Romanulu, octombrie 1886 (Anul 30)
1886-10-01
858 era """■ - ----------------- Vom însera, în numărul viitor, un alt document care confirmă pe cel de mai sus și noul și multe dovezi în sprijinul lui aduce. RUSIA ȘI BULGARIA Citim în Ziarul de Nord din Bruxelles: In Bulgaria, lucrurile nu merg cum ar trebui să mărgă, și cu tote acestea, în aprecierile nóstre, căutăm să fim cât se pote mai indulgenți- Astfel nu voim să privim ca ceva prea tragic manifestațiunile contrazicătorii ale Sobraniei, care a adresat telegrame de devotament și de afecțiune atât împăratului Rusiei cât și principelui de Battenberg. Desigur că acesta denotă uă lipsă totală de simt politic, că inteligență a situațiunei dintre cele mai mediocre. Dar trebue a ne aduce aminte că tot acesta Adunare era care, când principele Alexandru guverna încă în Bulgaria, îl hărțuia într’una împedicându’l d’a găsi mijlocul pentru a se reconcilia cu Rusia. Având în vedere asemene antecedente, modul cum Sobrania se conduce când pentru când contra pare a fi mai sculabil, și nu este cu neputință ca să fie și un fond de sinceritate în aceste demersuri paradocsale. Ceea ce cise ar trebui a i se spune Adunării din Sofia este că fiecare lucru își are timpul său; că după ce a plâns în d'ajuns plecarea principelui pe care nu trebuia a’l mai revedea, trebue în fine să iasă din domenul romanțului pentru a intra în acela al realității; că acest joc de basculă, care dăinueșce de atâta timp, ar putea să se schimbe în copilărie, și că situatiunea este forte seriosa în Bulgaria pentru ca să facă cineva pe copilul, fie acest copil răsfățat sau teribil. Cestiunea abdicărei principelui Alecsandru Norddeutsche Allgemeine Zeitung, cu un aer de completă nevinovăție, se întrebă în ultimul număr care să fi fost causa care a făcut pe principele Alecsandru să abdice în mod definitiv de la tronul bulgar. Este evident, glice numitul chiar, că densul, dacă ar fi rămas în Bulgaria, ar fi putut compta aprope pe unanimitatea represintațiune a poporului, și mult mai sigur pe însuflețirea armatei bulgurul că l’au silit marile puteri. Din potrivă, mai multe puteri mari, între cari și Porta, cât timp acesta a crezut în sinceritatea lui, l’au sprijinit pe față sau în ascuns, și din nici o parte, nici chiar din partea Rusiei, nu s’a făcut nici un pas care să a I fi îngreuiat principelui rămânerea în Sofia. Singurul motiv pe care îl invocă aderenții principelui este aversiunea Rusiei față cu principele. Dar acesta nu este un lucru nou : principele a putut suporta cinci sau șăse ani mânia Rusiei, fără să aducă vreuă jicnire intereselor patriei sale adoptive. Așteptăm dar, sfârșesce oficiosul german, ca fiarele care reprezintă causa Bulgarilor și a familiei Battenberg, să ne spună ce motive au îndemnat pe principele să abdice. Cestiunea acesta nu va rămâne moartă. Ea se va lămuri, dăcă nu prin presă, desigur prin discuțiunile ce vor urma în parlamentul austroungar și în Reichstagul german. Insurecțiunea militară din Madrid. Un martor ocular de cele petrecute la gara de Miarlă-gli în noptea când a isbucnit insurecțiunea militară din Madrid, trimite Ziarului «Impartial» urmatorele amănunte : Serviciul meu m’a reținut la gară până la orele unspre deces era. Plecând spre casa, întâlnii la Prado primele grupe de insurgenți cari treceu pe dinaintea Hipodromului, strigând : «trăiască Republica !» Intorcându-me înapoi, veglui un inspector de poliția