Romanulu, octombrie 1886 (Anul 30)

1886-10-01

858 era """­­■ - -----------------­ Vom însera, în numărul viitor, un alt document care confirmă pe cel de mai sus și noul și multe dovezi în sprijinul lui aduce. RUSIA ȘI BULGARIA Citim în Ziarul de Nord din Bruxelles: In Bulgaria, lucrurile nu merg cum ar trebui să mărgă, și cu tote acestea, în aprecierile nóstre, căutăm să fim cât se pote mai indulgenți- Ast­fel nu voim să privim ca ceva prea tragic manifestațiunile contrazicătorii ale Sobraniei, care a adresat tele­grame de devotament și de afecțiune atât împăratului Rusiei cât și prin­cipelui de Battenberg. De­sigur că acesta denotă uă lipsă totală de simt politic, că inteligență a situațiunei dintre cele mai mediocre. Dar trebue a ne aduce aminte că tot acesta Adu­nare era care, când principele Ale­xandru guverna încă în Bulgaria, îl hărțuia într’una împedicându’l d’a găsi mijlocul pentru a se reconcilia cu Rusia. Având în vedere asemene antecedente, modul cum Sobrania se conduce când pentru când contra pare a fi mai sculabil, și nu este cu ne­putință ca să fie și un fond de sin­ceritate în aceste demersuri paradoc­­sale. Ceea ce cise ar trebui a i se spune Adunării din Sofia este că fie­care lucru își are timpul său; că după ce a plâns în d'ajuns plecarea principelui pe care nu trebuia a’l mai revedea, trebue în fine să iasă din domenul romanțului pentru a in­tra în acela al realității; că acest joc de basculă, care dăinueșce de atâta timp, ar putea să se schimbe în co­­pilărie, și că situatiunea este forte seriosa în Bulgaria pentru ca să facă cine­va pe copilul, fie acest copil răs­­fățat sau teribil. Cestiunea abdicărei principe­lui Alecsan­dru Norddeutsche Allgemeine Zeitung, cu un aer de completă nevinovăție, se întrebă în ultimul număr care să fi fost causa care a făcut pe prin­cipele Alecsandru să abdice în mod definitiv de la tronul bulgar. Este evident, glice numitul chiar, că densul, dacă ar fi rămas în Bulgaria, ar fi putut compta aprope pe unanimitatea represintațiune a poporului, și mult mai sigur pe însuflețirea armatei bul­gurul că l’au silit marile puteri. Din potrivă, mai multe puteri mari, între cari și Porta, cât timp acesta a cre­zut în sinceritatea lui, l’au sprijinit pe față sau în ascuns, și din nici o parte, nici chiar din partea Ru­siei, nu s’a făcut nici un pas care să a I fi îngreuiat principelui rămâne­rea în Sofia. Singurul motiv pe care îl invocă aderenții principelui este aversiunea Rusiei față cu principele. Dar acesta nu este un lucru nou : principele a putut suporta cinci sau șăse ani mânia Rusiei, fără să aducă vreuă jicnire intereselor patriei sale adop­tive. Așteptăm dar, sfârșesce oficiosul german, ca fiarele care reprezintă causa Bulgarilor și a familiei Bat­tenberg, să ne spună ce motive au îndemnat pe principele să abdice. Cestiunea acesta nu va rămâne moartă. Ea se va lămuri, dăcă nu prin presă, de­sigur prin discuțiunile ce vor urma în parlamentul austro­­ungar și în Reichstagul german. Insurecțiunea militară din Madrid. Un martor ocular de cele petre­cute la gara de Miarlă-gli în noptea când a isbucnit insurecțiunea militară din Madrid, trimite Ziarului «Impar­tial» urmatorele amănunte : Serviciul meu m’a reținut la gară până la orele un­spre­ dece­s era. Plecând spre casa, întâlnii la Prado primele grupe de insurgenți cari treceu pe dinaintea Hipo­dromului, strigând : «trăiască Republica !» Intorcându-me înapoi, veglui un inspector de poliția care se ducea repede