Romanulu, decembrie 1886 (Anul 30)
1886-12-01
Y ANUL AL XXX-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV.............................40 bani ».*0a .a a EI...................2 lei — Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . . 2 . _ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea iparaiul. IN l'A RIS, la Havai, Laftite et C-nie, 8, Place de la Bonrse. LA VIENA, la d-nil Haasen«tein et Vogler, (Otto Maaae). LA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Danbe et C-nie, pentra Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refusă — 20 BANNBARUL BUCURESCI, 30 RAPCIUNE !- Urmăm acoi cu cele alte părți din Mesagiul de deschidere a Corpurilor legiuitore. Venind la situațiunea financiară, Mesagiul zice : «Finanțele țăreî arém uă situațiune lămurită și asigurată. «Dacă anul 1884—85 își închidea exercițiul cu uă lipsă însemnată în prevederea încasărilor, veți putea constata că ultimul esercițih închis prezintă uă îmbunătățire simțitore. Măsurile înțelepte și energice ce arîi luat în anul trecut, ne dau siguranța că în scurt timp vom isbuti a restabili în mod permanent echilibrul bugetar. ^ «Greutățile financiare prin cari trecem ar fi fost mai puțin simțitore, deci am fi putut înlătura perderile suferite de risc prin agiü, și decât nu ne-am fi aflat în fața unei crise economice generale și a unor necesități neînlăturabile ale desvoltarei nóstre politice și economice.» Apoi Mesagiul vorbeșce de cheltuelile făcute și de sporirea datoriei publice, care, de la 1882, s’a ridicat de la șase sute două fieci milione lei, la șapte sute șaptezeci și patru milióne. Nu ne vom opri pentru a stă tili asupra acestui punt, și nici nu vom căuta să verificăm nimic reservându-ne a vorbi cu altă ocasiune în acestă privință, când vom trata în special cestiunea datoriei nóstre publice. In fine, Mesagiul încheiă astfel cu partea privitore la situațiunea financiară : „Pentru a ne da uă semá exactă de mersul finanțelor, nu trebue scăpat din vedere că, dacă în anul trecut s’au înființat câte-va nouă imposite acestea sunt departe d’a atinge scăderile de dări făcute în decursul unui deceniu. «Creditul nostru este menținut sus. Acesta se datoresce plăței exacte a anuităților, întrebuințărea împrumuturilor în cheltueli folositore și producătore, desvoltărea avuției naționale și îmbunătățirilor continue ce se aduc în administrațiunea financelor Statului. » ! Uă situațiune financiară lămurită și asigurată, glice Mesagiul. Lămurită, se pare, în ceea ce priveșce cifrele din scriptele ministerului de finance, față cu ceea ce avem să dăm și să priimim ; dar asigurata, cum și în ce fel ? asigurată pare să fie oă situațiune financelor țăiei, cari în anul 1884—85 își închidea esercițiul c’să lipsă însemnată, și care la ultimul esercițiui presintă numai uă îmbunătățire, fie ea chiar—cum face Mesagiul—uă îmbunătățire simțitore ? Asigurată pare să fie oă situațiune a finanțelor fărei, când siguranță încă nu vedem în restabilirea echilibrului bugetar, cu tote pretinsele măsuri înțelepte și energice de cari se vorbesce în Mesagiul coronei ? Asigurată, în fine, pare să fie oă situațiune a financelor făreî, când greutățile financiare sunt aceleași, și pate că nu se fie încă și mai simțitore, din momentul în care nimic nu s’a făcut și nimic nu se face pentru a se înlătura perderile suferite prin agiü și a se pune capăt unei crise care amenință pe fii ce mergem să ia proporțiuni și mai mari, și mai îngrijitor ? Finanțele țăreî, deci, nu numai că nu arată uă situațiune asigurată, după cum place guvernului s’o înfățișeze țăreî; ci, din contră, ținând sema de deficitele bugetare din trecut, de împregiurările economice în cari ne aflăm, de greutățile cari apasă pe contribuabili, de stagnațiunea afacerilor pe piețile nóstre, de cheltuelile ce ne-am impus și de «lipsa de prevedere, în contra căreia necurmat ne-am ridicat,—din contră, dem.