Romanulu, martie 1886 (Anul 30)

1886-03-01

ANUL AL XXX-LE Voiesce și vei putea. anunciuri Ulli fe *0 Ht*r« petit, pisin* IV..............................40 bin! Dot* , > » » HI...................2 lei » laserțim! «â redam* pagina HI si IV lini* . . 2 . — ■ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea 4'&ru'd­1'­IN PARIS, la Harag, Laffire et C­ nie, 8. Place de la Bear**. LA VIENA, la d­ ail Haarenstein et Vogler, (Otto Maasa). Li IRANCFORT, 8. AI. — la G. L. Daabe et C­ale, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția si America — Scrisoriie nefrancata se refnsA — 20 BANI EXEMPLARUL REDACȚIUNEA ȘI ADMINISTRAȚIUNE­A, CALEA VICTORIEI, 10. Fudatore: C. A. ROSETTI EZDITIT ESTE­A. ( 5­5 ) Director«: VINTILA C. ROSETTI BUCURESCU1 MĂRȚIȘOR Efectele nepriceperii sau mai bine nechibzuinței guvernului în tratările de afaceri cu străinătatea apar pe fie­care­­ zi și încurcă din ce în ce mai mult mersul afacerilor, compro­mițând interesele țărei. Ori­cât s’ar căuta a se ascunde realitatea lucrurilor, un fapt reiese de toți cunoscut astăzi și bine con­statat , că situațiunea financiară este for­te de îngrijat și că nu mai putem prididi cu cerințele și greutățile ce ne apasă/ Budgetul statului nu se mai pote echilibra, deficitele cresc și resurse de venituri cu greu se mai pot crea, căci țara a obosit și nu e în stare să mai ducă uă nupă sarcină, ori­cât de mică ar fi. Unul din golurile îndestul de sim­țite în Budgetul Statului, este golul ce-l lasă ágiul. Acest gol al Țî este de peste opt milione, din cari 6,800,000 sunt pentru plata anuităților împrumutu­rilor contractate în străinătate. Cu ce se va acoperi acest gol pe lângă cele­l­alte goluri ce va mai lăsa exercițiul anului financiar ? E că întrebarea ce trebue să-șî pună fie­care, față cu situațiunea finan­ciară în care ne aflăm, cu crisa e­­conomică ce domnesce In țără și cu greutățile ce nasc pe fie­care­­ zi, greutăți, cari, cum­­ diserăm, din cauza nechibzuinței guvernului în tratările de afaceri cu străinătatea, încurcă din ce în ce mai mult mersul afa­cerilor. Pe lângă cele­l­alte proiecte de le­ge, în scopul de a umple golurile bud­getare, guvernul a presintat­ acum câte­va­­ zile în Cameră un proiect de lege pentru plata în aur a fac­­șelor telegrafo-poștale și de mesa­gerii pentru străinătate. Prin acest proiect de lege se im­pune o­ nouă sarcină comerciului, ale căror interese sunt deja în mare parte sacrificate prin neajunsurile la cari au fost și sunt încă espuse. Guvernul însă pare că nu ține câtu­și de puțin sema de aceste in­terese și că nu urmăresce de­cât un singur scop­­ scopul d’a umple, prin tote mi­jlocele și prin dări peste dări de tot felul, golurile budgetare. Acesta sistemă financiară — deci sistemă se pute numi—nu pate s’a­­ducă de­cât discreditul Statului și să creeze nici neajunsuri comerciului nostru, grație împregjurărilor econo­mice in cari ne aflăm și a nepăsărea guvernanților. Nu vă dată am umis și am susți­nut aci că trebuie să cugetăm se­rios la mi­jlocele de îndreptare, și sunt ani de când necurmat arătăm relele și pericolele cari amenință co­­merciul nostru. Am propoveduit case în pustie, și apul. In loc să vedem pe guvernanții acestei țări că cel puțin încep să se Ingrijescá de starea nóstru econo­mică, născocesc tot felul de întoc­miri din cari să mai puta creea câte un resursă