Romanulu, iunie 1884 (Anul 28)

1884-06-25

570 ROMANULÜ 26 IUNIU 1884 S’a disolvat consiliele comunei rurale Purcareni din județul Muscel, Vârcioro­­va din județul Mehedinți, Băcesci și Dă­­mienesci din județul Roman, Viișoara din județul, Roman Măcsineni din județul Râmnicu Sărat, și Budesci-Ghica din ju­dețul Nemțu. * * Democratul din Ploesca vorbind despre unul din procesele ce s’au judecat de curtea cu jurați ciice. Din parte-ne, avem d’a observa cu a­­cesta ocasiune, maniera puțin delicată către public, întrebuințată de președin­tele Curții—d. Cuculi—membru Curții de apel din Bucuresci, care, ca se observe pe un auditor la uă ședință și pe un altul la alta, pentru că din imprudință fumau țigară, s’a esprimat forte tare cu cuvintele : „Cine este obramicul acela care „fumeza aici ? !“ Ori­cât de dreptă era observarea d-lui președinte, cetățianii presinți, însă, au rămas forte scandalisați de asprimea ma­nierei și a calificativului întrebuințat, care le-au făcut cu urîtă impresiune pen­tru educațiunea socială și magistrală ce se cere a avea înțelepții Temisei, și mai cu sema un consilier de Curte. ■X­ ** Eri, în 24 Iunie, s’a ținut la Asilul E­­lena-Domna esamenele de musică ale cla­selor de pedagogie și primare, și de astă dată publicul a putut să constate nisce resultate îmbucurătore întru­cât privesce studiul musicei în acest aședement de cultură. Corurile mai cu semn au produs u­ bună impresiune mult ansamblul cu care esecutau. După acesta, d-sorele Niculescu și Hris­­todor au bine­voit a satisface dorința pu­blicului d’a le auți din n­oü. D-lor au­ cântat un duo și aria din opera Sem­i­ramis. Ar fi păcat ca asemene eleve să nu-și urmeze studiul la vr’un conservator din străinătate.* Mâne, 26 Iunie, 2 ore după amiază, es­­tem­atul secundar de fete din Bucuresci va da, în localul seu din strada Italiană, casa Balasici, uă producțiune musicală pentru anul școlar 1883 - 84, supt con­ducerea d-lui profesor I. Vasilescu. * * D. Grigorescu, distinsul pictor român s’a întors de curând din Paris. D-sea a espus la Gebauer un tablou, care atrage mulți privitori. * * * De câte­va zile se află în capitală, d. Tomița Micheru, cunoscutul violonist ro­mân de peste Carpați. d-sea a urmat în timp de ani îndelungați cursurile conser­­vatorelor de musică din Viena și din Dres­­da. Décá nu ne­­ înșelăm, d-sea a dat a­­cum câți­va ani mai multe concerte și în România, mai cu semn dincolo de Mil­­cov. Nu ne îndoim ca ne va fi dat să a­­prețuim în curând progresele ce-a făcut. * * Academia frumoselor arte din Paris a procedat la alegerea următorului d-lui Cabat în calitate de director al Acade­miei Francese la Roma. #­­ * * Profesorul dr. Wrobel de la facultatea filosofică din Cernăuți a fost ales Rector al Universității din acel oraș pentru a­­nul viitor. Se telegrafi­ază din Palermo­­ jarului L’Italie cu data de la 29 Iunie . Un manisfestațiune s’a făcut pe strade cerând carantina pentru provenințele con­tinentului. Primarul a declarat în consiliu munici­pal ca se retrage déca guvernul nu va tine sema de dorințile municipalității. Prefectul a făgăduit ca are să tegra­­fieze. Se pregătesce­u­ nouă manifesta­țiune pentru astă será. Agitațiunea este forte vine. Se telegrafiază din Londra, cu data de la 3 Iulie, ca la Burnley zece mii de lu­crători din fabricele de țesut s’au pus în grevă, încă două mii sunt gata să-și părăsască locul. * * * D. Doll, directorele ziarului L’Anti- Prussien, coborându-se din vagon la As­­niéres, a alunecat și, cățând, și-a spart capul. După cinci minute, a încetat din viață.