«», asigurare nu vedem pentru viitor, și ne lipsesce nu numai siguranța ci chiar și nădejdea de îndreptare. Am dori să ne înșelăm în vederile nóstre; am dori ca viitorul să ne desmintă și ca tóte spre bine și’n bine să mergă, dar putință nu vedem ca astfel să fie, și târnă, mare ne este că vederile nóstre nu ne vor înșela și că, mai curând sau mai târziiu, ne vom afunda și mai mult în văgașiul tristei realități. Să mergem înainte. Guvernul se fulesce că impositele cari s’au înființat în anul trecut sunt departe d’a atinge scăderile de dări făcute în decursul unui deceniu. Dar, în sarcina cui s’au înființat aceste imposite și asupra cui apasă ele ? Asupra poporațiunii sărace, asupra clasei muncitorilor de părn cărora li s’a impus și li se imp sarcini peste sarcini, fără ca schimb să li se dea ceva, cu că starea în care se află cere im rios ca îmbunătățiri să se aducă urcarea prețului sărel, tacla a prațuirei, monopolul chibrituri, etc., sunt atâtea impuneri nedre și strigatóre, atâtea sarcini și grități de cari nu se resimte de numai poporațiunea săracă, popoțiunea de la țară. P’acésta a lovit’o mai cumplită vernul, prin mone dări și impuri din anul trecut, pentru umplerea găurilor bugetare. Ce să mai facem de desvoltare avuției naționale și de îmbunătățiri în administrațiunea finanțelor Statului, din cari guvernul își face o nouă fală ? Cele ce preced și cele ce necu mai am fusaci areta în d’ajuns d ce natură a fost și este solicitudinea guvernului pentru desvoltarea avuției naționale, și déca cu adevărat s’a adus vr’uă îmbunătățire în administrațiunea finanțelor Statului Rămâne, deci, ca fiecare să judece între vorbe și fapte, și se ’ș dea bine sema de starea lucrurile și de ceea ce ne mai aștaptă în viitor. i. De altmintrerea se scie ca a mire nu s’ar putea îndeplini dorm cu tratatul de la Berlin, și c confirmării tuturor puterilor semiunea a luat act de acesta decla ista, 29 Noembre. — Delegatiu’inca a adoptat fară discutiuni straordinar pentru armata. Raferitelor burete constata ca nina diverginta în hotârîrile luate oe delegațiuni. 29 Noembre. — împăratul, prinl Reichstagului, a stăruit venirea proiectului de lege militar. celelalte parlamente se arată cererilor ce li se supun pentru adăugând ca puterile statelor si superiore puterilor Germaniei, bresbel va da lămuriri mai îrșii, împăratul a esprimat înea în menținerea păcii. 9 Noembre.—Camera, după un d-lui Freycinet, a votat, un cemilione de franci pentru protectinalul, prin 278 voturi contra votat asemenea creditul cerut ectoratul Tunisului. Va discuta iiul pentru Madagascar. AGIUL GERMAN ique Franșaise» ocupând stagiul german, observă că orbesce de «probata fuce» a Germaniei. «Probul este prea exagerat; i, cât spre ea, n’a pus inîncercare răbdarea ei; se dă acum 11 ani un puți a trebuit să țină pe bătareh pe un povârniș, care a ept resultat pacea. Adecă Germania simte tremistui cuceririle sale, și 1 & MERCURI. 