Romanulu, iunie 1884 (Anul 28)
1884-06-25
570 ROMANULÜ 26 IUNIU 1884 S’a disolvat consiliele comunei rurale Purcareni din județul Muscel, Vârciorova din județul Mehedinți, Băcesci și Dămienesci din județul Roman, Viișoara din județul, Roman Măcsineni din județul Râmnicu Sărat, și Budesci-Ghica din județul Nemțu. * * Democratul din Ploesca vorbind despre unul din procesele ce s’au judecat de curtea cu jurați ciice. Din parte-ne, avem d’a observa cu acesta ocasiune, maniera puțin delicată către public, întrebuințată de președintele Curții—d. Cuculi—membru Curții de apel din Bucuresci, care, ca se observe pe un auditor la uă ședință și pe un altul la alta, pentru că din imprudință fumau țigară, s’a esprimat forte tare cu cuvintele : „Cine este obramicul acela care „fumeza aici ? !“ Oricât de dreptă era observarea d-lui președinte, cetățianii presinți, însă, au rămas forte scandalisați de asprimea manierei și a calificativului întrebuințat, care le-au făcut cu urîtă impresiune pentru educațiunea socială și magistrală ce se cere a avea înțelepții Temisei, și mai cu sema un consilier de Curte. ■X ** Eri, în 24 Iunie, s’a ținut la Asilul Elena-Domna esamenele de musică ale claselor de pedagogie și primare, și de astă dată publicul a putut să constate nisce resultate îmbucurătore întrucât privesce studiul musicei în acest aședement de cultură. Corurile mai cu semn au produs u bună impresiune mult ansamblul cu care esecutau. După acesta, d-sorele Niculescu și Hristodor au binevoit a satisface dorința publicului d’a le auți din noü. D-lor au cântat un duo și aria din opera Semiramis. Ar fi păcat ca asemene eleve să nu-și urmeze studiul la vr’un conservator din străinătate.* Mâne, 26 Iunie, 2 ore după amiază, estematul secundar de fete din Bucuresci va da, în localul seu din strada Italiană, casa Balasici, uă producțiune musicală pentru anul școlar 1883 - 84, supt conducerea d-lui profesor I. Vasilescu. * * D. Grigorescu, distinsul pictor român s’a întors de curând din Paris. D-sea a espus la Gebauer un tablou, care atrage mulți privitori. * * * De câteva zile se află în capitală, d. Tomița Micheru, cunoscutul violonist român de peste Carpați. d-sea a urmat în timp de ani îndelungați cursurile conservatorelor de musică din Viena și din Dresda. Décá nu ne înșelăm, d-sea a dat acum câțiva ani mai multe concerte și în România, mai cu semn dincolo de Milcov. Nu ne îndoim ca ne va fi dat să aprețuim în curând progresele ce-a făcut. * * Academia frumoselor arte din Paris a procedat la alegerea următorului d-lui Cabat în calitate de director al Academiei Francese la Roma. # * * Profesorul dr. Wrobel de la facultatea filosofică din Cernăuți a fost ales Rector al Universității din acel oraș pentru anul viitor. Se telegrafiază din Palermo jarului L’Italie cu data de la 29 Iunie . Un manisfestațiune s’a făcut pe strade cerând carantina pentru provenințele continentului. Primarul a declarat în consiliu municipal ca se retrage déca guvernul nu va tine sema de dorințile municipalității. Prefectul a făgăduit ca are să tegrafieze. Se pregătesceu nouă manifestațiune pentru astă será. Agitațiunea este forte vine. Se telegrafiază din Londra, cu data de la 3 Iulie, ca la Burnley zece mii de lucrători din fabricele de țesut s’au pus în grevă, încă două mii sunt gata să-și părăsască locul. * * * D. Doll, directorele ziarului L’Anti- Prussien, coborându-se din vagon la Asniéres, a alunecat și, cățând, și-a spart capul. După cinci minute, a încetat din viață.* Se anunță din Zurich (Elveția) către Journal de Genéve ca anarhiștii au organisat, la Aussersihl, un serbare în onorea lui Stellmacher, omorîtorul care a fost condamnat acum în urmă la morte de tribunalele austriace.