Romanulu, noiembrie 1886 (Anul 30)

1886-11-26

1042 Situațiunea actuală firesce este forte dificilă, atât pentru Bulgaria cât și pentru acele puteri cari simpati­­seza cu uă țară liberă; ea póte de­veni ensă și mai încurcată. Bulgarii nu trebue énse s­ă și piardă curagiul căci mai curând sau mai târziu tri­umful va fi al lor. Membrii marei Sobranil mai mult s’au necăjit pe Rusia din cauză că ea, acum câteva luni, nu numai că nu i-a ajutat să facă un împrumut, dar le-a stricat afacerea tocmai când era aprope să fie perfectă. Noi se im prea bine cu ce mijloce detestabile a zădărnicit Rusia acest împrumut. Acum prima grije a guvernului va fi d’a face un împrumut. Și deputa­­țiunea care se duce pe la­ curțile europene­ are însărcinarea d’a sonda diversele consorțiuri financiare pen­tru un împrumut. De astă dată cnsé se va procede cu mai multă pre­­cauțiune. In sînul partidei guvernamentale domnesce deplină înțelegere. Mai nainte d’a pleca din Tirnova, depu­tații s’au înțeles în privința mai multor cestiuni, în privința cărora părerile erau deosebite, ast­fel că a­­cum nu mai este teamă de desbina­­re. Noul membru al regin­ei Jivkov este în deplin acord cu Stambuloff și Murkuzoff. Chiar și elementele con­servatoare din minister inspiră totă încrederea. in general, sesiunea s’a terminat în liniște și în cea mai mare ordi­ne, ast­fel că Europa nu va avea nici un curent de a se plânge con­tra parlamentului nostru. Cestiunea serviciului militar în Belgia. Asociațiunea conservatore, numită și adunarea generală a clericalilor din Bruxelles, s-a pronunțat în urma unor discuțiuni furtunase, care au dat naștere la mai multe provocări personale în contra serviciului mili­tar personal, și pentru­ menținerea sistemului de înlocuire. Motivele in­vocate de adversarii serviciului per­sonal sunt diferite : unii să tem că în urma serviciului militar țara va părăsi credința creștină, alții sunt îngrijați că numita reformă va face să cadă majoritatea. Și în rândurile stângei, membrii cel mai de frunte ca Frére­ Orban, Tesch și Bara sunt în contra serviciului personal. Aceș­tia, după cum se afirmă, se vor ab­ține în cameră de la vot. SCIRI D’ALE PILEI Monitorul Oficial de adi publică un lege, votată tocmai la 21 Decembre 1885 de adunările legmitare și prin care se acorda pentru construcțiunea palatului de justiție pe lângă suma de lei 3,200,000, încă uă altă sumă de lei 2,000,000 care se va a­coperi prin emisiune de renta. * * în­ Un nou comunicat în Monitorul de a­ fi. Acesta e privitor la tulburarile din Bo­toșani. După versiunea ministeriala, un sin­gur cetățen anume Iacob Gheorghiu a fost rănit. ^ ^ Se zice că principii de Hohenzollern vor părăsi în curând capitala. * * * ț­ilele acestea, la Focșani a fost un spectacol emoționător și instructiv. Sergentul-major Gheorghe Teodorescu, din reg. 10 de dorobanți, a fost degradat pentru că a fost agent electoral și a con­dus bandele de bătăuși la urnă, cum a probat ancheta făcută prin ordinul ge­neralului Cantilli. Când, în fața colegilor săi de arme, i s’au rupt epoletele și i s’au aruncat în față cuvintele, ești nedemn a le purta­ nenorocitul degradat plângea. * * * Citim în România Liberă. Numirea titularului la ministerul dome­niilor va fi amânata pânâ către sfârșitul lunei, spre a se lua și avisul majoritații. D. Aurelian pare că va dobândi suf­ragiele celor ce au dar averi în acest minister, dacâ le va promite a fi... serviabil. * * * Dumineca viitore se va