care se ducea repede spre gara. Ajungându-l, intrarâm împreună prin ușa de la eșire. Aci, găsirăm pe pragul ușei șapte omeni armați cari vorbea cu portarul. Nu furăm observați de nimeni. Trecând pe dinaintea biurourilor telegrafice, le vâjurăm ocupate de alți omeni armați cari oprea pe funcționari d’a părăsi gara. In partea despre sosirea trenurilor și’n cele’lalte părți ale gărei totul era liniștit, operațiunile zilei încetaseră și totă lumea se dusese să se culce. Pe la orele 12 sosiră primii insurgenți ai regimentului de infanteria de Garellano, cari ocupară gara. La primul moment, fură mare învalmășală, căci soldații erau escitați peste măsură și strigau cât le luau gura, îndată ce începu împușcarea cu trupele cari ocupau cazarma Dokurilor, insurgenții deveniră mai linișciți. După câteva momente, primiră scriea că regimentul de artilerie nu voise să serescule. Neputând să mai plec de acolo, fui fără voia mea martor de ce se petrecu la gară. Insurgenții aflând că generalele Pavia trimisese spre gară un batalion din regimentul de San Fernando, cel care îi comanda dilemă pe d. Garago, șeful gărei, și îi zise: «Ține gata de plecare un tren peste cinci minute». Orice protestare devenind inutilă, d. Garayo chiemă pe omenii [găre] pentru a pregăti un tren care se compunea de cincisprezzece vagone de a doua și a treia clasă. Mai mulți insurgenți se grăbiră se intre în ele. Mai înainte ca trenul să plece, cerută se ia ca ostatic pe d. Rubia, supt șeful de gară, în cazul când trenul ar fi oprit, în urma ordinilor primite din Madrid. Dar d. Rubia putu să fie găsit, și renul plecă. El nu se opri decât la Gariton, pentru a mai lua alți insurgenți. D. Viana, inspectorul care era cu mine, telegrafia șefului de gară din Gariton ca să întânjieze plecarea trenului, sperând că trupele vor ajunge la timp pentru a pune mâna pe rebeli, dar persona care trebuia să primesc depeșa nu era acolo. Trenul ajunse la Vallecas, când batalionul de San Fernand, comandat de generalul brigadă Obregon intră în gară. Aceiași agătiserâ trenul insurgenților pregătiră un armeni cari prețul de șaptesprezece vagone. Focul de la cazarma Dokurilor încetase, și trupele, intrând în vagone, se îndreptară spre Garizon. Ele aveau în capul lor pe generalii de brigadă Obregon și Rajo și pe colonelul Linares. Eram cu dânșii Sosind la Valleca și vérfuram un vagon de mărfuri răsturnat care împedica calea- Soldații fură nevoiți se se cobore din vagone. Șeful de gară făcu cunoscut generalului Obregon că mai mulți omeni din cavaleria care se resculase sosiseră în sat. Douăzeci de soldați dând la uă parte vagonul, batalionul porni spre sat, care începu să fie redut la lumina zilei. Rămăsesem la stațiunea satului cu comisarul, d. Cordoba. După u jumătate de oră, batalionul se întorcea înapoi, făcând prizonieri zece soldați din regimentul de Albuera. Reurcându-se în tren, se îndreptară spre Vilcavaro. Se făcuse vinl. Insurgenții aflându-se înaintea nostru, ne pregătirăm să-i atacăm, dar în acel moment refuzăm fâlfăind în aer uă batistă albă pusă în vârful unei săbii. Insurgenții Refusillici aȚ sea preda la discrețiune, batalionul primi ordinul de a trage focuri asupra lor. Insurgenții fugiră în tote părțile, lăsând mulți răniți cari fură făcuți prisonieri. In acel moment sosiră din Madrid moi ajutore de cavaleria și artileria. Atunci se organiză două colane supt ordinile generarului Obregon : rebelii, fiind