Romanulu, martie 1886 (Anul 30)
1886-03-01
ANUL AL XXX-LE Voiesce și vei putea. anunciuri Ulli fe *0 Ht*r« petit, pisin* IV..............................40 bin! Dot* , > » » HI...................2 lei » laserțim! «â redam* pagina HI si IV lini* . . 2 . — ■ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea 4'&ru'd1'IN PARIS, la Harag, Laffire et C nie, 8. Place de la Bear**. LA VIENA, la d ail Haarenstein et Vogler, (Otto Maasa). Li IRANCFORT, 8. AI. — la G. L. Daabe et Cale, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția si America — Scrisoriie nefrancata se refnsA — 20 BANI EXEMPLARUL REDACȚIUNEA ȘI ADMINISTRAȚIUNEA, CALEA VICTORIEI, 10. Fudatore: C. A. ROSETTI EZDITIT ESTEA. ( 55 ) Director«: VINTILA C. ROSETTI BUCURESCU1 MĂRȚIȘOR Efectele nepriceperii sau mai bine nechibzuinței guvernului în tratările de afaceri cu străinătatea apar pe fiecare zi și încurcă din ce în ce mai mult mersul afacerilor, compromițând interesele țărei. Oricât s’ar căuta a se ascunde realitatea lucrurilor, un fapt reiese de toți cunoscut astăzi și bine constatat , că situațiunea financiară este forte de îngrijat și că nu mai putem prididi cu cerințele și greutățile ce ne apasă/ Budgetul statului nu se mai pote echilibra, deficitele cresc și resurse de venituri cu greu se mai pot crea, căci țara a obosit și nu e în stare să mai ducă uă nupă sarcină, oricât de mică ar fi. Unul din golurile îndestul de simțite în Budgetul Statului, este golul ce-l lasă ágiul. Acest gol al Țî este de peste opt milione, din cari 6,800,000 sunt pentru plata anuităților împrumuturilor contractate în străinătate. Cu ce se va acoperi acest gol pe lângă celelalte goluri ce va mai lăsa exercițiul anului financiar ? E că întrebarea ce trebue să-șî pună fiecare, față cu situațiunea financiară în care ne aflăm, cu crisa economică ce domnesce In țără și cu greutățile ce nasc pe fiecare zi, greutăți, cari, cum diserăm, din cauza nechibzuinței guvernului în tratările de afaceri cu străinătatea, încurcă din ce în ce mai mult mersul afacerilor. Pe lângă celelalte proiecte de lege, în scopul de a umple golurile budgetare, guvernul a presintat acum câteva zile în Cameră un proiect de lege pentru plata în aur a facșelor telegrafo-poștale și de mesagerii pentru străinătate. Prin acest proiect de lege se impune o nouă sarcină comerciului, ale căror interese sunt deja în mare parte sacrificate prin neajunsurile la cari au fost și sunt încă espuse. Guvernul însă pare că nu ține câtuși de puțin sema de aceste interese și că nu urmăresce decât un singur scop scopul d’a umple, prin tote mijlocele și prin dări peste dări de tot felul, golurile budgetare. Acesta sistemă financiară — deci sistemă se pute numi—nu pate s’aducă decât discreditul Statului și să creeze nici neajunsuri comerciului nostru, grație împregjurărilor economice in cari ne aflăm și a nepăsărea guvernanților. Nu vă dată am umis și am susținut aci că trebuie să cugetăm serios la mijlocele de îndreptare, și sunt ani de când necurmat arătăm relele și pericolele cari amenință comerciul nostru. Am propoveduit case în pustie, și apul. In loc să vedem pe guvernanții acestei țări că cel puțin încep să se Ingrijescá de starea nóstru economică, născocesc tot felul de întocmiri din cari să mai puta creea câte un resursă de venit. Supt protest că, prin convențiunile telegrafo-poștale încheiate de Statul român cu celelalte State, plățile la încheiarea socotelilor cu aceste State trebuie să se facă în aur și că din acestă causă Statul român perde din veniturile telegrafopoștale, față cu agiul ce se plătesce pe piețele noistre, guvernul a găsit drept și nemerit ca acest agiu să se pună în sarcina comercianților. E că, în adevăr, că măsură unică în felul ei pentru crearea unei dări indirecte dintre cele mai nedrepte și mai apăsătore. Comercianții suferă îndestul