* Se anunță din Zurich (Elveția) către Journal de Genéve ca anarh­iștii au orga­­nisat, la Aussersihl, un serbare în onorea lui Stellmacher, omorîtorul care a fost condamnat acum în urmă la morte de tribunalele austriace.*­­K* * Prefectul de policie din Paris a luat următorea otărâre : „Noi, prefectul de policie. „Având în vedere legea de la 16 — 24 August 1790 și otărârea consulilor de la 2 messidor anul VIII. „O­tărâm: „Art. 1. Toți călătorii și bagajele lor provenind din regiunile unde h­olera ar fi fost constatată oficial, vor fi supuși, în care mai nainte d’a intra în Paris la măsurile de desinfectare. „Art. 2. Comisarii speciali ai drumu­lui de fer și șeful poliției municipale sunt însărcinați, fie-care în­­ ceea ce-1 pri­vesce, cu esecutarea otărîrei de faclă. „Făcută la Paris, 2 iulie 1884. „Prefect de poliție * •*„E. Camescasse.“ * Mai multe ziare pe care le primim as­­tă­zi din Buenos­ Aires, precum El Dia­­rio, El Nacional, La Cronica ne vorbesc în nisce lungi articole despre nouile suc­cese ale artistei române Elena Theodo­­rini pe scena teatrului Colon. Theodorini, după succesul dobândit în Hughenoți, a repurtat o­ nouă victorie în Aida. La Cronica din 23 Mai, pe lângă un articol de două colone în pagina întită asupra modului cum Theodorini a inter­pretat rolul Aidei, cuprinde în pagina a doua și că biografia a artistei române, intitulată : Elena Theodorini en su casa. •V. XX­ x-Cornițele Wolff-Meternich, atașat la ambasada germană din Viena, a fost tran­sferat la ambasada din Paris. * Noul tablou al lui Piloty „Mortea lui Alexandru cel Mare“ este destinat gale­riei naționale din Berlin. Piloty a ales pentru tabloul său momentul în care răs­­boinicii lui Alexandru, mișcați de starea agoniei conducătorilor lor, intră cu de a sila în palat pentru a’I aduce ultimele lor omagii.* * * 1 Se telegrafieza din Nadworna țiarului Dziennik, cu rîul Bistrița cresce mereu din causa continuelor ploi torențiale. Co­­municațiunea între câte­va localități a fost întreruptă și altele se află în peri­col de a fi inundate.* # * Se anunță din Petersburg ca morte a generarului Totdleben a produs oă mare mâhnire atât prin cercurile militare cât și sociale. Nimeni nu mai ascunde­ați cu cu grefi va putea fi înlocuit genialul in­­geniar. * V­ * Kreuzzeitung desminte stirea dată de „Agenția Havas“ despre întrevederea ce trebuia să fie la 2 iulie între împărații Wilhelm și Francisc Iosef. Citatul țlar adaugă ca nu se scie decá acesta între­vedere va fi în Gastein, lehi sau Salzburg. * * A apărut în sfîrșit în Atena, în lito­grafie, actul de acusare în contra prima­rului din capitală, d. S. Suțos, fiul ge­neralului Suțos. De asemene a apărut și actul de acusare în contra a trei ban­cheri din sindicatul societaței „Laurium.“ Aceștia vor face recurs. Ei se plăng­ea în urma procesului ce li s’a intentat ac­țiunile societății au căzut de la 250 la 80 lei, din care causă au perdut sume însemnate.