urmăriți, fugiră spre Arganda și spre Vadamandrid; îndată ce fură ajunși fură și încongiurați; și vodfénd că nu mai sunt în stare să resiste, fură constrânși să se predea fără condițiune române. Ideile sale despre originea nostră ne sunt bine cunoscute, pentru aceea nici nu ne mirăm când fiarele din Pesta ne spun că tesa ce și-a ales Hunfalvy este : Cum s'a putut forma limba română. Intrucât observăm că nu de mult Hunfalvy a dovedit în Academia din Pesta că Radu Negru, reîntemeietorul Munteniei, a fost de origină maghiar, cu numele Fekete Rudolf. * * * Se face că cele două locuri în parchetul tribunalului de Ilfov rămase vacante prin demisiunea d-lui Vineș și înaintarea d-lui Gr. Andronescu, vor fi ocupate de d-nii Voinescu, procuror la ArgeșiU, și C. Paraschivescu, fost magistrat. De la manevre. Citim în Liberalul din Iași: Eri de către sora pe câmpul de la bariera Țuțora, unde regimentul al 4-lea de artilerie din Roman își face manevrele sale, s’a întâmplat uă nenorocire. Pe când era să se încarce un tun, din nebăgare de seină atingându-se capsula unei ghiulele lâcu pe loc explozie, omorând pe brigadierul Mar Suhar și soldatul Istrate, țipând apoi o mână sergentului Chirilă și un picior soldatului Cojocariu, cari au fost imediat transportați la spitalul militar. Cei morți vor fi înmormântați mâne, iar celor răniți li se dă tóte îngrijirile spre a-i putea scote din gura morții. * * * --------- ...in ana «<■» -<tiiwn»'i~—---—------- SCIRI D’ALE PILEI Consiliile generale județene din totă țara sunt convocate prin decret regal pentru ziua de 15 Octombre. * * * Plecarea M. S. Regelui la manevre la Slobozia s’a amânat pe Ziua de 25 Septembre, după cum spun fiarele oficiase. De la Slobozia Maiestatea Sea se va reîntorce și la 28 se va duce la Buzău unde va asista la manevrele de cavalerie. Acolo Suveranul, care va fi însoțit de d. generale Al. Anghelescu , ministrul de resbel, va sta două zile. * * * E. S. Kalievicî, ministrul Serbiei la Bucurescî, a fost numit în aceiași calitate la Atena. E. S. principțele Urusoff a reluat direcțiunea afacerilor legațiunei ruse, înlocuirea sea cu d. Hitrovo, fost agent diplomatic al Rusiei la Sofia, se amână pentru câtva timp. * * * Negociațiunile convențiunei comerciale cu Francia vor continua. * * * E. S. episcopul Ghenadie al Argeșului a avut un audiență la Sinaia, la M. S. Regele, pentru a se hotărî ziua (5 Octombre) și ceremonialul inaugurării catedralei de la Curtea-de-Argeș.* * * Se dă ca sigură numirea domnului B. Iorgulescu, directorele «Monitorului oficial», în locul de consilier la curtea de apel, lăsat vacant prin mortea d-lui Dendrino. * * * Citim în «România Liberă» • La al șaptelea congres al orientaliștilor se vor ține 67 de discursuri sciintice. D. Paul Hunfalvy, membrul Academiei din Pesta, va vorbi despre formarea limbei * * * ROMANULUI OCTOMBRE 1886 - Noua lege pentru autentificarea și legalizarea actelor D. Ion Rădoi, președintele tribunalulu comercial de Ilfov, a publicat sunt acum câteva file : «Noua lege pentru autentificarea și legalizarea actelor* urmată de circulările ministeriale și de instrucțiuni și formulare redactate de d-sea. Este cunoscut că de câte ori uă lege noua trebuesce să se pună în aplicare, începuturile pot da naștere la confusiuni din partea acelora cari sunt chemați să o aplice. Pentru a preîntâmpina asemenea confusiuni cari pot avea resultate grave fiind vorba de un