sărbători ani­versarea patronului liceului Mateiu Ba­sarab. Serviciul se va celebra în biserica Su­caci,­­la 9 ore a. m., de către P. S. S. Ar­hiereul Silivest­ru Pitișteanu. Va cânta co­rul bisericei Domnița Balașa, condus de d. C. Bărcănescu. In scala, imnul ceremonial va fi into­nat de corul elevilor sub dirigerea d-lui profesor T. Oprescu. Apoi după alocațiu­­nea directorului liceului, se va ține o­ di­­sertațiune de către d. profesor A. Comă­­nescu. Vor participa autoritățile școlare, direc­torii gimnastelor, foștii și actualii profesori ai șcalei, părinții elevilor, etc. * Eri M. S. Regele, împreună cu A. S. R principele Leopold de Hohenzollern și A. S. principele Ferdinand de Hohenzollern au primit în audiență pe d. locotenent- co­lonel Romulus Magheru, comandantul re­gimentului 8 de artilerie. D. l.-colonel R. Magheru va fi numit în curând atașat militar pe lângă legațiunea română din Berlin. * * * Septemana acesta va apare ca revistă specială a societatei silvicultorilor și pro­prietarilor de păduri, purtând numele de Revista Pădurilor. Primul număr va eși Sâmbătă. România Liberă aude că este imprimat cu cheltu­iala Administrațiunei Coronei. * Ministerul instrucțiunei publică,­­lice-se, dă broșură în 4 ° în care figurazâ noul proiect de reformă a învățământului, mo­dificările făcute acestui proiect de comite­tul delegaților, adausele și propunerile fa­­cate de consiliul general al instrucțiunei. Nu ni se spune ânsa nimic despre des­­baterile consiliului general, pe cari legea spune positiv că ministrul e dator sâ le publice cât mai curând.­­Jș. $ SCIRI DIN AFARA In cercurile politice din Londra se co­­mentază forte mult un articol al­­ ziarului conservator Standard, privitor la radica­lismul lordului Randolph Churchill. Acum câte­va­­ zile, primind uă deputa­­țiune a orașului Londra, care venise pen­tru a-i cere restabilirea impositului asupra cărbunilor, lordul Randolph Churchill s’a pronunțat categoric contra, ca fiind anti-de­­mocratic. Standard reamintesce cu acesta ocasiune discursurile în cari lordul Randolph Chur­chill a espus un programă de guvernământ demnă de liberalii cel mai înaintați, și de­clară aprope pe față resbel ministrului și întregului minister. Evoluțiunea cabinetului conservator spre radicalism nu dateză de astă­­ ji, și pare că Standard a înțeles prea târzii, acesta; cu tote acestea nu este mai puțin adevă­rat, că articolul acestui­­ ziar a pricinuit, să vine sensațiune.* Asociațiunea Uniunei liberale din Liège s’a întrunit (filele acestea pentru a vota uă propunere în favorea revizzuirei art. 47 din Constituțiunea Belgiei, conformă cu sistema legei elestorale din 1883. In a­­cestă propunere, care a fost votată mai în unanimitate, s’a exprimat asemenea do­rința in favorea instrucțiunei obligatore. * In cercurile militare germane se cere a se înființa unoi div­esiuni de cavaleria și de artileria călare, suprimarea garnizone­­lor celor mici și concentrarea lor în uni­tăți tactice superiore în vederea exerciție­­lor, elaborarea unei legi tresând limita vârstei pentru fie­care grad și care să au­­torize înaintarea prin alegere chiar pentru sficerii de stat-major. Emilio Castelar și memoriul Româ­nilor din Transilvania il­ l) Schițarăm în articolul nostru precedent parabola vieței politice a lui Castelar. Ea e departe de a fi terminată, și cu tóte a­­cestea la ce mari speranțe ne putem încă aștepta, întemeiându-ne pe antecedentele date ! Dar fără a anticipa nimic, ci