de flagelul agiului, pentru plata mărfurilor lor pe cari le aduc din străinătate căci din nenorocire nu avem uă industrii naționale, și multe lucruri ne lipsesc și de multe avem nevoia. Acest agiü, atât de împovorător comerciului apasă asupra tuturor fără deosebire, de la comerciantele mare și mic până la consumatorul cel mai modest, care are nevoie de a cumpăra obiecte de prima necesitate. A mai impune deci sarcini comerciului, fiă p’orî ce cale, este a reduce pe comerciante la neputința d’a mai lupta cu crima care bântue piețele nosstre. Nu credem că acesta pare să fie dorința guvernului, și d’aceea stăruim a’i atrage serios o luare aminte asupra gravelor urmări ale proiectului său de lege. Nici un motiv nu se pote invoca pentru susținerea unui asemenea proiect de lege. Convențiunile internaționale telegrafo-postale sunt nisce resurse de venituri pentru State, prin urmare deficitele ce ar resulta nu pot să privesca pe particulari ci pe casă,și statele cari au încheiat asemeni Convențiuni. Particularul scie că are să plătescă oă sumă de atâta ca tacșă telegrafo-poștală, și nu i se pute impune s’o plătescă decât în moneta fărei sale. A’l supune la fluctuațiunile zilnice ale pieței, la urcarea sau scăderea agiului, este a face din biurourile telegrafo-poștale risce adevărate ghișefturi de zarafi. Operațiunea acesta, cum de oricine se pote lesne înțelege, are să fie dintre cele mai grele și să aducă zilnic cele mai mari încurcături. Funcționarii telegrafo-poștali vor trebui să calculeze într’una ceea ce au să primăscă în mai mult, pe lângă tacsele în ființă, după cursul agiului de fiecare zi. Cu putință le va fi lor să facă asemeni calcule fără să greșăscă fie în paguba statului, fie în paguba particularilor ? Apoi, trebue să se mai scie încă un lucru : oricare ar fi dorința guvernului de a umple tesaurul Statului din suddrea cetățenilor, nuoate fi nici uădată ertat să uite că sunt instituțiuni de acelea — cum este bună fară instituțiunea telegrafo-poștală — din cari statul ma înainte d’a se gândi să’și facă un resursă de venit, trebue să se gândescă a fi folositóre ș’a face înlesniri tuturor. Acesta este adevăratul scop al instituțiunei telegrafelor și poștelor era nu acela d’a storce venituri din spinarea cetățenilor. Dar, guvernul are mare nevoie de bani și budgetele nu se mai pot echilibra, căci mari sunt cheltuelile, mari sunt îndatoririle ce a luat asupră’și. A cui este vina décâ ’și a făcut alte socoteli de cum eram în realitate și a aruncat țărină în ochii țărei, înfrîțișând situațiunea financiară supt colorile cele mai vii și mai seducătore? Acul este vina décâ guvernul nu cugetă de loc la îndreptare și merge înainte cu sistema’I financiară rea și învechită, d’a creea numai la dări, cari de cari mai apăsătoare, și d’a îngloda țara în datorii ? Negreșit că nu a țăreî este vina, și cu tóte acestea țâra trebie se plătesca tóte incuriile guvernanților. Incheiând, (zicem și de astă dată guvernanților , schimbați sistema căci nu mai merge, și cugetați serios a aduce îndreptare în administrațiunea generală a țărei, prin întocmiri drepte, bine chibzuite și bine-facotore. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Berlin, 27 Februarie.—«Gazeta Germaniei de Nord* blameza pe d. Delyanis pentru că a comunicat fiariilor din Atena nisce informațiuni pe care i le-a dat ministrul Germaniei în mod verbal și confidențial, spre a-l înșciința că uă schimbare de cabinet nu va aduce niouă modificare în linia politică urmată de Englitera față cu Grecia. Acest precedeu al d-lui Delyanis, adaogă fara berlinesă, ’i va ridica orice confiență a puterilor, și va fi causa pentru care Grecia va pierde simpatiile celorlalte cabinete. Berlin, 27 Februarie.—La ultimul bal al Curții, împăratul a căzut și și-a contusionat șoldul stâng- Confesiunea nu prezintă nici uă gravitate. Cu tote acestea împăratul va fi obligat să se odihnescă. Paris, 27 Februarie.