lege privitore la transmisiune de proprietate, neobositul președinte al tribunalului comercial punându-se și de astadata la disposițiunea publicului interesat, publicând noua lege arată mai la vale prin instrucțiuni și formulare într un mod clar modul cum acesta lege trebue aplicată. Domnul I. Rădoi arată în mod practic cum trebuesc redactate procesele-verbale de autentificare în diferte cozuri, cândpărțile scri sau nu carte, când sunt sau nu cunoscute tribunalului, când actu este scris de mâna părței sau de că altă per-OU11U« «131 Lichin Kkj w NJiCLU , legalisarea unui act de către diferitele autorități competiate , de formele unui testament și ale unui act sub semnatură privată. Acesta scriere este folositare atât pentru particulari cari vor si mai bine să împlinescă tote formalitățile cerute, cât și pentru autoritățile chiemate a aplica noua lege, cari adesea ori se găsesc încurcate în fața unui articol de lege mai mult sau mai puțin obscur. Congresul internațional al orientaliștilor la Viena . Cu întrebuințarea unui articol al domnului C. de Vincenti, publicat în «Neue freie Presse» Astăzizi la 27 Septembre s’adună la Viena al șaptelea congres internațional al Orientaliștilor. De la 1869 s’au ținut în intervaluri de trei ani șase asemene congrese stiințifice și anume : la Paris, Londra, Petersburg, Florența, Berlin și Leyden. Congresul a adoptat, conform cu stipulațiunea celui după urma, împărțirea in 5 secțiuni, adică : cea semitică, cu două subdivisiuni, care cuprinde limba arabă cu literatura Islamului și celelalte limbi semitice (ebraică, siriacă, etiopică, caldeică și asiriană cu cunoscința ieroglifilor) ; secțiunea ariă, cuprindând limbile iranice și indice cu escepțiunea celei dravidice în Dekkan ; cea africano-egiptiană; cea asiatică al Asiei centrale și orientale, și’n fine cea malaică-polinesiană. Fiecare din aceste secțiuni își alege biuroul său special și ficseza ordina de a zi în privința lucrurilor sale sciințifice. Pene acum s’au anunțat șapte-greci discursuri. Limbele oficiale ale discuțiunilor sunt : germană, francesâ, englesă, italiană și — de se va cere — latina, fără case a esclude limbele orientale. Dovadă despre acesta este ca doui membrii însemnați ai ministerului instrucțiunei din Egipt vor ținea discursuri în limba arabă. Tote discuțiunile congresului se vor publica de comisiunea organisatore. Unele cestiuni se reivesc la fiecare congres, astfel este spre exemplu interesanta cestiune sumeriană sau acadicâ, pusă pentru prima ora la Paris de D. Jules Oppert, care s’atinge d’uâ a doua scriere ieroglifică, întrebuințată d’un popor primitiv de la care a isvorît limba și cultura Asirienilor. Pe de acum activitatea congreselor Orientaliștilor s’a mărginit la apropierea reciprocă a membrilor, la stabilirea unei colegialități între dânșii, la discuțiunea diferitelor opiniuni atingătore de cestiuni dificile, controversate sau nouă, precum și la publicațiunile șciințifice în privința orientalisticei. Astfel s’a rupt cercul isolării și acum învățații orientaliști pot îndrepta activitatea lor la scopuri comune și practice, curat șciințifice. Comitatul congresului, care cuprinde somitățile științei orientale, a lucrat cuuâ înțelegere mai presus de ori-ce laudă. împărtășirea indigenilor și străinilor este numerosă și strălucită ; peste 400 orientaliști se vor aduna la Viena, deși vom avea a regreta lipsa multora care se bucură de un renume