*K* * Prefectul de policie din Paris a luat următorea otărâre : „Noi, prefectul de policie. „Având în vedere legea de la 16 — 24 August 1790 și otărârea consulilor de la 2 messidor anul VIII. „Otărâm: „Art. 1. Toți călătorii și bagajele lor provenind din regiunile unde holera ar fi fost constatată oficial, vor fi supuși, în care mai nainte d’a intra în Paris la măsurile de desinfectare. „Art. 2. Comisarii speciali ai drumului de fer și șeful poliției municipale sunt însărcinați, fie-care în ceea ce-1 privesce, cu esecutarea otărîrei de faclă. „Făcută la Paris, 2 iulie 1884. „Prefect de poliție * •*„E. Camescasse.“ * Mai multe ziare pe care le primim astăzi din Buenos Aires, precum El Diario, El Nacional, La Cronica ne vorbesc în nisce lungi articole despre nouile succese ale artistei române Elena Theodorini pe scena teatrului Colon. Theodorini, după succesul dobândit în Hughenoți, a repurtat o nouă victorie în Aida. La Cronica din 23 Mai, pe lângă un articol de două colone în pagina întită asupra modului cum Theodorini a interpretat rolul Aidei, cuprinde în pagina a doua și că biografia a artistei române, intitulată : Elena Theodorini en su casa. •V. XX x-Cornițele Wolff-Meternich, atașat la ambasada germană din Viena, a fost transferat la ambasada din Paris. * Noul tablou al lui Piloty „Mortea lui Alexandru cel Mare“ este destinat galeriei naționale din Berlin. Piloty a ales pentru tabloul său momentul în care răsboinicii lui Alexandru, mișcați de starea agoniei conducătorilor lor, intră cu de a sila în palat pentru a’I aduce ultimele lor omagii.* * * 1 Se telegrafieza din Nadworna țiarului Dziennik, cu rîul Bistrița cresce mereu din causa continuelor ploi torențiale. Comunicațiunea între câteva localități a fost întreruptă și altele se află în pericol de a fi inundate.* # * Se anunță din Petersburg ca morte a generarului Totdleben a produs oă mare mâhnire atât prin cercurile militare cât și sociale. Nimeni nu mai ascundeați cu cu grefi va putea fi înlocuit genialul ingeniar. * V * Kreuzzeitung desminte stirea dată de „Agenția Havas“ despre întrevederea ce trebuia să fie la 2 iulie între împărații Wilhelm și Francisc Iosef. Citatul țlar adaugă ca nu se scie decá acesta întrevedere va fi în Gastein, lehi sau Salzburg. * * A apărut în sfîrșit în Atena, în litografie, actul de acusare în contra primarului din capitală, d. S. Suțos, fiul generalului Suțos. De asemene a apărut și actul de acusare în contra a trei bancheri din sindicatul societaței „Laurium.“ Aceștia vor face recurs. Ei se plăngea în urma procesului ce li s’a intentat acțiunile societății au căzut de la 250 la 80 lei, din care causă au perdut sume însemnate.* Camera de comerciași de industrie din Viena a primit din mai multe pârți informațiunea ca’n câteva orașe belgiane s’au organisat mai multe societăți al cărora scop este procurarea de mărfuri prin înșelătorie, a cărora activitate a fost încoronată cu succes mai cu semn în Austro-Ungaria. Aceste societăți portă nume strălucite sau își însușesc firme acreditate și se stabilesc în aceleași strade cu aceste firme, ceea ce a făcut să se recomande comercianților ca d’acinainte să se informeze bine nu numai de strada în care locuiesc aceste societăți ci și de numărul casei. * * * * * * * ACUM CA Ș’ALTA DATA Printre actele oficiale de astăzi publicăm și decretul prin care d. A. Coerigiopulo este numit oficial de poliție. S’ar putea crede ca guvernul a ținut să răsplătiască îndată bunele servicii ale acestui tânăr, care s’a distins atât de mult cu ocasiunea bătăii studenților în curtea spitalului Colțea și la întrunirea de Duminecă 17 Iunie de la Ateneu, nelăsând să intre în sală pe cei cari îl bănuia d’a nu fi favorabili guvernului. Acesta numire a d-lui Coengiopulo ne amintesce un fapt petrecut, supt conservatori, și pe care