—Camera deputaților a aprobat prin 459 voturi, contra 29, tratatul cu Madagascar. Viena, 28 Februarie.—Se comunică din Atena ziarului „Noua Presa Liberă că e hotârît a-și da demisiunea cabinetul Delyanis. D. Tricopis ar relua puterea. Berlin, 28 Februarie.— Camera Seniorilor a adoptat prin 108 voturi contra 13uă moțiune a d-lui Dernburg, ce promite agst de a sprijini pe guvern în acțiunea sea față cu provinciile poloneze. Că propunere a principelui Radzivil, care invita Camera să trăcă la ordinea zilei asupra moțiunii lui Dernburg a fost respinsă. Principele Bismarck, fiind ușor indispus, nu asista la ședință. Sofia, Marte. — Termen pentru armistițiu espirând, și cu tóte concesiunile ce a făcut Bulgaria, Serbia, departe de a voi să încheie u pace onorabilă pentru cele două țări, dându-se la risce demonstrațiuni militare de a lungul graniței principatului, guvernul a dat ordinul de a îndrepta spre Sofia tote trupele Rumeliei. Principele Alecsandru se întorce și el, pentru a merge să ia comanda trupelor la fruntarii DIN AFARA FRANCIA La Paris a apărut că broșură supt titlu : Graves aveux de X***, care recapitulând discursurile d-lui Bismarck ținute acum de curând contra Polonilor, arătă progresele pe cari le-au făcut Polonii în Prusia în ultimele deceni și atrage atențiunea Francesilor ,,să se folosescá de împrejurările cari vor veni desigur.“ Broșura încheie cu cuvintele : d. Bismarck a pus la ordinea cȚilor cestiunea polonă, grăbiți-vă d’a o studia, căci nu este uă mărime de nebăgat în somn. GERMANIA Norddeutsche Allgemeine Zeitung, ocupându-se cu declarațiunile d-lui Tisza, făcute mai acum câteva zile în camera ungurescă,Țice . Caracteristica făcută de primul-ministru al Ungariei în privința situațiunei din Orient ținând sema mai mult de intențiunile cabinetului din Viena, cât și de dorințele puterilor europene, corespunde pe deplin vederilor fundamentale ce domnesc în sferele cele mai competente cu privire la dniversul de până acum precum și cel următor al afacerilor balcanice. Acesta caracteristică pote fi privită pentru moment ca un definițiune exactă a conjuncturei internaționale. D. Tisza protestări contra insinuațiunilor cum că Austro-Ungaria ar avea tendințe de aneesiune sau că ar voi să ficșeze sfera sea de interese contra Rusiei. Cu modul acesta, bineînțeles, dispare și eventualitatea conflictelor de interese între marile puteri, cari ar putea să pericliteze pacea în orientul de miață-fi. Din partea Serbiei și Bulgariei, după depeșire cele mai moi, n’avem să ne temem ca pacea va fi turburată. Tot atât de puțin avem d’a ne teme cum cad. Delyanis va fißöte sabia grecesca din teacă, deși «milites glorios» din Atena fac uă gură cât mă șură. AUSTRO-UNGARIA La Viena s’a întrunit uă comisiune ca sătudieze cestiunea museului comerciil. Consilierul de curte Spallart, ca rartor, a propus următoarea rezoluție:no . Ilifinou unui museu comercial general, în^TerCul desvoltărei comerciului este: •■ [UNK]Afriro-Ungariei, este cerută de urgență. Mjrierea în lucrare a unui asemenea ,.o pate face mai lesne prin transfiterea museului oriental, ținânduse sta^Pue basele deja esistente ale acestui... Așurr acestei propuneri s’a încins să discuțiile de mai multe ore, la care ați luat Ale reprentanții diverselor camere coi Bale. Președintele societăței austriace de sport, Franz Wilhelm a cerut ca două fată cu museul să se înființeze și un deposit de mostre pentru esport. Acest p propunere n’a găsit ecou în sînul comisinei, toți membrii care au consimțit d’.’'se reorganisa museul oriental conformrebuințelor actuale. Resoluțiunea s’a primit in unanimitate. W LUNI, MARȚI, 1, 2 MARTE 1886 Luminetate și vei fi. ABONAMENTE pitali fi districte, un an 48 lei; șese luni 84 lei; trei luai 12 lei; ai sună 4 lei. entru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei i se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea 4'arolul și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffice et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15. Fleischmarkt.. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San France«» de Paola (N. O.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — C-JJiERA PRUSIANA Șl POLONII In ședința de la 23 Februarie a Camerei |»isiane, continuând discuțiunea asupra ^oiectului guvernului contra Polonilor, a lui, mai întâi ,cuvântul deputatul Wehr, func^iar superior, care a mers așa de departe cu apărarea proiectului încât a remWas și la garanțiile constituționale. Participarea unor membri din Landtag în corrimea esectivă, constitue după dânsul^Biai uăpedică pentru guvern. Ora- Bfckhiltă2.e"ort întrerupt de centru PR^^Won), a combătut legea cu cel mai mare înverșunare. Fructele politicele de colonizare ale lui Flotwell le-a putut cine va vedea la atentatorul Nobiling, care a fost fiul unui arendaș al statului în partea de la resorit. Procedarea guvernului este lipsită de orice fond moral. Polonii protestanți din Prusia răsăritenă sunt lăsați în pace iar cei catolici sunt persecutați. Rauchhaupt (conservator), regretă că guvernul a fost împedicat atâta timp din causa mașinăriei constituționale, de a proceda cu totă energia. Nimenea nu se gândesce să cumpere pământurile țăranilor poloni. Controlul parlamentar nu este de nici un folos. Comisiunea trebue astfel întocmită încât să potă funcționa de sine. Windthorst. —• Guvernul voiesce să facă pace, dar pacea ce o voiesce este pacea unui cimintir. Mai întâi se calcă în piciure promisiunile date Polonilor și după aceea li se decreteza mortea. Polonii să fie isgoniți cu banii luați în parte din pungele lor. Acesta procedare este nedrepta și anticonstituționala. Cumpărase-vor și moșiile Danesilor, Alsacienilor și Valonilor ? Mai pe urmă vor veni, firesce, la rând Guelfii. Mai înteles. (Ilaritate). Dér eu port cu mândrie numele onorabil de Guelf. Fondul deuă sută de milióne nu este decât un fond de corupțiune. El este menit să îmbunătățescă prețurile moșiilor în raport cu urcarea prețurilor spirtaselor. Nu colonisare, ci protestanti sare voiți d-vostrâ prin alungarea nenorociților proprietari poloni. Insemnezá acésta îngrijire parintésca ? (Vă voce morală?) Abusați de puterea d-vóstra. Fondul este condamnabil, nerațional și, repet, un fond de corupțiune. (Aplause viul în centru). Hăni (liberal) . Proiectul guvernului este resultatul pasiunei, defectuos și anticonstituțional. Póte cineva acum se ia în nume de reit centrului pentru că refuză banii pentru protestantizarea provinciei Posen ? Nici uă partidă nu este datare sa-și dea singură lovitura de morte. Proiectele sunt menite de a înființa starea de resbel la răsărit ; acest lucru nu’l vor putea împedica cu tote intențiunile cele bune de germanizare. Blestemul espunsărilor neomenesci și nepolitice se resfrânge asupra actualei procedări. Cunoscem noi atât de bine agitațiunea periculosă a Polonilor și de aceea o condamnăm, dar cu mult mai periculos este separatismul, la care ’I împinge însuși guvernul. Orice s’ar fice, Polonii au dreptul, ca cetățeni ai statului, să fie tratați în mod egal cu noi; nici nu ne găsim în posițiune d’a ’l lipsi de drepturile constituționale. Daca guvernul crede că fără măsuri energice și întinse nu pote face nimic, atunci să aibă și curagiul de a propune suspendarea constituțiunii pentru provinciile răsăritene. A umbla pe căi pernse, cum se face prin acest proiect, nu se cuvine (Aplause viul în centru și în stânga). Germanizarea forțată nu corespunde statei nóstre de cultură. De ce nu se încurca politica de asimilare? Nu este adevărat că Polonii alungă pe Germani după un plan orecare. Darea