de venit. Supt protest că, prin convențiu­­nile telegrafo-poștale încheiate de Statul român cu cele­l­alte State, plă­țile la încheiarea socotelilor cu a­­ceste State trebuie să se facă în aur și că din acestă causă Statul român perde din veniturile telegrafo­­poștale, față cu agiul ce se plătesce pe piețele noistre, guvernul a găsit drept și nemerit ca acest agiu să se pună în sarcina comercianților. E că, în adevăr, că măsură unică în felul ei pentru crearea unei dări indirecte dintre cele mai nedrepte și mai apăsătore. Comercianții suferă îndestul de fla­gelul agiului, pentru plata mărfurilor lor pe cari le aduc din străinătate căci din nenorocire nu avem uă in­dustrii naționale, și multe lucruri ne lipsesc și de multe avem nevoia. Acest agiü, atât de împovorător comerciului apasă asupra tuturor fără deosebire, de la comerciantele mare și mic până la consumatorul cel mai modest, care are nevoie de a cumpăra obiecte de prima necesitate. A mai impune deci sarcini co­merciului, fiă p’orî­ ce cale, este a reduce pe comerciante la neputința d’a mai lupta cu crima care bântue piețele nosstre. Nu credem că acesta pare să fie dorința guvernului, și d’aceea stă­ruim a’i atrage serios o luare aminte asupra gravelor urmări ale proiectu­lui său de lege. Nici un motiv nu se pote invoca pentru susținerea unui asemenea proiect de lege. Convențiunile internaționale tele­grafo-postale sunt nisce resurse de venituri pentru State, prin urmare deficitele ce ar resulta nu pot să privesca pe particulari ci pe casă,și statele cari au încheiat asemeni Con­­vențiuni. Particularul scie că are să plă­­tescă oă sumă de atâta ca tacșă telegrafo-poștală, și nu i se pute im­pune s’o plătescă de­cât în moneta fărei sale. A’l supune la fluctuațiunile­­ zilnice ale pieței, la urcarea sau scăderea agiului, este a face din biurourile telegrafo-poștale risce adevărate ghi­șefturi de zarafi. Operațiunea acesta, cum de ori­cine se pote lesne înțelege, are să fie dintre cele mai grele și să aducă­­ zilnic cele mai mari încurcături. Funcționarii telegrafo-poștali vor trebui să calculeze într’una ceea ce au să primăscă în mai mult, pe lângă tacsele în ființă, după cursul agiului de fie­care­­ zi. Cu putință le va fi lor să facă a­­semeni calcule fără să greșăscă fie în paguba statului, fie în paguba particularilor ? Apoi, trebue să se mai scie încă un lucru : ori­care ar fi dorința gu­vernului de a umple tesaurul Statului din suddrea cetățenilor, nu­­oate fi nici uă­dată ertat să uite că sunt in­­stituțiuni de acelea — cum este bună fară instituțiunea telegrafo-poștală — din cari statul ma înainte d’a se gândi să’și facă un resursă de venit, trebue să se gândescă a fi folositóre ș’a face înlesniri tuturor. Acesta este adevăratul scop al instituțiunei telegrafelor și poștelor era nu acela d’a storce venituri din spinarea cetățenilor. Dar, guvernul are mare nevoie de bani și budgetele nu se mai pot e­­chilibra, căci mari sunt cheltuelile, mari sunt îndatoririle ce a luat asu­­pră’și. A cui este vina décâ ’și a făcut alte socoteli de cum eram în realitate și a aruncat țărină în ochii țărei, înfrîți­­șând situațiunea financiară supt co­lorile cele mai vii și mai seducătore? Acul este vina décâ guvernul nu cugetă de loc la îndreptare și mer­ge înainte cu sistema’I financiară rea și învechită, d’a creea numai la dări, cari de cari mai apăsătoare, și d’a îngloda țara în datorii ? Negreșit că nu a țăreî este vina, și cu tóte acestea țâra trebie se plă­­tesca tóte incuriile guvernanților. Incheiând, (zicem și de astă dată guvernanților , schimbați sistema căci nu mai merge, și cugetați serios a aduce în­dreptare în administrațiunea­­ gene­rală a țărei, prin întocmiri drepte, bine chibzuite și bine-facotore. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Berlin, 27 Februarie.—«Gazeta Ger­maniei de Nord* blameza pe d. Delyanis pentru că a comunicat­­ fiariilor din Atena nisce informațiuni pe care i le-a dat mi­nistrul Germaniei în mod verbal și confi­dențial, spre a-l înșciința că uă schimbare de cabinet nu va aduce nio­­uă modifi­care în­ linia politică urmată de Englitera față cu Grecia. Acest precedeu al d-lui Delyanis, adaogă fara berlinesă, ’i va ridica ori­ce confiență a puterilor, și va fi causa pentru care Grecia va pierde simpatiile celor­l­alte ca­binete. Berlin, 27 Februarie.—La ultimul bal al Curții, împăratul a căz­ut și­­ și-a con­­tusionat șoldul stâng- Confesiunea nu pre­­zintă nici uă gravitate. Cu tote acestea împăratul va fi obligat să se odihnescă. Paris, 27 Februarie.—Camera deputa­ților a aprobat prin 459 voturi, contra 29, tratatul cu Madagascar. Viena, 28 Februarie.—Se comunică din Atena ziarului „Noua Presa Liberă că e hotârît a-și da demisiunea cabinetul De­lyanis. D. Tricopis ar relua puterea. Berlin, 28 Februarie.— Camera Senio­rilor a adoptat prin 108 voturi contra 13­uă moțiune a d-lui Dernburg, ce promite agst de a sprijini pe guvern în acțiunea sea față cu provinciile poloneze. Că propunere a principelui Radzivil, care invita Camera să trăcă la ordinea z­ilei a­­supra moțiunii lui Dernburg a fost res­pinsă. Principele Bismarck, fiind ușor indispus, nu asista la ședință. Sofia,­­ Marte. — Termen pentru armistițiu espirând, și cu tóte concesiunile ce a făcut Bulgaria, Serbia, departe de a voi să încheie u­ pace onorabilă pentru cele două țări, dându-se la risce demonstra­­țiuni militare de a lungul graniței principatului, guvernul a dat ordinul de a îndrepta spre Sofia tote trupele Rumeliei. Principele Alecsandru se întorce și el, pentru a merge să ia comanda trupelor la fruntarii DIN AFARA FRANCIA La Paris a apărut că broșură supt titlu : Graves aveux de X***, care re­capitulând discursurile d-lui Bismarck ținute acum de curând contra Poloni­lor, arătă progresele pe cari le-au fă­cut Polonii în Prusia în ultimele de­ceni și atrage atențiunea Francesi­­lor ,,să se folosescá de împrejurările cari vor veni de­sigur.“ Broșura în­cheie cu cuvintele : d. Bismarck a pus la ordinea cȚilor cestiunea polonă, grăbiți-vă d’a o studia, căci nu este uă mărime de nebăgat în somn. GERMANIA Norddeutsche Allgemeine Zeitung, o­­cupându-­se cu declarațiunile d-lui Tis­za, făcute mai acum câte­va­­ zile în ca­mera ungurescă,­­Țice . Caracteristica făcută de primul-ministru al Ungariei în privința situațiunei din O­­rient ținând sema mai mult de intențiuni­­le cabinetului din Viena, cât și de dorin­țele puterilor europene, corespunde pe de­plin vederilor fundamentale ce­­ domnesc în sferele cele mai competente cu privire la dniversul de până acum precum și cel ur­mător al afacerilor balcanice. Acesta ca­racteristică pote fi privită pentru moment ca un definițiune exactă a conjuncturei