Romanulu, octombrie 1886 (Anul 30)

1886-10-24

988 Causa este că două persone s’au pre­­sintat la desinator și după un interoga­tor sever l’a amenințat și i-a rupt dese­nul.­­Ziarele guvernamentale di­e Epoca, vor anunța mâine că poliția este cu totul stră­ină de acesta faptă. Garantăm cnse că culpabilii nu vor fi descoperiți. GESTIUNEA SOCIALA In tóte împr­egiurările când haina de astădi a societăței a strâns’o de gât ne­­lăsându-i libere mișcările, când lupta din­tre clase era destul de vâditâ, lăsând lim­pede se se cunoscu că acesta alcătuire nu mai póte merge—acei din fruntea Statu­lui vecinie au bolborosit vorbele: «Nu e­­xista cestiune socială la noi». Aceste cu­vinte au fost rostite de cârmuitorii di­feritelor țări din Europa ca Francia, En­­gliteza, Germania, unde se scie că indus­tria mare aruncă pe strade sute și mii de proletari. Cârmuitorii statului român, și ei la rân­dul lor, când se ridică cestiunea socială în țară, strig că ea nu póte avea loc «la noi», unde nu exista industrie — și d-lor sunt atât de consecvenți și iubitori de țară în­cât, de­și presimțesc că înființarea industriei ar mări numarul proletarilor, to­tuși stătue și chiar luptă pentru înflori­rea ei. Fără a mai discuta de astă dată dacá este sau nu la noi cestiune socială, când doctorii ocârmuireî raportesă, ca țăranii mai nu mor, «mai nu cad de a piciorele» cum glăsuește un gh­ar boeresc—din pri­cina femei și a bólelor, și când ii se ia acestora °­io din produsul muncei lor de către acel ce au în ale lor mâni capital în bani și mașini,—vom­ face uu întrebare stâpânitorilor: «Ce socot d-lor că sunt gre­vele care acum câte­va luni au isbucnit în câte­va fabrici de la noi, precum și a­­cele ce asta gli­­ dau de lucru poliției din capitală?—Să fie őre­uă jucărie, uâ glu­mă făcută de lucrătorii care nu mai scrii cum se-și petrecâ vremea ? Ori e un semn al nedreptei alcătuiri a societăței, un semn că cestiunea socială, trăeșce și în acesta țară—Belgia a Orientului—și câ­t și ridică câte­va­ datâ capul pentru a dice stăpâni­lor : «Va sosi vremea când cel ce sufer, vor striga destul». Grevele din Bucuresci de zilele trecute, ne au arâtat încâ­tă­dată cât prețuesce în ochii stăpânilor frumosele vorbe de: «libertate­a muncei», «egalitate» etc. Po­liția cu putere se încerca să ducă la lu­cru pe acei cari credeau că li se dă prea puțin de patroni, pentru munca ce el în­­trebuințază și cari simțeau cum aceștia îl esploateza în un chip revoltător. Aceste greve ne au arătat, că munci­torii la cas de nevoe sciü sé se ajute unii pe alții și că într’uă vreme ar fi în stare se urmeze cu greva chiar septemâni în­tregi. Dacă dânșii s’ar uni în corporații —cum arâtam în un No. trecut al­­ haru­lui—n’ar mai servi de unélta stăpânilor care huzuresc acum, sciind că marfă de acesta găseșce cât de multă și cu preț cât de eftin. Grevele tipografilor ne a mai arătat că e forte cu putință ca în curând capitalele nóstre să aibă priveliștea ce o au atât de des capitalele strâm­atăței, unde sute și mii de lucratori—cari nu voesc să mai lucreze din pricina micului preț ce li se dau, a o­­relor de muncă prea­ multe, etc.,—se întind în lungi coline amenințâtore cerând de la cei puternici a­le lor «[drepturi răpite, sau­nând stomacul, vecinicul dușman al celui nevoiași, le cere de mâncare, strigă celor surori «daține-ne pâne! daține pâne !» Dacă cei din fruntea Statului ar avea dragoste pentru țară, iar nu numai pentru clasa din care fac parte,—ved­ind cele ce se petrec în Bucuresci, în loc să trimită soldații cu puscile care să amenințe pe cei esploatați,—s’ar pune să schimbe