Romanulu, august 1886 (Anul 30)

1886-08-01

662 duvel casa și jumătate pământul. Dar Tri­bunalul refuză de a legalisa, pentru cu­vântul că nu se pote înstrăina pământul rural și unchiul se scolă din nou se ia tot. Femeia umblă plângând din casă în casă cu testamentul tată-sau în mână. Multă vreme țăranii noștri­ vor fi lip­siți de dreptul de a testa ! ? II Leanca lui Niculae Oprea Pop, s’a ma­ritat de patru anĭ și are trei copii cu bar­­batu-sĕu. Cel puțin așa credea ea că s’a măritat, a cununat’o popa Radu și i-a fost naș Stan Petru. Dar în păresimi a murit Niculae Oprea Pop, bărbatu-sâu, și surorile acestuia s’a sculat și a scos’o din pământul barbatu­ scu și din casă, căsă­toria lor nu s’a găsit trecută în registre! Este de însemnat că, pe la noi, căsă­toria civilă nu există. De la 1885 și péné acul, nici un ginere și nici un miresa n’a călcat pragul primăriei și nici un primar n’a spus nimenui în față^ că e căsătorit. Popa, când cunună, cere bilet de la pri­mar, și primarul dă bilet popii , dar el scie cum face biletul. Pare că credeți că va fi sosit timpul sâ se aplice căsătoria civilă și în sate. Așa ar fi sa fie , dar administrațiunea d-lui Brătianu și a d-lui Chirițescu, prefectul său favorit, are alt­ceva mai bun de fă­cut : are sâ­­ persecute pe adversarii gu­vernului, la înscenare asasinate. III Moș Voicu Barbu, a râmas fără bol: «și omul fără vite, se hrănesce anevoe!» S’ar împrumutat la creditul agricol , dar pene sâ’ți facă hârtiile de la sat, trebuie sa bel jumătate banii cu primarul, la câr­ciuma primarului, care e jivină rea, om fără pereche în sat. — De ce nu alegeți un om detreba? — Am ales un băiat vrednic și al lui Dumnez­eu, dar nu vrea supt­ prefectul, și, cu tóte că de la lună s’a înaintat actele, vechiul primar a venit cu hârtiile la cârl­muiascâ. Supt­ prefecțil și-a făcut, pentru trebu­ința alegerilor și pentru alte interese mai murdare, omenii lor, în fie­care sat, legea, ca și voința alegătorilor, nu însemnezâ ni­mic. IV Radu Mescheliu, a fost împroprietărit pe pământul lui Constantin Ilie, moșnean din Ciurari numai cu loc de casă. El ține de mult 15 oi ca sâ’și hrânască cei șapte co­pii. Constantin, pe pământul căruia are loc de casă, i-a cerut sâ’i secere un po­gon pentru erbârii pe fie­care an, cu tote că oile sunt învoite pe alte moșii, numai pentru că trec prin vatra satului. Și Radu i-a secerat regulat pogonul. Constantin Ilie însa devenind primar, trage înaintea juraților pe Mescheliu sa-i plătească pe uu soiț câți ani pășunatul oilor. Și jurații îl condamnă sa plătească 55 lei. In zadar face apel Radu la jude­cătorul de ocol : jurații constataseră că Radu a mărturisit înaintea lor, ca a pâ­­șunat oile pe pământul lui Constantin și că nu i-a plătit, de­și Radu ia tóte icó­­nele în brațe că nici n’a vân­ut jurații cu ochii și nici nu sore când ’l-a judecat și l’a osîndit el. Acum hotărirea s’a esecutat: un vârâ­­șel a luat cele 15 oi, le-a dus la primă­rie sâ la vînglă și, nepresintându-se un cumpărător, le-a luat Constantin în drep­tul datoriei. Și Radu a rupt uă pereche de opinci tot ducându-se la Constantin sâ-l dea paralele și sâ-și ia oile. Erboritul din vatra satului este un ma­re sărăcie. In satele moștenesci cel mai colțați lâ scolă și pradă pe cei mai ne­voiași pentru erborii în vatra satului. In satele împroprietărite, comuna pune să plutasca pe cei ce n’au pământ pentru ca vitele lor trec prin vatra satului. Am vâ­­dut și arendași luând erborii de la ómeni învoiți pe alte moșii, numai pentru că vi­tele lor au staționat câte uă dată în va­tra satului. Vatra satului ar trebui închisă cu gar­duri sau șanțuri și nimeni să n’aibă voe sâ ia erbârii pentru câ­tă vită umblă printr’ânsa­ medicnei, atât de trebuinciosă în țara nó­­stră.