in­ternaționale. D. Tisza protestări contra in­­sinuațiunilor cum că Austro-Ungaria ar avea tendințe de aneesiune sau că ar voi să ficșeze sfera sea de interese­­ contra Rusiei. Cu modul acesta, bine­înțeles, dis­pare și eventualitatea conflictelor de inte­rese între marile puteri, cari ar putea să pericliteze pacea în orientul de mia­ță-­fi. Din partea Serbiei și Bulgariei, după de­­peșire cele mai m­oi, n’avem să ne temem ca pacea va fi turburată. Tot atât de pu­țin avem d’a ne teme cum ca­d. Delya­­nis va­­ fißöte sabia grecesca din teacă, de­și «milites glorios» din Atena fac uă gură cât mă șură. AUSTRO-UNGARIA La Viena s’a întrunit uă comisiune ca să­­tudieze cestiunea museului co­­mercii­l. Consilierul de curte Spallart, ca ra­rtor, a propus următoarea re­­zoluție:no . Ilifinou unui museu comercial gene­ral, în^T­erC­ul desvoltărei comerciului es­te: •■ [UNK]Afr­iro-Ungariei, este cerută de ur­gență. Mjrierea în lucrare a unui aseme­nea ,.o pate face mai lesne prin transfiterea museului oriental, ținându­­se sta^Pue basele deja esistente ale a­­cestui... Așur­r acestei propuneri s’a încins să discuțiile de mai multe ore, la care ați luat Ale reprentanții diverselor camere coi Bale. Președintele societăței austria­­ce de­­ sport, Franz Wilhelm a cerut ca do­uă fată cu museul să se înființeze și un deposit de mostre pentru esport. A­­cest p propunere n’a găsit ecou în sînul comisinei, toți membrii care au consim­țit d’.’­'se reorganisa museul oriental con­form­­rebuințelor actuale. Resoluțiunea s’a primit in unanimitate. W LUNI, MARȚI, 1, 2 MARTE 1886 Lumineta­te și vei fi. ABONAMENTE pitali fi districte, un an 48 lei; șese luni 84 lei; trei luai 12 lei; ai sună 4 lei. entru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei i se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea 4'arolul și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffice et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15. Fleischmarkt.. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San France«» de Paola (N. O.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — C-JJiERA PRUSIANA Șl POLONII In ședința de la 23 Februarie a Came­rei |»isiane, continuând discuțiunea asu­pra ^oiectului guvernului contra Polonilor, a lui, mai întâi ,cuvântul deputatul Wehr, func^iar superior, care a mers așa de departe cu apărarea proiectului în­cât a remWas și la garanțiile constituționale. Participarea unor membri din Landtag în corrimea esectivă, constitue după dân­­sul^Biai uă­pedică pentru guvern. Ora- Bfckhiltă2.e"ort întrerupt de centru PR^^Won), a combătut legea cu cel mai mare înverșunare. Fructele poli­­ticele de colonizare ale lui Flotwell le-a pu­tut cine­ va vedea la atentatorul Nobiling, care a fost fiul unui arendaș al statului în partea de la resorit. Procedarea guvernu­lui este lipsită de ori­ce fond moral. Po­lonii protestanți din Prusia răsăritenă sunt lăsați în pace iar cei catolici sunt perse­cutați. Rauchhaupt (conservator), regretă că gu­vernul a fost împedicat atâta timp din causa mașinăriei constituționale, de a pro­ceda cu totă energia. Nimenea nu se gân­­desce să cumpere pământurile țăranilor poloni. Controlul parlamentar nu este de nici un folos. Comisiunea trebue ast­fel întocmită în­cât să potă funcționa de sine. Windthorst. —• Guvernul voiesce să facă pace, dar pacea ce