Romanulu, noiembrie 1886 (Anul 30)
1886-11-26
1042 Situațiunea actuală firesce este forte dificilă, atât pentru Bulgaria cât și pentru acele puteri cari simpatiseza cu uă țară liberă; ea póte deveni ensă și mai încurcată. Bulgarii nu trebue énse să și piardă curagiul căci mai curând sau mai târziu triumful va fi al lor. Membrii marei Sobranil mai mult s’au necăjit pe Rusia din cauză că ea, acum câteva luni, nu numai că nu i-a ajutat să facă un împrumut, dar le-a stricat afacerea tocmai când era aprope să fie perfectă. Noi se im prea bine cu ce mijloce detestabile a zădărnicit Rusia acest împrumut. Acum prima grije a guvernului va fi d’a face un împrumut. Și deputațiunea care se duce pe la curțile europene are însărcinarea d’a sonda diversele consorțiuri financiare pentru un împrumut. De astă dată cnsé se va procede cu mai multă precauțiune. In sînul partidei guvernamentale domnesce deplină înțelegere. Mai nainte d’a pleca din Tirnova, deputații s’au înțeles în privința mai multor cestiuni, în privința cărora părerile erau deosebite, astfel că acum nu mai este teamă de desbinare. Noul membru al reginei Jivkov este în deplin acord cu Stambuloff și Murkuzoff. Chiar și elementele conservatoare din minister inspiră totă încrederea. in general, sesiunea s’a terminat în liniște și în cea mai mare ordine, astfel că Europa nu va avea nici un curent de a se plânge contra parlamentului nostru. Cestiunea serviciului militar în Belgia. Asociațiunea conservatore, numită și adunarea generală a clericalilor din Bruxelles, s-a pronunțat în urma unor discuțiuni furtunase, care au dat naștere la mai multe provocări personale în contra serviciului militar personal, și pentru menținerea sistemului de înlocuire. Motivele invocate de adversarii serviciului personal sunt diferite : unii să tem că în urma serviciului militar țara va părăsi credința creștină, alții sunt îngrijați că numita reformă va face să cadă majoritatea. Și în rândurile stângei, membrii cel mai de frunte ca Frére Orban, Tesch și Bara sunt în contra serviciului personal. Aceștia, după cum se afirmă, se vor abține în cameră de la vot. SCIRI D’ALE PILEI Monitorul Oficial de adi publică un lege, votată tocmai la 21 Decembre 1885 de adunările legmitare și prin care se acorda pentru construcțiunea palatului de justiție pe lângă suma de lei 3,200,000, încă uă altă sumă de lei 2,000,000 care se va acoperi prin emisiune de renta. * * în Un nou comunicat în Monitorul de a fi. Acesta e privitor la tulburarile din Botoșani. După versiunea ministeriala, un singur cetățen anume Iacob Gheorghiu a fost rănit. ^ ^ Se zice că principii de Hohenzollern vor părăsi în curând capitala. * * * țilele acestea, la Focșani a fost un spectacol emoționător și instructiv. Sergentul-major Gheorghe Teodorescu, din reg. 10 de dorobanți, a fost degradat pentru că a fost agent electoral și a condus bandele de bătăuși la urnă, cum a probat ancheta făcută prin ordinul generalului Cantilli. Când, în fața colegilor săi de arme, i s’au rupt epoletele și i s’au aruncat în față cuvintele, ești nedemn a le purta nenorocitul degradat plângea. * * * Citim în România Liberă. Numirea titularului la ministerul domeniilor va fi amânata pânâ către sfârșitul lunei, spre a se lua și avisul majoritații. D. Aurelian pare că va dobândi sufragiele celor ce au dar averi în acest minister, dacâ le va promite a fi... serviabil. * * * Dumineca viitore se va sărbători aniversarea patronului liceului Mateiu Basarab. Serviciul se va celebra în biserica Sucaci,la 9 ore a. m., de către P. S. S. Arhiereul Silivestru Pitișteanu. Va cânta corul bisericei Domnița Balașa, condus de d. C. Bărcănescu. In scala, imnul ceremonial va fi intonat de corul elevilor sub dirigerea d-lui profesor T. Oprescu. Apoi după alocațiunea directorului liceului, se va ține o disertațiune de către d. profesor A. Comănescu. Vor participa autoritățile școlare, directorii gimnastelor, foștii și actualii profesori ai șcalei, părinții elevilor, etc. * Eri M. S. Regele, împreună cu A. S. R principele Leopold de Hohenzollern și A. S. principele Ferdinand de Hohenzollern au primit în audiență pe d. locotenent- colonel Romulus Magheru, comandantul regimentului 8 de artilerie. D. l.