înapoi a Germanismului la răsărit resultâ din afluența populației la apus. Greezese pentru Germani condițiuni mai bune pentru locuință, și atunci nu vor mai emigra, făcând loc colonilor. Proiectul privitor la școlele din provinciile răsăritene va înstreina și pe cei mai buni prieteni. Ore numai statul merită monopolul colonisațiunii ? Déci voiți colonisarea în mod serios, atunci desființați fideicomisele. Măsurile violente au scurtă viață și chiar daca ați acorda mai mult două sută milione, peste fiece ani veți recunosce că totul a fost în zadar, ba încă periculos. (Aplause viul în stânga). Ministrul pune Lucius în vedere pericolele agitațiunii polone, atât de strâns organisate de 30 de ani încoce. Se cer remedii grabnice. Dacă colonisarea s’ar prepara de către comune și districte, ar dura mai multe decenii. Guvernul nu voiește să profite de strâmtarea vi’’unual dintre proprietarii poloni. Ministrul combate părerea cum că proiectul ar conține oncălcare a constituțiunii, dar daca majoritatea cere garanții speciale în acesta privință, guvernul este gata să le dea. Ildbrecht (liberal național) : Trebue să combatem pe Poloni, câtă vreme ei nu vor lua față cu noiuă atitudine ca a sașilor din Transilvania. Sașii nu cer decât ocrotirea limbei lor; dăcă ei ar voi să se desfacă de Ungaria, ca polonii de noi, atunci nimenea n’ar lua în nume de roit guvernului unguresc, dacă ar lua cele mai aspre măsuri. Proiectul s’a dat în studiul unei comisiuni de 21 membrii. SCRISOARE DIN ESILIU Rusciuc, 14 (26) Februarie 1886. Domnule directore. Am în fața mea tóte «fiarele bucurescene cu darea de somn a desbaterilor urmate în Cameră cu ocasiunea interpelării dlui Mihail Kogălniceanu în privința isgonirii nóstre din fara. Caut în răspunsul dlui Ion Brătianu—din care de altminteri cu greu se pote înțelege ceva—caută motivare, fie oricât de slabă, a isgonirii mele și a tatălui meu, dar nu găsesc nimic. Nu găsesc, în privința mea, decât urmatorele două grave acusațiuni : 1 că aioi mă pretind Român, dar că atunci când am fost chiamat să trag la sorți, m’am apărat c’un pasport austriac. 2 că, abia trecut la Rusciuc, m’am făcut Bulgar, voind să înființez aci un jiar, ca acela pe care l’am înființat în România. In privința tatălui meu cea ce citesc în Românula , cât despre rolul jucat de Ciurcu bătrânul în revoluțiunea de la 1848, nu voesce (d. Brătianu) să mai vorbescá», întreb : Fost’am isgonit din România pentru că m’am servit c’un posport austriac, când am fost chiamat să trag la sorți, sau pentru că m’am făcut Bulgar după ce am trecut Dunărea, adică după espulsațiunea mea? Mai întreb : Déca a fost de ajuns să devin Bulgar, numai pentru că ași fi avut intențiunea de a face aci un Țiau Pe care, în trecut fie Țis, nu l’am făcut, apoi n’ar urma ore, cu mai mult cuvânt, că făcând în România un ziar> devenisem Român, din chinez ce eram? Dar tatăl meu ? Acest tânăr...de 66 ani (căci d. Bratianu vorbesce tot de «acei tineri») refusat-o și el are de a trage la sorți ? Fost-a el isgonit pentru rolul pe care l-a jucat la 1848 sau pentru că d. Brătianu nu voesce să vorbescă de acest rol? Gegen die Dummheit Rampfen selb ! Götter um sont. Contra prostiei luptă chiar <]eií ’n zadar!Țice un mare poet german. N’am avea decât să punem cuvântul smintelă în loc de prostiă și versul s’ar potrivi de minune în cașul de față. Ași putea să mă opresc aci, căci discursul domnului Brătianu nici nu merită a fi luat în serios. Cu tote astea, fiind acest om e astăzi, grație unei ciudate situațiuni, primul ministru al țării româneșci, dator sunt a cjice Românilor, fraților mei, câteva cuvinte. In broșura „Doul Esilați“, în care se face pe scurt istoricul familiei mele , se explică cum m’am născut din întâmplare în Transilvania, părinții mei fiind exilați la 1854 tocmai din causa participării tatălui meu