1 DECEMBRE 1886 Politica externă în Camera franceza Cu ocasiunea discuțiunei asupra bugetului ministerului de externe, primul ministru Freycines, respunjând la acusatiunile deputatului monarchist Delafosse, dise următorele : Scopul de căpetenie al guvernului republican este menținerea pacei. Pacea este un condițiune esențială pentru desvoltarea republicei și pentru transformarea vechei forme de stat monarhice în cea republicană. Acesta nu este u lucrare de uz di Majoritatea, care se baseazâ pe sentimente, trebuie să se prefacă într’un majoritate care reiese din prudințâ și din esperaantă. Pentru acest lucru trebuiesc ani. Un resbel în Europa ar tulbura forte mult acesta lucrare. Afară de acesta republica trebuie sa apuce calea reformelor, deorece este forte necesar ca spiritul public să-și redobândească liniștea și echilibrul. Republica a făcut deja mult, ea a regulat instrucțiunea de tote gradele și a făcut legi care asigură libertatea cetățenilor. Dar republica mai are d a îndeplini cele mai grele reforme sociale, cum este deregularea relațiunilor între capital și munca. Pentru acesta soluțiune se cere liniște și maturitate și ea nu se pote obține decât în timpul unei lungi paci. Francia este un mare putere și voiesce se-și mențină rangul. Ca mare putere, Francia are d’a juca un rol în tote cestiunile internaționale.trebue sa se uite case bine la cari cestiuni este în joc interesul general. Cestiunea bulgara nu este de categoria celor din urma. Pentru noi lucru esential este menținerea interitatei teritoriului otoman și menținerea echilibrulu în Marea Mediterana. Momentul d’a insersiunile ce le datorim unei mari puteri amice. Francia urmeza față cu tóte statele uă politică francă, reală și interesantă. De aceea se și bucură Francia de stima tuturor statelor, cu care este în atingere. D. Freycinet, mai vorbesce apoi de politica colonială si declara că era nucilor cuceriri este închisa dar că ar fi imprudent de a nu asigura pentru fără posesiunea în cele mai bune condițiuni. Ministrul termină prin urmatorele cuvinte : Nu pot se fili de cât câ situațiunea Franciei este bună. Atât în năuntru cât și în afară Francia urmără uă politică fermă, dar în același timp și cumpătata, și acesta desigur va avea aprobarea țărei. (Aplause prelungite.) SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Ab • ----- J. V. «.UUJAțC*. U LfJ Berlin câ puterile au respuns într’un mod favorabil propunerei d-lui Kalnoky, care cere se se reia între vorbirile pentru revizuirea statutului rumelior, daresprimând totde ua data părerea ca ar fi bine se se resolve prealabil cestiunea privitore la stabilirea unui guvern definitiv în Bulgaria. Sofia, 29 Noembre.—Porta a sfătuit, pe Regenta se parasesca proiectul de trimitere, pe lângă puteri, a deputațiunii alese de Adunare, protestând că ea ensăși e in întrevorbire cu Rusia, pentru a ajunge la oă soluțiune a crisei bulgare. Regenta a răspuns că ea n’are dreptul se împedice deputațiunea d’a-și îndeplini mandatul, și că e convinsă că expunerea situațiunei terei în fața guvernelor puterilor va contribui a înlesni sarcina întreprinsă de Sublima Portă. Budapesta, 29 Noembre.