universal. Programul fagodiesce óspilor celebrii dă primire demnă, la care se vor împărtăși curtea imperială în persona arhiducelui-protector, guvernul în persona ministrului instrucțiunii, orașul în persona primarului, știința prin corpul profesoral al Universității. Multe guverne, multe corporațiuni și societăți de învățați au trimis delegațiilor. Germania este mai numeros representata. de la Berlin salutăm pe indiologul A. Weber, celebrul cunoscător al Vedelor și pe asiriologul Schrader. Regretăm că cel dantem etiopist, fostul președinte al congresului de la Berlin, d.Diilmann este poprit a veni. Lipsea a trimis, afară de Nestorul esplorărei Orientului,pe președintele societatei orientale de acolo, d. Enric Flescher, ajuns în vârsta de 86 ani și amic intim al lui Silvestre de Sacy, pe d-nii Guthe, Windisch și pe distinsul, cunoscător de ieroglife Frederic Delitzsch. Ca delegat, al Sacsoniei va funcționa cunoscutul antropolog de Gabelentz. De la Munich vine sanscritistul Kuhn, delegat al guvernului, care ’și a făcut în Germania un bun renume prin studiile sale a limbei «Făli» Și semitistul Fritz Hemmel; de la Erlangen vine bătrînul Spiegel, fondatorul studiului «Fali» în Germania; de la Würzburg profesorul Jolly, amândoui ca represintanți ai guvernului. Würtemburgul trimite ca delegaț guvernamentală două înveli de la Tübingen: pe bibliotecarul Rothun eminent sanscritist care în colaborare cu Bohtlingk a publicat marele dicționar sanscrit, și pe semitistul Socin, exploratorul țârilor Eufratului. Din Alsacia- Lorena s’au delegat doui învățați de distincțiune d-nn Dumichen și Noldeke; acestui din urmă, un ilustru semitist, datorim cele d’a tlei noțiuni de secta Mandea (creștini ioaniți) la Eufrat; el se ocupă actualmente cu descifrarea inscripțiunilor arameice și nabateice, pe care Julius Euting le-a adus cu mari pericole din Arabia septentrională, pe când tovarășul său Huber a fost ucis. frid. Euting va asista la conjus anii 1 miti 1 si Eis fi» |7!3 la Heidelberg reprezintă Egiptologia germana, care a perdut pe Lepsius. D-nii Brugsch și Ebers vor lipsi de la congres. Exploratorii Africei d-nii Rohus și Schweinfurth vor lipsi și ei. Born va fi representat prin d. Prüm, Göttingen prin d. Kielhorn și Hamburgul prin d. Klamroth. Republica francezâ a delegat pe membrul institutului Charles Scheter, pe renumitul cunoscător al antichităților sabebcel Halévy, care a explorat Nehșranul Arabiei meridionale, și pe ingeniosul traducător de ieroglife Jules Oppert. Egiptologul Maspero, succesorul lui Mariete în direcțiunea museului Bulak, profesorul Derenbourg, bibliotecarul Feer, sinologii Croizier și Léon de Rosny, sanscritistul Grermont-Ganneau, d-nii Barbier, de Meynard și un mare număr de învățați vor representa cu onore orientalistică francesâ, iarîrndurile lor se aflâ și un Napoleonid, principele Roland Bonaparte, care va trata la congres uă temă limbisticâ din Guinea Nouă. 11 Participarea Englitezei la congres nu corespunde cu posițiunea sa în Orient. Universitatea de la Oxford anunciase pe indologul și etimologul anglo-german Max Muller, care era se vorbesca despre cronologia indică, d-sea case a făcut scuseie sele motivate prin martea subită a fiicei sale. Asemene va lipsi indologul Williams; în locul lor se trimite de la Oxord cunoscătorul limbei persane și evraistul Maedonel. Domnul Ezile al clegiului Wales va ține un discurs asupra unei mese