-colonel R. Magheru va fi numit în curând atașat militar pe lângă legațiunea română din Berlin. * * * Septemana acesta va apare ca revistă specială a societatei silvicultorilor și proprietarilor de păduri, purtând numele de Revista Pădurilor. Primul număr va eși Sâmbătă. România Liberă aude că este imprimat cu cheltuiala Administrațiunei Coronei. * Ministerul instrucțiunei publică,lice-se, dă broșură în 4 ° în care figurazâ noul proiect de reformă a învățământului, modificările făcute acestui proiect de comitetul delegaților, adausele și propunerile facate de consiliul general al instrucțiunei. Nu ni se spune ânsa nimic despre desbaterile consiliului general, pe cari legea spune positiv că ministrul e dator sâ le publice cât mai curând.Jș. $ SCIRI DIN AFARA In cercurile politice din Londra se comentază forte mult un articol al ziarului conservator Standard, privitor la radicalismul lordului Randolph Churchill. Acum câteva zile, primind uă deputațiune a orașului Londra, care venise pentru a-i cere restabilirea impositului asupra cărbunilor, lordul Randolph Churchill s’a pronunțat categoric contra, ca fiind anti-democratic. Standard reamintesce cu acesta ocasiune discursurile în cari lordul Randolph Churchill a espus un programă de guvernământ demnă de liberalii cel mai înaintați, și declară aprope pe față resbel ministrului și întregului minister. Evoluțiunea cabinetului conservator spre radicalism nu dateză de astă ji, și pare că Standard a înțeles prea târzii, acesta; cu tote acestea nu este mai puțin adevărat, că articolul acestui ziar a pricinuit, să vine sensațiune.* Asociațiunea Uniunei liberale din Liège s’a întrunit (filele acestea pentru a vota uă propunere în favorea revizzuirei art. 47 din Constituțiunea Belgiei, conformă cu sistema legei elestorale din 1883. In acestă propunere, care a fost votată mai în unanimitate, s’a exprimat asemenea dorința in favorea instrucțiunei obligatore. * In cercurile militare germane se cere a se înființa unoi divesiuni de cavaleria și de artileria călare, suprimarea garnizonelor celor mici și concentrarea lor în unități tactice superiore în vederea exercițielor, elaborarea unei legi tresând limita vârstei pentru fiecare grad și care să autorize înaintarea prin alegere chiar pentru sficerii de stat-major. Emilio Castelar și memoriul Românilor din Transilvania il l) Schițarăm în articolul nostru precedent parabola vieței politice a lui Castelar. Ea e departe de a fi terminată, și cu tóte acestea la ce mari speranțe ne putem încă aștepta, întemeiându-ne pe antecedentele date ! Dar fără a anticipa nimic, ci numai pe baza elementelor cunoscute deja, așteptările nóstre în puternicul și fraternelul lui concurs, le putem considera ca întemeiate. Puritatea lui de caracter, entusiasmul lui pentru tote căușele juste, fără nici uă deosebire de rasă și credințe religiose, (sunt patru file de când a promis apărarea drepturilor Armenilor chiar) sunt tot atâtea cuvinte spre a vedea în Castelar pe Gladstonul gintei latine. Poporele opresate și noi Românii din Ungaria, în prima linie, sâ-și înalțe speranțele spre acest valoros luptător, spre acest atlet, spre acest redutabil inamic al prejudiciilor și barbariilor medievale hărăzite și persistente și astafii în societatea nostrâ modernă. Acela care a ridicat vocea sa în celebrul discurs asupra legii municipale în contra sclaviei, există ea sub orice formă, acela va ridica desigur vocea sea și pentru sclaviile albe din celelalte țări. Sâ ne facem uă dată cunoscuți deci și atunci un Casteiar nu va întâr<fia sé modeleze după