* Camera de comercia­și de industrie din Viena a primit din mai multe pârți informațiunea ca’n câte­va orașe belgiane s’au organisat mai multe societăți al că­rora scop este procurarea de mărfuri prin înșelătorie, a cărora activitate a fost în­coronată cu succes mai cu semn în Au­­stro-Ungaria. Aceste societăți portă nume strălucite sau își însușesc firme acredi­tate și se stabilesc în aceleași strade cu aceste firme, ceea ce a făcut să se reco­mande comercianților ca d’aci­nainte să se informeze bine nu numai de strada în care locuiesc aceste societăți ci și de numărul casei. * * * * * * * ACUM CA Ș’ALTA DATA Printre actele oficiale de astă­zi pu­blicăm și decretul prin care d. A. Coeri­­giopulo este numit oficial de poliție. S’ar putea crede ca guvernul a ținut să răs­­plătiască îndată bunele servicii ale aces­tui tânăr, care s’a distins atât de mult cu ocasiunea bătăii studenților în curtea spitalului Colțea și la întrunirea de Du­minecă 17 Iunie de la Ateneu, nelăsând să intre în sală pe cei cari îl bănuia d’a nu fi favorabili guvernului. Acesta numire a d-lui Coengiopulo ne amintesce un fapt petrecut, supt conser­vatori, și pe care liberalii l’au criticat cu cea mai mare învierșunare. In urma alegerilor făcute în 1871, în care popa Tache se distinsese forte prin­tre bătăuși, ca bunădră acum d. A. Co­erigiopulo, el fu numit îndată protopop, ca răsplată. O timpuri! o moravuri! FORMAREA LISTELOR ELECTORALE Recomandăm tutor cetățenilor urmă­­torele linii ale diarului Carpații de la 18 Iunie: é In sese săptămâni cel mult, socoti­n­­du-se din ziua de 9 Iuniu, de va face a­­fișarea n­oilor liste. In acest timp fie­care alegător, și mai cu semn acei cărora legea le schimbă co­legiul în care au figurat pen’acum, vor trebui să se presinte la primărie,—în Cra­iova până la 20 ale cuvintei luni,— spre a-și dovedi condițiunile cerute de lege, pentru a fi înscris ca alegător. Ast­fel, fie­care dintre aceștia, sau cei ce se vor înscri din nou, sunt obligați să presinte acte doveditore de ce etate au, de locul nașcerii de naturalizare pen­tru cei împământeniți, de locul unde-și plătesc dările până la censul cerut de lege, de natura și suma acelor dâri; să dovedescă asemene decâ sd­e să scrie și să citescă, să-și dea adresa locuinții, și ’n fine să presinte recipisele perceptorului de plata contribuțiunii pe cei din urmă doui ani. Acei ce au construit din nou case, pen­tru care sunt scutiți provisoriu de dare câtre Stat, vor presinta certificatele ne­cesarii, precum și cei ce posedă diplome de licențiați sau doctori, le vor arăta, spre a fi scutiți de cens. Credem necesar a repeți tate acestea, deși ele sunt cuprinse în avisul primă­riei, pentru a insista câtre alegători de a nu neglige să le îndeplinăscă Pe lângă zeul general, când listele nu ar fi bine întocmite, va fi și un mare in­­conveniente pentru cei ce s’ar găsi nă­păstuiți, din causa ne­presintârii lor sau a dovedilor ce li se cer, prin aceea ca vor fi nevoiți să aibă recurs la contes­­tațiuni și apeluri, spre a li se face în­dreptare. Afară de interesul ce fie­care alegător are de a fi înscris în colegiul a­nume dat lui de lege,—mai este și acela, de a nu se face înscrieri eronate sau nedrepte, trecendu-se în liste ca alegători acei lip­siți de acest drept, sau în alte colegiu de­cât acela în care trebue să figureze, precum asemene de a se trece numele tu­turor alegătorilor. Controlul în acesta privință nimeni nu pate să-l facă mai bine de­cât alegătorii pentru fie­care din colegiile lor respec­tive. Diarul românul do­uă ideiă