* Aceiași fóie dice că archiepiscopul la­tin Monsegniorul Palma a fost chemat la Roma pentru a da explicări asupra inci­dentului ce s’a ivit, în urma scrisorii sale pastorale. La întorcerea s­a în Bucuresci prelatul catolic va propune guvernului ro­mân încheierea unui concordat. * * * C. S. Alesandrescu, funcționar muni­cipal, a fost destituit de fostul primar Fleva, în urma unui raport motivat. Actualul primar, însa, a numit din nou pe d. Alesandrescu într’un post al co­munei, în locul unui vechiu funcționar, d. T. Gălinescu. Din două una , ori d. Fleva, ori d. Ma­­nolescu n’a sciut ce face. Ar fi bine, după cum observă «Româ­nia», sâ se vedâ motivele și ale unuia și ale altuia, căci alt­fel s’ar adeveri acuza­­rea adusă în parlament de domnul Fleva cu actualii edili n’au alt de lucru de­cât a reintegra pe abusivii funcționari elimi­nați de d-sea. * * * Se vorbesce că numărul bursierilor la școla de arte și meserii va fi sporit anul acesta.* * »Pruncul Român» află că la băile Ems s’a arestat, din causa hoției, un domni­­șoră română, care se pretinde a face parte din înalta societate bucurescană. * ^ nav.Se­­ zice ca mitropolitul ar fi iarăși boi­* * Eri la 2 ore s’a întâmplat un scandal nepomenit. D. Moruzzi eșia din prefectura poliției încongiurat de statul său major de bătăuși. In acel moment trecea d. Sarandi, un vechiu amplaiat cu parul alb. Vestitul bătăuș Ulmeanu, simțindu-se încuragiat de presința șefului său, a crezut de cuviință a insulta pe d. Sarandi care nu’i cjisese, nici nu’l făcuse nimic. Acesta râspund­ân­­du’i, Ulmeanu s’a repezit asupra lui și l’a lovit fără ca nimeni din funcționarii poli­țienesc­ sâ intervie pentru a’l opri. In tim­pul acesta d. Moruzzi s’a urcat mândru în trăsura d-sele și a plecat. Déca d. Sarandi ar fi tras cu revolve­rul spre a se apara, întraba «Epoca», de­sigur oficioșii noștrii ar fi scris că e un asasin. D. Simulescu, prefectul de Vâlcea, a fost chiamat la Florica, unde a spus pri­­mului-ministru cum s’au petrecut lucrurile. Nu stim ce temeia o fi pus d. Brătianu pe cuvintele prefectului său. $ * sjc D. E. Culoglu nu’și a dat demisiunea. Nemulțumirile sale au încetat, se vede. * Procesul d-lui Alcaz, pentru banii ce i s’a furat în drumul de fer, s’a amânat pentru 12 August. babil că n’are sa primesca uă schimbare de portofoliu. *­­ Se telegrafiază din Filadelfia cu Mecsi­canul continuă a concentra trupe la rio Grande. Din parte­a, generarele american Stan­ley, care comandă la Texas, își adună pu­ținele forțe de care dispune pentru a porni spre El­ Paso. I s-a trimis și ajutare. Dincolo și dincolo de rio Grande, agi­tațiunea este forte mare. In scopul de a nu mări și mai­­ mult a­­cesta agitațiune, guvernul Statelor­ Unite și al Medsicului ar fi otărît sa nu publice nimic asupra negocierilor cari se urmază în privința arestării­­ țaristului Cutting, a­restare care a fost origina tulburărilor. + «Agenția Stefani» primesce din Paris scriea că guvernul italian a primit de la guvernul francez anga­jamentul ,formal ca patentele date pescuitorilor de mărgean și pescuitorilor ordinari să fie