Romanulu, octombrie 1885 (Anul 29)

1885-10-01

874 () mai sfaturile Rusiei liberatóre ar pu­tut se înduplece pe represintanții Bulga­riei de nord a începe ședințele fără frații de sud. Încă din prima sesiune a Camerei con­stituante de atunci băncile fraților noș­tri­ de sud stal­iale, și la isprăvirea fie­cărei ședințe ele vorbea represintanților națiunei precum odinioră Caton spunea Romanilor : „Nu uitați­ unirea Rumeliei“. Și poporul n’a uitat pe frații săi de sud, nu uită unirea. Evenimentele de la 6 Septembre au dovedit în chipul cel mai elociate că în nici un cestiune poporul de dincolo și de dincolo de Balcani n’a fost așa de acord ca pentru unire. Firul telegrafic nu a­­pucase a vesti în străinătate isbucnirea revoluțiunei în Bulgaria de sud și pro­clamarea unirei, și poporul de dincele de Balcani, cu un entusiasm ne­mai pome­nit, trimitea deja telegrame către prin­cipe și-l ruga a recunosce unirea, a trece pe pământul fraților noștri de sud și a-i lua supt apărarea mea. Putem cu mândrie se observăm că po­porul bulgar nici vă detá nu s’a simțit așa de otărât și unanim în dorinți ca în ziua de 6 Septembre. Lumea din Europa să miră și să alarmeze de aceata unani­mitate a poporului și caută impulsul iei în principe și în guvern. Acolo, neputând să-și explice cum pregătirea unei revolu­­țiuni atât de puternice în Bulgaria de sud a putut să rămână nesimțită de a­­genții străini de dincolo de Balcani, și pene acum se silesc a căuta în fândul celor îndeplinite mâna fermecătore a prin­cipelui și a guvernului. Se vede ca în Europa s’a așteptat să vedá la 6 Sep­tembre în poporul din principat un obiect pasiv care fără protestare se supune au­torităților. Tardivii procurori ai tratatu­lui din Berlin uită ca în țara nóstra po­porul conduce pe guvern, iar nu guver­nul pe popor. Noi ne bucurăm câ­t Ziua de 6 Septembre a devenit data semnifi­cativă când Europa va începe a privi alt­fel afacerile interne ale poporului bulgar de cum le-a privit până acum. Póte ca ei cred ca poporele sunt figuri de cerá, câror după capriciu pot să lea dea formele, și posițiunile ce le plac lor.. pate ca ei sunt omeni cari cred câ elementele și natura pot să fie violate după gustul și capriciile lor. In ast­fel de cas ei pot să acuse și pe principe, și pe guvern, și pe popor! După logica lor reese ca A. S. este culpabil pentru ca este principe al Bulgariei, guvernul este culpabil pen­­um­ ‘ ! " ^ A­C­ . . * * A. o. principele Alexandru a adresat umátarea telegramă ministrului preșe­­dinte, d. Caraveloff, la Sofia : „Am inspectat avantposturile ; am fost primit cu mare entusiasm atât de armată cât și de poporațiune. Toți sunt deciși să se sacrifice pentru sfânta causă. Am dat ordin personal avantposturilor să nu tragă asupra Turcilor, afară de cașul când vor fi atacați. Pretutindeni am li­ni­șcit personal poporațiunea musulmană, garantându-i viața, onirea și averea, și încredințând-o ca nu va fi resbel cu Tur­cia. Astă-­fi diminuță am fost la Iamboli unde am inspectat armata; am găsit tote în regula cea mai perfectă și în cel mai mare entusiasm. Sunt recunoscător Came­rei pentru atitudinea ei patriotică ; stima și iubirea mea pentru poporul bulgar crește din ce în ce mai­ mult. Turnu Const. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Paris, 10 Octombre.