persane. British Museum este reprezentat de d. Northgook și Etimologia universală orientată de d. Robert Gust. Din America septentrională s-a anunciat între alții evreistul Briggs, asiriologul Haupt și sanscritistul Leland, care va vorbi despre limba țiganilor. Din Olanda vor veni orientaliștii : de Goete, Pleyte, Tiele, Schlegel și Snouck- Hurgronje; acest din urmă a făcut calatorii interesante în Arabia și a fost, acum doui ani, la Mekka. Belgia va fi representatâ de profesorii Harlem și Samy. Danemarca trimite pe dol. Buhl și Lange din biblioteca curței de la Kopenhagen, Elveția trimite pe semitistul Kaegi de la Zurich, Suedia pe arabistul Carlo Sandberg, Norvegia pe profesorul Lieblen, ambii delegați ai guvernului. România este representată prin renumitul etimolog, profesorul Halder. Italia, care posedă în Amari, Ascoli și de Gubernatistă constelațiune strălucită în orientalistică, nu va fi represintată de nici unul din ei, ci de trei sanscritiști: Signana, Guidi și Schiaparelli; iar Spania, unde Gayangos a format un număr de orientaliști și unde suna scala de la Grenada a dobândit merite însemnate în privința istoriei arabe, trimite numai pe d. Ed. Saarvedra. Rusia, care posedă în scala specială de la Petersburg, în universitatea de la Kasan, în colegiul Omsși în institutul Lazarow la Moscva minutnate așezăminte pentru știința Orientului, trimite la congres pe consilierii de stat Chawlson, Dillon și Golenitschiîn din Petersburg, pe profesorii de Rosen, Polkanow și Tiesenhausen din Eremitagiu, toți învățați renumiți. Din Orient vine pentru Grecia profesorul Papageorgios, de la Constantinopole distinsul arabist Mordtmann, primul dragoman al legațiunei germane și ziaristul turcesc Ahmed Tewfik Ebuzzia. Egipetul trimite cinci delegați supt conducerea suptsecretarului de stat al ministerului instrucțiunei Jakub pașa Amin. Din India britanică s-a anunciat patru delegați între care Hamid, Allah și Hoerule de origină austriacă; afară de denșii vor veni mai mulți învățați indigeni ai Indiei, care vor trata teme sanscrite, dar un espe interesant din India, prelatul superior al Perșilor, deși anunciat în mai multe rînduri, nu va veni. India Office e represintat prin doctorul Rost China prin generalele Teheng-Ki- Tong, secretarul ambasadei Chinese la Paris; d-eea se bucură de un mare renume literar. In ceea ce priveșce orientaliști din Austro-Ungaria, împărtășirea lor la congres corespunde cu crescânda însemnătate a monarhiei în privința orientalisticei, care posedă in Academia orientală un institut celebru și dispune la universitățile sale d un număr de catedre speciale pentru etimologia orientală, și care prin museul oriental înlesnesce cunoșcința Orientului. Etimologia comparativă și Semitica au ajuns la uă trepta înaltă, și ceia ce a indicat în timpul său Hammer-Purgstall s-a cultivat și desvoltat pe urmă în mod științific prin orientaliștii austriaci d-ni Baron Kremer (studii despre timpul Khalifilor) Barb, ambii Müller, Frederic și David Heinrich, Karabacek, Buhler, Reinisch, Zschokke, Wahrmund, Hanusz ș. a. 1. Călătorii austriac! : Henglin, Marno, Hansat, Lenz, Holub, Pollak, Kanitz, Glaser, Paulitschke și alții au făcut mari servicii explorațiunei Orientului. Abținându-ne a menționa nume proprii din marele număr al membrilor indigeni al congresului, ne mărginim a spune că din Ungaria sunt anunciați între alți învățați d-ni Vambery și Hunfalvy. Din numărul