spre gara. Ajungându-l, intrarâm împreună prin ușa de la eșire. Aci, găsirăm pe pragul ușei șapte omeni armați cari vorbea cu por­tarul. Nu furăm observați de nimeni. Trecând pe dinaintea biurourilor telegrafice, le vâ­­­­jurăm ocupate de alți omeni armați cari oprea pe funcționari d’a părăsi gara. In partea despre sosirea trenurilor și’n cele’l­alte părți ale gărei totul era liniștit, operațiunile­­ zilei încetaseră și totă lumea se dusese să se culce. Pe la orele 12 sosiră primii insurgenți ai regimentului de infanteria de Garellano, cari ocupară gara. La primul moment, fu­ră mare învalmășală, căci soldații erau es­citați peste măsură și strigau cât le lua­u gura, îndată ce începu împușcarea cu trupele cari ocupau cazarma Dokurilor, insurgenții deveniră mai linișciți. După câte­va mo­mente, primiră scriea că regimentul de artilerie nu voise să se­rescule. Neputând să mai plec de acolo, fui fără voia mea martor de ce se petrecu la gară. Insurgenții aflând că generalele Pavia trimisese spre gară un batalion din regi­mentul de San­ Fernando, cel care îi co­manda dilemă pe d. Garago, șeful gărei, și îi­­ zise: «Ține gata de plecare un tren peste cinci minute». Ori­ce protestare devenind inutilă, d. Garayo chiemă pe omenii [găre] pentru a pregăti un tren care se compunea de cinci­­spre­zzece vagone de a doua și a treia cla­să. Mai mulți insurgenți se grăbiră se in­tre în ele. Mai înainte ca trenul să plece, cerută se ia ca ostatic pe d. Rubia, supt șeful de gară, în cazul când trenul ar fi oprit, în urma ordinilor primite din Ma­drid. Dar d. Rubia putu să fie găsit, și renul plecă. El­ nu se opri de­cât la Ga­­riton, pentru a mai lua alți insurgenți. D. Viana, inspectorul care era cu mine, telegrafia șefului de gară din Gariton ca să întânjieze plecarea trenului, sperând că trupele vor ajunge la timp pentru a pune mâna pe rebeli, dar persona care trebuia să primesc­ depeșa nu era acolo. Trenul ajunse la Vallecas, când batalio­nul de San Fernand, comandat de generalul brigadă Obregon intră în gară. Aceiași a­­gătiserâ trenul insurgenților pregătiră un ar­­meni cari prețul de șapte­spre­zece vagone. Focul de la cazarma Dokurilor încetase, și trupele, intrând în vagone, se îndrep­tară spre Garizon. Ele aveau în capul lor pe generalii de brigadă Obregon și Rajo și pe colonelul Linares. Eram cu dânșii Sosind la Valleca și vérfuram un vagon de mărfuri răsturnat care împedica calea- Soldații fură nevoiți se se cobore din va­gone. Șeful de gară făcu cunoscut gene­­ralului Obregon că mai mulți omeni din cavaleria care se resculase sosiseră în sat. Două­­zeci de soldați dând la uă parte vagonul, batalionul porni spre sat, care începu să fie red­ut la lumina­­ zilei. Rămăsesem la stațiunea satului cu co­misarul, d. Cordoba. După u­ jumătate de oră, batalionul se întorcea înapoi, făcând prizonieri­­ zece soldați din regimentul de Albuera. Reurcându-se în tren, se îndrep­tară spre Vilcavaro. Se făcuse­­ vinl. In­surgenții aflându-se înaintea nostru, ne pregătirăm să-i atacăm, dar în acel mo­ment re­fuzăm fâlfăind în aer uă batistă albă pusă în vârful unei săbii. Insurgenții Refusillici aȚ­ sea preda la discrețiune, batalionul primi ordinul de a trage focuri asupra lor. Insurgenții fugiră în tote păr­țile, lăsând mulți răniți cari fură făcuți prisonieri. In acel moment sosiră din Madrid m­oi ajutore de cavaleria și artileria. Atunci se organiză două colane supt or­­dinile generarului Obregon : rebelii, fiind urmăriți, fugiră