starea mizerabila a celor cari sufer, ascultând plângerile lor, drepte, făcând să înceteze un așa tristă stare de lucruri. Eu unul, sciind ce fac în tóte împre­­giurările ca acestea stăpânii, și nici n’au cum face alt­fel, când sunt în joc intere­sele lor proprii sau ale clasei lor, îndem­năm pe muncitori și de astă-dată să nu aș­tepte nimic de la cei de sus, ‘‘să­ fie veș­nic uniți cum au fost acuma, * se’și ceva cu curaj tot-d’a­una drepturile lor, nepa­­sându-le de amenințările celor mai tari, și se nu uite că’n ei «e nimér și putere» — cum le spune Eminescu—și că mai de grabă ori mai târziu, vor eși la iveală a­le dreptăței zori. _____­­Lupta­ /"'"Ghegheca,­ Milan și Lascar și Alecu Catargiu, de gi­neri și de nepoți. * * * Joi, la 81/* ore sera, în biserica Crețu­­lescu, s-a celebrat căsătoria d-sorel Sofia Lapati cu d. sub-locotenent Victor Lupu. Nași erau d. și d-na colonel Marian- Dimitrescu. Tinora miresa era forte fru­­mosâ. Purta­uâ rochie de satin albă ca zăpada. Biserica era prea mică ca se conțină totă lumea care venise să salute pe funii mici. Tot în acea sera, la Teatrul Național, s’a jucat «Nevasta lui Socrate» și în locul lui «Sulivan» «Sfredelul Dracului». Tote lojele erau ocupate, și într’un mod atrăgător. Printre cele mai elegante se sa­lutăm pe d-na Olmazu, născută Trifu, pe d-na Gristescu, pe d-na Maria Ciocârlan, pe d-na G. Lahovary cu d-șorele Crețeanu și Lahovary, pe d-na C. Ionescu, pe d-na Algiu, pe d-na Candiano etc. După spectacol mai toți s’au strămutat la Capșa, unde s’a inaugurat salonul cel mare de iarnă. La Orfeu orchestra de dame continuă a atrage multa lume. A reînviat un café-chantant, Edenul. Nu­ se mai cere cu talerul. S’a pus in­trarea un franc. Lumea e cam ecsotica ca și cântărețele. Peste­­ Ji la 7 ore a fost un mare prânz la d-na Elisa Milu în deliciosul său apar­­­tament din calea Victoriei. Printre conviv, erau d-na Maria Crețeanu, d. și d-na Gr. Lahovari, d. C. Beldiman, d. A. Moruzi, d. N. Bibescu, d-na A. Florescu, d. D. Moruzi, d. I. Crețeanu, d. Gr. Șuțu etc. Festinul era demn de lucrul și ospeții T-au făcut multă onore. D-na Millu va începe recepțiunile fire oolok cu începere de Marți 1 Noembre. Timpul fiind forte frumos plimbarea la șosea de la 3 la 5 ore este în totă splen­­dorea ei. In tote­­ filele se vede oă mare procesiune de trăsuri. * Sicriul principelui Brâncoveanu a fost expus două file în salonul cel mare din ospețul său din avenue Hoche. El dispărea sub coróne și flori. Porta, scara și salo­­nele erau îmbrăcate în negru. Candela­brele, policandrele și girondele se ardeau în permanență. Catafalcul era splendid. In aceste două­­ file registrele de înscri­ere depuse la portar au fost acoperite de numele cele mai înalte. Ceremonia funebră s’a făcut Luni 6 Octombre la 11 ore (fiua­la biserica rusesca din strada Daru, în mijlocul unui numeros public. înmormântarea definitivă în țară se va face peste 3 luni, la moșia Brâncoveni. Claymoor, sau cari se vor înființa, vor fi parte interni, parte esterni; totuși statul nu va fi obli­gat a înființa internate pe lângă aceste licee, de­cât numai când numărul elevilor din județ și din județele învecinate va fi minimum de 40, și când în acelaș timp locurile internilor din cele­l­alte licee vor fi ocupate în complet. Toți elevii interni vor fi români. In fie­care internat internii vor fi parte stipendiști ai statului, parte solvenți. Nu­mărul stipendiștilor în ori­cari cas nu va putea fi mai mic de jumătate din numărul total al internilor acelei școli. Stipendiștii se vor primi prin concurs; pentru înscrierea solvenților se vor aplica