— D. Ordoga nu se va mai întorce la București. El a fost pus în disponibilitate după cererea s­a, din causă de familie. Pesta, 10 Octombre.— Camera deputa­ților. D. Tassy interpeleza pe guvern în privința cestiunea de a se ști dacâ e adevărat ca Austro-U­ngaria a garantat împrumutul făcut de Serbia. Berlin, 10 Octombre.— Monitorul Impe­riului publică numirea prințul­ui Hohenlohe ca guvernator al Alsaciei­ Lorene. Roma, 10 Octombre. — Ziarul oficios publică un decret cu data de 6 Octom­bre, care numește pe contele Robilant minis­tru al afacerilor străine. Agram, 10 Octombre.— Dieta respinge propunerea făcută de oposițiune de a pune în acuzare pe­lan pentru afacerea ac­telor arhivelor. Afacerea e ast­fel înlă­turată. Paris, 11 Octombre.—D. Coutouly, mi­nistru plenipotențiar al Franciei la Mec­­sic, e numit în aceeași calitate la Bucu­­resci. Paris, 11 Octombre.—Resultatele com­plete ale scrutinului de Duminecă trecu­tă sunt următorele: 127 republicani și 177 conservatori aleși și 270 balotagii. Constantin­opole, 11 Octombre’—Gavril­­pașa a sosit. Se asigură câ oă înțelegere e apropiată între Porto și Sir D. Wolf pe baza unei trimiteri de comisari anglo-turci în E­­ gipet. ____________________ ROMANULU­I OCTOMBRE 1885 DIN AFARA FRANCIA Uă telegramă din Paris, cu data de 9 Octombre, ne aduce urmatorele amănunte asupra resultatului alege­rilor din Paris și din Intrega Fran­­d­ă : Chiar acum, la 11 ore 50 minute nop­­tea, s-a anunțat resultatul oficial al ale­gerilor din Paris. Voturi valabile au fost exprim­ate 430,755, prin urmare majori­­tatea absolută este de 215,378. Aleși sunt d-nil Lockroy cu 272,850 voturi, Floquet cu 263,722,­Anatole de la Forge cu 222,334 și președintele consiliului Brisson cu 215,813 voturi. Pentru cele­­l­alte 34 fotoliuri de deputați se vor face la 18 Octombre balotagii. După acești patru aleși, vine d. Cle­­menceau cu cele mai multe voturi, adică 202,443, după aceea urmezu cei­l­alți can­didați în următorea ordine: d-nii Barodet, ministrul Allain-Targe, Raspail, Marét, de Lanessan, Yvres Guyot, Frébault, De­­lattre, Mathé, Forest și Drey­fuss, cari s-au presintat toți ca radicali și au avut de la 153,000 până la 201,000 voturi. Apoi vine d. Paul Bert cu 148,000 vo­turi, apoi d-nii Lafont, Bourneville, Ger­main Casse, Roque de Fillel și Roche­fort cu 131, 465 voturi. D. Rochefort­­ este cel d’al 29-lea pe listă. In fine vin­e d-nii Bassy, Laisant, Camel­inat, Piedon,­­ Villeneuve, Michelin, Farcy, Heredia și­­ Frédéric Passy, iarăși radicali. Cel din uj­r urmă are 103.000 voturi. Printre acești candidați se află unii­­ cari sunt priviți ca oportuniști,­­fiindcă­­ se aflau pe lista „Alianței republicane“;­­ ei s-au presintat însă ca radicali și în cea din urmă Cameră făceau parte din oposițiune. Adevărații oportuniști d-nn­ Spuller și Ranc n’au avut de­cât 103,000­­ voturi și 102,000, și nu se mai află prin­­­­tre cei 38 d’ântări. Dintre reacționari a­u avut d. Hervé, orleanist, 90,000 voturi, și cei­l­alți de la 80,000 până la 86,000­­ voturi. D. Deroulède a avut 60,000 vo­turi, pe care le-a dobândit prin cuartie­­­­rele mai însemnate, câci prin cuartierele radicale n’a avut de­cât forte puține vo­turi. Numărul balotagielor de prin provin­cii cresce pe fie­care di. Eri a sosit soi­rea ca au fost aleși numai 123 republi­cani și 177 reacționari, deci mai rămân de ales