liberalii l’au criticat cu cea mai mare învierșunare. In urma alegerilor făcute în 1871, în care popa Tache se distinsese forte printre bătăuși, ca bunădră acum d. A. Coerigiopulo, el fu numit îndată protopop, ca răsplată. O timpuri! o moravuri! FORMAREA LISTELOR ELECTORALE Recomandăm tutor cetățenilor următorele linii ale diarului Carpații de la 18 Iunie: é In sese săptămâni cel mult, socotindu-se din ziua de 9 Iuniu, de va face afișarea noilor liste. In acest timp fiecare alegător, și mai cu semn acei cărora legea le schimbă colegiul în care au figurat pen’acum, vor trebui să se presinte la primărie,—în Craiova până la 20 ale cuvintei luni,— spre a-și dovedi condițiunile cerute de lege, pentru a fi înscris ca alegător. Astfel, fiecare dintre aceștia, sau cei ce se vor înscri din nou, sunt obligați să presinte acte doveditore de ce etate au, de locul nașcerii de naturalizare pentru cei împământeniți, de locul unde-și plătesc dările până la censul cerut de lege, de natura și suma acelor dâri; să dovedescă asemene decâ sde să scrie și să citescă, să-și dea adresa locuinții, și ’n fine să presinte recipisele perceptorului de plata contribuțiunii pe cei din urmă doui ani. Acei ce au construit din nou case, pentru care sunt scutiți provisoriu de dare câtre Stat, vor presinta certificatele necesarii, precum și cei ce posedă diplome de licențiați sau doctori, le vor arăta, spre a fi scutiți de cens. Credem necesar a repeți tate acestea, deși ele sunt cuprinse în avisul primăriei, pentru a insista câtre alegători de a nu neglige să le îndeplinăscă Pe lângă zeul general, când listele nu ar fi bine întocmite, va fi și un mare inconveniente pentru cei ce s’ar găsi năpăstuiți, din causa nepresintârii lor sau a dovedilor ce li se cer, prin aceea ca vor fi nevoiți să aibă recurs la contestațiuni și apeluri, spre a li se face îndreptare. Afară de interesul ce fiecare alegător are de a fi înscris în colegiul anume dat lui de lege,—mai este și acela, de a nu se face înscrieri eronate sau nedrepte, trecendu-se în liste ca alegători acei lipsiți de acest drept, sau în alte colegiu decât acela în care trebue să figureze, precum asemene de a se trece numele tuturor alegătorilor. Controlul în acesta privință nimeni nu pate să-l facă mai bine decât alegătorii pentru fiecare din colegiile lor respective. Diarul românul două ideiă cât se pote de practică, ca fiecare partit să întocmescă, în fiecare oraș, un comitet care se se ocupe serios cu cercetarea listelor electorale provisorie, când ele vor fi afișate, și să facă contestările trebuitore pentru a lor rectificare. Esențialul este dor ca alegătorii să se intereseze de acesta lucrare, și stăruim în acesta cu atât mai mult, cu cât lucrul este mai greu de îndeplinit din partele în acest timp al anului, când cei mai mulți sunt chramați sau reținuți de munca câmpului. Fiecare âasă trebue să se gândescă cu Camerile ce vor avea să guverneze țara în timp de 4 ani d’aci nainte, și care vor eși din viitórele alegeri, vor fi ceea ce voința fiecarui cetățian în parte și a celor mai mulți la uă l’altă, le vor face prin voturile lor. De aceea, dintru început, formarea listelor electorale reclamă acest interes, pentru ca ele să potă fi sincere și’n conformitate cu disposițiunile legii. CONFERINȚA DIN LONDRA țliarul Le Temps primesce să depeșe, cu data de la 30 Iunie, de la corespondintele său particular din Londra, în care, între altele, citim urmatorele: Espunerea situațiunei financiare, pe care guvernul englez și-a sprijinit propunerea findend a se revizui prin uă conferință europena legea lichidațiunei, arătă că datorie flotantă ridicându-se la suma de 2,300,000 livre st. Așadar, raportele venite din Egipet ar tinde să se adauge la acesta cifră oă mare parte din veniturile