cât se pote de practică, ca fie­care partit să întoc­­mescă, în fie­care oraș, un comitet care se se ocupe serios cu cercetarea listelor electorale provisorie, când ele vor fi afi­șate, și să facă contestările trebuitore pentru a lor rectificare. Esențialul este dor ca alegătorii să se intereseze de acesta lucrare, și stăruim în acesta cu atât mai mult, cu cât lu­crul este mai greu de îndeplinit din par­te­le în acest timp al anului, când cei mai mulți sunt chramați sau reținuți de munca câmpului. Fie­care âasă trebue să se gândescă cu Cam­erile ce vor avea să guverneze țara în timp de 4 ani d’aci nainte, și care vor eși din viitórele alegeri, vor fi ceea­ ce voința fie­carui cetățian în parte și a ce­lor mai mulți la uă l’altă,­ le vor face prin voturile lor. De aceea, dintru început, formarea lis­telor electorale reclamă acest interes, pen­tru ca ele să potă fi sincere și’n confor­mitate cu disposițiunile legii. CONFERINȚA DIN LONDRA țliarul Le Temps primesce să de­peșe, cu data de la 30 Iunie, de la cor­espondintele său particular din Londra, în care, între altele, citim urmatorele: Espunerea situațiunei financiare, pe care guvernul englez și-a sprijinit propu­nerea findend a se revizui prin uă con­ferință europena legea lichidațiunei, a­­rătă că datorie flotantă ridicându-se la suma de 2,300,000 livre st. Așa­dar, ra­­portele venite din Egipet ar tinde să se adauge la acesta cifră oă mare parte din veniturile cari trebuiau să rămână afec­tate la lichidațiune și cu guvernul—lucru grav—își le-ar fi apropiat. O­ sumă de aprope 500,000 livre, pro­dusă de vențarea pământurilor ru­se Bu­nuri libere, și care, după paragraful 5 al articolului 63 al legei din 17 Iuliu 1880, trebuia să rămână afectată la lichidațiu­­nea datoriei neconsolidate, ar fi forte ri­sipită. De altă parte, u­ sumă de 250.000 liw., în privința căreia contul de lichidare fu­sese constituit creditor, prin același arti­col din legea din Iuliu 1880, n’ar putea — se adaogă—a fi represintată de minis­­rul financelor. Majoritatea consilierilor financiari cre­de câ, în ori­ce caz, trebue a procede mai intena la verificarea debitului și creditu­lui activului lichidaționel, ast­fel după cum o constituise legea din 1880, în pri­vința căruia art. 95 stipuleda formal ca „rămășițele datoriei neconsolidate vor fi, după stingerea acestei datorii, vărsate la casa datoriei publice și afectate la amor­­tisarea datoriei verificate.“ O­HC Neue freie Presse publică urmato­rele telegrame ce i se trimit din Paris : Paris, 3 Iuliu, 6 ore și 1a.—Pe când A­­genția Havas se crede autorizată a des­­minți pur și simplu că s’au ivit cozuri de h­oleră în Paris, ziarele publică urma­tórele relațiuni: In naptea de 1 spre 2 Iuliu fu adus în spitalul St. Antoine gar­dianul din Trocadero a­nume Chapon, în vârstă de 60 ani El iț­se ca este apucat de colici. Medicul cercetă pe bolnav și nu observa nimic estraordinar, dar îi a­­corda cu tote acestea un loc în sală. To­tuși șeful de servici­i recunoscu­­ri la densul simptome de Cholera nostras, pre­cum se ved în toți anii pe vremea acesta în Paris, el isola pe bolnav și-l puse supt supraveghiarea dr. Hagen. Ori bolnavul n’avu nici vărsături nici diaree și nu era toc­mai îngrijat despre starea sănătății sale. Apoi veni de-’l vădu și directorele Asis­­tinței publice; bolnavul îi ceru vin. Nop­tea el fu linișcit, și au­ diminuță starea sănătății lui era satisfăcătore. Diarul le Temps publică urmatorele informațiuni pe care le-a dobândit de la dr. Hagen: „Ne aflăm de fapt în facia unui cas de h­oleră, dar fórte ușor. Individul bol­nav este slab, suferea de câte­va zile de diaree, fără a se căuta; prin urmare era forte dispus a fi apucat de h­oleră. Nu voia să fie însă ca h­olera nu va veni la Paris. Ne aflam supt influința e­­pidemiei și nu vom putea scăpa cu totul de ea, dar va fi forte ușoră.