—Delegatiunea ungurăscă a acceptat bugetul afacerilor străine. Cornițele Zichy a întrebat pe u. Kalnoky care e primul său de vedere în privința demersurilor Rusiei pe lângă Portă, pentru a face să se număreu principele de mingrelia ca guvernator general al Rumeliei. I. Szögyenyi, șef de secțiune la ministerul afacerilor străine, răspunde că ministrul n’are nici uă cunoscință de aceste feri/ 1 ASCOOlj J.1 și/i/i/i/i/ .. . dovedesce că sferele p Germania nu voiesc se’și a de sub picioire. Discul, cel drept, declara fiuilo r nu și dovefit, căci idce a Germaniei este că Sporirea grabnică a armatei germane este criteriul cel mai bun pentru adevărata importanță a Mesagiului. Nevoie Vremia numesce pasagiul privitor la strânsa prietenie cu puterile vecine un clișeu, ce se repetă în fiecare an, dar cu tote acestea are încredere în iubirea de pace a împăratului Wilhelm. După cum se vede, adversarii Rusiei în cestiunea bulgară țin compt de acest lucru și caută alte mijiloce de luptă. Drept un asemenea mijiloc de luptă trebue luată propunerea Italiei de a supune marea Sobranii cestiunea candidatului rus la tronul Bulgariei. de prima ordine. Egiptul este punctul de unire intre Europa, Asia și Africa. Cine stapânesce Egiptul, stăpânesce și Marea Mediterană. Nu se póte dar admite ca Egiptul se remana în mâna unei singure puteri europene. N’avem cnse sé ne temem de acest pericol. Englitera ne a asigurat de repetite ori ca s’a dus în Egipt numai pentru ca se restabilesca ordinea materială; ea a recunoscut în mai multe rânduri că Egiptul trebuie sé rémâna al Egiptenilor. Franda n’a făcut nici un sila, dar i-a adus aminte Engliterei ca este necesar de a ajunge la un soluțiune definitiva și suntem convinși că vom obține un bun resultat. Cu privire la canalul de Suez se urmeza negocieri pentru realizarea unei înțelegeri europene. Timpul când vom putea ajunge la un soluțiune satisfăcătore nu mai este departe. Vom ajunge la oâ înțelegere cu Engliteza sau se vor supune Europei că sumă de întrebări și interesele nóstre se vor uni apoi cu considera înarmările in turcia Fremdenblatt primesce din Constantinopole următorele informațiuni: înarmările Turciei continuă fără întrerupere și încă pe oă scară foarte întinsă. In săptămânile din urmă s-a trimis în mai multe rânduri material de resbel din Constantinopole la Adrianopole, astfel că acest oraș —mulțumită fortificațiunilor ce s’au ridicat—a devenit un loc întărit de primul rang. S’a ocupat în parte și linia Ceatalgea. Fortificarea Dardanelelor continuă sub conducerea generalului german Ristov pașa. Este de notat că de la resbelul ruso-turc acum pentru prima oră se fac cu tunurile esercifil de tir la Ceatalgea și infanteria, care de mai mulți ani nu mai făcea esercifil din cause de economie, acum se eserciteza în data SCUimonica lutului v—* — buesce uă bradea specială. 3CIRI D’ALE PILEI Cititorii noștri au vedut ori destăinuirile făcute de d. Karaveloff în privința afacerilor bulgare și principelui Alecsandru de Battenberg. Partea ce, după afirmările fostului președinte de cabinet, a luat guvernul român la negocierile și încercările principelui Alecsandru de Battenberg, va face,fice-se, ca unul din deputati să adreseze la interpelare ministerului român. Misiunea d-lui Sturdza la Constantinopole la finele lui Iuniu trecut va forma obiectul de căpetenia al acestei interpelări. * * * D-nii P. P. Carp și N. Fleva au fost primiți în audiență de M. S. Regele. * * * FOIȚA ROMANULUI, 1 DECEMBRE DIUA 5 «S’a dus greutatea întunericului care plutea adânc și adormit în totâ încăperea lumei. Parcă văntul a suflat,, a desfundat ș’a risipit negura care umpluse golurile V argintii din rețeaua copacilor. Ramurile s’au scuturat noptea care le îngroșia și se îneca într’u apă nedeslușită și mohorîtâ. Acum sunt lămurite, limpezii, încărcate cu roci și cu frunze verzii, crețe, rotunjite și închise într’un pervaz de lumină nemărginită. «Sarele ș’a crăpat ochiul său strălucitor, ș’a deschis la orizont