spre Arganda și spre Va­­d­amandrid; îndată ce fură ajunși fură și încongiurați; și vodfénd că nu mai sunt în stare să resiste, fură constrânși să se pre­dea fără condițiune­ române. Ideile sale despre originea nostră ne sunt bine cunoscute, pentru aceea nici nu ne mirăm când­­ fiarele din Pesta ne spun că tesa ce­­ și-a ales Hunfalvy este : Cum s'a putut forma limba română. In­trucât observăm că nu de mult Hun­falvy a dovedit în Academia din Pesta că Radu Negru, reîntemeietorul Munteniei, a fost de origină maghiar, cu numele Fe­kete Rudolf. * * * Se fa­ce că cele două locuri în parchetul tribunalului de Ilfov rămase vacante prin demisiunea d-lui Vineș și înaintarea d-lui Gr. Andronescu, vor fi ocupate de d-nii Voinescu, procuror la ArgeșiU, și C. Pa­raschivescu, fost magistrat. De la manevre. Citim în Liberalul din Iași: Eri de către sora pe câmpul de la ba­riera Țuțora, unde regimentul al 4-lea de artilerie din Roman își face manevrele sale, s’a întâmplat uă nenorocire. Pe când era să se încarce un tun, din nebăgare de seină atingându-se capsula unei ghiulele lâcu pe loc explozie, omorând pe brigadierul Mar Suhar și soldatul Istrate, țipând apoi o mână sergentului Chirilă și un picior sol­datului Cojocariu, cari au fost imediat trans­portați la spitalul militar. Cei morți vor fi înmormântați mâne, iar celor răniți li se dă tóte îngrijirile spre a-i putea scote din gura morții. * * * --------- ...in ana «<■» -<tiiwn»'i~—---—-------­ SCIRI D’ALE PILEI Consiliile generale județene din totă țara sunt convocate prin decret regal pentru­­ ziua de 15 Octombre. * * * Plecarea M. S. Regelui la manevre la Slobozia s’a amânat pe­­ Ziua de 25 Sep­­tembre, după cum spun­­ fiarele oficiase. De la Slobozia Maiestatea Sea se va reîntorce și la 28 se va duce la Buzău unde va asista la manevrele de cavalerie. Acolo Suveranul, care va fi însoțit de d. generale Al. Anghelescu , ministrul de resbel, va sta două zile. * * * E. S. Kalievicî, ministrul Serbiei la Bu­­curescî, a fost numit în aceiași calitate la Atena. E. S. principțele Urusoff a reluat direc­țiunea afacerilor legațiunei ruse, înlocui­rea sea cu d. Hitrovo, fost agent diplo­matic al Rusiei la Sofia, se amână pentru cât­va timp. * * * Negociațiunile convențiunei comerciale cu Francia vor continua. *­­ * * E. S. episcopul Ghenadie al Argeșului a avut un audiență la Sinaia, la M. S. Re­gele, pentru a se hotărî­­ ziua (5 Octom­bre) și ceremonialul inaugurării catedralei de la Curtea-de-Argeș.* * * Se dă ca sigură numirea domnului B. Iorgulescu, directorele «Monitorului oficial», în locul de consilier la curtea de apel, lă­sat vacant prin mortea d-lui Dendrino. * * * Citim în «România Liberă» • La al șaptelea congres al orientaliștilor se vor ține 67 de discursuri sciintice. D. Paul Hunfalvy, membrul Academiei din Pesta, va vorbi despre formarea limbei * * * ROMANULU­I OCTOMBRE 1886 - Noua lege pentru autentificarea și le­­galizarea actelor D. Ion Rădoi, președintele tribunalulu comercial de Ilfov, a publicat sunt acum­ câte­va­­ file : «Noua lege pentru autenti­ficarea și legalizarea actelor* urmată de circulările ministeriale și de instrucțiuni și formulare redactate de d-sea. Este cunoscut că de câte­ ori uă lege noua trebuesce să se pună în aplicare, începuturile pot da naștere la confusiuni din partea acelora cari sunt chemați să o aplice. Pentru a preîntâmpina asemenea con­fusiuni cari pot avea resultate grave fiind vorba de un lege privitore la transmisiune de