împregiurările nóstre, a 3 și jumétate milióne de Români din Ungaria și Transilvania și a celor 6 milióne din România liberă următorul pasagiu din menționatul discurs : ^«... Si un homme peut faire l’objet d'une propriété, tous Ies hommes peuvent en faire d’objet. Maîs demain viennent Ies grandes cataștrophes sociales qui ressemblent tant aux catastrophes géologiques, demain le sens général humain est changé; la peau blanche et les cheveux blonds sont pour la nouvelle société ce que la peau noire et les cheveux crépus sont pour la société des Antilles, et dans ce cas, messieurs, quel serait le sort de mon (1) A se vedea «Românulu» de la 24 și 25 Noemb. ROMANULU 26 NOEMBRE 1886 élequent ami le seigneur Romero bledo ?» 1) Tot cu acel spirit de nepărtinire va putea întreba atunci mutatis mutandis pe Unguri într'un alt sens : Ce veți deveni Ungurilor, când întura vostru dualistă se va desface, când patronii voștrii de a fi, cari va tolerează atâtea oribile ilegalități, vé vor abandona prin forța împregiurărilor, când, dintre poporele maltratate și reduse de voi în slavia în care zăcurățienșive până la 1848, se vor ridica furioși descendenții coloniilor lui Traian și ve vor cere cont ? Ce veți răspunde atunci? Cum ve veți justifica atunci, când va sosi în fine și Românilor, fraților noștri de la Carpați și Dunăre, ches iunea lor ? Atunci ve veți aduce aminte de preceptul evangelic : «Ce țip nu ți place altuia nu face». Va fi ânsâ târe fiu ! * * * Ințelegându-ne chrămarea, datoria nóstră prin urmare e d’a arăta Urbi et Orbi că suntem sătul d’a mai purta în tăcere un jug secular. Misiunea nostra, a fiecaruia dintre noi este sĕ atragem atențiunea generală, și mai ales a amicilor noștri naturali, a celor d’o rasă cu noi, asupra minciunei constituționale și barbarelor manopere prin care aprope patru milione de Români subjugați sunt pe fiecare disporsați, de către 5 și jumătate milione de asiatici, de limba lor națională, de instituțiunile lor de învățământ, că suntem persecutați pene și în viața nostră« familiară, cu vocea nostru e sugrumată în ocnele și temnițele străveche! nóstre ’patrii; câtă crimă de les-umanitate se comite asupra nostru în fața a 6 milione de Români liberi și a întregei rase latine." Trebue să dată aruncat fulgerul în acesta termină unguresca și tabloul statului lor pretins constituțional și de ordine în Europa, să’l schițăm cu cuvintele lui Mirabeau 2). «Les pays gouvernés idespotfquemet'présentent de loin â la verité, une surface assez calme. Le souverain veut, il parle, il est obéi; il en resulte un ordre apparent, une tranquillité exterieure qui séduit au premier coup fd’oeil. Les révolutions de ces gouvernements sont cependant fréquentes mais soudaines. Sous le despotisme ou n’écrit point, on communique peu, on ne »’informe pas du sort de son voisin, on craint d’avoir une plainte ä faire, une tristesse â livrer, aux aux supqons interprétations, un mécontentement á lais ser percer. Personne n’ose compter les victimes, mais est-ce â dire qu’il n’yen ait pas ? Pese-t-on ces larmes silencieuses, ces douleurs muettes, ces calamity» ignorées dönt les ravages sonf d’aútant? plus terribles,. que rien ne les arrété ? Tient-on registre des assasinats judiciaieres, des veugeances secretes, des spoliations, des meurtres clandestins, des victimes devouées aux tourmens des prisons de l’Etat? La paix publique semble exister; vaine illusion! Dans une multitude de lieux â la fois, des milliers d’individus isolés éprouvent dans l’intérieur de leur maisons, dans leur relations avec des hommes plus puissants q’eux tout ce que la guerre civile a de plus horrible. Ge silence qui vous trompe est celui de la terreur; rapprochés par l’imagination, ces étres malheureux, tous ces esciaves opprimés - donnez a tous les murmures sourds, k tous les désespoirs concentres, la voix qui leur manque, et dites que le despotisme est