“ Se anunță din Tulon cu eri, Mercuri, s’au ivit mai multe cozuri de h­oleră ca până aci, adică 14 Marți în 24 ore. De la miezul nopții până la 9 ore dimineța au fost trei coșuri de morte în spitalul de marină, unde se află 105 bolnavi de h­oleră. Solrile oficiale sunt ne-exacte, și însuși d. deputat Maurei, care s’a reîntors a fi de la Tulon, descrie starea sanitară de acolo într’un chip forte îngrijitor. Mor în termen de mujloe 18 persone pe zi. Paris, 3 Iuliü, 7 ore sera. —­ Depeși private din Marsilia anunță ca nu toc­mai numărul cazurilor de h­oleră îngri­jesc pe medici, cât natura lor. Acel cami mor, se sfîrșesc cel mult în trei ore. După două ore, apoi, corpul lor este cu totul negru și descompus. Dr. Metaxas, șeful comisiunii sanitare din Marsilia, decicar a reporterului ziarului le Temps ca, îndată după mortea studintelui Girard, a văzut ca este h­olera asiatică. Dr. Metaxas se teme ca, daci nu se vor lua cele mai e­­nergice măsuri preventive, réul se va în­tinde forte mult. Negreșit însă­ cel boia nu va fi așa de violente ca în anul 1865, de vreme ce mijlocele de acțiune sunt asta-ți mai energice, servă în mijlocul unei asele locuri mai mult —­ mat guum mtinse unde vegetațiunea pare a fi fâră viață. Vitele care ocupă centru și au perdut foile, lâstarele sunt scurte, căte-va tulpini sunt morte. Pe vițele din pregiur foile sunt galbene sau roșii sau cu alte cuvinte au luat colorea foilor de tomnă, în fine vițele mai depăr­tate încep a avea foi din ce în ce mai verdi ast­fel câ cele de la margine se bucură de totă vieța lor. Daci vom examina rădăcina butucilor­­ de vie vom observa modificări conside­rabile. In loc să vedem rădăcini cu ra­­mificațiuni multe și terminate prin mus­­tețe și mai multe, ca la butucii în pros­peritate, vom vedea din contra nisce ca­pete de rădăcini ter­minate prin ramifica­­țiuni grase, tot restul este putred. Din care cauză acesti butuci de vie nu mai sunt sosiți fiesați în pământ, și cu cea mai mare ușurință se pot smulge. In ca­zul acesta vița și-au perdut organele sale de absorțiune și ne mai putând trage suc din pământ, mure de feme; prin ur­mare acel butuc de vie sau cu alte cu­vinte acea viță este perdută. Daci luam aceste rădăcini atacate să ne uitam la ele cu uă supă, (1) cum a făcut-o cel d'anteill d. Planchon, vom vedea nisce insecte nemiscstare, răspăndite în tote puntele în un număr enorm. Aceste sunt filoxera și varieza forte mult atât în co­­lore cât și în mărime pe aceeași rădă­cină. Cele mai mari au până la un mi­limetru, sunt mamele care ouă și sunt încopxgiurate forte de multe ori de ouă. S-a constatat câ de la Aprile până la Octombre sunt cinci generațiuni echi­valente, și cu fie­car­e mamă de 100 de oxxă, ceea ce ne face rece miliard­ de in­­divizi. Ast­fel de act se pote vedea ca un simplu ou, un simplu individ, pate să ducă bula în o