proprietate, neobositul președinte al tri­bunalului comercial punându-se și de asta­­data la disposițiunea publicului interesat, publicând noua lege arată mai la vale prin instrucțiuni și formulare într un mod clar modul cum acesta lege trebue aplicată. Domnul I. Rădoi arată în mod practic cum trebuesc redactate procesele-verbale de autentificare în diferte cozuri, când­­părțile scri sau nu carte, când sunt sau nu cunoscute tribunalului, când actu este scris de mâna părței sau de că altă per-OU11U« «131 Lichin K­kj w NJiCL­U ,­ legalisarea unui act de către diferitele autorități competiate , de formele unui testament și ale unui act sub­ semnatură privată. Acesta scriere este folositare atât pen­tru particulari cari vor s­i mai bine să împlinescă tote formalitățile cerute, cât și pentru autoritățile chiemate a aplica noua lege, cari adesea ori se găsesc încurcate în fața unui articol de lege mai mult sau mai puțin obscur. Congresul internațional al orientaliș­­tilor la Viena .­ ­Cu întrebuințarea unui articol al domnului C. de Vin­­centi, publicat în «Neue freie Presse» Astăzizi la 27 Septembre s’adună la Viena al șaptelea congres internațional al Orientaliștilor. De la 1869 s’au ținut în intervaluri de trei ani șase asemene con­grese stiințifice și anume : la Paris, Londra, Petersburg, Florența, Berlin și Leyden. Congresul a adoptat, conform cu stipula­­țiunea celui după urm­a, împărțirea in 5 secțiuni, adică : cea semitică, cu două sub­­divisiuni, care cuprinde limba arabă cu li­teratura Islamului și cele­l­alte limbi semi­tice (ebraică, siriacă, etiopică, caldeică și asiriană cu cunoscința ieroglifilor) ; sec­țiunea ari­ă, cuprind­ând limbile iranice și indice cu escepțiunea celei dravidice în Dekkan ; cea africano-egiptiană; cea asia­tică al Asiei centrale și orientale, și’n fine cea malaică-polinesiană. Fie­care din aceste secțiuni își alege biuroul său spe­cial și ficseza ordina de a zi în privința lu­­crurilor sale sciințifice. Pene acum s’au a­­nunțat șapte-greci discursuri. Limbele ofi­ciale ale discuțiunilor sunt : germană, francesâ, englesă, italiană și — de se va cere — latina, fără case a esclude lim­bele orientale. Dovadă despre acesta este ca doui membrii însemnați ai ministerului in­strucțiunei din Egipt vor ținea discursuri în limba arabă. Tote discuțiunile congre­sului se vor publica de comisiunea orga­­nisatore. Unele cestiuni se reivesc la fie­care congres, ast­fel este spre exemplu in­teresanta cestiune sumeriană sau acadicâ, pusă pentru prima ora la Paris de D. Ju­les Oppert, care s’atinge d’uâ a doua scriere ieroglifică, întrebuințată d’un po­por primitiv de la care a isvorît limba și cultura Asirienilor. Pe de acum activitatea congreselor O­­rientaliștilor s’a mărginit la apropierea re­ciprocă a membrilor, la stabilirea unei co­legialități între dânșii, la discuțiunea­ di­­­­feritelor opiniuni atingătore de cestiuni di­­­­ficile, controversate sau nouă, precum și la publicațiunile șciințifice în privința o­­rientalisticei. Ast­fel s’a rupt cercul iso­­lării și acum învățații orientaliști pot în­drept­a activitatea lor la scopuri comune și practice, curat șciințifice. Comitatul con­gresului, care cuprinde somitățile științei orientale, a lucrat cuuâ înțelegere mai pre­sus de ori-ce laudă. împărtășirea indige­nilor și străinilor este numerosă și stră­lucită ; peste 400 orientaliști se vor a­­duna la Viena, de­și vom avea a regreta lipsa multora care se bucură de un renume universal. Programul