la disposițiunile art. 154. și 155. CAP. IV. Despre profesori. SECȚIUNEA I. Recrutarea și numirea profesorilor secundari. Art. 166. Personalul didactic pentru g­im­­nasiile și liceele clasice și reale de băeți și cele de fete se formezá în scalele nor­­male superiore de pe lângă Universități, astă­­ ji în ființă. Efectivul acestor scule se va spori, pentru a le pune în proporțiune cu nevoile actuale ale învățămîntulu­i­,se va menține în urmă la nivelul trebuite­lor curente. Art. 167. Pentru formarea personalului didactic al sculelor centrale și estem­ate­­lor secundare de fete, se vor institui două scule normale superiore de fete, una în Bucuresci și alta în Iași. Elevele acestei scóle vor fi Române; ele vor fi fete interne, parte stipendiste, parte solvente. Ele vor trebui să aibă diploma de absolvire a unei scule secundare de fete, sau a unei scole normale primare de institutare. La finele cursului, absolventele școlii normale superiore vor trece un esamen general, pentru diplomă. Art. 168. Numirea personalului didactic secundar se face prin concurs trecut Îna­intea unor jurii esaminatare instituite la cele două universități, câte două jurii pen­tru tote catedrele de aceiași materie și de acelaș grad, unul din jurii funcționând în Bucuresci și altul în Iași. Art. 169. Pentru ocuparea locurilor va­cante de profesor sau profesore la gim­­nasiile și liceele clasice sau reale de băeți și de fete, la seminarii, la esternatele se­cundare și la scalele centrale de fete, ju­riile examinatare se vor compune fie­care­ din câte trei profesori de universități, aleși de consiliul facultăților respective. Ministrul va numi pe unul din ei președinte. In același n­od se vor compune juriile examinatare pentru catedrele de învăță­­mînt general de la cele­l­alte scale secun­dare , iar pentru catedrele de specialității de la aceste din urmă scule ele se vor­ compune din trei profesori speciali, numiți de Ministru, după avisul consiliului perma­nent, dintre profesorii secundari de spe­cialitățile corespunfietare. Art. 170. Pentru locurile vacante de maeștrii și maestre de la tote sculele se­cundare­ juriile examinatare se vor com­pune din trei profesori sau maeștrii spe­cialiști, numiți de ministru, după avisul consiliului permanent, dintre care unul desemnat ca președinte. Art. 171. Aceste comisiuni vor funcți­ona pe fie­care an de la 15 Mai până la 1 Iunie. Art. 172. Condițiunile de admisibilitate la concurs pe lângă cele preve­eute la art. 101 lit. a, b și c. sunt: a) Pentru candidații la on catedră de gimnașii și licee, clasice sau reale, semi­narii, precum și pentru candidații la ca­tedrele de ínve[ämínt general din cele­l’alte scale secundare, — licența în ramura de învățămînt respectivă și certificat de ab­solvirea unui curs complet de pedagogie la un universitate ; b) Pentru candidații la un catedră de la estennatele secundare și scólele centra­le de fete, — diploma de absolvire a unei scale normale superiore, sau, în lipsă, di­ploma de absolvire a unui liceu clasic sau real. c) Pentru candidații la catedrele speciale de la cele­l­alte scale secundare, diploma de la ua scola superiora speciala respectivă ; d) Pentru candidații de măiestrii la cate­drele de pictură sculptură, gravură, desemn,„ caligrafie, musică, gimnastică și lucru de mână, — diploma de la scala profesională respectivă sau, în lipsă, să se fi distins prin lucrări artistice bine recunoscute în specialitatea respectivă. .Art. 173. Locurile vacante la școlile se­cundare se îndeplinesc de către Ministru, până la concurs, prin suplinitori luați după recomandarea motivată a