discursurilor anunțate, menționăm că temă din timpul Abasidilor tratată de d. Kremer, uă disertațiune a d-lui Karabacek despre papirus Rainer, uă altă disertațiune epigraficâ din lemen prin călătorul Glaser, una a lui Hunfalvy și una a lui Vambéry despre doui poeți ai Asiei centrale, care vor provoca un interes general. Intre conferențiarii străini se află și vă domnâ, Miss Amelia Edwards, on renumită egiptologă și descoperitare a antichităților de la Abu- Simbel, îi datorim uă operă ilustrată despre Nil. Congresul internațional al orientaliștilor s’a deschis Luni la 27 Septembre. Ședințele sale se țin în sala mare de ceremonie a Universitatei și se vor încheia Sâmbătă la 2 Octombre pe la una oră după amiazil. Viena salută de bună venire pe acești învățați veniți din tóte părțile lumei, care au devotat viața lor deslegarea celor mai vechi enigme culturale ale omenirei, și îi primesce cu ospitalitatea și cordialitatea proverbială a locuitorilor săi. GENERARELE VILLACAMPA Generarele de brigadă Villacampa, care a fost în capul insurecțiunei militare din Madrid, este un om de vrouă cinciizeci de ani, cu trăsuri energice, cu privirea cam mândra și două statură de mijloc. El a luat u parte activă la lucrările revoluționare, dar se destinsese mai dinainte ca ofițer în resbelul în contra carliștilor. Intrând în țară în urma amnistiei acordată, trăia cu fiicele lui, cu sora cea mai mare și cu fiii sei, din care unul s’a destinat carierei militare. Când generarele se puse în capul mișcării din urmă, rudele lui nu seiau de loc proiectul său, și când ele aflarâ despre prinderea lui se aflară în cea mai mare desperare. Fiicele și sora sea s’au încercat în deșert pentru a obține u audiență de la d. Sagasta și de la mareșalul Joveilar; ii s’a dat să înțelegă că nu este nici uă speranță de scăpare. Generarele Villacampa fu condus îndată sub escortă la închisorea de la San Francisco, al cărui post eși afară la sosirea lui. Mulțimea se grămădise în giurul închisorei, căci în oraș circula zgomotul că consiliul de resbel hotârîse ca generarele ca fi» esecutat chiar în apop.ți. Mulțimea nu făcu nici uă manifestațiune in trecerea generarelui. El fu închis într’uă celulă și tratat cu ore care deosibire. Va fi judecat de un consiliu de resbel compus din generali și prezidat de un ofițer care se aibă un rang mai mare decât al său. El pastrezază tăcere absolută și nu-și face nici oă ilusiune despre sorta lui. VARIETATE DIN REU NU MAI REU de Leon de Tînseau (Urmare) (1) II Când fură singuri, într’un colț retras al grădinei, Dessources se opri, și încrucișându’și brațele pe piept, și începu în aceti termeni se’și răsbune de umilirea ce’i făcuse puțin mai înainte: — Vei fi totd’auna același, neconsultând pe nimeni și având credință numai în lumina ta. Iți măriți fata, ginerele tău n’are nimic, decât speranțe; aceste speranțe consistă într’un unchiu, care locuesce la rece leghe de mine, și nu’mi spui nimic ! — îmi pare că informațiunile unui notar... — Parisianul e ce ești! Ce ’ți-a spus notarul ? Că Chevillard are douăsprezece mii de lei venit! Nu e așa ? C’a făcut testamentul său și că ’l-a depus la el ? Dar venirea vreunui copil tu n’o mai socotești ? — Are 63 de ani. Timpul căsătoriei a trecut pentru dânsul. — Ah! așa! Dar tu n’ai venit nici uă dată privirea lui, părul și dinții ? Tu n’a venit cât bea și mănâncă? N’ai auzit ce voce are ? Dar tóte acestea nu sunt nimic , deci