numai pe baza elementelor cunoscute deja, aș­teptările nóstre în puternicul și fraternelul lui concurs, le putem considera ca înteme­iate. Puritatea lui de caracter, entusiasmul lui pentru tote căușele juste, fără nici uă deosebire de rasă și credințe religiose, (sunt patru­­ file de când a promis apăra­rea drepturilor Armenilor chiar) sunt tot atâtea cuvinte spre a vedea în Castelar pe Gladstonul gintei latine. Poporele opresate și noi Românii din Ungaria, în prima li­nie, sâ-și înalțe speranțele spre acest va­loros luptător, spre acest atlet, spre acest redutabil inamic al prejudiciilor și barba­riilor medievale hărăzite și persistente și astafii în societatea nostrâ modernă. Acela care a ridicat vocea s­a în celebrul dis­curs asupra legii municipale în contra scla­viei, există ea sub ori­ce formă, acela va ridica de­sigur vocea sea și pentru scla­viile albe din cele­l­alte țări. Sâ ne facem uă dată cunoscuți deci și atunci un Casteiar nu va întâr<fia sé mo­deleze după împregiurările nóstre, a 3 și jumétate milióne de Români din Ungaria și Transilvania și a celor 6 milióne din România liberă următorul pasagiu din men­ționatul discurs : ^«... Si un homme peut faire l’objet d'une propriété, tous Ies hommes peuvent en faire d’objet. Maîs demain viennent Ies grandes cataștrophes sociales qui ressem­­blent tant aux catastrophes géologiques, demain le sens général humain est chan­­gé; la peau blanche et les cheveux blonds sont pour la nouvelle société ce que la peau noire et les cheveux crépus sont pour la société des Antilles, et dans ce cas, messieurs, quel serait le sort de mon (1) A se vedea «Românulu» de la 24 și 25 Noemb. ROMANULU 26 NOEMBRE 1886 élequent ami le seigneur Romero bledo ?» 1) Tot cu acel spirit de nepărtinire va pu­tea întreba atunci mutatis mutandis pe Unguri într'un alt sens : Ce veți deveni Ungurilor, când întura vostru dualistă se va desface, când patro­nii voștrii de a­ fi, cari va tolerează atâtea oribile ilegalități, vé vor abandona prin forța împregiurărilor, când, dintre popore­le maltratate și reduse de voi în slavia în care zăcurăți­enși­ve până la 1848, se vor ridica furioși descendenții coloniilor lui Traian și ve vor cere cont ? Ce veți răs­punde atunci? Cum ve veți justifica atunci, când va sosi în fine și Românilor, fraților noștri de la Carpați și Dunăre, ches iune­a lor ? Atunci ve veți aduce aminte de pre­ceptul evangelic : «Ce țip nu­ ți place al­tuia nu face­». Va fi ânsâ târe fiu ! * * * Ințelegându-ne chrămarea, datoria nós­­tră prin urmare e d’a arăta Urbi et Orbi că suntem sătul d’a mai purta în tăcere un jug secular. Misiunea nostra, a fie­ca­­ruia dintre noi este sĕ atragem atențiunea generală, și mai ales a amicilor noștri­ naturali, a celor d’o rasă cu noi, asupra minciunei constituționale și barbarelor ma­nopere prin care aprope patru­ milione de Români subjugați sunt pe fie­care di­spo­rsați, de către 5 și jumătate milione de asia­tici, de limba lor națională, de instituțiu­­nile lor de învățământ, că suntem perse­cutați pene și în viața nostră« familiară, cu vocea nostru e sugrumată în ocnele și temnițele străveche! nóstre ’patrii; câ­tă crimă de les-umanitate se comite asupra nostru în fața a 6 milione de Români li­beri și a întregei rase latine." Trebue să dată aruncat fulgerul în a­­cesta termină unguresca și tabloul statu­lui lor pretins constituțional și de ordine în Europa, să’l schițăm cu cuvintele lui Mirabeau 2). «Les pays gouvernés