consiliului per­manent, cu preferință dintre membrii cor­pului didactic al școlii, unde se ivesce va­canță, sau a unei alte școli similare din același oraș, și, în lipsă, dintre persone afară din corpul didactic, cari întrunesc condițiunile de a putea fi admiși la con­curs pentru locul vacant. Art. 174. In lipsă de suplinitori, cari se implinesca condițiunile preveglute la art. 173, o catedră vacantă se va putea da în suplinire unui absolvent al facultății res­pective. Numirile pentru aceste supliniri nu se vor putea face fără, a se consulta mai întâiü consiliul facultății unde aspi­rantul ’și a făcut studiile. Art. 175. Profesorii și măiestrii de am­­bele­ sexe de curs secundar, cu titlul pro­­visoriu sau definitiv, cari au fost numiți conform acestei legi, precum și cei numiți sub regimul legilor anteriore, pot ocupa prin deosebit concurs și alte catedre la a­­ceiași școlă sau la u o altă școlă din ace­lași oraș, dacă împlinesc condițiunile ce­rute de acesta lege pentru ocuparea aces­tor catedre. Art. 176. Candidații, recomandați de ju­riile examinatore se numesc profesori și și maeștrii cu titlu provisoriu, prin deci­­siune ministerială, iar după că funcționa­re neîntreruptă de trei ani de­­ file, se vor numi de drept cu titlu definitiv prin decret regal. Pedepsa prevăzută ,la art. 117 lit. d. pote întârzia cu un an numirea definitivă a unul profesor sau măiestru. Art. 177. Profesorii și măiestrii cu titlu provisoriu sau definitiv, cari au încetat de a funcționa prin retragere de bună voie, se pot rechema în funcțiune de către mi­nistru , după avisum­­ent , la­să catedră consiliului permi­de același grad și de aceiași materie ca acela pe care a părăsit’o și cu aceleași drepturi pe cari le avea în momentul încetării de a funcționa, cu condițiunea ca se nu fi tre­cut mai mult de trei ani de la eșirea din funcțiune. Art. 178. Profesorii și măiestrii cu titlu provisoriu sau definitiv pot, după a lor cerere espresa și cu învoirea consiliului permanent, fi transferați cu aceleași drep­turi, pe cari le au la uă catedră identică și de același grad cu acea pe care o o­­cupă. Transferarea celor provisorii se face prin decisiune ministrială, acelor definitivi prin decret regal. Art. 179. Disposițiunile preved­ute la art. 102, 107, 108, 110 și 111 din presenta lege, relative la concursuri, se aplică și pentru profesorii secundari. (Va urma) I­­ x I E­N .A. Isoarele stricarei aerului din locuințe. Ventilațiunea naturală și artificială. Am arătat în mai multe rânduri că în locuințele nóstre n’avem de nimic alt­ceva mai multă trebuință ca de aer curat. In teorie toți împărtășim acesta părere, dar în practică prea puțini o esecutam. Din contra prin rea deprindere și prin educa­­țiune greșită mulți omeni, mai ales dom­­nele și scriitorii, par a privi în aerul liber d’afară un dușman, ce trebue oprit d’a intra în casă, și a crede că aerul închis și stricat din casă este prietenul sănătății lor. Din norocire natura a îngrijit ca ae­rul, prin finețea sea, se put­ pătrunde cu ușurință în interiorul caselor prin pereți și prin crăpăturile ferestrelor și ușilor, și se ne­silesca ast­fel a profita de bunătatea sea. Ar fi val de noi, decâ nu s’ar întâm­pla acéstà primenire nesimțită a aerului, căci décâ n’ar exista acésta ventilațiune naturală, décâ în casele nóstre am fi în­­tr’adevĕr închiși ermeticesce, atunci din causa că casele particulare de ordinar nu au aparate pentru ventilațiune artificială, am deveni într’uă singură nópte victimele lipsei de aer. Pe când case noi nu putem opri aerul curat d’afară de a intra în locuințele nós­tre, pe