încă 284 deputați. Un depeșă privată spune ca ducele de Broglie, care se cjicea ca este în balota­­giu, ar fi fost ales; acesta scrie n’a fost încă confirmată. Prin provincii se efectueza pretutin­deni unirea republicanilor. D. Clemenceau îndemnă pe radicali ca, acolo unde sunt în minoritate, nu numai să se retragă, dor­âncă să lucreze pentru oportuniști. O­ altă depeșă din Paris, tot cu data de 9 Octombre, mai anunță ur­­matorele : Numărul republicanilor ce se dicea ca sunt aleși a mai scăzut cu cinci, de vre­me ce în urma unei socoteli estete a că­­dut în departamentul Ille-et-Vilaine nu numai fostul ministru de interne d. Wal­­deck-Rousseau, ci și fostul ministru al justiției d. Martin-J­euillé, precum și pre­ședintele „uniunei republicane“ d. Lelits­­vre și încă două candidați oportuniști. Din multe departamente sosesc sorii ca radicalii își retrag candidații lor în favorea oportuniștilor și oportuniștii în favorea radicalilor, după cum unii sau alții au un mai mare număr de voturi In consiliul de miniștrii a comunicat chiar ministrul de interne ca, din ra­­portele trimise de prefecți, decurge câ republicanii de prin departamente se u­­nesc și câ pentru­­ ziua de 18 Octombre, destinată pentru balotagii, nu sunt de temut perderi mari. Monarh­iștii din con­tră afirmă câ vor mai câștiga încă multe departamente. AUSTROUNGARIA I Pester Lloyd, organ special al co­mitelui Andrassy, publică urmatórele­­ în numărul său de la 9 Octombre: Unui­­ ziat ungur i se comunică din­­ Viena, și încă din isvor demn de tata încrederea, câ­­inele comitelui Kalnoky sunt numărate și că M. Sea n’a luat în adevăr âncă disposițiuni în privința ur­mașului său, dar tóte probabilitățile do­vedesc că, după com­itele Kalnoky, va veni com­itele Andrassy ca ministru al a­­facerilor străine. In acesta privință se și urmeza de mai multe­­ jole negocieri, și chiar recinta călătorie a comitelui An­drassy la Viena este in legătură cu n­!-In fad­a acestor afirmațiuni, suntem îm­puterniciți din izvor competinte a de­­­­chlara că, pentru numirea din nooă a co­mitelui Andrassy ca ministru al aface­­­­rilor străine, nu se urmeza nici un fel de­­ negociări fie directe, fie indirecte, că ni­meni nici n’a discutat măcar vr’uă dată­­ cu com­itele acesta eventualitate și că co­­­­mitele n’a fost de mai multe săptămâni în Viena, și prin urmare „recinta călăto­rie,“ care n’a existat de loc, nu póte fi în legătură nici cu acest scop nici cu veri un altul. Z­iarul la Tribuna, ocupându-se în numărul seu de la 8 Octombre de răspunsul dat de Tisza la interpela­rea d-lui Szilagyi în privința încur­căturilor orientale, face urmatorele apreciări : Politica schițată de d. Tisza trebue să fie atât basa cât și puntul de plecare al propriei nostre politice. Nu putem spri­jini dorința Austriei d’a nainta în priunte și sforțarea iei d’a deveni uă putere slavă, de­cât numai cu două condițiuni: mai ân­­tâiu d’a se acorda Italiei uă deplină li­bertate de acțiune în marea Adriatică, și­­ ar ducilea ca fruntaria nóstru de nord-­­ est să fie regulată în conformitate către­­­­buințele militare și cu drepturile nostre­­ naționale. RUSIA Se anunță din Petersburg câ scri­sori private de prin provinciile bal­tice arătă câ opiniunea publică de a­­colo este îndârjită din causa energi­celor sforțări ce se fac pentru rusi­­ficare, contra