respectate. După soliile primite la Londra, uâ fe­­meie îngrozitore domnesce în Terfre-Neuve și în Labrador. " Un frig escesiv a distrus u­ mare parte din­ vite și din recoltă."S’a țâtajjB^deci de nenorociți morți de frig­^J’d­e^ome în colibele lor, lângă capul Chudleigh. In câte­va părți din Labrador și din Terre- Neuve, jumătate din poporațiune^a perit. *­­ Ambasada franceză a publicat in mai multe diare din Londra înșciințarea­ urmă­­tare, privitore la Madagascar: «După zgomotele puse acum de cu­rând în circulațiune, ar fi început negocieri la Londra în vederea unui împrumut pe sema guvernului. Condițiunile acestui împrumut ar lovi în tratatul încheiat la 17 Decem­bre 1885, între regina Madagascarului și Republica franceză, și care a fost­­ regulat notificată puterilor. «Prin urmare, guvernul francez ține a face cunoscut ca nu va recunosce validi­tatea unor asemene anga­jamente încheiate fără el și formuleza reservele cele mai esprese în ceea ce privesce urmările cari ar putea sâ resulte pentru părțile inte­resate.» 3|C •j* *ij; SCIRI D’ALE PILEI Consulul Olandei în Persia și Arabia, trecând prin Bucuresci, a oferit Reginei un frumosă broderie persană. Lucrul făcut cu mâna este, după cât ni se spune, de ua rară frumusețe și bro­deria, forte veche, are un mare preț. * j|c ^ Din Bacău «Telegraful» primesce plângeri contra d-lui căpitan Istrati Dumitriu, ba­teria 6 din regimentul 7 de artilerie. D-sea s’ar fi purtând barbar cu soldații. Supunem acestă plângere d-lui ministru de resbel și’l rugăm cu insistență sa tri­mită să anchetă. In plângerea primită se dau nume de soldați «crunt» bătuți. * * * piarul tinerilor conservatori află ca d. doctor Nicolae Constantinescu care s’a dus la Paris spre a studia pe lângă docto­­«Fournie,» celebrul sifilopat, specialitatea boalelor de piele, se distinge prin sârgu­­ință pe care o pune în dobândirea cu­­noștințelor practice în acesta ramură a SOIRI DIN AFARA «Gazeta națională» anunță că baronul din Courcel trebuia sa se ducă­ la 29 iu­­lie la Berlin pentru a vedea pe ministrul afacerilor străine in privința unor afaceri urgrete. După un telegramă din Berlin, procesul șefilor socialiști a început la 26 iulie la Freiberg. Toți acuzații au contestat că au făcut parte din vr’uă societate secretă, de când s’a votat legea asupra socialiștilor. Ei afirmă ca partida lor are sn organi­sare ca tate partidele politice. * țliarul «Times»­­zice că din înțelegerea marchizului de Salisbury cu marchizul de Hartington ar resulta ca acordul între conservatori și liberalii naționaliști va fi privitor nu numai la afacerile Irlandei, ci și la tote cestiunile esențiale cari trebue sa fie tratate în cursul viitorei legislaturi. «Acest acord, adaugă «Times», înlătură pentru moment pericolul ce presinta coa­­lițiunea gladstonianilor și a pernetiștilor, și este probabil că, în vedere de a asigura posițiunea guvernului, creditele necesare la funcționarea administrațiunei pentru re­stul anului vor n maaja votate. Nu va fi deci nevoia de uâ sesiune de tomna, afară numai deca vr’uâ cestiune neașteptată de politică generală nu se va ivi. «Este todolos—­ace «Times» încheiând —ca partizanii d-lui Parnell sa voiasca a începe de pe acum campania lor în con­­tr guvernului. Cât pentru aliații lor libe­rali, ori­ce ar orice câți­va din el, nu vor putea să dea sprijinul lor unor manopere care ar avea de obiect respingerea masu­rilor bugetare preparate