un état de paix!» Constituțiunea ungurescă trebuie demascata, și modul ei de punere în practică trebuie stigmatisat. Trebuie arătat sumei ca principiul legalității nu există in Ungaria poliglotă decât numai pe hârtie, că micile avantaje ce ni s’au acordat la facerea dualismului nu se mai respectă, ca pentru Transilvania (in care enorma majoritate a poporațiunii e românesca) sunt în vigore și până astăzi legi draconiane din evul mediu, după care s’au și făcut împărțirea teritoriilor în districte, după care se reguleza cestiunile electorale, (causă, din care Românii din Transilvania se abțin de la alegeri), că în virtutea art. 2, din legea electorala din 1874 Ungurii (numai cei din nefericita Transilvanie) vor avea dreptul de a alege deputați încă 40—60 ani de aici înainte, simplu numai pe baza titlurilor lor de noblețe, pe când Românilor, cari n’au titluri de noblețe (fiindcă au fost pâne la 1848 globae adstricti), li s’a urcat censul de la 8 la 18 fl. 48 cr. (45 fr.); că tot în virtutea numitei legi (art. 13) sunt excluși alegotorii cari nu cunosc limba ungară ; că libertatea presei, instituția Curților cu jurați în delicte de presă abia mai există , ca între 9.000 de funcționari publici ai regatului ungar, abia se găsesc 100 de funcționari români,că Românii n’au nici oâ școla superioră, că nu pot nici cu banii lor sâ’și ridice o școla națională (dovadă cașul cu intereficerea liceului din Caransebeș,capitala Severinului, a unui district pur românesc); câ n’au un teatru; câ tinerimea celor doué licee ce mai există e constrînsâ sa 1 2 1) Romero Robledo e blond. 2) «Moniteur Universel, 1789, pag Vi. (Biblioeca St. Généviéve). emigreze; câ pentru purtarea tricolorului român au fost chiemați în cercetare corecționalâ până și copiii de 6—9 ani , ba în Caransebeș mai multe familii române au fost chiemate înaintea justiției, (în 1884), pentru că lasă petrecerea lor privată un copil de 3 ani și jumătate a declamat cunoscuta poesiă «Limba Română »). * * * Se mai relevăm ânsa încă uă absurditate revoltătore ! In timpul din urmă, Ungurii ne fiind mulțumiți cu progresele maghiarizării națiunilor conlocuitore, și în special vedend resistența Românilor, au înființat reuniuni așa dise culturale (Kulturegylet). Fondurile acestor reuniuni se adunau din vinderea de autografe ale autorilor și politicilor unguri, cu rabat de 99 la sută, însuși romancierul Zokai Mor și incurabilul Kossuth, se apucară de comercial acesta, pe care îl imitară cu multă inocență mai demiă ș și Cingalezii sosiți la grădina de Aclimatațiune din Paris. Negoțul ânsa mergând rea (crima e generală) aici guvernul intervine pe sub mână silind consiliile comunale din tote districtele Transilvaniei să voteze ajutore pentru fondurile de propagandă ungurescă ale numitelor reuniuni. Un strigăt de durere în contra acestor orgii, a atras după sine, în anul trecut, expulsarea din România a câtorva tineri din Transilvania, în plus condamnarea linara din tineri la muncă silnică pe 20 ani în Ungaria. * * * Dar cine póte enumera în colonele a 3—4 numere de diare pe d’a întregul tote atrocitățile și ferocitațile clasei domnitore din Ungaria ? Ar trebui volume grase pentru înșirarea tuturor crimelor ce se comit uline, chiar din puntul de vedere al constituțiunei unguresci, în numele unui stupid fanatism de rasă și al unei false glorii. Scârba și țindignațiunea în contra acestor meschine abuzuri de putere publică a cuprins pene și pe un deputat ungur, anume Mocsary. Protestările lui în parlamentul din Budapesta au fost ânsa sufocate de zgomotul infernal al unei majorități turmentate de delirul celui mai tragi-comic despotism. Bietul Mocsary nu a reușit, și causa susținută de el a cădut, ca și causa irlandeză, susținută de d. Gladstone în parlamentul englez. Termin, căci mai mult decât articolele mele va contribui Memoriul menționat la cunoscerea causei nostre. Scopul ce am urmărit