atunci noi putem viola sau strica aerul din interiorul camerelor, ba suntem încă prea risipitori în privința mijloacelor, prin cari stricăm aerul. Isvarele stricarei aerului sunt felurile: aburii de apă, ga­­zurile pu­turose ce vin de la umblători, grajduri și canaluri; unele mobile și obi­ecte împodobitore ; apoi productele arderei materialului de încălzit și de luminat, pre­cum și a tutunului; și în fine substanțele volatile și mirositore ce se desvoltă prin respirațiunea și prin transpirațiunea ome­­nilor și animalelor. Am arătat cu altă ocasiune cât de vă­tămător este aerul umed din case, prove­nit din egrasia pereților, și n’am lipsit a pune în vederea cititorilor mijilocele de a încon­iura acest mare defect al multor case. Tot așa de vătămători sunt și abu­rii de apă și de alte lichide, ce se des­­voltă la spălarea rufelor, gătirea bucatelor și practicarea mai multor industrii, la cari se întrebuințără diferite lichide. Este deci de neapărată trebuință pentru păstrarea sănătății ca în camerele de locuit sau de dormit pereții să fie bine uscați și să fie văruiți sau văpsiți fără ulei­, să nu se permită spălarea și uscarea rufelor, nici gătirea bucatelor, precum nici practicarea vre­unei meserii, la care se întrebuințază vre­un lichid în cantitate mare. Nu mai puțin vătămător este și praful de tot felul, atât praful ce se adună pe pereți și pe pardosela, ce se pote ușor depărta prin măturare și prin ștergere cu pete ce ude, cât și pulberea ce se formeza în ateliere și prăvălii la fărîmarea, măci­narea și pulverisarea multor substanțe ce se întrebuințăză la diferite meserii, din care causa să nu se esercite nici să dată asemene meserii în camera de locuit sau de dormit. D­IN LUME Mercuri s’a îmormântat d-na Smaranda Catargiu, bunica regelui Milan, cu mare pompă și în mijlocul unui numeros con­­ci­ d­e rude și de prieteni. Serviciul re­ligios s’a făcut la casa defunctei. P. S. Mitropolitul Moldovei a slujit. Carul fune­bru și sicriul dispareau supt flori. Doliul a fost condus de fii d-nei Catargiu, d-nii generale G. Catargiu, adjutant al regelui PROIECTUL DE LEGE pentru instrucțiunea publică elementară, pri­mară, secundara și superioră cu modifică­rile și adausele introduse de consiliul general­ Art. 161. Un școlar nu pote rămâne în aceiași clasă mai mult de doui ani cu totul. Se vor esclude din scală și din tote scalele de același fel școlarii cari, după doui ani petrecuți în­că clasă, nu s’au putut promova. Totuși consiliul școlar va mai putea acorda încă un an de încerca­re acelora, cari, în cursul ultimului an lipsind de la scolă oă treime din numarul dilelor de clasă, vor proba prin un certi­ficat, eliberat de medicul curant sau me­dicul primar al județului, că au absentat din cauză de boli și debilitatea firescă a constituțiunei lor, precum și acelora cari în urmă au rămas repetenți la două ma­terii cel mult. Art. 162. Școlarii liceelor de ambele secse după promovarea lor din ultima clasă se vor supune la un esamen general în scop de a dovedi mai ales influința stu­diilor făcute asupra formarii cugetării lor. Art. 163. Esamenele generale prevedute la art. 166 se vor face de la 1 până la 15 Septembre din fie-care an, înaintea u­­nei comisiuni formată de minister. Candidații cari vor trece esamenul în mod satisfăcător vor dobândi uă diplomă. Art. 164. Absolvirea cursului de liceu nu conferă nici un drept, deci nu e în­soțită de diploma de esamen general res­pectiv. Art. 165. Elevii din gimnasiele clasice și reale și din estem­atele secundare de fete vor fi toți esterni; totuși la acele gimnasii, în care contingentul elevilor de la țară va fi minimum de 40, se vor înființa mici in­ternate.