de însuși gu­vernul d-lui Gladstone.» * ziarul «El Corres» desminte scrie­a că d. Sagasta a avut un întrevedere cu d. Camacho mai nainte d’a pleca la Granja. Menținerea d-lui Camacho la minister este deci nesigură. Unele­­ ziare de sora cred că-și va da demisiunea. In cazul acesta, va fi înlocuit cu d. Pelayi Cuesta, fost mi­nistru de finance. «El Resumen» erice ca succesorul d-lui Camacho ar fi d. Venancio Gonzales, ac­tualul ministru de interne. D. Gonzales este un financiar competinte, dar este pro­ ROMANULU­I AUGUST 1886 DIN ESILIU ziarul «Galații» primesce urmatorele rîn­­duri din Paris : Domnule redactare,­­Marul d-vostră, atât de bine cunoscut în tota România, cuprinde în numarul 1052 (de la 5 (17) i. c.) uă notiță, ce mâ privesce tare d’aprópe. De­și notița acesta e inspirată de cele mai frumóse simți­­minte, în privința alinărei suferințelor, prin care di de di râsbat, fără sâ sciț, când voiü eși la liman, totuși copleșit fiind, ca sâ nu die sufocat, de onorea ce’mi faceți reîmprospâtându-mâ în memoria concetă­țenilor d-vostră, dator me simt sâ vâ a­­dresez câte-va rînduri. încep mai ântenü de tóte, prin a va decla­ra: cu ce a’ți publicat e adevărat, cu coprin­­sul notiței d-vostră corespunde adevărului, ânsa ceea ce corespondentul d-vóstru va relatase, despre noi, mai bine era sâ nu sâ fi dat publicității. Causa ? Simpla de tot ! A anunța prin diare> câ în noptea de 2 Iuliu st. n., am fost invitați de un bo­gat proprietar de hotel, (om ânsa lipsit de inimă, ca mai toți bogații) sâ părăsim o­­daile nóstre, pentru neplata unui rest de chirie, ar fi însemnat a face un apel in­direct către public, spre a ne veni în a­­jutor. Acesta, ânsa, n’am voit-o. Probă, va pot da în cestiunea acesta, chiar prin tăcerea ce am păstrat față de domnul Vintilă C. A. Rosetti. Și cu tote acestea ne-am fi putut adresa d-sele, căci «Ro­­mânulu» a fost cu noi tot­dea­una, destul de gentil, îmbrăcișându-ne causa cu multă căldură; am preferit ânsâ sâ ni se seches­treze cărțile și rufele, de cât sâ­mai in­dispunem­i generositatea celor cari ne cu­nosc și nu ne cunosc. Dacă cu tote aces­tea scirea tot a putut transpira în publi­citate nanm -------- a doua cji espulsarea nóstra din odae era cunos­cută de toți românii de aci. Nu era încotro! Așa e, când trăesci supt ochii publicului ! Uă singură mângâere îmi rămână în fața situațiunei ce mi s’a creat prin în­tâmplarea de la 2 Iulie, aceea cu strâm­torarea financiară, și prin urmare imposi­bilitatea în care eram și sunt și acum, d’a-mi putea plăti odaia, provine din puți­nele resurse de care dispun. A realiza problema tuturor necesităților lunari cu u­ sumă de 130 fr., cât ni se veni la unul din ajutorele primite, e cam greu. Cestiunea devine și mai complicată, ând se va avea în vedere și cheltuelele auto, în total 255 fr. cu înscrierea mea la fa­cultatea de medicină, cheltueli inevitaile, dacă voiam sa nu-mi petrec în zadar im­pus pe aici. Scirea dată de corespondentul d-vod­ă, în privința plecărei soților mei de el, e asemenea exactă. D. Secășanu a picat d’aci la 8, iar d. I. Droc-Bănciulesc la 18 1. c. (st. n.). Esilul acestuia a d­at așa dér 10 luni. Cât va dura al nora, râmași nerevocați, nu se scie! Datoria nóstru e ânsa a lupta cum ne va lumina pe fie­care geniul nostru cel bun. Eu, cum ați anunțat, reușind să-mi dau un scop mai apropiat putinței individuale, îmi voi­ pe­trece filele triste și decolorate ale exilu­­lui