ai cunosce pe Francoise!.... — Ei bine, ce? Vă serviture amantă ? Draceluesul acesta nu lipsesce nici unul holtei provincial."La oricine te vei duce găsesci pe Francoise asea! Admit că Chevillard dă, în toți anii, câte una sau doue mii de lei Dulcinel. Mai admit că dânsa’i fură âncă atît. In fine în cas de venire a vre unui copil.... cum cf.ici, mârturesc c’acesta ar putea so coste mai scump. Dar apoi ? Eu nu văd de ce’și ar pierde cineva capul ? Omul acesta e liber apoi d’a-și găsi plăcerea ori unde voiește s’o găsască! — Forte bine , să nu mai vorbim. Atît numai câtu nu cunoști pe Francoise. Tu uiți că Chevillard muncea via la optsprezece ani, pentru 1 leu și jumătate pe zi, plus un litru. Sole se scrie puțin, adică atât cât se’și scrie numele. De zece ani, Francoise îi ține cumpturile și’i administreză averea. Aceia ce e mai grav, e că dânsa o măresce, și’mi-e temă că asta n’o face în interesul ginerelui tău. Ea.... încântă singurătatea stăpînului său. In fine e un cordon albastru, și’ți garantez ca la Chevillard mănâncă cineva mai bine decât la oricare ministru. Acum, déci te mulțumești că testamentul se află la notar.... nu ești greu la gusturi. Tu’mi reamintești pe acele pură cască cărora scamatorul le dă să țină câte ceva într’un batistă, și cari strâng din tóte puterile. Aștaptă se vezi !•... Dessources părea din ce în ce mai strălucitor cu cât amicul său pleca capul mai mult în fața evidenței. Cu tote acestea fostul densist mai făcută obiecțiune. — Décá Chevillard nu era devotat nepotului său și decis ca să facă ceva pentru densul. zise el, pentru ce ’și ar fi impus ostenela ca să vină s’asiste la căsătorie ? — E că unde voiam s’ajungi. Vei vedea îndată pentru ce a venit. Acum îmi aduc aminte c’am audit pe bietul om plângându-se la Francoise d’un nepot al sĕu, care vegeta la Paris, care’l sdrobea cu cerutul d’ajutare. Soli tu ce’i a răspuns acea femeia deștaptă ? C’ar trebui să se scape, de dânsul însurându’l c’un fată bogată. Chevillard nevenind la tine fără ca s’asigure nimic în contract, tu n’ar fi dat pe fata lui August... și cabinetul teu. — Ai dreptate, suspină Philippin. Ai vr’un remediu ensé ? Acum că amicul său făcea apel la consiliere sale, Dessources, devenit important, intră cu sinceritate în partida Philippin. Cei doui omeni vorbiră mult timp, ca nisce adevărați camarazi, și când, după două zile, provincialul plecă la Perigueux, ultimele sale vorbe fură’: — Incunosciințază-mă când va fi timpul și voiu lucra acolo. Dumineca urmâtore, Camerot veni cu femeia lui, pentru a petrece ziua la socrâséü, ca de ordinar. Fu primit ca un câine într’un joc de popice, cu diferința asta numai că câinele tace generalmente. Philipain, în fine, nu putea să impute lui gineriscü decât un lucru : acela că nu ’i spusese ca Chevillard are un bucatáresa prea influentă. El énsé ’i dete următorul răspuns : — Dar în fine, tată, puteam eu sé divulg slăbiciunile bine-facétorului meu ? Căci el a cheltuit cu mine ca sé învăț. Socră-său ’i răspunse ca era forte bine în ceea ce priveșce studiul, dar că tatăl Chevillard s’arangiase [astfel ca sarcina vieței s’o treca altuia. E ușor, adaoga el, d’a găsi un ban în pungă, un cabinet, un clientela și pené chiar un marcă de apă de dinți, din a căreia vînzare numai îi plătesc apartamentul. Discuțiunea se ațîță și totul face să se creda ca Camerot s’ar fi dus se mănânce (1) A se vedea „Românurit“ de la 30 Septembre.