apârâtoreasea năprasnică, roșie ca para focului, aurie ca clipirile aurului topit, violetă , albastră și mărginită, pe la mijilocul cerului, cu un jumătate de rota vers iurie. Dați foc unui oraș întreg, grămădiți la un loc tóte nestimatele lumii, și retezați cu privirea cât vă ține ochiul uă câmpie prin pielea căreia mijește finul primavăratic, și tot nu vă veți apropia de minunea fericită a unui răsărit de sare. Desfășurați pe cer, cu închipuirea, vă cadă de păun, înfiptă cu rădăcina în pământ, și prelungite I penele cu lumini metalice până la înălțimea amiezului, și totuși n’o se simțiți acea frumusețe fără de pereche a răsăritului. Nu vă rămâne decât să scuturați trupul vostru de trândăvia încropită a patului, să crăpați ochii voștrii cârpiți de somn, și deșteptându-vă simțirile grele cu apă prospata și rece, să priviți fără a vă sătura ceea ce omul nu pote nici descri, nici, mai puțin, să zugravăscă cu fețe mincioase pe uă pânză mortă. «Arta împuținezâ natura. Arta e născocită pentru cei ce aud și văd pe sfert din câte natura se desfășură înaintele. Tot ce creazâ omul e uă sărăcie viclenia realității. Câteva însușiri mari ale unei pajiște ale unui suflet, ale unui trup scos din marmură,—câteva însușiri cari domnesc pe d’asupra celor-lalte, și pe cari artiștii le schilodesc mărindu-le, și le morfolesc potrivindu-le cu puterea simțirilor oricârui nesimțitor. E ca arta. E câ de ce marile genii au simțit în totă viața lor uă dureze fără repaus în fața naturii. Ei cari vedeau, audiau și pătrundeau adânc tainele colorilor, ale sunetelor, ale formelor și ale simțirilor, ei cari se simțiau departe de ceia ce vroiau să apropie, de câte ori n’am reînceput iarăși și iarăși același subiect, aceeași inimă muncita, aceiași ochi vii, feluriți în clipire, în lumină, în umbră și’n espresie, același trup perfect, ale cărui linii mladiose moi și pătimașe să împletesc cu atâta noroc și cumpânare, încât marmura nu le póte fura decât pe sfert de sfert din adevărata lor căldură ! De câte ori n’au rupt pagine întregi, n’au spart pânze cât zidurile și n’au arunca cu dalta în fața Venerei lor, albă, neteda și mortă! «Cine pate să puc pe pânză tot verdele care începe cu acea luptă a spicului ce tinde a trece în galben, apoi se schimbă în curatul verde de zmarald al crețului crud de stejar și sfărșește cu verdele gras, lucios, sever și mătăsos al nucului ? Cine póte să-și păteze, cu dibăcia naturii, uă priveliște cu umbrile cari îi cad de la nori, și cu apele închise pe cari le aruncă fete pe fete ? Cine póte da tota adâncimea unei perspective ? Cine pate să’și scalde un copaciu măcar, în atâta aer în care crește, îl înverziește, il înflorește și’l încarcă cu rod nevăriutele puteri ale naturii ? Cine pate să pue sub pielița străveziie a unui trup tânăr acel rumen al sângelui care tremură, licărește, alărga și se schimbă după cum vei ridica perdeaua de la geamurile camerei tale? Cine pate săpa un mușchi, încât să vești într’ensul uă forță care se odihnește ? Ferice de acela care se îmbată de mărimea și frumuseța a celor ce vecinie trăesc, și se mulțumește, și se răsfață în talentul lui și în aplausele mulțimea, fără a simți depărtarea de la ceia ce a tăcut, până la ceia-ce vroia și trebuia să facă. «Ah! dar ce nenorocire blânda pentru mine care înfierat de sortă d’a nu fi înțeles de lume, mai găsesc prieteni buni și drepți cari să mă smulgă din lumina îngustă, sgomotosâ ș spălăcită a orașelor! Acele case mari, greoae, încărcate și schilode cari