cu studiul medicinei. Sublimul acestui studiu mâ va ajuta sâ’mi temperez dure­rile provocate de suvenirile ce ’mi sfâșie inima. Vom­ continua energic ceea ce am început, și sperez că, grație străduințelor mele și ajutorului omenilor de bine, voi­ isbuti sâ devin­­ă­ data folositor națiunei mele, de al cărei sîn­mâ ține îndepărtat, pe țârmuri străine, un infam paragraf de lege. Terminând, vâ mulțămesc, d-le redac­tare, pentru căldurosul apel ce ați adre­sat în causa mea. Ori­ ce efect va avea a­­cest nobil act, fiți siguri, atât d-vostră, cât și cel cari vor figura pe lista d-vostră, de trăinicia recunoscinței mele. La timpul meu, ma voiü încerca a va arâta tuturor în mod deosebit, simțimintele de care sunt și vom­ fi tot­dea­una animat, față de ce­tățenii Gălățeni, atât de nobili cu noi, în timpul plecărei nóstre forțate. G. Ocășianu. Un îngrozitoare sectă re­ligioasă In timpul din urmă s’a ivit în Rusia un nouă sectă religiosa, al cărei princip, după cum se scrie din Odesa, este d’a sugruma cu puterea pe toți omenii, cari sunt bol­navi și la cari póte sa intre care­va din­tre membrii sectei, «fiind­că» după cum se z­ice în religiunea acestei secte, «este păcat d’a lăsa pe om sâ se chinuiască în dureri trupești.» Existența acestei secte s’a destăinuit a­­cum de curând de către un tânar țâran din guvernamentul «Saratov» a cărui ne­vastă, fiind bolnavă, fu dusă, în timpul când dânsul lipsea de acasă, la locuința mamei sale. De aci, numai întâmplarea a făcut ca bolnava sa scape cu viața. Mama tinerei femei și un mătușe facea parte din îngrozitorea sectă a sugrumători­lor și de aceea, în lipsa bărbatului, luară la ele pe femeia bolnavă pentru ca sa o consacre «morței roșii,» ast­fel este bo­tezată de către sectă mortea prin vio­­lență. Bărbatul se întorse ânsa tocmai la timp acasă și din norocire descoperi și locul unde se afla nevasta sea. Alergă numai de­cât într’acolo (satul unde trăia secră­­sea se afla la ua îndepărtare de trei ore) și găsi pe nevastă-sea încă în viață. Ea, îmbrăcată în haine albe, sta­lungită pe un catafalc. Când intră bărbatul în casă, aci nu se afla, afară da nevasta-sea, nimeni. Dân­sul înaintă spre catafalc, dete puțin pânza la­să parte și vâd­u chipul, grozav de pa­lid și slab, al femeei sale, care părea că dorme. «Aksinșa» i-se cu glasul pe jumătate tânărul bărbat. Bolnava deschise ochii cu mirare și cjise : «Visez ? Ciudat lucru ! Cum ai ajuns tu aici, Semen ?» «Unde este mama și mătușa?» întrebă bărbatul. «Ele m’au scăldat bine, m’au îmbrăcat, în haine albe și m’au așezat aici; după aceea au trecut în cea­l­altă odaie, picând că voiesc sâ se ruge pentru mântuirea su­fletului meu. Mie îmi este ânsâ atât de rǎu, în­cât în noptea acesta trebuie sâ mor.» Bărbatul, în urma celor povestite, începu sâ căiță la bănuieli și se hotărâ sâ rămână lângă nevastă și sâ aștepte sâ vadă ce are sâ fie. Mângâia mai ântâia pe nevastă și apoi se ascunse după cuptor, zăcând ca un peste. Puțin după acesta audți că intră cine­va în odaie, încuind apoi ușa cu cheia. Se uită într-acolo și vârfu, la slaba lumină a lampei, un om îmbrăcat în haine roșii ca sângele, cu un perină tot așa de roșie, a­propiindu­se de catafalc. In același mo­ment an(d­ Șl III) ouai partea femeiei sale. Sări repede de după cuptor, se repezi asupra figurei roșii și o trânti la pământ. După acesta se duse sâ dea ajutor bolnavei. Musafirul roșu se fo­losi de acest moment și o