căreia este interzis ori­ce protest din partea presei locale. Telegrama din Petersburg spune mai antei­a ca a produs mă­rea impre­­siune prin provinciile baltice ultima măsură a guvernului rus, prin care se dec­lară ca obligatoriu­ botezul or­­todocs pentru toți copii născuți din căsătorii micste, și apoi adaogă. Cestiunea limbei ruse, care se întrebu­ința până acum numai în administrațiune și care dădea în provinciile baltice în­destule motive de plângeri contra abuzu­­rilor administrative, a fost regulată acum în mod legal printr’un ucaz imperial, după care tate autoritățile locale din Livonia, Kurlanda și Estonia vor trebui să cores­pondeze în limba rusă nu numai cu au­toritățile centrale ci și între densele. Se dice ea provinciile baltice voiau să trimită deputațiuni la împărat în privin­ța cestiunii limbei. Acum însă, după pu­blicarea ukazului în cestiune, este pro­babil ca ele vor renunța la acesta­otă­­rîre, de vreme ce există îndoiala ca îm­păratul va mai primi deputațiunile. Atât cei cari împresură pe împărat cât și ministerul de interne nu ertá Germa­nilor faptul ca s’au încercat, prin tote’ mijlocele legale să împedice conversiu­nea Letonilor și a Estonilor la biserica ortodocșă. SCIRI D’ALE DI LEI Ni se scrie că după manevrele flotilei române, M. S. Regele a decorat pe mai mulți din oficialii noștri de marină. Corespondintele nostru adaugă că și­­ comandantul vasului de resbel rusesc care staționa în portul Galați, căpitanul de fregată Efremos, invitat la masa regală, a primit de la M. S. Regele uă decora­­țiune. A4I, Luni, d. I. C. Brătianu va primi la ministerul de interne deputațiunea lo­­cud,prim­u­l'A3TU.''m­o'i>n Qna’*s ÎT* Deputații Dobrogei vin a așterne mi­­nistrului-președinte diferite reclamațiuni ale locuitorilor în contra administrațiu­­nilor locale. * 6. 1. * * Se zice că un nou chiar frances va a­­pare caisele acestea în capitală. Voința Națională ne spune că acest ziar va fi numit l’Etoile roumaine. * Națiunea crede a sei că decretul de nu­mire în postul de prim-președinte al înal­tei Curți de casațiune, a d-lui C. Sirina, a fost subsemnat Vineri de M. S. Re­gele. * * * Atragem atențiunea E. S. episcopului de Buzău și d-lui procuror general din Focșani asupra faptelor comise în cătunul Homești din comuna Grebănul , județul Râmnicul Sărat, de către preotul Vasile Jalbă. Corespondintele nostru din Siliștăuca ne spune că episcopia și parchetul au fost avisate, dar până acum nimic nu se simte. Mâne, Marți, 1 Octombre, se va cere­. •Ye *-* * * * era la Iași în biserica Barnoschi un ser­­viciu divin pentru memoria Domnului Grigore Ghica V. V. și pentru a 1108-a aniversare a răpirei Bucovinei de la senul Moldovei. Consiliul comunal va asista în corpore, afirmă unele diare iașane, la acesta piesa și patriotică serbare, înainte d’a veni la Sinaia după cum am anunțat, principele de coronă al Aus­­tro-Ungariei, împreună cu arh­iducesa Stefania, soția s­a, vor merge, 4ice ■’­n~ dépendance, să facă uă vănătore în Tran­silvania, în țara Hațegului. Pe urmă, prin Brașov, Ospeții Suvera­nilor noștrii vor veni la Sinaia, la caste­lul Peleș. I­­X-­­ L’Indépendance crede­a șei că d. G. Gr.