e ajuns deci în mare parte. Propaganda e începută! Deși pentru moment împregiurările sunt puțin favorabile, speranța totuși ne animeză. In paralelogramul perpetuu mobil al puterilor europene se va stabili va data și pentru noi, latinii Orientului, resultanta de mult așteptată. Până atunci însa, la lucru! Primul pas al nostru ne va servi de un bun augur. Memoriul presintat, și acceptat de Castelar, va activa generosele lui eforturi în sensul legării de relațiuni între poporele de rasă latină. Acela care a vâdut lumina filei pe clasicul pământ al Spaniei, pământ binecuvîntat ce a dat ginții latine un filosof ca Seneca și un imperat ca Traian,—desigur ca nu va lăsa în uitare 10 milione de frați ai sei cami de 18 secole vorbesc, și pené adi, limba poporului-rege. G. Ocilșianu lui de comercia, Marchizul de Bacquehem, raportul sau in privința cestiunei atingatore de reînoirea tratatelor de comercie. Ea este de părere că mărita stabilitate a relațiunilor politico-vamale, resultantă din convențiuni vamale, nu se póte privi, sub orice împregiurare; ca un moment favorabil, ea găseste aversa medaliei în împregiurarea, că un convențiune vamală, un tratat de tarife, nu pate fi resiliat nici atunci când nu mai corespunde cu situațiunea schimbată sau modificata pe urmă. Aceste considerațiuni îndemnă pe camera de comercit și de industrie de la Egger atrage conclusiunea că tarifele autonome ar fi preferabile unor convențiuni vamale eventuale. Scopul oricărei politice vamale trebue sa fie stabilirea unui echilibru bun și echitabil între asigurarea tîrgului indigen și trebuințele exportului, și acest scop pe d’ua parte se atinge mai lesne printr’un tarif autonom, și pe d’altă parte asigurarea consumațiunei indigene trebue sé iiba precaderea înaintea cerințelor exportului. Politica vamală autonomă oferă marele avantagio, că se póte conforma le timp împregiurărilor schimbâtore, pe când un tarif convențional este nu numai înrîurit de dreptul public al Monarhhiei, ci aterne încă de alte considerațiuni ale statului străin care neapérat are se’ngrijescá în rîndul d'ânteia de propriile séle interese și care se găsesce într’u posițiune mai favorisată în diferite condițiuni de producțiune, spre exemplu în privința scomptului, agiului, impositelor și cailor de comunicațiune. Este vorba de Germania. Din părerile cercurilor industriale, pe care s’a întemeiat raportul camerei de comerciü de la Egger, multe cuprind date forte interesante. Spre exemplu, asociațiunea fabricanților de machine și de obiecte de bronz, de fer și alte metaluri, din Boemia, a declarat că a prevede într’un uniune vamală față cu Germania mai puține pericole pentru acesta industrie decât într’un tratat de conerciii cu tarife convenționale. Diametrul opuse acestor păreri sunt opiniunile corporațiunilor de comercianți de la Egger și de la Carsbad, care privesce tariful vamal autonom ca cea mai mare stavila a progresului comercial. * * * SFÂRȘITUL RESBELULUI VAMAL Citim în «Konstitutionelle Vorstadt-Zeitung» de la 18 Noembre. Eram bine informați când cu optihe mai ’nainte am anunțat cititorilor noștri că șansele unei înțelegeri între guvernele Austriei și României în privința politicei comerciale cresc din di în 4 ș i că tratările confidențiale iau un curs favorabil. Am putut semnala atunci apropiata sosire a ministrului Sturza la Viena. A stadi în comisiunea delegațiunei ungare a declarat ministrul afacerilor străine, Cornițele Kalnoky ca, după ce au înțeles în România că nu se folosesce cineva prin faptul că pricinuesc o pagubă vecinului sâu, tratările actuale confidențiale oferă perspectiva ca situațiunea va ajunge la un sfîrșit apropiat. In tote cercurile comerciale ale Austriei acesta enunciațiune oficială va fi salutată cu bucurie, mai cu sema stabilimentelor de comunicațiune și de transport, care prin resbelul vamal cu România au fost atât de mult jignite în interesele