șterse în fuga mare. Zgomotul ce s’a făcut, atrase și pe cele două femei în odaie. Care nu le lu ânsa mirarea, când lângă bolnavă, în locul «morței roșii» (așa se numesce sugrumă­torul) găsiră pe bărbatul ei! Ce a mai urmat, este ușor de ghicit. Bărbatul­­ și-a luat nevasta acasă și a de­nunțat faptul poliției. Acesta, la rândul ei, a arestat nu numai pe cele doua șișce bă­trâne, ci încă vr’uă 40 de aderenți al a­­cestei secte îngrozitore, și ’i-a dat pe toți pe mâna judecătoriei. Tânăra femeie cu­rând după aceia s’a însănătoșit. CURIERUL BAILOR De la Slănic (Prahova) Dumineca trecută timpul era frumos, ceea ce hotărî uâ mulțime de lume din Ploesci­a merge să petreca câte­va ore la Slănic. La trenul care pleca din gara nostru la­ 10.45 dimineța, peronul era înțesat de lume ; toți acceptau plecarea trenului, care întârzia din ce în ce și nu mai pleca. Dete D­rea ca la orele 11.30 să se dea semnalul plecărei. Timpul încă continua a fi frumos. Stră­băturăm gările Buda, Plopeni și chiar Poiana când începură a se ivi norii ce ve­­niau din sus dupe Valea Slânicului. Picături grase de ploe începură sa cadă, dar lucrul nu părea îngrijitor. Ploia din ce în ce se îngroșa și când intrarăm în gara Slânicul, nu mai era glumă, apa curgea în torente și trenul se afla în plină gârla. îngrijirea începu să cuprindă pe toți cei aflați în tren, cari nu eram în mai mic număr de­cât 240 persone, afară de omenii trenului-Nimeni nu putea să se scobere din tren, apa crescuse pe peronul gârei apro­pe do­uă jumătate de metru. Bolovani, bușteni și buturugi destul de mari se pravalea către noi împingându-le apa cu un mare furie. Panica se răspândi ca fulgerul și co­­prinse pe totă lumea frica unei nenoro­ciri neexplicabile. Chiote și viete aucțui ori în cotro te întorcel. Apa crescea mereu și nici uă nădejde de încetare nu se vedea. Se luă hotărârea ca trenul să-l urce sus la salină unde apa nu putea ajunge. El porni cu tot pericolul de a deraia din causa lemnelor ce trecea pe șini. Abia înota într’ua distanță de 10—15 metri și când era sa treca peste un apeduc și de unde începea sa sue panta, trenul se opri, ma­șina nu mai avea forța de a ridica greu­tatea ce venia după dânsa. Frica deveni și mai mare când se răspândi vorba că șeful trenului a declarat că nu mai răspunde de noi și fie­care sâ caute să scape cum va putea. Toți din tote porțile începură sâ stri­ge: «dați-vâ jos! dați-va jos! căci trenul se póte răsturna!» In partea drepta a tre­nului era u­ porțiune de pământ unde apa nu ajunsese sa o acopere. Am sărit aprope cu toții jos, căutându-ne scăparea pe un podișcă care conducea pe malul stâng al apei Slânicului și cu tota plaia ce cădea peste noi ajunserăm în acea parte a orașului și ne adăpostirăm la hanul «Verde.» Uâ mică parte numai dintre că­lători râmaseră în vagane. Norocul însă a fost că unda din ce în ce a scă­lut , plaia a început să conteneze și râul s’a oprit pe loc. Linia n’a suferit nici ua rupere și trenul s’a putut scoborâ în gară, înainte chiar de a se fi tras apa cu desăvârșire. Dupa câte­va minute, prin ajutorul per­sonalului gărei, toți voiajorii s’au scobo­­rît și au intrat în orașul. Cu chipul acest?