fagodiesce óspilor celebrii dă primire demnă, la care se vor­­ împărtăși curtea imperială în persona ar­­h­iducelui-protector, guvernul în persona ministrului instrucțiunii, orașul în persona primarului, știința prin corpul profesoral al Universității. Multe guverne, multe corporațiuni și so­cietăți de învățați au trimis delegații­lor. Germania este mai numeros representata. de la Berlin salutăm pe­ indiologul A. We­ber, celebrul cunoscător al Vedelor și pe asiriologul Schrader. Regretăm că cel dan­tem­ etiopist, fostul președinte al congre­sului de la Berlin, d.­­Diilmann este po­prit a veni. Lipsea a trimis, afară de Nesto­­rul esplorărei Orientului,­pe președintele so­­cietatei orientale de acolo, d. Enric Fles­­c­her, ajuns în vârsta de 86 ani și amic intim al lui Silvestre de Sacy, pe d-nii Guthe, Windisch și pe distinsul, cunoscă­tor de ieroglife Frederic Delitzsch. Ca de­legat, al Sacsoniei va funcționa cunoscutul antropolog de Gabelentz. De la Munich vine sanscritistul Kuhn, delegat al guver­nului, care ’și a făcut­ în Germania un bun renume prin studiile sale a limbei «Făli» Și semitistul Fritz Hemmel; de la Erlangen vine bătrînul Spiegel, fondatorul studiului «Fali» în Germania; de la Wü­r­­zburg profesorul Jolly, amândoui ca re­­presintanți ai guvernului. Wü­rtemburgul trimite ca delegaț guvernamentală două înve­li de la Tübingen: pe bibliotecarul Roth­­un eminent sanscritist care în colabo­rare cu Bohtlingk a publicat marele dic­ționar sanscrit, și pe semitistul Socin, ex­­­ploratorul țârilor Eufratului. Din Alsacia- Lorena s’au delegat doui învățați de dis­­tincțiune d-nn­ Dumichen și Noldeke; aces­tui din urmă, un ilustru semitist, datorim cele d’a tlei noțiuni de secta Mandea (creș­tini ioaniți) la Eufrat; el se ocupă actual­mente cu descifrarea inscripțiunilor ara­­meice și nabateice, pe care Julius Euting le-a adus cu mari pericole din Arabia sep­tentrională, pe când tovarășul său Huber a fost ucis. fri­d. Euting va asista la con­jus a­nii 1 miti 1 si Eis fi»­ |7!3 la Heidelberg reprezintă Egiptologia germana, care a perdut pe Lepsius. D-nii Brugsch și Ebers vor lipsi de la congres. Explora­­torii Africei d-nii Rohu­s și Schweinfurth vor lipsi și ei. Born va fi representat prin d. Prüm, Göttingen prin d. Kielhorn și Hamburgul prin d. Klamroth. Republica francezâ a delegat pe mem­brul institutului Charles Scheter, pe renu­mitul cunoscător al antichităților sabebcel Halévy, care a explorat Nehșranul Ara­­biei meridionale, și pe ingeniosul tradu­cător de ieroglife Jules Oppert. Egiptolo­gul M­­aspero, succesorul lui Mariet­­e în di­recțiunea museului Bulak, profesorul De­­renbourg, bibliotecarul Feer, sinologii Croi­­zier și Léon de Rosny, sanscritistul Grer­­mont-Ganneau, d-nii Barbier, de Meynard și un mare număr de învățați vor repre­­senta cu onore orientalistică francesâ, ia­rîrndurile lor se aflâ și un Napoleonid, prin­cipele Roland Bonaparte, care va trata la congres uă temă limbisticâ din Guinea Nouă. 11 Participarea Englitezei la congres nu co­respunde cu posițiunea s­a în Orient. U­­niversitatea de la Oxford anunciase pe in­­dologul și etimologul anglo-german Max Muller, care era se vorbesca despre cro­nologia indică, d-sea case a făcut scuseie sele motivate prin martea subită a fiicei sale. Asemene va lipsi indologul Williams; în locul lor se trimite de la Oxord cunos­cătorul limbei persane și evraistul Maedo­­nel­. Domnul Ezile al c­legiului Wales va ține un discurs asupra unei mese