o voiesce este pacea unui cimintir. Mai întâi se calcă în piciur­e promisiunile date Polonilor și după aceea li se decreteza mortea. Polonii să fie is­­goniți cu banii luați în parte din pungele lor. Acesta procedare este nedrepta și anticonstituționala. Cumpărase-vor și mo­șiile Danesilor, Alsacienilor și Valonilor ? Mai pe urmă vor veni, firesce, la rând Guelfii. Mai întel­es. (Ilaritate). Dér eu port cu­­ mândrie numele onorabil de Gu­­elf. Fondul de­uă sută de milióne nu este de­cât un fond de corupțiune. El este menit să îm­bunătățescă prețurile moșiilor în raport cu urcarea prețurilor spirtaselor. Nu colonisare, ci protestanti sare voiți d-vostrâ prin alungarea nenorociților pro­prietari poloni. Insemnezá acésta îngrijire parintésca ? (Vă voce­ morală?) Abusați de puterea d-vóstra. Fondul este condam­nabil, nerațional și, repet, un fond de co­rupțiune. (Aplause viul în centru). Hăn­i (liberal) . Proiectul guvernului este resultatul pasiunei, defectuos și anticonsti­tuțional. Póte cine­va acum se ia în nume de reit centrului pentru că refuză banii pentru protestantizarea provinciei Posen ? Nici uă partidă nu este datare sa-și dea singură lovitura de morte. Proiectele sunt menite de a înființa starea de resbel la răsărit ; acest lucru nu’l vor putea împe­­dica cu tote intențiunile cele bune de ger­­manizare. Blestemul espunsărilor neome­­nesci și nepolitice se resfrânge asupra ac­tualei procedări. Cunoscem noi atât de bine agitațiunea periculosă a Polonilor și de aceea o condamnăm, dar cu mult mai periculos este separatismul, la care ’I îm­pinge însuși guvernul. Ori­ce s’ar­­ fice, Polonii au dreptul, ca cetățeni ai statului, să fie tratați în mod egal cu noi; nici nu ne găsim în posițiune d’a ’l lipsi de drep­turile constituționale. Daca guvernul crede că fără măsuri energice și întinse nu pote face nimic, atunci să aibă și curagiul de a propune suspendarea constituțiunii pentru provinciile răsăritene. A umbla pe căi pe­­rn­se, cum se face prin acest proiect, nu se cuvine (Aplause viul în centru și în stânga). Germanizarea forțată nu cores­punde statei nóstre de cultură. De ce nu se încurca politica de asimilare? Nu este adevărat că Polonii alungă pe Germani după un plan ore­care. Darea înapoi a Germa­nismului la răsărit resultâ din afluența po­­pulației la apus. Greeze­se pentru Ger­mani condițiuni mai bune pentru locuință, și atunci nu vor mai emigra, făcând loc colonilor. Proiectul privitor la școlele din provinciile răsăritene va înstreina și pe cei mai buni prieteni. Ore numai statul me­rită monopolul colonisațiunii ? Déci voiți colonisarea în mod serios, atunci desfiin­țați fideicomisele. Măsurile violente au scurtă viață și chiar daca ați acorda mai mult do­uă sută milione, peste fiece ani veți recunosce că totul a fost în zadar, ba încă periculos. (Aplause viul în stânga). Ministrul pune Lucius în vedere pericolele agitațiunii polone, atât de strâns organi­­sate de 30 de ani încoce. Se cer remedii grabnice. Dacă colonisarea s’ar prepara de către comune și districte, ar dura mai multe decenii. Guvernul nu voiește să profite de strâmtarea vi’’unual dintre pro­prietarii poloni. Ministrul combate păre­rea cum că proiectul ar conține on­căl­care a constituțiunii, dar daca majorita­­tea cere garanții speciale în acesta pri­vință, guvernul este gata să le dea. Ildbrecht (liberal național) : Trebue să combatem pe Poloni, câtă vreme ei nu vor lua față cu noi­uă atitudine ca a sa­șilor din Transilvania. Sașii nu cer de­cât ocrotirea limbei lor; dăcă ei ar voi să se desfacă de Ungaria, ca polonii de noi, a­­tunci nimenea n’ar lua în nume de roit guvernului unguresc, dacă ar lua cele mai aspre măsuri. Proiectul s’a dat în studiul unei­ comi­­siuni de 21 membrii. SCRISOARE DIN ESILIU Rusciuc, 14 (26) Februarie 1886. Domnule directore. Am în fața mea tóte «fiarele bucures­­cene cu darea de somn a desbaterilor ur­mate în Cameră cu ocasiunea interpelării d­lui Mih­ail Kogălniceanu în privința is­­gonirii nóstre din fara. Caut în răspunsul d­lui Ion Brătianu—din care de altminteri cu greu se pote înțelege ceva—caut­­ă motivare, fie ori­cât de slabă, a isgonirii mele și a tatălui meu, dar nu găsesc ni­mic. Nu găsesc, în privința mea, de­cât ur­­matorele două grave acusațiuni : 1 că aioi mă pretind Român, dar că atunci când am fost chiamat să trag la sorți, m’am a­­părat c’un pasport austriac. 2 că, abia trecut la Rusciuc, m’am făcut Bulgar, vo­ind să înființez aci un­­ jiar, ca acela pe care l’am înființat în România. In privința tatălui meu cea ce citesc în Românula , cât despre rolul jucat de Ciurcu bătrânul în revoluțiunea de la 1848, nu voesce (d. Brătianu) să mai vorbescá», întreb : Fost’am isgonit din România pentru că m’am servit c’un posport austriac, când am fost chiamat să trag la sorți, sau pen­tru că m’am făcut Bulgar după ce am tre­cut Dunărea, adică după espulsațiunea mea? Mai întreb : Déca a fost de ajuns să devin Bulgar, numai pentru că ași fi avut intențiunea de a face aci un­­ Țiau Pe care, în trecut fie­­ Țis, nu l’am făcut, apoi n’ar urma ore, cu mai mult cuvânt, că făcând în Româ­nia un ziar> devenisem Român, din chi­nez ce eram? Dar tatăl meu ? Acest tânăr...de 66 ani (căci d. Bra­­tianu vorbesce tot de «acei tineri») refu­­sat-o și el are de a trage la sorți ? Fost-a el isgonit pentru rolul pe care l-a jucat la 1848 sau pentru că d. Bră­­tianu nu voesce să vorbescă de acest rol? Gegen die Dummheit Rampfen selb ! Götter um son­t. Contra prostiei luptă chiar <]eií ’n zadar!­­Țice un mare poet german. N’am avea de­cât să punem cuvântul smintelă în loc de prostiă și versul s’ar potrivi de minune în cașul de față. Ași putea să mă opresc aci, căci dis­cursul domnului Brătianu nici nu merită a fi luat în serios. Cu tote astea, fiind­­ acest om e astă­­zi, grație unei ciudate si­­tuațiuni, primul ministru al țării româneșci, dator sunt a cjice Românilor, fraților mei, câte­va cuvinte. In broșura „Doul Esilați“, în care se face pe scurt istoricul familiei mele , se explică cum m’am născut din întâmplare în Transilvania, părinții mei fiind exilați la 1854 tocmai din causa participării ta­tălui meu la mișcarea din 1848. Se spune în ce împrejurări am fost luat , la vîrsta de 19 ani, pe când ’mi făceam studiile la Brașov, în armata austriacă. Atunci că ne­înțelegere se iscă între președintele comi­­siunii de recrutare și medici. Aceștia de­­­­clarau că nu sunt bun fie soldat, iar co­lonelul voia cu ori­ce chip să mă ia. Vo­tul său decise. Ful înrolat. Mai târesiu fui trimis înaintea unei comisiuni superiore, numită de „supra-arbitri”, și al cărei pre­ședinte era un general. Acea comisiune mă licenția, dar cu condițiune că în timp de trei ani consecutivi