­­­ am scăpat de nenorocirea ce ne amenințaț­i de a fi nimicite într’un secunda 240 de persone. Curtea gărei și terasmentul liniei erau în stare de plâns; forte puțin mai trebuia ca el să fie luat și raiurile să rămână în aer. Din norocire însă, nicăieri nu a fost în­treruptă linia, așa ca la orele 6 sera­u o parte bună din toți cei sosiți dimineța s’au întors în Ploesca, cu satisfacțiunea ca au petrecut câte­va ore amare la Slănic ! ((7. Prahovei.) * * * De­­ la Lacul Sărat Moș Oprea Iliescu, descoperitorul Lacu­lui Sărat. Acesta este numele și titlul u­­nuia dintre tipurile cele mai originale de la Lacul Sărat. Tota lumea, care a visi­­tat aceste băi, nu se póte sâ nu cunoscâ pe moș Oprea Iliescu, cel mai vechiü pro­prietar de odăi și instalațiuni balneare din Lacul Sărat. Dânsul e un bătrân ca de 75 ani, plin de viață, ânsâ și cu apucă­turi forte originale. Cu uu­mină seriosâ și preocupată și să-l vez­i tot­deauna preumblându-se cu mâ­­nele dinapoi și în papuci. E însurat, dar fără copii. ’I plac easâ forte mult copil și a glumi cu el. Mănâncă forte puțin, și mai mult borș. In schimb ensa bea mai mult ușor, și cu acesta­­ țice ei­ca și-a a­­gonisit sângele ce i se vede în față. Moș Oprea are nu numai odăi de în­chiriat în tote direcțiunile Lacului Sărat, ci și stabilimente de băi calde și rece. Dneieic „o «mii­ de la stabilimentele sale sunt tipărite și purta următorea ti­tulatura: «Bae rece se­ caldă la stabili­mentul d-lui Oprea Iliescu, descoperitorul Lacului Sărat.» Curios e negreșit ori­cine de a sei de ce moș Oprea își dă titlul de «Descoperi­torul Lacului Sărat.» Nu cum­va l’a des­coperit el, precum a descoperit Christofor Golumb, America ? In acesta privire iată ce pot spune : Lacul Sărat era cunoscut negreșit și înainte de a’l cunosce moș O­­prea, dar meritul acestuia e că a fost ce ântéia care s-a cunoscut efectele, și den­sul a construit aci cele d’ântâi adăposturi și localuri de băi. Acesta era cam pe la 1870. De atunci a început a veni lumea la Lacul Sărat și a’l aprecia minunatele sale însușiri. De atunci s’au început a se face tóte construcțiunile ce se văd astăzi aici. De atunci a început a-și deschide o­­chii și Statul, care, fie dis în treacăt, de­și proprietar al Lacului Sărat, dar nu se ia comoră fără preț ce se află în el. Iată de ce moș Oprea își da astăzi cu fală titlul de «Descoperitorul Lacului Să­rat», seü mai corect <tis­u al băilor de la Lacul Sărat, iată de ce pene a<ți n’am vânțut pe nimenea sa-i conteste acest titlu. Moș Oprea, acum câți­va ani, a adresat guvernului un polițiune, prin care cerea sa i se acorde un concesiune la Lacul­ Sărat pentru un timp pre­care , obligân­­du-se de a construi instalațiuni balneare sistematice, precum și a întrafine aicea in timpul verei un spital de 30 paturi pentru omenii sărmani. Propunerea sea ensa a râmas fără nici un resultat, și tocmai a­­nul acesta statul s’a deșteptat și a înce­put sa facă el singur instalațiuni balneare, care costă o­ mulțime de bani și se fac în condițiuni inferiore. Ca uă urmare a acestei măsuri, tote instalațiunile vechi particulare vor fi distruse fără nici uâ despăgubire. Deja distrugerea a început din anul acesta, și la anul viitor va fi complectă. Cu modul acesta moș Oprea va vedea apunându-i steaua sea de mărire la Lacul-Sârat. Dânsul e tare mâhnit, căci ce e drept din acesta își făcuse mijlocul seu de viețuire. Moș Oprea mi-a declarat că se bucură forte mult de desvoltarea ce a luat Lacul-Sârat, dar îi pare rea că nu i se ține sema și meritele sale la a­­cesta desvoltare mai ales acum, când se gâsesce la oă vârstă așa de înaintată. Dânsul mi-a mai spus că mai scie încă alte doua localități tot așa de