idespotfquemet'pré­­sentent de loin â la verité, une sur­face assez calme. Le souverain veut, il parle, il est obéi; il en resulte un ordre apparent, une tranquillité exterieure qui séduit au premier coup fd’oeil. Les révo­­lutions de ces gouvernements sont cepen­­dant fréquentes mais soudaines. Sous le despotisme ou n’écrit point, on communique peu, on ne »’informe pas du sort de son voisin, on craint d’avoir une plainte ä faire, une tristesse â livrer, aux aux supqons interprétations, un mécontente­­ment á lais ser percer. Personne n’ose compter les victimes, mais est-ce â dire qu’il n’yen ait pas ? Pese-t-on ces larmes silencieuses, ces douleurs muettes, ces calamity» ignorées dönt les ravages sonf d’aútant? plus ter­­ribles,. que rien ne les arrété ? Tient-on registre des assasinats judiciaieres, des veugeances secretes, des spoliations, des meurtres clandestins, des victimes de­­vouées aux tourmens des prisons de l’Etat? La paix publique semble exister; vaine illusion! Dans une multitude de lieux â la fois, des milliers d’individus isolés é­­prouvent dans l’intérieur de leur maisons, dans leur relations avec des hommes plus puissants q’eux tout ce que la guerre ci­vile a de plus horrible. Ge silence qui vous trompe est celui de la terreur; rapprochés par l’imagination, ces étres malheureux, tous ces esciaves opprimés - donnez a tous les murmures sourds, k tous les désespoirs concentres, la voix qui leur manque, et dites que le des­potisme est un état de paix!» Constituțiunea ungurescă trebuie de­mascata, și modul ei de punere în prac­tică trebuie stigmatisat. Trebuie arătat su­­mei ca principiul legalității nu există in Ungaria poliglotă de­cât numai pe hârtie, că micile avantaje ce ni s’au acordat la facerea dualismului nu se mai respectă, ca pentru Transilvania (in care enorma majoritate a poporațiunii e românesca) sunt în vigore și până astăzi legi draco­­niane din evul mediu, după care s’au și făcut împărțirea teritoriilor în­­ districte, după care se reguleza cestiunile electo­rale, (causă, din care Românii din Tran­silvania se abțin de la alegeri), că în vir­tutea art. 2, din legea electorala din 1874 Ungurii (numai cei din nefericita Transilvanie) vor avea dreptul de a alege deputați încă 40—60 ani de aici înainte, simplu numai pe baza titlurilor lor de no­blețe, pe când Românilor, cari n’au titluri de noblețe (fiind­că au fost pâne la 1848 globae adstricti), li s’a urcat censul de la 8 la 18 fl. 48 cr. (45 fr.); că tot în vir­tutea numitei legi (art. 13) sunt excluși a­­legotorii cari nu cunosc limba ungară ; că libertatea presei, instituția Curților cu ju­rați în delicte de presă abia mai există , ca între 9.000 de funcționari publici ai regatului ungar, abia se găsesc 100 de func­­ționari români,că Românii n’au nici oâ școla superioră, că nu pot nici cu banii lor sâ’și ri­dice o școla națională (dovadă cașul cu inter­­eficerea liceului din Caransebeș,­­capitala Severinului, a unui district pur românesc); câ n’au un teatru; câ tinerimea celor doué licee ce mai există e constrînsâ sa 1 2 1) Romero Robledo e blond. 