țeră cu totul ne­atinsă și să fie sorgintea unui vău colosal. De aci se înțelege execesitatea xxnei legi forte asprde asupra importului butucilor de vii străine. îndată ce filoxera s’a frișat pe pan­tele vegetative ale rădăcinelor mici să­­nătase, aceste rădăcini se umflă și se curbeza împregiurul insectului, și-l as­cunde în interior­ul curburei, estremitatea rădăcinei continuă a cresce, atunci vine oă nouă insectă care se pune alăturea și se formeza că noua umflătură și cur­bură a porței crescute de curând, rădă­cina continuă atunci a cresce mai departe decâ nu mai vine altă insectă. Umflăturile determinate ast­fel sunt cele intex simptome a bulei viei, impor­­ta­nța altor umflături a fost arătată de d. Planchon, și ele se cunosc prin culo­­rea vie, galben ca alămâia, galben auriu sau brun. Ceea ce face mai redutabile, zice d. M. Cornu aceste formațiuni, este ca în un moment dat aceste insecte mor d’uă­­dată, devin negre, să vestejesc în timpul uscăciunea și vița d’uă­dată se găsesce privată de sistemul seu de absorbțiune și ramurile delicate sunt atunci perdute. Este forte trebuitor de a cunosce bine ace­ste umflături, cel mai bun caracter a inva­­siunei unei regiuni. Numai prin mijlocul acestor umflături se va cunosce dacâ o loca­litate este atinsă sau nu. Trebue se obser­văm însă bine, ca sunt locuri împregiurul celui atăcat, unde vila pare a fi sanătosá și ne atacată, să nu ne facem ilusii, câci (1) Lupa este un mic instrument ce se vinde la opticianiî Lluier și Travisații pentru câți­va franci. Lupa se compune din uă sticlă ce are tocmai forma unei babe de linte, se duce­ră lentilie convecsă și este încongiurată cu un arc de os sau de metal. A­­cestă lupă pusă intre rădăcină și ochiu­, face să se vadă vița mai mare de­cât este în realitate, și a­­rd­ă în același timp filocfera, ce"nu se pote vedea cu ochiul liber. FILOXERA și modul de a cunosce viile atacate învățatul francez Macsime Cornu în uă conferință ce ținu la Sorbonia în 1878 de mijlocul practic următor de a cunosce in­secta : „Filoxera este un hemipteră, adică uă insectă care se nutreșce tot­deuna cu su­cul plantelor viețuitore, și când are mai multe plante la disposițiunea s­a, se duce tot­deuna pe vegetalele cele mai vigu­­rose. Filoxera viețuesce pe cordele vi­telor americane unde formeza nisce bă­­șicuțe pline de ouă, la viile europene însă ea preferă a se stabili la rădăcină. Atât anatomia cât și esperiența au ară­tat ca insecta care viețuesce la rădăcină este de aceiași formă și identică cu a­­ceea ce vețuesce pe córde. Când intră cine­va în­că vie atacată FORȚA ROMANULUI 26 IUNIU I ULMII Henri Bréville I întunericul domnea pe uă vale mare a câreia tresături să profilați pe cerul în­tunecos. Pretutindeni nu vedeai de­cât întune­cime: în fundul râpelor unde curgeau rîulețe era uă brumă de ooală, pe câm­puri, pe povârnișul castelor, de­și se pu­tea distinge ca printr’vă zăbrea cele mai mici unde de pământ, ab­uri de ulmi și de fagi înalți cu crăcile lor stufose cro­­iau pe câmpii nișce linii maiestose de un cenușiu închis, și mai sus de orizon, tot întunecos dar ceva mai deschis, nă­pus­­tiă întristată se deosebea printr’o linie de nă faclă cu totul negru; în dosul a­­cestei un tufiș de pădure și mai negru. Nimic însă nu era negru, pentru ca se putea vedea în fund, cocoțată pe sfírleza bisericei ca să pată