avea numai contrariul virtuții, un caracter de nesuferit, fu concediată cu uă gratificațiune care păru a nu-i face plăcere. Tatăl Sylvainei își petrecea dina supt un șopron unde-și dregea instrumentele, prepara inul și cânepa, tăia haraca pentru vie, văntura grâul de vendare, bătea porumbul, fabrica panere; când vremea era frumósa, se ducea de tăia lemne sau curățea sălciile și plopii; sora, ședea ore `ntregî la bucătărie, cu mânere în șolduri, cu capul în sus și nu se gândea la nimic. Sylvaine era veselă de dimineță până sera. Camera sea era d’asupra camerei mele; cu puțină băgare de somn și cu multă curiositate, ași fi putut iei tot ce făcea. Totuși ea d’abea se mișca, spre a nu îmi turbura somnul și umbla în vârful degetelor atât de ușurel încât d’abea o audiam. Ea lucra diminuța cu lampa, și trebuie să fi fost un lucru cu acul, câci uă oră seü duce, ea nu făcea nici un scompt. Adormiam din nov până în zori, când mă deștepta într’adins (eu o rugasem) deschidendu-și ferestra și cântând oă arie pe care o compusesem pentru densa, și pe care o intitulasem : Ciocârlia. — Eu sunt ciocârlia, nu-i așa ? mă ’ntreba ea. Nu scia unde mai găsia vremea ca să facă tot ce făcea. Afară de casă, care strălucia de curățenie, de rufărie pe care mi-o spăla și mi-o călca, de dejun, ea lucra și pentru tatăl său, îngrijea de stupi și nu voia ca albinelor să le fie fume. Din di în din rândul meu devenea și mai gustos ; nu e mai puțin adevărat ca Sylvaine era savoiardă. — Asta nu a de ajuns ; trebuie să fie vr’un mister, îmi disc Catacombe, care avea un stomac curios. Misterul fu în curând descoperit. Sylvaine făcea în tote serile să visită nepotul preotului, care era un bucataresa renumită. Indrăsnit dor să poftesc pe Catacombe la prânz. La sfîrșitul mesei, și când Sylvaine ne lăsa singuri, el îmi dise : — Gaston, dragul meu, sou ești cel din urmă din omeni, seu vei lua de nevastă pe acesta fată. — Asta se chiamă entusiasm culinar , strigai V îdend. — Aci nu e nici decum entusiasm, disc el serios. Fata acesta este nevasta care-țî trebuie. — Vorbesc serios ? — Nu glumesc nici uă dată când vorvorbesc despre căsătorie. — In acest caz, dragul meu, îți voi respunde cu fata asta e numai un copilă. Ea n’are decât patru-spre-dece anî cel mult. — Tocmai acesta e versta care-țî convine. Patru-spre-dece ani și d-tea după-deciși trei , patru-spre-dece și cu patru, optspre-dece, după-deci și trei și cu patru, după-deci și opt. Peste patru ani nunta. Dér... ce ți-a plesnit prin cap ! Nu voi să mă însor, și, chiar déca m’așî însura... — N’aș vrea să iaî uă țărancă? — Nu die asta, câci nu mă cobor din Carignano; dér, în sfîrșit... — In sfîrșit, ce ? — Nu scie să citescu... — Nu scie să citescá ? striga Catacombe sculându-se în piciure și repedindu-se spre mine cu pumnii în sus, ca cum ar fi voit să mă lovesca. Nu scie să citescu, și cu tote astea mai stai un singur moment la îndoială de a o lua de nevastă ? — Vorbesce mai încet, îi jisei eu, ar putea să ne audă. — Au dreptate, să vorbim mai încet, șopti el punându-se din nou jos. Declar ca orice femeiă care scie să citescu este un monstru. Atunci el, care de ordinar vorbea fórte puțin, îmi făcură conferință care ținu până sera. Mă întrebai dacă își perduse mintea sau daca i-o luase vinul meu de Arbin. XXIV La Caprera „Scumpul meu amic, îmi scria Laerte din Caprera, mă afla aci cu Garibaldi, care alărgă ca un copil în vacanții. Chiar în ziua sosirii, el cutreera tota insula, unde sunt mai multe stânci de cât pogane de pământ arabil; el voiește să facă din ea uă proprietate model; agronomii lombardi să bage bine de somn. Să-l vedi