2) «Moniteur Universel, 1789, pag Vi. (Biblio­­eca St. Généviéve). emigreze; câ pentru purtarea tricolorului român au fost chiemați în cercetare co­­recționalâ până și copiii de 6—9 ani , ba în Caransebeș mai multe familii ro­mâne au fost chiemate înaintea justiției, (în 1884), pentru că la­să petrecere­a lor privată un copil de 3 ani și jumătate a declamat cunoscuta poesiă «Limba Ro­mână »). * * * Se mai relevăm ânsa încă uă absurdi­tate revoltătore ! In timpul din urmă, Ungurii ne fiind mulțumiți cu progresele maghiarizării na­țiunilor conlocuitore, și în special ved­end resistența Românilor, au înființat reuniuni așa dise culturale (Kulturegylet). Fondu­rile acestor reuniuni se adunau din vin­derea de autografe ale autorilor și politi­cilor unguri, cu rabat de 99 la sută, în­suși romancierul Zokai Mor și incurabilul Kossuth, se apucară de comercial acesta, pe care îl imitară cu multă inocență mai demi­ă­­ ș­ și Cingalezii sosiți la grădina de Aclimatațiune din Paris. Negoțul ânsa mergând rea (crima e generală) aici guver­nul intervine pe sub mână silind consi­liile comunale din tote districtele Transil­­vaniei să voteze ajutore pentru fondurile de propagandă ungurescă ale numitelor reuniuni. Un strigăt de durere în contra acestor orgii, a atras după sine, în anul trecut, expulsarea din România a câtor­va tineri din Transilvania, în plus condamnarea li­nara din tineri la muncă silnică pe 20 ani în Ungaria. * * * Dar cine póte enumera în colonele a 3—4 numere de diare pe d’a întregul tote atrocitățile și ferocitațile clasei domnitore din Ungaria ? Ar trebui volume grase pen­tru înșirarea tuturor crimelor ce se comit­­ uline, chiar din puntul de vedere al con­­stituțiunei unguresci, în numele unui stu­pid fanatism de rasă și al unei false glorii. Scârba și țindignațiunea în contra acestor meschine abuzuri de putere publică a cu­­prins pene și pe un deputat ungur, a­­nume Mocsary. Protestările lui în parlamentul din Bu­dapesta au fost ânsa sufocate de zgomo­­tul infernal al unei majorități turmentate de delirul celui mai tragi-comic despotism. Bietul Mocsary nu a reușit, și causa susți­nută de el a cădut­, ca și causa irlandeză, susținută de d. Gladstone în parlamentul englez. Termin, căci mai mult­ de­cât articolele mele va contribui Memoriul menționat la cunoscerea causei nostre. Scopul ce am urmărit e ajuns deci în mare parte. Propaganda e începută! De­și pentru moment împregiurările sunt puțin favora­bile, speranța totuși ne animeză. In para­lelogramul perpetuu mobil al puterilor eu­ropene se va stabili va­ data și pentru noi, latinii Orientului, resultanta de mult aș­teptată. Până atunci însa, la lucru! Pri­mul pas al nostru ne va servi de un bun augur. Memoriul presintat, și acceptat de Cas­telar, va activa generosele lui eforturi în sensul legării de relațiuni între poporele de rasă latină. Acela care a vâdut lumi­na­­ filei pe clasicul pământ al Spaniei, pă­mânt bine­cuvîntat ce a dat ginții latine un filosof ca Seneca și un imperat ca Traian,—de­sigur ca nu va lăsa în uitare 10 milione de frați ai sei cami de 18 se­cole vorbesc, și pené adi, limba poporu­­lui-rege. G. Ocilșianu­­ lui de comercia, Marchizul de Bacquehem, raportul sau in privința cestiunei atinga­­tore de reînoirea tratatelor de comercie. Ea este de părere că mărita stabilitate a relațiunilor politico-vamale, resultantă din convențiuni vamale, nu se póte privi, sub ori­ce împregiurare; ca un moment favo­rabil, ea găseste aversa medaliei în îm­­pregiurarea, că un convențiune vamală, un tratat de tarife, nu pate fi resiliat nici atunci când nu mai corespunde cu situa­­țiunea schimbată sau modificata pe urmă. Aceste considerațiuni îndemnă pe camera de comercit și de industrie de la Egger a­trage conclusiunea că tarifele auto­nome ar fi preferabile unor convențiuni va­male eventuale. Scopul