impeticăzâ albastrul cerului,—acele uliți strâmte, Modorose și murdare cari ’ți împue urechile cu uruiala și ’ți ingrețosăză nasul cu duhorea,—acele cârduri de ómeni cari ’ți amețesc capul și ’ți scârbesc sufletul cu aceiași goliciune de minte,—ați perit în afundișul peștiilor, mi-au fugit în urma mea; capitala ’mi apare ca un tablou prost pe care’l pot întorce după plac cu fața la perete. «Aici cerul e limpede, stravă fiuit, cald, uă jumătate de sferă tare pic de nor pe a cărei rafia poți să ’ți plimbi gândul uă eternitate. Sarele, din creștetul cerului, ’și revarsă pulberea strâlucitore, inunâd văzduhul c’uă lumină care ’și rotește fâșiile în giurul unei tipsii de foc, și se albește și să îmbunăzi, cu să apă dă veacuri neclătită, când se împrăștie pe netezișul câmpiilor. «Cât de bine e se mergi în neștirea pasului. Intr’uă finează ca acesta, male, înaltă și cernuta pe d’asupra cu flori de nenumărate fețe, ași colinda uă viață întregu fără a mai odihni. Ce miros plăcut care ’ți umple peptul, ai voi să’l sorbi, și te îmbată, te farmecă, te pătrunde, te atrage, și deslușit nu sciu cu ce se asămănă aceste miresme care -ti fericesc creerul până în fundul lui. Un miros sănătos, plin, răcoritor, un amestec de foii verfii prididite de sare, de faguri de miere, de oțet de trandafiri, de smirnă, de chihlibar, de azima caldă, un vîrtej de aburi aromatici și nevăsiud plutește, se legănă, se amesteca și se împrăștie pe d’asupra acestui covor înflorit. Culeg buchete și le arunc; din ce în ce, mai colo, mai departe, florile par mai frumóse. «Florea paștelui strălucește ca să pajera de alamă lustruită. Bursuceii fumurii și vnpufați, Graminelele orbotate pe firișore ca acele, Lapusul, ochiu rotund cu gene galbene, sângele voinicului roșu foc, se amesteca cu Sulfina naltă, fragedă și mirositore, cu Pupezetele mărunte și canabil, cu Ochiul șarpelui ca uăpâlnie albastră închis, cu Măselarii năuții, cu Jaleșul aspru și stînjinit și cu Drăgaica stufosă, fără foc, par c’ar fi un pâmâtul zucat în gălbenuș de oU. «Dar nesfârșita simfonie a vietăților pe cine n’ar descânta a bine, cu glasurile ei aci glumețe, aci triste, când repezii când prelungi, și piuitóre și grave, și migălite și otova ? Acum, vă clipă, au tăcut cu țoalele. Un maestru nevâfiat ține d’asupra lor vergeaua neclintită. Uăditpalacă ș’a repefit glasul de două ori. Un vuțet a mii de instrumente deslăga somnul tăcerei: d’asupra bîzîitului întins văcărta veselă, uă chipială ascuțită, dedesubtul lui uă bomboneala melancolică, și în acest «trio» plin și statornic Privighietorile, ca nisce piculine, își pline, la timp, melodia lor întreită de flueratul gros și lung al Filomelelor și de chiruitul greerului de câmp. Ce felurimi de glasuri și de frase, ce deosebiri de simțiri și de espresie, ce desene și ce jale, ce instrumente vii și bizare, și totuși, un acest haos simfonic, ce frumosă și ce profundă legendă nu-și cântă vecinica natură ! Dar acesta simfonie, blândă și măreață, s’a speriat de un țipăt dureros, ascuțit, desperat: țipătul vieții care se stinge, spaima și durerea morții. Desigur, șărpele lacom și nemilos sugerin vr’ua nefericita de brosco mple și motologâ. Pasările sborâ încotro apucă. Dar surdele lăcuste mai bîzîe. In adevăr, visele mele și aici sunt chinuite. i Nicâeri nu pot să-mi adorm desgustul. pretutindeni e aceiași .uptă vicleana, neîndurată, sângerosa, în care forția orbă a fălcilor isbutesce. (Urmare în Nzul viitor). De la Vrancea. 1) 1) Din memoriele Trubadurului'