cari trebuiau să rămână afectate la lichidațiune și cu guvernul—lucru grav—își le-ar fi apropiat. O sumă de aprope 500,000 livre, produsă de vențarea pământurilor ruse Bunuri libere, și care, după paragraful 5 al articolului 63 al legei din 17 Iuliu 1880, trebuia să rămână afectată la lichidațiunea datoriei neconsolidate, ar fi forte risipită. De altă parte, u sumă de 250.000 liw., în privința căreia contul de lichidare fusese constituit creditor, prin același articol din legea din Iuliu 1880, n’ar putea — se adaogă—a fi represintată de minisrul financelor. Majoritatea consilierilor financiari crede câ, în orice caz, trebue a procede mai intena la verificarea debitului și creditului activului lichidaționel, astfel după cum o constituise legea din 1880, în privința căruia art. 95 stipuleda formal ca „rămășițele datoriei neconsolidate vor fi, după stingerea acestei datorii, vărsate la casa datoriei publice și afectate la amortisarea datoriei verificate.“ OHC Neue freie Presse publică urmatorele telegrame ce i se trimit din Paris : Paris, 3 Iuliu, 6 ore și 1a.—Pe când Agenția Havas se crede autorizată a desminți pur și simplu că s’au ivit cozuri de holeră în Paris, ziarele publică urmatórele relațiuni: In naptea de 1 spre 2 Iuliu fu adus în spitalul St. Antoine gardianul din Trocadero anume Chapon, în vârstă de 60 ani El ițse ca este apucat de colici. Medicul cercetă pe bolnav și nu observa nimic estraordinar, dar îi acorda cu tote acestea un loc în sală. Totuși șeful de servicii recunoscuri la densul simptome de Cholera nostras, precum se ved în toți anii pe vremea acesta în Paris, el isola pe bolnav și-l puse supt supraveghiarea dr. Hagen. Ori bolnavul n’avu nici vărsături nici diaree și nu era tocmai îngrijat despre starea sănătății sale. Apoi veni de-’l vădu și directorele Asistinței publice; bolnavul îi ceru vin. Noptea el fu linișcit, și au diminuță starea sănătății lui era satisfăcătore. Diarul le Temps publică urmatorele informațiuni pe care le-a dobândit de la dr. Hagen: „Ne aflăm de fapt în facia unui cas de holeră, dar fórte ușor. Individul bolnav este slab, suferea de câteva zile de diaree, fără a se căuta; prin urmare era forte dispus a fi apucat de holeră. Nu voia să fie însă ca holera nu va veni la Paris. Ne aflam supt influința epidemiei și nu vom putea scăpa cu totul de ea, dar va fi forte ușoră.“ Se anunță din Tulon cu eri, Mercuri, s’au ivit mai multe cozuri de holeră ca până aci, adică 14 Marți în 24 ore. De la miezul nopții până la 9 ore dimineța au fost trei coșuri de morte în spitalul de marină, unde se află 105 bolnavi de holeră. Solrile oficiale sunt ne-exacte, și însuși d. deputat Maurei, care s’a reîntors a fi de la Tulon, descrie starea sanitară de acolo într’un chip forte îngrijitor. Mor în termen de mujloe 18 persone pe zi. Paris, 3 Iuliü, 7 ore sera. — Depeși private din Marsilia anunță ca nu tocmai numărul cazurilor de holeră îngrijesc pe medici, cât natura lor. Acel cami mor, se sfîrșesc cel mult în trei ore. După două ore, apoi, corpul lor este cu totul negru și descompus. Dr. Metaxas, șeful comisiunii sanitare din Marsilia, decicar a reporterului ziarului le Temps ca, îndată după mortea studintelui Girard, a văzut ca este holera asiatică. Dr. Metaxas se teme ca, daci nu se vor lua cele mai energice măsuri preventive, réul se va întinde forte mult. Negreșit însă cel boia nu va fi așa de violente ca în anul 1865, de vreme ce mijlocele de acțiune sunt asta-ți mai energice, servă în mijlocul unei asele locuri mai mult — mat guum mtinse unde vegetațiunea pare a fi fâră viață. Vitele care ocupă centru și au perdut foile, lâstarele sunt scurte, căte-va tulpini sunt morte. Pe vițele din pregiur foile sunt galbene sau roșii sau cu alte cuvinte au luat colorea