ori­cărei politice vamale trebue sa fie stabilirea unui echi­libru bun și echitabil între asigurarea tîr­­gului indigen și trebuințele exportului, și acest scop pe d’ua parte se­­ atinge mai lesne printr’un tarif autonom, și pe d’altă parte asigurarea consumațiunei indigene trebue sé i­­iba precaderea înaintea cerin­țelor exportului. Politica vamală autono­mă oferă marele avantagio, că se póte conforma le timp împregiurărilor schim­­bâtore, pe când un tarif convențional este nu numai înrîurit de dreptul public al Mo­narhhiei, ci aterne încă de alte conside­­rațiuni ale statului străin care neapérat are se’ngrijescá în rîndul d'ânteia de pro­priile séle interese și care se găsesce în­­tr’u­ posițiune mai favorisată în diferite condițiuni de producțiune, spre exemplu în privința scomptului, agiului, impositelor și cailor de comunicațiune. Este vorba de Germania. Din părerile cercurilor industriale, pe care s’a întemeiat raportul camerei de co­merciü de la Egger, multe cuprind date forte interesante. Spre exemplu, asociațiu­nea fabricanților de machine și de obiecte de bronz, de fer și alte metaluri, din Bo­­emia, a declarat că a prevede într’un uniune vamală față cu Germania mai puține pe­ricole pentru acesta industrie de­cât în­­tr’un tratat de con­erciii cu tarife conven­ționale. Diametrul opuse acestor păreri sunt opiniunile corporațiunilor de comer­cianți de la Egger și de la Carsbad, care privesce tariful vamal autonom ca cea mai mare stavila a progresului comercial. * * * SFÂRȘITUL RESBELULUI VAMAL Citim în «Konstitutionelle Vorstadt-Ze­itung» de la 18 Noembre. Eram bine in­formați când cu opt­ihe mai ’nainte am anunțat cititorilor noștri că șansele unei înțelegeri între guvernele Austriei și Ro­mâniei în privința politicei comerciale cresc din di în 4­­ ș i că tratările confidențiale iau un curs favorabil. Am putut semnala atunci apropiata sosire a ministrului Stur­za la Viena. A stadi în comisiunea delega­­țiunei ungare a declarat ministrul afaceri­lor străine, Cornițele Kalnoky ca, după ce au înțeles în România că nu se folosesce cine­va prin faptul că pricinuesc o pagubă vecinului sâu, tratările actuale confidențiale oferă perspectiva ca situațiunea va ajunge la un sfîrșit apropiat. In tote cercurile co­merciale ale Austriei acesta enunciațiune oficială va fi salutată cu bucurie, mai cu sema stabilimentelor de comunicațiune și de transport, care prin resbelul vamal cu România au fost atât de mult jignite în interesele lor, se deschide perspectiva u­­nui viitor mai satisfăcător. După informa­­țiunile nóstre, putem spera că peste patru săptemâni de­­ file se va fi stabilit între ambele state uă înțelegere provisorie. Un vot în favorea tarifului autonom. Dintre tote camerile de comerciț și de industrie ale Austriei, cea de la Egger a fost cea d'anteia care a adresat ministru­­l 1) Principiile Constituțiunei maghiare, de Q. P. de Hațeg, p?.g. 18. DIN TRANSILVANIA Tribuna scrie in n-rul seu de la 12 (24) Noembre următorul articol de fond asu­pra atitudinei Românilor de peste munțîi: Politica de resistența pasivă li s’a im­pus și li se impune Românilor din Ardeal. Nu mai încape dar nici uă discuțiune a­­supra întrebării, dacă bună este ori nu politica acesta , chiar istea fiind, pentru Ro­mânii din Ardeal, în împregiurările actuale, alta mai bună nu este cu putință. Acesta convingere ni s’a produs­­ filele acestea, cu ocasiunea alegerilor munici­pale, de a mila oră. Politica de resistența