­­ Elevele șcalelor centrale de fete și ale liceelor de fete vor fi parte interne, parte esterne. Elevii liceelor acum esistente, în Bucu­­resci, Iași și Craiova, vor fi parte interni, parte esterni. Până în doui ani de la pro­mulgarea legei de față se vor face tote restaurările și adaosele de clădiri, necesare la localurile acestor licee, pentru ca nu­­mărul internilor din fie­care să potă fi ri­dicat până la minimum de 150. Elevii din tóte cele­ l’alte licee, în ființă (1) A se vedea «Românulu» de la 21, 22 și 23 0c­­tombre. ROMANULU 24 OCTOMBRE 1886 Dintre mobile și obiectele de ornament (împodobire) perdelele, draperiile, covorele și mobilele îmbrăcate sunt­ culcușurile de preferință ale prafului. Perdelele și drape­riile contribuiesc mult la înfrumusețarea camerelor, iar mobilele îmbrăcate și co­vorele fac ca locuința să fie mai comodă și mai căldurosâ. Neputându-le așa dar le­păda, trebue cât mai des să le scotem a­­fară, să le scuturăm și sâ le batem bine pentru a scote praful dintr’ânsele, și tre­bue să părăsim reul obiceiv de a face a­­cesta numai la sărbătorile cele mari, la Pasci și la Crăciun. Se scie că multe din tapete, mai ales cele venjt, sunt făcute din culori otravi­­tore, arsenic Trebue deci ca cel ce vo­­iesce a’și înfrumusețea pereții cu tapete, sâ fie precaut și să se asigure bine ca cu­lorile nu sunt otrâvitore, căci alt­fel se expune pe sine și pe copii săi a fi atinși de bóle seriose. Dulăpașele fiese, zidite în pereți, ce se ved în multe case și s’au făcut din cause economice, destinate mai ales pentru con­servarea alimentelor, sunt vâfâmatore, căci, fiind vecinic închise, ele de ordinar sunt murdare, reți mirositóre, pline de muce­­gaiu și de praf. Ar fi dor de dorit ca sa se parasesca pentru totdeuna obiceiul de a face dulapașe cufundate în zid. Florile încă se întrebuințâza mult pen­tru înfrumusețarea odăilor, și adese­ori au­­­zim spunându-se ca este periculos a le avea în odaia de dormit. De­și martea pro­dusă prin mirosul florilor este forte rara, trebue sa evităm de a păstra în camera de dormit flori de acele care au miros pătrundetor, și cu tote că unii recomand a ține flori în odăile locuite, pe motivul că ele absorb gazurile vezumotore și produc gazuri bine­ facétóre, totuși valorea lor con­stă mai mult în influința înveselitore asu­pra fantasiei și simțire!. Intr’adevăr florile inspiră acid carbonic și espira oxigen, dar cantitațile gazurilor absorbite și produse de flori sunt așa de mici, în­cât ele dis­par în fața schimbului de gazuri ce se face prin respirațiunea omenilor. Așa­dar florile n’au nici un rol însemnat pentru curățirea și îmbunătățirea aerului din lo­cuință, dar ele sunt un ornament plăcut al locuinței și privirea lor produce asupra nostru uă simțire bine-facotare , plus cu camera, în care găsim flori bine îngrijite promite ca ea sa ține curată și în alte privințe. La scie de totă lumea cât de nesănătose sunt mirosurile produse prin gazurile ce se desvolta în umblători, grajduri și cana­turi murdare. Daci aceste nu sunt bine ventilate și nu se țin tot­dea­una curat, pot vatema forte mult sănătatea locuitori­lor, când ele se găsesc prea aprope de odăile de locuit și de dormit. Trebue deci a se avea în vedere ca umblatorile, graj­durile și canalurile sâ fie cât se pote de mult departe de camerele locuite și a să ține curate, sau, daca umblatorile se gă­sesc în corpul casei, a le prevedea pe a­­ceste cu întocmiri pentru primenirea ae­rului (ventilatore) și pentru a opri eșirea gazurilor puturóse în coridorele