foilor de tomnă, în fine vițele mai depărtate încep a avea foi din ce în ce mai verdi astfel câ cele de la margine se bucură de totă vieța lor. Daci vom examina rădăcina butucilor de vie vom observa modificări considerabile. In loc să vedem rădăcini cu ramificațiuni multe și terminate prin mustețe și mai multe, ca la butucii în prosperitate, vom vedea din contra nisce capete de rădăcini terminate prin ramificațiuni grase, tot restul este putred. Din care cauză acesti butuci de vie nu mai sunt sosiți fiesați în pământ, și cu cea mai mare ușurință se pot smulge. In cazul acesta vița și-au perdut organele sale de absorțiune și ne mai putând trage suc din pământ, mure de feme; prin urmare acel butuc de vie sau cu alte cuvinte acea viță este perdută. Daci luam aceste rădăcini atacate să ne uitam la ele cu uă supă, (1) cum a făcut-o cel d'anteill d. Planchon, vom vedea nisce insecte nemiscstare, răspăndite în tote puntele în un număr enorm. Aceste sunt filoxera și varieza forte mult atât în colore cât și în mărime pe aceeași rădăcină. Cele mai mari au până la un milimetru, sunt mamele care ouă și sunt încopxgiurate forte de multe ori de ouă. S-a constatat câ de la Aprile până la Octombre sunt cinci generațiuni echivalente, și cu fiecare mamă de 100 de oxxă, ceea ce ne face rece miliard de indivizi. Astfel de act se pote vedea ca un simplu ou, un simplu individ, pate să ducă bula în o țeră cu totul neatinsă și să fie sorgintea unui vău colosal. De aci se înțelege execesitatea xxnei legi forte asprde asupra importului butucilor de vii străine. îndată ce filoxera s’a frișat pe pantele vegetative ale rădăcinelor mici sănătase, aceste rădăcini se umflă și se curbeza împregiurul insectului, și-l ascunde în interiorul curburei, estremitatea rădăcinei continuă a cresce, atunci vine oă nouă insectă care se pune alăturea și se formeza că noua umflătură și curbură a porței crescute de curând, rădăcina continuă atunci a cresce mai departe decâ nu mai vine altă insectă. Umflăturile determinate astfel sunt cele intex simptome a bulei viei, importanța altor umflături a fost arătată de d. Planchon, și ele se cunosc prin culorea vie, galben ca alămâia, galben auriu sau brun. Ceea ce face mai redutabile, zice d. M. Cornu aceste formațiuni, este ca în un moment dat aceste insecte mor d’uădată, devin negre, să vestejesc în timpul uscăciunea și vița d’uădată se găsesce privată de sistemul seu de absorbțiune și ramurile delicate sunt atunci perdute. Este forte trebuitor de a cunosce bine aceste umflături, cel mai bun caracter a invasiunei unei regiuni. Numai prin mijlocul acestor umflături se va cunosce dacâ o localitate este atinsă sau nu. Trebue se observăm însă bine, ca sunt locuri împregiurul celui atăcat, unde vila pare a fi sanătosá și ne atacată, să nu ne facem ilusii, câci (1) Lupa este un mic instrument ce se vinde la opticianiî Lluier și Travisații pentru câțiva franci. Lupa se compune din uă sticlă ce are tocmai forma unei babe de linte, se duceră lentilie convecsă și este încongiurată cu un arc de os sau de metal. Acestă lupă pusă intre rădăcină și ochiu, face să se vadă vița mai mare decât este în realitate, și ardă în același timp filocfera, ce"nu se pote vedea cu ochiul liber. FILOXERA și modul de a cunosce viile atacate învățatul francez Macsime Cornu în uă conferință ce ținu la Sorbonia în 1878 de mijlocul practic următor de a cunosce insecta : „Filoxera este un hemipteră, adică uă insectă care se nutreșce totdeuna cu sucul plantelor viețuitore, și când are mai multe plante la disposițiunea sa, se duce totdeuna pe vegetalele cele mai vigurose. Filoxera viețuesce pe cordele vitelor americane unde formeza nisce bășicuțe pline de ouă, la viile europene însă ea preferă a se stabili la rădăcină. Atât