pasivă nu pate sa aibă de­cât doua punte de plecare. Unul este convingerea, că guvernul nu va putea sa conducă fără de concursul nostru afacerile publice și va fi silit în cele din urmă sâ intre la învoială cu noi, ca sa îi dăm concursul nostru. Noi Românii din Ardeal nu puteam si nu putem avea convingerea acesta. De­și marea majoritate a țârii, nu avem să clasă de omeni bogați, culți și cu rela­­țiuni întinse, care se impun politicesce prin posițiunea lor socială. Seim dar, ca ori și care guvern pate sâ conducă afacerile a­­cestei țâri și fără de concursul nostru. Al doilea punct de plecare e convin­gerea, că guvernul nu pate să conducă bine afacerile publice și că mai curând ori mai târ­ziu va trebui sa devină ur­gisit. Acesta convingere e punctul de plecare al resistenței nóstre pasive. Nu voim sa combatem guvernul, nu ne consumăm puterile în lupte politice, stăm în reserva, fiind­că stim că nu putem noi sâ-i stricăm guvernului acestuia atât, cât își strică el însuși și cât îî strică cei ce îl servesc, câtă vreme lucrază fără de con­trol. Nu e treba nostru sâ’l sfătuim, nici sâ’l împedicăm a sâvârși fapte prin care se compromite ; de aceea îl lăsăm în pace și ne mărginim a scote la ivela faptele compromițâtore, pe care le sâvârșesce ori le tolerază. Ce e drept, mult suferim în urma a­­cestor fapte: desvoltarea nostră econo­mică și culturală e oprită în loc, pacea țarei noastre e turburată, viata ne este adese­ori nesuferită. Nu trebue ânsâ sâ scăpăm din vedere, ca nu numai noi sin­guri suferim și ca renunțând la resistența pasivă nu am scăpa de suferințele nóstre. Și nu trebue mai ales sâ scăpăm din ve­dere ca suferințele acestea sunt dovada pe care o dăm despre destoinicia nostra politică. Politica de resistență pasivă cere tot­­deuna jertfe mari: noi putem sâ aducem jertfele acestea, — în acesta consista des­toinicia nostra politică. Acum două­zeci de ani, când s’a ac­centuat conflictul între noi și Maghiari, omenii politici ai Maghiarilor erau con­vinși ca în curând ne vom da după par, ne vom muta, și vom cere grația guver­nului, fiind­câ clasa nostră cuiva sunt mai ales omeni săraci, cari sunt avisați la bunăvoința guvernului. Au trecut însă 20 de ani și noi tot nu ne-am mutat. Ne-am ajutat, cum am putut, dar nu am părăsit posițiunea, pe care ne-am ales. Ast­fel ne-am scutit de răspunderea pe care guvernul o purta el singur cu cel ce îl susțin. Dacă am vede că acest guvern dispune în administrațiune și în genere la dregă­­toriile publice de omeni inteligenți, activi și conșciincioși, prin care din­­ li în <Ji tot mai mult își câștigă iubirea și încrederea publică, atunci am ave cuvinte de a re­greta că ne-am retras din viața publica. Din contră visa, râu inspirat și rea servit guvernul devine din­­ li în <fi mai nesufe­rit și din­­ și în.­­fi tot mai mult se conving cetățenii, că aveau dreptate aceia cari, a­­cum două­­zeci de ani, cjiceau cu actualul regim și starea de lucruri creată prin el sunt niște nenorociri pentru țara nostră De aceea găsim că e explicabilă reserva pe care ’,și-a­ impus-o unii dintre alegâ­­torii români față­­ cu alegerile municipale, deși după programul stabilit de partidul național nu se exclude participarea la a­­ceste alegeri. Cu actuala lege electorală și cu actuala administrațiune, participarea Românilor la alegerile municipale, în cele mai multe părți ale Ardealului, nu are de­cât resul­­tatul că se sporesce lista abuzurilor co­mise de autoritățile publice în materie e­­lectoralâ. Chiar dacà obținem câteva vo­turi, în cele mai multe cazuri le creăm câtorva omeni greaua posițiune de a se opinti în zadar, ca sa abată pe adminis­tratorii noștri­ din calea cea greșită. Sâ-și facă de cap, căci cu cât mai ne­­controlați vor fi, cu atât mai curând vor deveni imposibili. ------- "«null— rx&m—«CBIIM.