să mă presint la fie­care nouă recrutare. Defectul meu era­­ încordarea, adică „inflecsibilitatea“ unor vine ale gâtului și comisiunea nu mă pu­tea licenția definitiv, conform legei, de­cât dăcă după trei ani râul nu va dispare. Mă presintai d­inaintea diferitelor comi­siuni: în Făgăraș, în Brașov, în Viena, a­­poi iar în Făgăraș și, după trei ani, fur în fine licențiat definitiv. Medicii din Viena ma ținură mai mult timp la spitalul mili­tar, unde servii drept model la clinică, apoi voiră să­ i­l laie gâtul, adică sa mă opereze, dar scăpai de acesta pacoste. Când se declară resbelul româno-turc, oferii serviciile mele ministerului de resbel român, mi­jlocind în același timp să se primesca ca voluntar un tânar din Ardeal, care mă rugase pentru acesta. Stăruințele nóstre fură zadarnice. Ni se refuzară ce­rerile. Pentru bietul tânăr care -și chel­­tuise tóte paralele așteptând a fui silit să fac­­ă colectă ca să-1 pot trimite în pa­tria sea. Amicul și colegul meu de la „Românul fu mai fericit de cât mine, căci ishru+r, de­și cu mari greutăți, să facă a fi primiți ca voluntari și ca simpli soldați, câți­va Români cari serviseră ca sergenți în armata austriacă. Neputând urma armatele române ca sol­dat, le urmai ca corespondent. Nu luptai de­cât cu condeiul pentru răspândirea glo­riei române, dar martori îmi sunt oficialii români cu cari petreceam­­ filele și nop­țile prin șanțurile redutei Grivița dăcă n’am mirosit praful de pușcă mai de aprope de­cât mulți din aceia ale căror pepturi stră­lucesc de decorațiuni multicolore. Când ful luat în garda națională, primii cu plăcere acesta sarcină și compania mea mé alese oficial. Abia pe la 1880, când eram în virsta de 26 ani și­ mi susțineam familia scăpă­tată cu să léia de 200 lei pe lună , ful invitat să trag la sorț, întreb pe ori­ce om cu inima și cu ju­decată drepta . La vîrsta de 26 ani mai trage cine­va la sorți, mai ales când el a fost scutit în altă țără de serviciul militar din causa unui defect corporal ? Cu tote acestea nu voiam să mă sustrag de la acest serviciu și în România, cu atât mai vîrtos că a­­veam un mare aplecare spre cariera mili­tară. Lacrimile mamei mele însă mă în­duioșară și mă împedecară de a urma a­­plecarii mele, precum mă împedică astăzi de a da călăilor și calomniatorilor mei singurul răspuns pe care îl merită. Cerut sfatul d-lui Gostinescu, șeful meu la re­­dacțiunea „Românului“ și acesta îmi spuse câ de vreme ce am fost scutit în Austria pentru un defect corporal, trebuia să fiu scutit pentru aceiași causă și în România. Mă servii de acest argument perempto­ria d­inaintea comisiunii de recrutare și ful lăsat în pace. Cu drag îmi oferisem brațele pentru a­­părarea patriei, atunci când era nevoit ca fii el să ’și verse sângele pe câmpul de bătaia, dar serviciile mele fură respinse. Era óre uă crimă, ca trei ani după aceea, la vărsta de 26 ani, fiind unicul sprijin al unei familii fără mijjloce de traiu, și a­­vănd dreptul, din cauza unui defect, de a fi scutit, era óre­uă crimă,­­fie, de a ușa de acest drept, pentru a nu fi redus la trista posițiune de a șterge cișmele vre­unui generare colectivist ? Să judece ori­ce om drept! jlar toți a­­ceia cari ar fi făcut mai bine de­cât mine să ’mi arunce piatra. Dar în fine, acesta e motivul pentru’ca­­re cu cinci ani mai în urmă am fost isgo­nit din țară ?

Next