lor, se deschide perspectiva unui viitor mai satisfăcător. După informațiunile nóstre, putem spera că peste patru săptemâni de file se va fi stabilit între ambele state uă înțelegere provisorie. Un vot în favorea tarifului autonom. Dintre tote camerile de comerciț și de industrie ale Austriei, cea de la Egger a fost cea d'anteia care a adresat ministrul 1) Principiile Constituțiunei maghiare, de Q. P. de Hațeg, p?.g. 18. DIN TRANSILVANIA Tribuna scrie in n-rul seu de la 12 (24) Noembre următorul articol de fond asupra atitudinei Românilor de peste munțîi: Politica de resistența pasivă li s’a impus și li se impune Românilor din Ardeal. Nu mai încape dar nici uă discuțiune asupra întrebării, dacă bună este ori nu politica acesta , chiar istea fiind, pentru Românii din Ardeal, în împregiurările actuale, alta mai bună nu este cu putință. Acesta convingere ni s’a produs filele acestea, cu ocasiunea alegerilor municipale, de a mila oră. Politica de resistența pasivă nu pate sa aibă decât doua punte de plecare. Unul este convingerea, că guvernul nu va putea sa conducă fără de concursul nostru afacerile publice și va fi silit în cele din urmă sâ intre la învoială cu noi, ca sa îi dăm concursul nostru. Noi Românii din Ardeal nu puteam si nu putem avea convingerea acesta. Deși marea majoritate a țârii, nu avem să clasă de omeni bogați, culți și cu relațiuni întinse, care se impun politicesce prin posițiunea lor socială. Seim dar, ca ori și care guvern pate sâ conducă afacerile acestei țâri și fără de concursul nostru. Al doilea punct de plecare e convingerea, că guvernul nu pate să conducă bine afacerile publice și că mai curând ori mai târziu va trebui sa devină urgisit. Acesta convingere e punctul de plecare al resistenței nóstre pasive. Nu voim sa combatem guvernul, nu ne consumăm puterile în lupte politice, stăm în reserva, fiindcă stim că nu putem noi sâ-i stricăm guvernului acestuia atât, cât își strică el însuși și cât îî strică cei ce îl servesc, câtă vreme lucrază fără de control. Nu e treba nostru sâ’l sfătuim, nici sâ’l împedicăm a sâvârși fapte prin care se compromite ; de aceea îl lăsăm în pace și ne mărginim a scote la ivela faptele compromițâtore, pe care le sâvârșesce ori le tolerază. Ce e drept, mult suferim în urma acestor fapte: desvoltarea nostră economică și culturală e oprită în loc, pacea țarei noastre e turburată, viata ne este adeseori nesuferită. Nu trebue ânsâ sâ scăpăm din vedere, ca nu numai noi singuri suferim și ca renunțând la resistența pasivă nu am scăpa de suferințele nóstre. Și nu trebue mai ales sâ scăpăm din vedere ca suferințele acestea sunt dovada pe care o dăm despre destoinicia nostra politică. Politica de resistență pasivă cere totdeuna jertfe mari: noi putem sâ aducem jertfele acestea, — în acesta consista destoinicia nostra politică. Acum douăzeci de ani, când s’a accentuat conflictul între noi și Maghiari, omenii politici ai Maghiarilor erau convinși ca în curând ne vom da după par, ne vom muta, și vom cere grația guvernului, fiindcâ clasa nostră cuiva sunt mai ales omeni săraci, cari sunt avisați la bunăvoința guvernului. Au trecut însă 20 de ani și noi tot nu ne-am mutat. Ne-am ajutat, cum am putut, dar nu am părăsit posițiunea, pe care ne-am ales. Astfel ne-am scutit de răspunderea pe care guvernul o purta el singur cu cel ce îl susțin. Dacă am vede că acest guvern dispune în administrațiune și în genere la dregătoriile publice de omeni inteligenți, activi și conșciincioși, prin care din li în <Ji tot mai mult își câștigă iubirea și încrederea publică, atunci am ave cuvinte de a regreta că ne-am retras din viața publica. Din contră visa, râu inspirat și rea servit guvernul devine din li în <fi mai nesuferit și din și în.fi tot mai mult se conving cetățenii, că aveau dreptate aceia cari, acum douăzeci de ani, cjiceau cu actualul regim și starea de lucruri creată prin el sunt