anatomia cât și esperiența au arătat ca insecta care viețuesce la rădăcină este de aceiași formă și identică cu aceea ce vețuesce pe córde. Când intră cineva încă vie atacată FORȚA ROMANULUI 26 IUNIU I ULMII Henri Bréville I întunericul domnea pe uă vale mare a câreia tresături să profilați pe cerul întunecos. Pretutindeni nu vedeai decât întunecime: în fundul râpelor unde curgeau rîulețe era uă brumă de ooală, pe câmpuri, pe povârnișul castelor, deși se putea distinge ca printr’vă zăbrea cele mai mici unde de pământ, aburi de ulmi și de fagi înalți cu crăcile lor stufose croiau pe câmpii nișce linii maiestose de un cenușiu închis, și mai sus de orizon, tot întunecos dar ceva mai deschis, năpustiă întristată se deosebea printr’o linie de nă faclă cu totul negru; în dosul acestei un tufiș de pădure și mai negru. Nimic însă nu era negru, pentru ca se putea vedea în fund, cocoțată pe sfírleza bisericei ca să pată negru pe hârtie albă, uă cioră pusă pe gânduri. Printr’un limpede părlag de nori să sprevedea din cer uă lumină melancolică ce cădea pe uă cotitură de vale, unde se afla păsciunî de uă mare întindere. D’o dată că lumină trandafirie se întinse în aer, părlagii se înflăcără și să schimbă în roș vișiniu; norii, pătați în faclă de marmură, să lățiră, aruncând asupra câmpiilor să îngrozitore lucălă. Copacii păreau mai negri, obiectele mai luminose, și valea părea ca se întinde într’uă depărtare mai mare, și de uă deta apoi roșeața dispăru, arsurile de fulger se sting în nori ca într’uă negură de plumb, crestate pe ici pe calea de albituri înfiorătóre; și torina își ia din nou aspectul întunecos și trist în întunecimea ematică a nopții ce o cuprinde. Uă femea învălită într’uă manta, pe cap cu uă eșarpă grasă de dantelă, în picere pe prispa castelului Ulmilor, privise apusul sorelui; când ultima roșeță să strise pe cer, ea se îndrepta spre scara ce se afla la marginea terasei, și se pogorî încet, fară a înceta de a privi țarina ce se desfășura supt ochii ei. Bogată și plină de verdeță, vara, țerina locului înfățișa chiar în acest timp al anului, u minunată varietate de planuri și de culori; în acest moment însă ea părea numai ca uă adâncă prăpastie. Alcurile de copaci, cari dedese castelului numele lor, päreau povârnite spre fundul văi; vârfurile ulmilor d’abia ajungeau în facia terasei, și apoi dispăreau în întunerecul nopții, ca grămezi de negură târâte de propria lor greutate, cu ilusiunea căderei de prăpastie. D-na Darnault intra supt tufișul crăcilor care, deși fură frunte, formau oă boltă nepătrunzătore. Și acolo, ca peste tot, era întuneric, dar totuși mai era puțină lumină ca să potă umbla. Ea trecu printre aburi, ajunse la uă barieră mare de gard care închidea proprietatea, uă deschise, trecu un mic rân pe oă punte vechiă de piatră fară straja, și sui costa din facă fâră să se odihnescá, și fâră sfială. Să părea ca căta să fugă nu de un pericol, ci de uă supărare ce-i apăsa inima, pe care voia s’o gonescá prin mișcare, întocmai ca un călător asupra căruia năvălesc țânțarii și scapă de iei numai prin iuțâla pașilor. Ea urca drumul care șerpuia pe costa văii, mai îngustă în acel loc, și ajunse pe șesul acoperit de tufișuri în fația castelului. Acolo mai lucea încă uă lumină de zi și se mai putea zări câte un obiect. Urma apoi oă potecă bătătorită de oile care pusceau pe pripasul câmpului, ajunse la nisce bolovani de piatră și șeru pe oă stâncă de granit care forma un fel de treptá. D’acolo se vedea castelul Ulmilor, ascuns într’uă dumbravă, cu câteva ferestre luminate ii colea într’un desemn capricios pe fațadă. Femeia întorse capul cu uă mișcare de durere pe care se simțea ca nu vă pute suferi și, schimbându-șî vața, ținta ochii pe creșcetul văii mari care desemna pe cer uă linie