negru pe hârtie albă, uă cioră pusă pe gânduri. Printr’un limpede părlag de nori să sprevedea din cer uă lumină melancolică ce cădea pe uă cotitură de vale, unde se afla păsciunî de uă mare întindere. D’o dată că lumină trandafirie se întinse în aer, părlagii se înflăcără și să schimbă în roș vișiniu; norii, pătați în faclă de marmură, să lățiră, aruncând asupra câm­piilor să îngrozitore lucălă. Copacii pă­­reau mai negri, obiectele mai luminose, și valea părea ca se întinde într’uă de­părtare mai mare, și de uă deta apoi ro­­șeața dispăru, arsurile de fulger se sting în nori ca într’uă negură de plumb, cres­tate pe ici pe calea de albituri înfioră­­tóre; și torina își ia din nou aspectul în­tunecos și trist în întunecimea em­atică a nopții ce o cuprinde. Uă femea învălită într’uă manta, pe cap cu uă eșarpă grasă de dantelă, în picere pe prispa castelului Ulmilor, pri­vise apusul sorelui; când ultima roșeță să strise pe cer, ea se îndrepta spre scara ce se afla la marginea terasei, și se po­­gorî încet, fară a înceta de a privi țarina ce se desfășura supt ochii ei. Bogată și plină de verdeță, vara, țe­­rina locului înfățișa chiar în acest timp al anului, u­ minunată varietate de pla­nuri și de culori; în acest moment însă ea părea numai ca uă adâncă prăpastie. Alcurile de copaci, cari dedese castelu­lui numele lor, päreau povârnite spre fundul văi; vârfurile ulmilor d’abia a­­jungeau în facia terasei, și apoi dispă­­reau­ în întunerecul nopții, ca grămezi de negură târâte de propria lor greutate, cu ilusiunea căderei de prăpastie. D-na Darnault intra supt tufișul crăcilor care, de­și fură frunte, formau oă boltă ne­­pătrunzătore. Și acolo, ca peste tot, era întuneric, dar totuși mai era puțină lu­mină ca să potă umbla. Ea trecu printre ab­uri, ajunse la uă barieră mare de gard care închidea pro­prietatea, uă deschise, trecu un mic rân pe oă punte vechiă de piatră fară straja, și sui costa din fac­ă fâră să se odih­­nescá, și fâră sfială. Să părea ca căta să fugă nu de un pericol, ci de uă supărare ce-i apăsa inima, pe care voia s’o go­­nescá prin mișcare, întocmai ca un călă­tor asupra căruia năvălesc țânțarii și scapă de iei numai prin iuțâla pașilor. Ea urca drumul care șerpuia pe costa văii, mai îngustă în acel loc, și ajunse pe șesul acoperit de tufișuri în fația cas­telului. Acolo mai lucea încă uă lumină de zi și se mai putea zări câte un obiect. Urma apoi oă potecă bătătorită de oile care pusceau pe pripasul câmpului, ajunse la nisce bolovani de piatră și șeru pe oă stâncă de granit care forma un fel de treptá. D’acolo se vedea castelul Ulmi­lor, ascuns într’uă dumbravă, cu câte­va ferestre luminate i­i colea într’un de­semn capricios pe fațadă. Femeia întorse capul cu uă mișcare de durere pe care se simțea ca nu vă pute suferi și, schim­­bându-șî vața, ținta ochii pe creșcetul văii mari care desemna pe cer uă linie de­uă incomparabilă maiestate. In dosul acestui zid de pământ și de granit, un aer subțire și limpede destăinuia un o­­rizont întins, desfășurat la vedere ce se simte în apropierea mârii. Domna Darnault suspină ailene, se scula și începu iarăși se umble pe starpa pustă. Inserase deja și era aprópe nopte, ce­rul părea ca se încrețesce, ca se întunecă; și mai mult, în vale tote obiectele pareau ca se îngrămădesc din ce în ce mai mult ca se ’nece în umbra lor tote