niște nenorociri pentru țara nostră De aceea găsim că e explicabilă reserva pe care ’,și-a impus-o unii dintre alegâtorii români față cu alegerile municipale, deși după programul stabilit de partidul național nu se exclude participarea la aceste alegeri. Cu actuala lege electorală și cu actuala administrațiune, participarea Românilor la alegerile municipale, în cele mai multe părți ale Ardealului, nu are decât resultatul că se sporesce lista abuzurilor comise de autoritățile publice în materie electoralâ. Chiar dacà obținem câteva voturi, în cele mai multe cazuri le creăm câtorva omeni greaua posițiune de a se opinti în zadar, ca sa abată pe administratorii noștri din calea cea greșită. Sâ-și facă de cap, căci cu cât mai necontrolați vor fi, cu atât mai curând vor deveni imposibili. ------- "«null— rx&m—«CBIIM.| ----- Simtome ingrijitóre cu privire la mișcarea poporațiunei In România Cu ocasiunea solemnităței deschidere cursei de apel din Bucuresci din anul acesta, d. procuror de secțiune, Michail C. Beștelel a rostit un discurs despre caus de îmulțire a concubinatelor și a copiilor naturali în România. Am citit cu deosebită atențiune lucrarea d-lui Beștelel. Ne facem uă datorie de a’l felicita atât pentru nemerita ideie ce a avut de a trata înaintea curței un subiect cu totul local, al douilea pentru că a ales uă cestiune care încerca pe prea puțini și a căreia importanta socială nu pute scăpa nimanul din vedere. Pentru ca un om, un procuror se alege un subiect ca acesta și sâ’le spunà cu atâta claritate, a trebuit ca faptele ce a putut constata în cariera sea de magistrat sâ’l îngrijescá. In adevăr, d. Beștelel ne spune ca în magistratura s’a convins ca mai în tote ramumele sunt o mulțime de bărbați și femei cari trăesc necununați și duc o viâțfă împreună ca cum ar fi căsătoriți legitim; că sunt bărbați cari căsătoriți legitim, ’și-au părăsit soțiile și trăiesc necununați cu alte femei; că sunt femei cari, lâsându’și bărbatul, au fugit în altă comună, unde trăiesc necununate cu alții; ca în fine sunt bărbați și femei cari, prin bună învoiala, s au despărțit fără a îndeplini formalitâțile divorțului și au contractat la primărie un altă căsătorie. Ar crede cineva că viseza citind rândurile de mai sus, atât se pare de necrezut ca instituțiunea căsătoriei să se fi slăbit în așea grad în țara nostra. Și cu tóte acestea cele spuse și constatate de di. Beștelel nu sunt vorbe, ci fapte din nenorocire esistente. Cel care scrie aceste rânduri a putut constata că într’un număr însemnat de comune din județul Ilfov trăiesc sumă de bărbați cu femei în concubinagiu, ca chiar în tomna acesta într’un cătun de 70 familii doui țigani au fugit cu fete și după câteva fiile s’au întors acasă și trăiesc, fără sfială și rușine de lume, în concubinagiu. S’ar părea că faptele acestea nu insuflă nici o îngrijire de pre-cede și sunt ani de când sa reproduc crescând, vedem că ei privesc cu nepăsare, nimeni nu cugeta la vre-o mâsură de îndreptare. Și dacă d Beștelel nu punea cestiunea înaintea publicului, treceau ani fără măcar sa gândim la dânsa. Și cu tote acestea nu póte fi cestiune care sâ intereseze mai mult morala în general și morala familiei în special, decât modul de viețuire al soțiilor. Ne îngrijesce acesta stare de lucruri cu atât mai mult câ odinioră în România concubinului se ascundea în orașe, iar în sate nimeni n’ar fi îndrâsnit, se’l practiceze. Chiar în târguri cei cari traiau în acest mod se fereau de ochii lume), și nimeni nu se afișa. Astăzi, lucru întristător, nu numai că în orașe nu există vre-o sfiala, dar în sate traiul fără căsătorie legitimă nu mai insuflă poporațiunei nici chiar mirarea. S’ar părea că lumea s’a obicinuit cu acest mod soia de familie, atât se arată de nepăsătore. Și cu tóte acestea cei cari au trăit prin sate ’și pot aduce aminte că în alte timpuri vă femeia, care ar fi trăit în concubinaj, nici