deuă incomparabilă maiestate. In dosul acestui zid de pământ și de granit, un aer subțire și limpede destăinuia un orizont întins, desfășurat la vedere ce se simte în apropierea mârii. Domna Darnault suspină ailene, se scula și începu iarăși se umble pe starpa pustă. Inserase deja și era aprópe nopte, cerul părea ca se încrețesce, ca se întunecă; și mai mult, în vale tote obiectele pareau ca se îngrămădesc din ce în ce mai mult ca se ’nece în umbra lor tote liniile ce le deosebiau. In acest moment tânăra femeiă suspine din nou, ca apăsată de un sentiment de responsabilitate, de datorie și de nă neapărată obligațiune; și, întocmai ca un prisonier care se întorce în chiliauea după preumblarea regulamentară, își lua drumul spre castel prin mișcare mașinală; însă, luând casta la vale, se simți sdrobită de obosala vieței și nu putu să se pogore cu aceiași iuțâlă cu care se urcase; își pleca capul, învinsă de uă nemăsurată descuragiare. — Nimic ! Nici uă dată ! murmură cu glasul pe jumătate, sosind bine ca nimeni n’o pute auzi și împinsă de neapărată trebuință de a’și esprima durerea care biruesce pe cei mai curagioși. Nimic care să mă mângăe, care să mă facă să uit! Trebue să’mi duc sarcina mereu , și cu cât îmi scad forțele, cu atât și sarcina devine mai grea. Oh ! Când o să car, Domne ? Când o să mă pot culca la pământ și să aștept să mă sdrobiască rota? Numai când se va mărita Julia, numai atunci. — Nici Julia ! fiica mea ! pe care o iubesc mai presus decât viața mea, pentru care am sacrificat tóte!... nici ea n’are pentru mine cel puțin dragostea obicinuită ce au toți copiii fară osebire pentru părinții lor. Când tatăl meu îmi face câte uă nedreptate, văi în ochii iei cu triumfă de bucurie și e mulțămită câ mi se face nedreptate... Și de ce nu ? Ori de câte ori se pare ca ea fac rea, nu e pentru densa ua dovadă câ are dreptate? Sărmană copilă ! ce viață o să mai aibă și ea !... Lacrămile care nu voiau până aci să curgă, înecând pe d-na Darnault de un ceas aprope, începură a curge în fine pe obrazul iei, mai ăntâi încet și apoi în șiraie mari cu iuțâla unui torent pogorându-se în vale. — Nici uă bucurie de nici un fel, țise iarăși ea mergând ; uâ bucurie mi-a licărit într’uă țiuă dinioră... Ah ! Domne ! de multe ! am gonit-o din mintea mea ca să rămân pentru fiica mea ceea ce trebue să fiu... Mi-am spălat sufletul ca să nu mint nici-vădată când îi voi vorbi de datoria și de onore , și tote aceste în zadar. Ce nu i se va face milă nici-vădată nimănui de mine? Mult o să mai trăiesc eu așa ? Pe când își vorbia astfel, ajunse la micul pod de piatră, trecu puntea cu piciorul sigur, și sili să urce iute arcurile, în zadar însă, câci nu putea umbla iute. Treptele scarei de piatră i se păreau greu de urcat. Ajunse pe peron, stătu pe gânduri dacâ trebue să intre scüra, câci îi venia greu să intre supt un acoperement dat de zestre bărbatului sau deși era averea iei proprie. Dar cu tóte aceste intru. In tindă, afară, întâlni un fecior care îi vorbi cu uă milă respectuosă. — Domnul va căutat peste tot, c oconiță ; ați diminață a avut dureri grozave de podagră... și nervile , sunt cam întărîtate... — Bine, Iane, îi răspunse trecând repede... Intrâ într’uă sală mare de mâncare, apoi trecu într’un salon împodobit în stilul modern, cu mobile luciase și obiecte de artă. Lângă sobă, într’un fotoliu pe rotițe, d. Darnault piiotea. Doui câni mari culcați la piciorele lui se sculară d’uă dată la intrarea stăpânei ; acesta mișcare deștepta pe stăpânul casei. — Bine c’ai venit, în sfîrșit, țise oi supărat. Ce poftă ți-a venit să te duci la preumblare la ceasul acesta ? Slugile te au căutat pretutindeni! Nu puteai să stai în grădină ? — Nu răsuflasem aerul curat de două zile, răspunse cu blândeță d-na Darnault;