liniile ce le deosebiau. In acest moment tânăra fe­­meiă suspine din nou, ca apăsată de un sentiment de responsabilitate, de datorie și de nă neapărată obligațiune; și, întoc­mai ca un prisonier care se întorce în chilia­uea după preumblarea regulamen­tară, își lua drumul spre castel prin miș­care mașinală; însă, luând casta la vale, se simți sdrobită de obosala vieței și nu putu să se pogore cu aceiași iuțâlă cu care se urcase; își pleca capul, învinsă de uă nemăsurată descuragiare. — Nimic ! Nici uă dată ! murmură cu glasul pe jumătate, sosind bine ca nimeni n’o pute auzi și împinsă de neapărată trebuință de a’și esprima durerea care biruesce pe cei mai curagioși. Nimic care să mă mângăe, care să mă facă să uit! Trebue să’mi duc sarcina mereu , și cu cât îmi scad forțele, cu atât și sarcina devine mai grea. Oh ! Când o să car, Domne ? Când o să mă pot culca la pă­mânt și să aștept să mă sdrobiască rota? Numai când se va mărita Julia, numai atunci. — Nici Julia ! fiica mea ! pe care o iubesc mai presus de­cât viața mea, pen­tru care am sacrificat tóte!... nici ea n’are pentru mine cel puțin dragostea o­­bicinuită ce au toți copiii fară osebire pentru părinții lor. Când tatăl meu îmi face câte uă nedreptate, văi în ochii iei cu triumfă de bucurie și e mulțămită câ mi se face nedreptate... Și de ce nu ? Ori de câte ori se pare ca ea fac rea, nu e pentru densa ua dovadă câ are dreptate? Sărmană copilă ! ce viață o să mai aibă și ea !... Lacrămile care nu voiau până aci să curgă, înecând pe d-na Darnault de un ceas aprope, începură a curge în fine pe obrazul iei, mai ăntâi încet și apoi în și­­raie mari cu iuțâla unui torent pogorân­­du-se în vale. — Nici uă bucurie de nici un fel, țise iarăși ea mergând ; uâ bucurie mi-a lică­rit într’uă ți­­uă dinioră... Ah ! Domne ! de mult­e ! am gonit-o din mintea mea ca să rămân pentru fiica mea ceea ce trebue să fiu... Mi-am spălat sufletul ca să nu­ mint nici-vă­dată când îi voi vorbi de datoria și de onore , și tote aceste în zadar. Ce­­ nu i se va face milă nici-vă­­dată nimănui de mine? Mult o să mai trăiesc eu așa ? Pe când își vorbia ast­fel, ajunse la micul pod de piatră, trecu puntea cu piciorul sigur, și sili să urce iute arcurile, în za­dar însă, câci nu putea umbla iute. Trep­tele scarei de piatră i se păreau greu de urcat. Ajunse pe peron, stătu pe gânduri dacâ trebue să intre scü­ra, câci îi ve­nia greu să intre supt un acopere­­ment dat de zestre bărbatului sau deși era averea iei proprie. Dar cu tóte a­­ceste intru. In tindă, afară, întâlni un fecior care îi vorbi cu uă milă respec­­tuosă. — Domnul va căutat peste tot, c oco­­niță ; ați diminață a avut dureri groza­ve de podagră... și nervile , sunt cam întărîtate... — Bine, Iane, îi răspunse trecând re­pede... Intrâ într’uă sală mare de mâncare, apoi trecu într’un salon împodobit în sti­lul modern, cu mobile luciase și obiecte de artă. Lângă sobă, într’un fotoliu pe rotițe, d. Darnault piiotea. Doui câni mari culcați la piciorele lui se sculară d’uă dată la intrarea stăpânei ; acesta mișcare deștepta pe stăpânul casei. — Bine c’ai venit, în sfîrșit, țise oi su­părat. Ce poftă ți-a venit­ să te duci la preumblare la ceasul acesta ? Slugile te au căutat pretutindeni! Nu puteai să stai în grădină ? — Nu răsuflasem aerul curat de două zile, răspunse cu blândeță d-na Darnault;

Next