casei (wa­tercloset). Tóte isvarele stricarei aerului numerate pene aci se pot înlătura lesne prin unele precauțiuni observate la clădirea caselor și prin curățenie. Chiar și în cea mai mo­desta locuință se póte face mult , forte mult, prin bună ordine și prin curățenie rigurosă. Nu așa de ușor se pot înlătura gazurile ce se produc prin arderea mate­rialelor de încâlcit și de luminat, prin ar­derea tutunului, și prin transpirațiunea și respirațiunea ómenilor și a animalelor. De la felul materialului ce servesce la încălzitul și iluminatul odăilor și de la fe­lul constru­cțiunei sobelor și lămpilor de­pinde în cea mai mare parte înmulțirea gazurilor produse prin ardere în aerul din odăi și gradul stricăciunei acestuia. Dar pentru că încălzitul și iluminarea juca un mare rol în igienă, prefer a trata aceste cestiuni în articole separați, îmi rămâne deci numai a arâta cât și cum respirațiunea și transpirațiunea ome­nilor și animalelor violeza aerul din locu­ințe. Se scie ca prin fie­care răsuflare ins­pirăm posigen și espirăm acid carbonic. In 24 ore omul vârstnic produce prin plă­mâni și pese cam 400 litruri de acid car­bonic și peste 1 kilogram de apă în formă de aburi. Aceste producte gazose se ames­tecă cu aerul din odaie, și deci mai a­­dăugem și cele­lalte necurățenii ale aeru­lui : praful, fumul și alte mirosuri, este clar ca, déci n’ar exista ventilațiunea na­turală, de care am vorbit în No. 11 al acestei gazete, în puține ore aerul ar de­veni atât de stricat în­cât am cădea vic­time ale otrăvirei prin aer viciat. Animalele , cânii, pisicele, epurii, pase­rile, etc. ținute în odăile locuite încă strică aerul ca și omul , ba adese­ori, când ele sunt numerose sau mari, când în ca­mera locuită se adăpostesc porci , oi și viței, cum vedem nu tocmai arare­ori la țărani, aceste animale produc un mai în­semnat­ă stricare a aerului, de cât o pro­duc omenii. Trebue deci a se ținea soco­­tela de acesta împregiurare, se și de a a­­vea în vedere ca camerele, în cari culcă și dobitoce, să fie mai spațios e ca de or­dinar. E lucru firesc că acest ron obiceiu trebue părăsit, și că e de preferat a adă­posti animalele în despărțirile casei ce nu’s locuite de omeni. Acesta să se facă nu numai pentru a împedica stricarea aerului ce trebue să’l respirăm, ci și pentru a se feri de unele bule contagiose ale anima­­lelor, de exemplu de turbare, de vermi so­litari (pantrică), de morvă vși furci (răp­ciugă) etc. Din tote aceste urmeza că ventilațiunea sau primenirea aerului, adică scoterea ae­rului stricat și introducerea aerului curat este neapărat trebuinciosâ pentru ori­ce locuință sănătosă. Dar mi se va imputa ca nu este cu putință a Introduce în locuin­țele nóstre ventilatore artificiale, nici a ți­ne iarna ferestrele tot­d’a­una deschise- Așa este, dar natura ne vine în ajutor prin ceea ce numim ventilațiune naturală, descrisa în detaliu în No. 11, an­ III-lea al «Gazetei Satonului». Porii pereților us­cați, crăpăturile ferestrelor și ușelor, so­bele și hârnele sunt tot atăte ventilatore naturale. Din cauză că locuințele clasei de jos și de mijloc sunt mai tot­dea­una prea popu­late, și din cauză că ventilațiunea artifi­cială prin aparate anume nu se póte exe­­cuta pentru motive economice, nu ne ră­­mâne alt­ceva de făcut, de­cât a sprijini după putința ventilațiunea naturală. Aces­ta se face prin deschiderea ferestrelor sau ușilor, numai cât se nu se crâită că e des­tul a deschide un ferestru vă dată pe gli pentru câte­va minute, căci prin acesta nu s’a putut procura aerul curat pentru­­ jiua intrega. Daca curentul ce se produce prin