scoțând rădăcini de arbori,altoind, punând pomi roditori! Toți suntem ocupați cu munca pământului; eu fac un puț artesian, am de lucru pentru multă vreme. La amănduci caii lui de resbel le-a dat drumul; și ei trebuie să fie liberi. Pe lângă acestea avem aici măgari, cârora li s’a dat la toți câte un nume politic; unul din ei a fost botezat Pio nono, și cu tóte acestea nu-i niei de cum mândru. Pentru moment, tóte acestea mă distrezá. Garibaldi voieșce se facă tóte meșteșugurile, chiar și pe acela de tămplar, dar nu se pricepe de loc, și omul care dirige lucrările în interdis d’a se amesteca; tot ce-i este permis, e d’a sparge pietrele cu mașina. Se pare a fi uitat cu totul ca a scăpat dece milione Italiani din robie. Pentru moment, cea mai mare bucurie a sea este ideia ca, prin granitul din insulă, va aduna avere pentru fiii săi. Trăim numai cu venatarea și cu pescuitul și suntem sănătoși. „Om ciudat! El lucreza ca un negru și cu tóte aceste e un om contemplativ. Adese ori, se pune pe câte un piatră, și, cu pălăria pe ochi, cu țigara stinsă în mână, privește neclintit marea. El pute sta aci ore întregi nemișcat. Em mi-a citit nișce versuri francese pe care voiesce să le trimită lui Victor Hugo: „Din când în când se ’nfurieză într’un chip îngrozitor, dar cel mai mare defect al sâu e câ este prea bun. I se atribuie mulțime de slăbiciuni de inimă: póte ca vina pentru acesta este a nevestei d’ăntei, Anita Bresiliana, care era forte gelosá și care spunea tot felul de glume în privința lui. Ea vedea pretutindeni protivnice. Când leul iei vorbia cu vr’aă femeiă, ea se ivia numai decât cu după pistole în mână: unul pentru femeiă, cel-lalt pentru leu. El singur mi-a spus acesta. Dar cel puțin de nu s’ar fi lăsat să fie înșelat de cât de cea mai frumósă femeiă de pe lume, dar bunătatea lui mergea până și față cu cea mai urîtă femeie: cel d’ăntâi intrigant, cel de ăntâi șarlatan venit, n’are decât să-i spună vorbe late, pentru ca să capete de la dânsul bani, uă scrisóre de recomandațiune, ba chiar un regiment sau un portofoliu, când are de dat regimente sau portofolii. Intr’uă di el ruga pe Mazzini să-i dea lui trei decî tâlhari cari prădaseră și omorîseră în giurul Anconei. „Am să fac din ei omeni de treba“, îi scria el. „Simpatia lui merge pene la dobitóce. Încă pe când era copil, jucându-se, rupse piciorul unui greere ; el se duse de se închise în camera sa, unde plânse mai multe ore. Mai bilele trecute, aici chiar, un miel nu venise la staul. Garibaldi îl căuta în zadar până sera și se culca forte trist; a I dupa din des de diminâță, când îl deșteptară, el scose mielul de supt plapumă; el se sculase noptea și-l căutase din noți ; găsindu-l în sfîrșit amorțit de frig, îl culcase lângă densul spre a-l încăldi. „Der e că ceva și mai caracteristic. Luna trecută, când un dhiar anunța capitularea Gnetei, Garibaldi se simți forte mișcat, nu i își aprinse țigara după prânz și se retrase în camera ma. Nu cumva era bolnav ? ! Mă dusei la dânsul și-l întrebai ce are : „—Bietul june! strigă Garibaldi vorbind despre Francisc II, căruia tocmai i se de- i dese lovitura de marte! A se nasce la palele unui tron și a se aședa pe el câtăva vreme pentru a fi aruncat atât de departe! ! Și el, deși tânăr și nepregătit, va cunosce amărăciunile exilului! „Nu putui să mă opresc d’ar dice : ! „—Dar bine, generare, și noi am contribuit întrucâtva la acesta. Când ne bătteam pe Volturne, n’o făceam de sigur spre a fi plăcuți acestui suveran. „—Da, așa e. Dar fie, lovitura e aspră, ! Trebuia... Bietul june ! „Vei dice póte ca acesta era uă fanfaronadă, dar mâhnirea dura până a dupa di»