­­ Tocilescu, inspectorul general al sculelor de peste Milcov, va presinta în curând un raport amănunțit ministerului, asupra reformelor de introdus, în învățământul public. * * •* . Esamenele de bacalaureat înaintea ju­riului de la Iași s’au terminat. Din 85 candidați presentați, 48 au că­­zut după proba înscrisă și 5 după cea o­­rală, așa că numărul admișilor este de 32. * România liberă publică în numărul său de Sâmbătă sera următorea scrie : Ni se comunică din mai multe părți, că la esamenele înscris de bacalaureat, ți­nute la Universitatea din Bucuresci, cu tote precauțiunile luate, s’a copiat pe oă scară forte întinsă. Unul din profesorii privighitori venind aruncându-se ghemuri de hârtie pe d’asu­­pra băncilor din băncile din urmă până’n băncile din faclă, s’ar fi mărginit a spune privighiaților săi, că „o fac prea pe faclă.“ De aci se explică, că din 117 am că­dut numai 3 candidați la înscris. * * * Eil Duminecă, s’a ținut de către „pâii­­ții elevilor gimnasiului real din Turnu Severin“ cum zice invitarea ce primim, uă întrunire pentru a se lua măsurile ce­ I­rute prin neadmiterea de câtre ministe­­­­rul instrucțiune l­a cerere­ ce i s’a adre­sat de a se înființa și cl. III la gimna­­siul real de acolo. Ministerul ar fi refisat de a înființa acesta clasă chiar oferindu-i-se persona­lul care ar fi făcut cursurile gratis. Nu cunoscem încă ce­otărâre s’a luat la întrunire.* 0­x x_____ ?~T x/.^ £„ . x T­ ~-v­ia 22 Septembre trecut în Giurgiu pen­tru populațiunea tânără și bătrână a scu­lelor de acolo. T­elegraful publică în acesta privință uă dare de somn asupra sărbătorii, adică a­­supra primirei făcute de profesori, insti­tutori și elevi bătrânului profesor român Nicolae Simonide care la 1831 a deschis prima șcală publică în Giurgiu. N. Simonide s’a născut în Câmpulung în 1804; a studiat la Lazăr pe aceleași bânci cu Eliade. Simonide nu mai venise prin Giurgiu de la 1833, adică de 52 de ani. Sunt încă elevi d’ai lui în Giurgiu, și nu puțini. Bucuria bătrânului profesor nu se pot descrie. El a dăruit scalei por­tretul său.­ D. T. Maiorescu va începe Joia viita­­re în 3 Octombre de la 5—6 și jumăta­te ore cursul său de filosofie la Univer­sitatea din Bucuresci pentru anul școlar 1885—1886. Acest curs va cuprinde două obiecte : 1. Istoria Filosofiei contimporane în Francia, în deosebi filosofia positivă a lui Auguste Comte. (Curs comun pentru stu­denții din toți 3 anii facultății de lite­re). Joia de la 5—6 și jumătate. 2. Logica, același curs ca și în anul trecut. (Pentru studenții anului al 2-lea). Sâmbăta de la 5—6 și jumătate. * * * Diarul săptămânal Temisiana din Te­­mișura a publicat în numărul său de seri, Duminecă, portretul lui George Barițță, neobositul luptător al românismului de peste munți. Portretul este însoțit pe contrapagină de un entusiastă biografiă. îs: #­X­Ministerul domeniilor publică în Moni­torul de Duminecă vânzarea în virtutea legei din 12 Aprile 1881, a 91 din bu­nurile mici ale Statului. Vândarea se va face la Bucureșci în localul ministerului pentru cele din ca­pitală și din județul Ilfov, și la reședin­ța fie­cărui județ pentru cele­l­alte. A­­cesta ven­are se va face în ziua de 22 Noembre 1885 și următorele. * . *. * Cântarul din Craiova publică urmato­­rea scrie : Se ca repausatul A. Aman ar fi lăsat prin testament ca bogata sa gale­rie de tablouri împreună cu casele să se dăruiască Craiovei, pentru a se forma un muscă artistic. ■** *­X­Lucrările liniei ferate Costești-Turnu- Măgurele sunt