| -----­ Simtome ingrijitóre cu privire la miș­carea poporațiunei In România Cu ocasiunea solemnităței deschidere cursei de apel din Bucuresci din anul a­­cesta, d. procuror de secțiune, Michail C. Beștelel a rostit un discurs despre caus de îmulțire a concubinatelor și a copiilor natu­rali în România. Am citit cu deosebită a­­tențiune lucrarea d-lui Beștelel. Ne facem uă datorie de a’l felicita atât pentru ne­­merita ideie ce a avut de a trata înain­tea curței un subiect cu totul local, al douilea pentru că a ales uă cestiune care încerca pe prea puțini și a căreia impor­tanta socială nu pute scăpa nimanul din vedere. Pentru ca un om, un procuror se alege un subiect ca acesta și sâ’l­e spunà cu a­­tâta claritate, a trebuit ca faptele ce a pu­tut constata în cariera sea de magistrat sâ’l îngrijescá. In adevăr, d. Beștelel ne spune ca în magistratura s’a convins ca mai în tote ramumele sunt o mulțime de bărbați și femei cari trăesc necununați și duc o viâțfă împreună ca cum ar fi căsă­toriți legitim; că sunt bărbați cari căsă­toriți legitim, ’și-au părăsit soțiile și tră­iesc necununați cu alte femei; că sunt fe­mei cari, lâsându’și bărbatul, au fugit în altă comună, unde trăiesc necununate cu alții; ca în fine sunt bărbați și femei cari, prin bună învoiala, s au despărțit fără a îndeplini formalitâțile divorțului și au con­tractat la primărie un altă căsătorie. Ar crede cine­va că viseza citind rân­durile de mai sus, atât se pare de necre­zut ca instituțiunea căsătoriei să se fi slă­bit în așea grad în țara nostra. Și cu tóte acestea cele spuse și constatate de di. Beș­telel nu sunt vorbe, ci fapte din nenoro­cire esistente. Cel care scrie aceste rân­duri a putut constata că într’un număr în­semnat de comune din județul Ilfov tră­iesc sumă de bărbați cu femei în concu­­binagiu, ca chiar în tomna acesta într’un cătun de 70 familii doui țigani au fugit cu fete și după câte­va fiile s’au întors acasă și trăiesc, fără sfială și rușine de lume, în concubinagiu. S’ar părea că faptele acestea nu insuflă nici o îngrijire de pre-ce­de și sunt ani de când sa reproduc crescând, vedem că ei privesc cu nepăsare, nimeni nu cugeta la vre-o mâsură de îndreptare. Și dacă d­ Beștelel nu punea cestiunea înaintea pu­blicului, treceau ani fără măcar sa gân­dim la dânsa. Și cu tote acestea nu póte fi cestiune care sâ intereseze mai mult morala în general și morala familiei în special, de­cât modul de viețuire al so­țiilor. Ne­ îngrijesce acesta stare de lucruri cu atât mai mult câ odinioră în România concubinului se ascundea în orașe, iar în sate nimeni n’ar fi îndrâsnit, se’l practi­­ceze. Chiar în târguri cei cari traiau în acest mod se fereau de ochii lume), și nimeni nu se afișa. Astă­zi, lucru întris­tător, nu numai că în orașe nu există vre-o sfiala, dar în sate traiul fără căsătorie le­gitimă nu mai insuflă poporațiunei nici chiar mirarea. S’ar părea că lumea s’a obicinuit cu acest m­od soia de familie, atât se arată de nepăsătore. Și cu tóte a­­cestea cei cari au trăit prin sate ’și pot aduce aminte că în alte timpuri vă fe­meia, care ar fi trăit în concubinaj, nici

Next