bune ca și Lacul­ Sărat, cari sunt necunoscute pene a<fi, și bucuros le ar descoperi (modul său propriu de esprimare) stăpânirea, decá ar sei că i s’ar asigura bâtrânețele și lui printr’un recompensă őre care, sau prin­­tr’un concesiune de esploatare pe un timp mărginit. Avis stăpânire! și celor însărcinați cu îngrijirea de sănătatea publică în țara nóstra. (Galaxii) ** * scrie din Băi­Corespondentul «Luptei» rătesci urmatórele : Băile de la Bâlțâtești sunt pline de. . . ómenii sănătoși, toaletele elegante a­le cu­coanelor și duducelor din capitală și pro­vincie, ,dau ocasiune prea cunoscutului Claymoor a umplea câte-va colane din­­ ziarul la care scrie și a mai lăuda (!) nu mai scrü­a câtea oră bogăția și lueșul; ca­valeri ce se rătăcesc în jiurul soclului frumos sunt destul și curtea are mai mult haz, dupä părerea lor, între munți și dea­luri înverzite, de­cât în insectul salon de danț, de­și acesta nu lipsesce, căci în fie­care Joe și Duminică se dau baluri unde boerimea ce are necesitate de eserciuim, danseza de cu sera, pene în­­ lori de­­ huă. Preumblări prin împrejurimi și păduri ce sunt destul de dese, posițiunea locului fiind frumosă și buna disposițiune nelipsind ni­mănui.* * * La văile de la Balta-Albă, a treia re­­presintație a artistului Ionescu a isbutit ca și celelalte. Astă fără, Sâmbăta, se va da uă represintațiune teatrală cu concur­sul d-rei Cordelia Dumitrescu, care va e­­secuta la piano câte­va din cele mai plă­cute bucăți, în beneficiul șcalei ce se în­­ființază în vara acesta în satul nou Balta- Albă, supt patronagiul domnelor Alecsan­­drina Veleanu, Florica Orâscu și Zoe G. Manu. Lume multă vine pe fie­care­­ zi la aceste băi. Printre personele sosite aici putem cita pe d-nele G. Petrescu, Hari­­ton și familia d-lui colonel doctor Corvin și alții. CURIERUL SCIINTIFIC Rubinele așa numite «cabochons» și producțiunea artificială a petrilor prețioise. Alchimia spera că va găsi mijlocul d’a fabrica aurul. Asta­­­l nu mai sunt alchi­miști; cu tote acestea pare că s’a găsit mijlocul d’a fabrica tóte petrile prețiose. Cestiunea rubinelor «cabochons» este din n­ou pusă la ordina de lei, și se discută și se va discuta încă mult timp asupra valorei reală a acestor rubine. In adevăr —dire d. Henri de Parville—într’uă bună dimineță s’a credut ca un număr­are­care din aceste frumóse rubine din Orient, cari veneau din Geneva, nu reduserâ nici ua dată Orientul, și natural ca s’a putut zice că ele eșiau din laboratorul unui fabri­cant forte dibacic. Totuși, aceste rubine sunt forte frumóse. La prima aruncătura de ochi par a fi cu totul identice cu rubinele din O­­rient, poate numai că privindu-se bine, n’au luciul petrilor adevărate. Neguțătorii de petre prețiose au un calitate și un talent escepțional de a cunosce ori­ce falsificare. Observațiunea făcută în privința aspectu­lui petrilor adevărate și petrilor fabricate, a dat naștere la ori­care bănuieli asupra autenticității acestor rubine, și îndatâ se dete semnalul de deșteptare. Rubinele din Geneva sunt false sau a­devarate? E că întrebarea care se pune asta-zl în lumea neguțătorilor de petre pre­ióse și a chimiștilor. Cestiunea până a­­cum nu este de­cât numai pusă,­­și este departe de a fi resolvată. Sunt presupuneri că rubinele «cabochons» din Geneva sunt fabricate, dar nu s’a dovedit înca nimic în ochii omenilor competing, și, până la un n­ou ordin, este bine sa stăm ín re­­serva.

Next