persa­ne. British­ Museum este reprezentat de d. North­gook și Etimologia universală orien­tată de d. Robert Gust. Din America sep­tentrională s-a anunciat între alții evreis­­tul­ Briggs, asiriologul Haupt și sanscritistul Leland, care va vorbi despre limba țiga­nilor. Din Olanda vor veni orientaliștii : de Goete, Pleyte, Tiele, Schlegel și Snouck- Hurgronje; acest din urmă a făcut calato­rii interesante în Arabia și a fost, acum doui ani, la Mekka. Belgia va fi represen­tatâ de profesorii Harlem și Samy. Dane­marca trimite pe dol. Buhl și Lange din biblioteca curței de la Kopenhagen, Elve­ția trimite pe semitistul Kaegi de la Zu­rich, Suedia pe arabistul Carlo Sandberg, Norvegia pe profesorul Lieble­n, ambii de­legați ai guvernului. România este repre­sentată prin renum­itul etimolog, profesorul Halder. Italia, care posedă în Amari, As­­coli și de Gubernatis­tă constelațiune stră­lucită în orientalistică, nu va fi represin­tată de nici unul din ei, ci de trei sans­­critiști: Signana, Guidi și Schiaparelli; iar Spania, unde Gayangos a format un nu­­măr de orientaliști și unde suna scala de la Grenada a dobândit merite însemnate în privința istoriei arabe, trimite numai pe d. Ed. Saarvedra. Rusia, care posedă în scala specială de la Petersburg, în uni­versitatea de la Kasan, în colegiul Oms­­și în institutul Lazarow la Moscva minut­nate așezăminte pentru știința Orientului, trimite la congres pe consilierii de stat Chawlson, Dillon și Golenitschiîn din Pe­tersburg, pe profesorii de Rosen, Polka­­now și Tiesenhausen din Eremitagiu, toți învățați renumiți. Din Orient vine pentru Grecia profeso­rul Papageorgios, de la Constantinopole distinsul arabist Mordtmann, primul dra­goman al legațiunei germane și­­ ziaristul turcesc Ah­med Tewfi­k Ebuzzia. Egipetul trimite cinci delegați supt conducerea supt­­secretarului de stat al ministerului instruc­­țiunei Jakub pașa Am­in. Din India brita­nică s-a anunciat patru delegați între ca­re Hamid, Allah și Hoerule de origină au­striacă; afară de denșii vor veni mai mulți învățați indigeni ai Indiei, care vor trata teme sanscrite, dar un espe interesant din India, prelatul superior al Perșilor, de­și anunciat în mai multe rînduri, nu va ve­ni. India­ Office e represintat prin doctorul Rost China prin generalele Teheng-Ki- Tong, secretarul ambasadei Chinese la Pa­ris; d-eea se bucură de un mare renume literar. In ceea ce priveșce orientaliș­ti din A­­ustro-Ungaria, împărtășirea lor la congres corespunde cu crescânda însemnătate a monarh­iei în privința orientalisticei, care posedă in Academia orientală un institut celebru și dispune la universitățile sale d un număr de catedre speciale pentru e­­timologia orientală, și care prin museul oriental înlesnesce cunoșcința Orientului. Etimologia comparativă și Semitica au a­­juns la uă trepta înaltă, și ceia ce a indi­cat în timpul său Hammer-Purgstall s-a cultivat și desvoltat pe urmă în mod ști­ințific prin orientaliștii austriaci d-ni­ Ba­ron Kremer (studii despre timpul Khalifi­­lor) Barb, ambii Müller, Frederic și David Heinrich, Karabacek, Buhler, Reinisch, Zschokke, Wahrmund, Hanusz ș. a. 1. Că­lătorii austriac! : Henglin, Marno, Hansat, Lenz, Holub, Pollak, Kanitz, Glaser, Pau­­litschke și alții au făcut mari servicii ex­­plorațiunei Orientului. Abținându-ne a men­ționa nume proprii din marele număr al membrilor indigeni al congresului, ne măr­ginim a spune că din Ungaria sunt anun­­ciați între alți învățați d-ni­ Vambery și Hunfalvy. Din