conduse cu multă acti­vitate. Mai bilele trecute, vagonele cu mate­rial au putut parcurge pe șinele așezate, lă distanță de 50 de kilometre. * * * Nicăieri monumentele istorice, 4sce Noua Revistă din Iași, nu sunt lăsate mai în părăsire ca la noi. Mănăstirea Galata să derapănă din ce în ce mai mult, și nu va trece mult până când va cădea cu totul. Și acestea se petrece supt ochii celor în drept și în datoriă a le îngriji 1 1 * * La incendiul de la grajdurile Rosno­­veanu din Iași, scufundarea boltei și că­derea zidului au omorât și rănit mai mulți oficiali și soldați. S’a constatat până acum pe locul ai­ I nistrului și la spitalul sf. Spiridon 5 morți și 28 de răniți. S’au deschis liste de suptscripțiuni pen­­­­tru pompierii răniți. * * j Romanu din Roman publică urmatorea I­­ gusto să scrie : Dilele acestea, văzurăm în piața nos­ I ““ ceva, ne mai pomenit in tradiți­­­­unile românesci, un țăran venind la târg­­ să vândă plăcinte. Dar fiind­ca s’a văzut,­­ se spunem și felul plăcintelor. Ele simt­­ rotunde, de mărimea unui fund de talger,­­ de făină destul de albă, umplute cu car­­­­tofi și cu copa, rumenite în plesă forte frumos; nu costă de­cât 5 bani una și e de ajuns pentru sațtul unui om. E de prisos a mai spune, câ ele se vendură pe dată ca piperul. Aplaudând pe bravul sa­tan despre acest spirit de comerciă, gă­sim tot­d’uă­dătă cu plăcintele lui ,atât de eftine, sunt o viuă protestare, la ur­carea prețurilor pânei. .1r . CURIERUL TEATRELOR 41 — Sâmbătă sera, înaintea unei săli pline, deschiderea stagiune­ de operă la Teatrul Național din Bucuresci, cu opera lui Do­nizetti Lucia de Lammermoor. " Succes forte­ mare entusiasm cu zgomo­­tose aplause. Admirabila nostra primadonă,­­ Carlotta Leria, bine ajutată de cei­l­alți artiști, a făcut pe toți să spere cu pu­tere într’un început atât de frumos. Co­rurile bune. Romanul­ va reveni în Cro­nica Musicală de Sâmbătă sera. , CURIER LITERAR SUMAR: Istoria Românilor pentru clasele pri­mare și secundare de d. Gr. G. Tocilescu. Diferi­tele epoce ale istoriei române. — D. Emile Picot: Cronica lui Urechiă, biografia Cronicarului, începutul anului școlar 1885—1886 se distinge de semenii săi prin aparițiunea unor cărți menite a folosi—în adevăratul înțeles al cuvântului—școlarilor români. Am dat sema cititorilor de lucrarea d-lui Al. Densușianu asupra Limbei și Literaturei române; într’unul din numer­l­e sale d’acum 2 săptămâni Românulü a anun­țat apropiata aparițiune a unei Istorii a Literaturei române de V. A. Urechiă. Ne vom ocupa de rândul acesta do­uă lucrare privitore la istoria națională, con­sacrată claselor primare și secundare și datorită d-lui Gr. G. Tocilescu, profesor la universitate și inspector general al scalelor din România de dincolo de Mil­cov. Acesta lucrare este intitulată Istoria Românilor (pp. 1—121). Impărțim și noi, ca și autorul acestei Is­torie a Românilor, analele vieței nóstre isto­rice din timpurile cele mai vechi și până în vremurile nóstre, în patru mari părți: Istoria străvechiă care începe de­ atunci de când datele istorice încep se apară cu­ privire la țările române și până la înte­­meiarea principatelor române; Istoria ve­­­cină care merge de la acesta întemeiare­­ (1290 și 1355) până la domniele lui Mi­ji­hail Vitezul și Aron-Vodă (1593 și 1591); I Istoria nouă sau modernă, de la Mihaiu ) Vitezul și Aron-Vodă până la Grigore­­ Ghica și Ion Sturza (1822); și în fine Is­­­­toria contimporană, de la acest­ domni și­­ până în vremurile nóstre, până în timpul de față. Pentru a tracta fie­care din aceste mari diviziuni ale istoriei române nu puține sunt îndatoririle ce-și ien asupră scriito­rul și multe sunt cunoștințele ce trebue să poseda pentru a sfârși cu bine și șci­­ințific întreprinderea începută. Eă nu cred să fie alb în cercul activi­­tăței nóstre intelectuale, altă sarcină mai grea de­cât aceia de a spune Românilor adevărata lor istoriă, adevăratele și bine zugrăvitele întâmplări ale trecutului lor. Drept aceia, nu scrü decâ în facia altor lucrări, muncitorul ar fi îndreptățit a 4ice : „se speriă mintea și se înfioră gân­dul“ mai mult de­cât în fața unei lucrări istorice. A scrie istoria contimporană a Româ­nilor , a încadra tabelele succesive ale timpului dintre 1822 și 1885, tabele al căror trup ar trebui să fie adevărul și a căror podobă să fie elocința,—nu­­ e toc­mai ușare. A povesti istoria nouă sau mo­dernă a nemului românesc de la 1593 sau 1591 și până la 1822 și, înviând activi­tatea română din acele timpuri, a scors la ivală, în culori strălucitore neasămui­­tele primejdii pornite împotriva țarelor nóstre dinăuntru și dinafară,—nu va să zibă tot una cu a te sui la tribună și a pronunța un discurs ale cărui cuvinte în­cântă urechea și răpesce pentru cât­va mintea setosă de sunete frumóse. A lă­muri și oțărî șirul domnilor și întâmplă­rilor române dintre 1390 sau 1355 și 1591 sau 1593, a vădi desăvârșita așezare a principatelor române și cu densa mândrele mostre de putere națională ale Români­lor din vremurile acelea—nu e tot una cu a elucida un punt de drept sau de fi­­losofie, asupra cărora sute de scriitori îna­­inte­ ți s’au trudit și s’au pronunțat. Și’n fine, a aduna, și strînge, și iărăși strînge, și mereu strînge datele risipite, pitulate, ascunse și aruncate cu praștia într’un nu­măr spăimentător de scriitori de tóte ne­­murile, de tóte felurile din tote timpu­rile; a confrunta aceste date, sau mai bine a le aduce să se bată în capete pen­tru ca din ciocnirea lor să apară pentru dumneza lumina ce cauți cu privire la luminarea străvechei istorii române; a fi cu ochii în patru ca rătăcirea spre care te împinge unele să nu te sfătuiască a construi teorii imaginare, plăcute dorin­ței dar neaceptabile de spiritul sever al criticei istorice—nu se face după poruncă nici fără multă, îndelungă și stiințifică preparațiune. s Noi credem că pentru a scrie acesta , din urmă parte a istoriei române, partea I de care vorbirăm și care este partea I străvechiă a istoriei nóstre, aceia care în­­­­cepe cu aparițiunea primelor date isto­­­­rice asupra țărilor menite să devină lo­­­­cuința colonilor romani și ’n urmă a Ro­mânilor, și care sfîrșesce cu constituirea­­ desăvârșită a principatelor române,— noi * credem, die, că pentru a o scrie, printre­­ personele ce cunoscem ca speciali în stu­­­­diile istorice ale acelor timpuri, d. Gr.