la mișcarea din 1848. Se spune în ce împrejurări am fost luat , la vîrsta de 19 ani, pe când ’mi făceam studiile la Brașov, în armata austriacă. Atunci că neînțelegere se iscă între președintele comisiunii de recrutare și medici. Aceștia declarau că nu sunt bun fie soldat, iar colonelul voia cu orice chip să mă ia. Votul său decise. Ful înrolat. Mai târesiu fui trimis înaintea unei comisiuni superiore, numită de „supra-arbitri”, și al cărei președinte era un general. Acea comisiune mă licenția, dar cu condițiune că în timp de trei ani consecutivi să mă presint la fiecare nouă recrutare. Defectul meu era încordarea, adică „inflecsibilitatea“ unor vine ale gâtului și comisiunea nu mă putea licenția definitiv, conform legei, decât dăcă după trei ani râul nu va dispare. Mă presintai dinaintea diferitelor comisiuni: în Făgăraș, în Brașov, în Viena, apoi iar în Făgăraș și, după trei ani, fur în fine licențiat definitiv. Medicii din Viena ma ținură mai mult timp la spitalul militar, unde servii drept model la clinică, apoi voiră să il laie gâtul, adică sa mă opereze, dar scăpai de acesta pacoste. Când se declară resbelul româno-turc, oferii serviciile mele ministerului de resbel român, mijlocind în același timp să se primesca ca voluntar un tânar din Ardeal, care mă rugase pentru acesta. Stăruințele nóstre fură zadarnice. Ni se refuzară cererile. Pentru bietul tânăr care -și cheltuise tóte paralele așteptând a fui silit să facă colectă ca să-1 pot trimite în patria sea. Amicul și colegul meu de la „Românul fu mai fericit de cât mine, căci ishru+r, deși cu mari greutăți, să facă a fi primiți ca voluntari și ca simpli soldați, câțiva Români cari serviseră ca sergenți în armata austriacă. Neputând urma armatele române ca soldat, le urmai ca corespondent. Nu luptai decât cu condeiul pentru răspândirea gloriei române, dar martori îmi sunt oficialii români cu cari petreceam filele și nopțile prin șanțurile redutei Grivița dăcă n’am mirosit praful de pușcă mai de aprope decât mulți din aceia ale căror pepturi strălucesc de decorațiuni multicolore. Când ful luat în garda națională, primii cu plăcere acesta sarcină și compania mea mé alese oficial. Abia pe la 1880, când eram în virsta de 26 ani și mi susțineam familia scăpătată cu să léia de 200 lei pe lună , ful invitat să trag la sorț, întreb pe orice om cu inima și cu judecată drepta . La vîrsta de 26 ani mai trage cineva la sorți, mai ales când el a fost scutit în altă țără de serviciul militar din causa unui defect corporal ? Cu tote acestea nu voiam să mă sustrag de la acest serviciu și în România, cu atât mai vîrtos că aveam un mare aplecare spre cariera militară. Lacrimile mamei mele însă mă înduioșară și mă împedecară de a urma aplecarii mele, precum mă împedică astăzi de a da călăilor și calomniatorilor mei singurul răspuns pe care îl merită. Cerut sfatul d-lui Gostinescu, șeful meu la redacțiunea „Românului“ și acesta îmi spuse câ de vreme ce am fost scutit în Austria pentru un defect corporal, trebuia să fiu scutit pentru aceiași causă și în România. Mă servii de acest argument peremptoria dinaintea comisiunii de recrutare și ful lăsat în pace. Cu drag îmi oferisem brațele pentru apărarea patriei, atunci când era nevoit ca fii el să ’și verse sângele pe câmpul de bătaia, dar serviciile mele fură respinse. Era óre uă crimă, ca trei ani după aceea, la vărsta de 26 ani, fiind unicul sprijin al unei familii fără mijjloce de traiu, și avănd dreptul, din cauza unui defect, de a fi scutit, era óreuă crimă,fie, de a ușa de acest drept, pentru a nu fi redus la trista posițiune de a șterge cișmele vreunui generare colectivist ? Să judece orice om drept! jlar toți aceia cari ar fi făcut mai bine decât mine să ’mi arunce piatra. Dar în fine, acesta e motivul pentru’care cu cinci ani mai în urmă am fost isgonit din țară ?