numărul discursurilor anun­țate, menționăm că temă din timpul Aba­­sidilor tratată de d. Kremer, uă di­serta­­țiune a d-lui Karabacek despre papirus Rainer, uă altă disertațiune epigraficâ din lemen prin călătorul Glaser, una a lui Hunfalvy și una a lui Vambéry despre doui poeți ai Asiei centrale, care vor pro­voca un interes general. Intre conferen­țiarii străini se află și vă domnâ, Miss A­­melia Edwards, on renumită egiptologă și descoperitare a antichităților de la Abu- Simbel, îi datorim uă operă ilustrată des­pre Nil. Congresul internațional al orientaliștilor s’a deschis Luni la 27 Septembre. Ședin­țele sale se țin în sala mare de ceremo­nie a Universitatei și se vor încheia Sâm­bătă la 2 Octombre pe la una oră după amiazil. Viena salută de bună venire pe a­­cești învățați veniți din tóte părțile lumei, care au devotat viața lor deslegarea celor mai vechi enigme culturale ale omenirei, și îi primesce cu ospitalitatea și cordiali­tatea proverbială a locuitorilor săi. GENERARELE VILLACAMPA Generarele de brigadă Villacampa, care a fost în capul insurecțiunei militare din Madrid, este un om de vrouă cinci­izeci de ani, cu trăsuri energice, cu privirea cam mândra și do­uă statură de mi­jloc. El a luat u­ parte activă la lucrările revolu­ționare, dar se destinsese mai dinainte ca ofițer în resbelul în contra carliștilor. In­trând în țară în urma amnistiei acordată, trăia cu fiicele lui, cu sora cea mai mare și cu fiii sei, din care unul s’a destinat carierei militare. Când generarele se puse în capul mișcării din urmă, rudele lui nu seiau de loc proiectul său, și când ele a­­flarâ despre prinderea lui se aflară în cea mai mare desperare. Fiicele și sora sea s’au încercat în deșert pentru a obține u­ audiență de la d. Sagasta și de la mare­șalul Joveilar; ii s’a dat să înțelegă că nu este nici uă speranță de scăpare. Generarele Villacampa fu condus îndată sub escortă la închisorea de la San­ Fran­­cisco, al cărui post eși afară la sosirea lui. Mulțimea se grămădise în giurul în­­chisorei, căci în oraș circula zgomotul că consiliul de resbel hotârîse ca generarele ca fi» esecutat chiar în apop.­ți. Mulțimea nu făcu nici uă manifestațiune in trecerea generarelui. El fu închis într’uă celulă și tratat cu ore care deosibire. Va fi judecat de un consiliu de resbel compus din ge­nerali și prezidat de un ofițer care se aibă un rang mai mare de­cât al său. El pas­­treza­ză tăcere absolută și nu-și face nici oă ilusiune despre sorta lui. V­ARIETATE DIN REU NU MAI REU de Leon de Tînseau (Urmare) (1)­ II Când fură singuri, într’un colț retras al grădinei, Dessources se opri, și încruci­­șându’și brațele pe piept, și începu în ace­ti termeni se’și răsbune de umilirea ce’i făcuse puțin mai înainte: — Vei fi tot­d’a­una același, neconsul­tând pe nimeni și având credință numai în lumina ta. Iți măriți fata, ginerele tău n’are nimic, de­cât speranțe; aceste spe­ranțe consistă într’un unchiu, care locu­­esce la­­ rece leghe de mine, și nu’mi spui nimic ! — îmi pare că informațiunile unui notar... — Parisianul e ce ești! Ce ’ți-a spus no­tarul ? Că Chevillard are două­spre­zece mii de lei venit! Nu e așa ? C’a făcut testamentul său și că ’l-a depus la el ? Dar venirea vre­unui copil tu n’o mai socotești ? — Are 63 de ani. Timpul căsătoriei a trecut pentru dânsul. — Ah! așa! Dar tu n’ai ve­nit nici uă dată privirea lui, părul și dinții ? Tu n’a venit cât bea și mănâncă? N’ai auzit ce voce are ? Dar tóte acestea nu sunt nimic , deci ai cunosce pe Francoise!.... — Ei bine, ce? Vă serviture amantă ? Drace­­­lues­ul acesta nu lipsesce nici unul holtei provincial."La ori­cine te vei duce găsesci pe Francoise a­sea! Admit că Chevillard dă, în toți anii, câte una sau doue mii de lei Dulcinel. Mai admit că dânsa’i fură âncă atît. In fine în cas de venire a vre­ unui copil.... cum cf.ici, mâr­­turesc c’acesta ar putea so coste mai scump. Dar apoi ? Eu nu văd de ce’și ar pierde cine­va capul ? Omul acesta e liber apoi d’a-și găsi plăcerea ori unde voiește s’o găsască! — Forte bine , să nu mai vorbim. Atît numai câ­tu nu cunoști pe Francoise. Tu uiți că Chevillard muncea via la opt­sprezece ani, pentru 1 leu și jumătate pe zi, plus un litru. Sole se scrie puțin, adică atât cât se’și scrie numele. De zece ani, Francoise îi ține cumpturile și’i adminis­­treză averea. Aceia ce e mai grav, e că dânsa o măresce, și’mi-e temă că asta n’o face în interesul ginerelui tău. Ea.... încântă singurătatea stăpînului său. In fine e un cordon albastru, și’ți garantez ca la Chevillard mănâncă cine­va mai bine de­cât la ori­care ministru. Acum, déci te mulțumești că testamentul se află la notar.... nu ești greu la gusturi. Tu’mi reamintești pe acele pură cască cărora scamatorul le dă să țină câte ceva într’un batistă, și cari strâng din tóte puterile. Aștaptă se vezi !•... Dessources părea din ce în ce mai stră­lucitor cu cât amicul său pleca capul mai mult în fața evidenței. Cu tote acestea fos­tul densist­ mai făcu­tă obiecțiune. — Décá Chevillard nu era devotat ne­potului său și decis ca să facă ceva pen­tru densul. zise el, pentru ce ’și ar fi im­pus ostenela ca să vină s’asiste la căsă­torie ? — E că unde voiam s’ajungi. Vei vedea îndată pentru ce a venit. Acum îmi aduc aminte c’am audit pe bietul om plângân­­du-se la Francoise d’un nepot al sĕu, care vegeta la Paris, care’l sdrobea cu cerutul d’ajutare. Soli tu ce’i a răspuns acea fe­meia deștaptă ? C’ar trebui să se scape, de dânsul însurându’l c’un fată bogată. Chevillard ne­venind la tine fără ca s’a­­sigure nimic în contract, tu n’ar fi dat pe fata lui August... și cabinetul teu. — Ai dreptate, suspină Philippin. Ai vr’un remediu ensé ? Acum că amicul său făcea apel la con­­siliere sale, Dessources, devenit important, intră cu sinceritate în partida Philippin. Cei doui omeni vorbiră mult timp, ca nis­­ce adevărați camarazi, și când, după două zile, provincialul plecă la Perigueux, ulti­mele sale vorbe fură’: — Incunosciințază-mă când va fi tim­pul și voiu lucra acolo. Dumineca urmâtore, Camerot veni cu fe­meia lui, pentru a petrece ziua la socrâ­­séü, ca de ordinar. Fu primit ca un câine într’un joc de popice, cu diferința asta nu­mai că câinele tace generalmente. Phili­pain, în fine, nu putea să impute lui gi­­neri­scü de­cât un lucru : acela că nu ’i spusese ca Chevillard are un bucatáresa prea influentă. El énsé ’i dete următorul răspuns : — Dar în fine, tată, puteam eu sé di­vulg slăbiciunile bine-facétorului meu ? Căci el a cheltuit cu mine ca sé învăț. Socră-său ’i răspunse ca era forte bine în ceea ce priveșce studiul, dar că tatăl Chevillard s’arangiase [ast­fel ca sarcina vieței s’o treca altuia. E ușor, adaoga el, d’a găsi un ban în pungă, un cabinet, un clientela și pené chiar un marcă de apă de dinți, din a că­reia vînzare numai îi plătesc­ aparta­mentul. Discuțiunea se ațîță și totul face să se creda ca Camerot s’ar fi dus se mănânce (1) A se vedea „Românurit“ de la 30 Sep­tembre.

Next