­­ G. Tocilescu ocupă unul din locurile ce nu se dau învățațiilor de­cât după multă­­­­ muncă și după multe probe. Autorul Daciei înainte de Romani asu­­­­pra căreia critica științifică se va pronunța­­ mai curând sau mai târziu—sunt opere cari­­ pot să aștepte —scriitorul, diverselor mono­grafii și studie asupra­­„Daciei în timpul Romanilor“ și a Daciei după Romani“ era,­­ pare-ni-se, unul din cei mai autorizați scriitorii români a tracta acesta parte­a străvechiă a istoriei nóstre, a concentra , cu măsură, într’un manual de dat pe mâ­na școlarilor primari și secundari, liniele­­ de frunte menite a le înfățișa bine și vi­­ sibil întâiă configurațiunea "geografică a țărilor viitorei Dacie Trajane, și­ al doilea fisionomia tuturor poparelor străine, cari, ■ înainte de Romani, în timpul Romanilor , și după Români, au trecut, lăsând sau nu î­n urme, prin țările nóstre. Daci măsura acestei concentrare—forte dificilă, o recunoscem -a fost sau nu pă­zită, vom vedea mai la vale. Am avut o pasiune a mai vorbi de lu­crări de felil acesteia, de Istorie ale Ro­mânilor pentru clasele primare și, decâ a­­tunci nu am arătat lipsele notorie cari se remarcau în acele lucrări cu privire la partea întâia, la partea străvechiă a istoriei, causa a fost cu sclum positiv im­posibilitatea în care se gusiau și se gă­sesc pute încă autorii lor, imposibilitate privitore la cercetarea isoarelor­­ din care este să se retragă datele necesare la al­cătuirea istorică acestei epoce. Nu se pote cere de la un institutor și chiar de la un profesor de clasele gim­­nasiale, afară numai decâ­tă neînduple­cată pornire nu l’a atras mereu spre stu­diul profund și amănunțit al cestiunilor, —de la aceștia, nici nu se pote cere cu­­noscerea conșcientă a tuturor autorilor greci, latini, bizantini, arabi, germani, franci, etc. etc., în operele cărora tre­­buesc căutate nu una, nu două, ci pe‘ cimi, ci sutimi din datele istoriei nóstre. Caci într’adevăr, deca pentru istoria ve­cină, și nouă, și contimporană, studiul is­­vorelor străine nr­ e de mare folos, pen­­t­ru istoria străvechiă, el singur, și nu­mai el, ni se înfățișază ca un fel de ab­solută și inexorabilă necesitate. Drept acestea, și având în vedere gre­utățile de nebiruit de scriitori, ca insti­tutorii și profesorii gimnasiali, noi nu stăru­­am asupra părților slabe cari tot­­deuna se observă cu înlesnire la începu­tul operilor lor, acolo adică unde sunt datori să ne vorbescă de Scoloți, Aga­­tiiși, Geți, Daci, Romani, Goți, Gepizi, Huni, Avari, Slavi, Bulgari, Unguri, Pe­cenegi, Uzi sau Cumani (urmez șirul din istoria d-lui Tocilescu), și—mai cu se­mn 1—vorbindu-ne de ei, să ne dea pen­tru fie­care și amănuntele cari­tate îm­preună să alcătuiască bine și lămurit in­dividualitatea lor distinctă, înrîurirea ce trecerea, șederea, disparițiunea lor au a­­vut asupra țărilor nóstre; într’un cuvânt să facă istoria, er nu un fel de salse mor­tale care să-I arunce d’uă dată peste pri­mii 1640 de ani (450 a. Ch.~1290 d. Ch) ai istoriei țărilor nóstre în vremea încă nu bine priceputei așezărî sau des­călecări a principatelor. Fiind câ­m Vimpossible nul West tern și fiind­ca școlarilor le trebuiau manuale, nu puteam noi și n'ar fi putut nimeni a descuragia pe meritoșii lucrători de la sarcinele la cari se înjugaseră, chiar cu acele ale lor puține cunoștințe. E că de ce,­­tot­deuna, îndată ce vedeam năzuințele unora din acești modești cola­boratori ai adevăraților noștri istorici, îndată ce găsiam u­ îmbunătățire óre­­care adusă povestirei istorice până atunci obicinuită, și constatam ca acea îmbună­tățire e întemeiată pe lucrările și desco­­ t­ u­l I­ II­­I î( l

Next