deschiderea ferestrelor supara pe locuitori, trebue a se folosi pentru introducerea ae­rului tot timpul în care familia lipseșce din cameră, sau a se deschide numai gra­­murile de sus, curentul în acest cas sim­­țindu-se mai puțin. Localurile publice mult frecventate , tea­trele, salele de adunări, fabricele, cazar­­mele, aresturile, restaurantele, cafenelele, localurile diferitelor autorități și mai ales sculele au neapărată trebuință de ventila­­țiune artificială. Acesta se face prin apa­rate anume construite, numite pulsatore și aspiratore. Primele an de scop a împinge din afară în interiorul locuinței cantități mari de aer prospet ceea ce se face prin ajutorul unor mașine. Ultimele au de scop a suge și a scote afară aerul stricat din locuințe, ceea ce se face prin unele în­tocmiri ingeniose la sobe și la home, ce le vom descrie cu altă ocasiune. Aci mai adăugăm numai că tăblițele de tinichea găurită, și adese­ori preveglute cu câte­nă rotiță de ventilațiune ce se înver­­tesce, puse în câte un gram al ferestrei, mai des la cafenele și hanuri, au rolul ri­­dicul al unei borticele făcută cu vârful acului în a paratele unei cutii. Localurile publice mult frecventate, restaurantele, și cafenelele, mai ales cele din provincie, nu au­ de ordinar nici un ventilator siste­matic. Pene ce cnsé existâ acea toleranță neexplicabilâ a publicului nu numai de a sta­­­re întregi în atmosfera infectă a ca­fenelelor și cârciumelor, încărcată de nori deși de fum și de mirosuri de tot felul, ci și de a transporta fără murmur o ca să uă­bună părticică din aceste materii in­fecte, intrate în haine,—până atunci nu trebue să ne mirăm cu cărciumaril și ca­fegii, precum și proprietarii acestor stabi­limente, să se arunce în cheltueli pentru instalarea ventilațiunei, când ei nu posed nici măcar priceperea acestor lucruri! Mai multa atențiune ar trebui să se dea în tot cașul cel puțin sculelor. Ventilato­­rele ce s’ar putea instala în scoli aprópe fără nici un chieltuiala sunt : a) ventila­toraie de horne, adică nisce țevi cu ca­pac mutabil, de formă conică, puse într’o deschisl­ătura a hornului; b) faruselele de sticla, adică transformarea unul sau mai multor gramuri de sus, așa ca în ochiul dintre giurgiuvele se fie așeglate paralel mai multe fașii de sticla cu marginile su­perpuse ca tăblițele unei jalusii de scân­duri, numai cât așeqlarea tăblițelor de sti­cla se fie inversă, trăgând de sferă, ca la jarușele, tăblițele se deschid în sus, aerul pătrunde în­spre tavan și nu causeza cu­rentul temut. Pentru clase puțin spațiose și cu elevii mulți, trebuesc ventilatore mai complicate și mai costisitore, a căror des­criere aparține domeniului teh­nicei. Generalul «Marin» a calculat câ­că per­sona are nevoe pe oră de 60—60 metrii cubi de aer în ateliere, dormitóre și ares­turi; de 40—50 m. cb. în cazarme, tea­tre și locuri pentru adunări scurte; de 20- 30 m. cb., în scoli pentru adulți; de 12- 15 m. cb. în scoli pentru copii; și de 60- 150 m. cb. in spitale după gravitatea bu­lelor, recerându-se pentru răniții și bolna­vii de epidemii de 2—3 ori mai mult aer prospat ca pentru bolnavii ușori. Aceste cifre, transformate în spațiul ce trebue a se reserva într-un local de fie­care persona, ne dau după calculul făcut de Haeescke următorul resultat : cel puțin 50 m. cb. din spațiul sălii de fie­care pas. în spital 20 m. cb. în dormitorele cazar­­melor și pensionelor; 10—15 m. cb. în localuri pentru adunări scurte , teatre, a­­dunarile corpurilor legiuitore; 10 m. cb. pentru arestari și ateliere; 4—5 m. cb. pentru școli. In discutarea ventilațiunei nu trebue sé

Next