Romanulu, iulie 1887 (Anul 31)

1887-07-02

legramă de bătăi, chinuri și omo­ruri ? Căruia din districte i-a venit rân­dul ? Să vedem !! aUGURESCI, 1 CUPTOR Când în vr’uâ <fi împeratul Titu nu făcea u­ bine őre­ care supușilor sĕț vr’unuia din supușii sĕi, sora, el avea obicei să­­ facă cu mâhnire celor ! ce’l înconjurat! :< am perdut să­­ fi!» Administrațiunea română de sub ordinele d-lui Radu Mihai, actualul ministru de interne, semenă forte cu Titu, împăratul Romei, nu lăsă se trecá măcar uă singură­­ și fără de a nu aminti administraților că ea poate face tot ce mintea­ neînfrena­­tă îi spune, și că o păsă de legi cât principelui de Bismark de sentimen­tele dreptății. Titu năzuia ca fie­care di să aibă bunul ei pentru mulțămirea și feri­cirea poporelor supuse împărăției ro­mane. Administrațiunea d-lui Radu Mi­­­­haiu nu lasă să trăcă măcar un sin­gură di) pe care țăranul să o în­semne printre cele albe, ci nu prin­tre cele mânjite cu sângele care țîș­­nesce din trupul lui, în urma infa­melor torturi ce îi aplică acesta ad­­ministrațiune. Cititorii nu au­ uitat cele scrise aci asupra torturelor din Hăr­pășesc­, pentru prima oră divulgate de Lupta, reproduse de tote (fiarele indepen­dente și nedesmințite până acum nici de Monitor, nici de vr’unul din diarele oficiase. Era și alaltăieri, Românul­ înre­gistra torturele din Mehedinți,c ces­­tiunea nenorociților țărani ale căror unghii au fost scose cu cleștele. Sif pentru ca continuitatea acestor probe strălucite ale administrațiunei de eră nouă să nu sufere vr’uă so­­luțiune, vr’uă întrerupere pre­care, ă că că ieri să comunică României Libere următorul fapt și mai elocin­­te, și mai plin de laude pentru ad­ministrațiunea â la Titus, a d-lui Radu Mihaiu. «Ni se scrie din Ialomița, fiice­i România Liberă, că un primar a «chinuit de marte pe mece țărani «ca să le smulgă mărturisirea că ei au «omorît un copil. Nenorociții, ca­re fa­­c că să înceteze torturele, au declarat că «ei au omorît și au îngropat copilul «într’un loc din prejurul satului». «După ce chinuitorii au luat depo­­­ siția în scris, e că și copilul că vine «de mână cu frate-seu în sat». Cum găsiți faptul? Nu e așa că isprăvile administrațiunei de eră cu­rat nouă merg într’un admirabil cres­cendo, și că răsună, spre fața actu­alului guvern, cu un rinforzando care va pune pe gânduri penă și umbrele călăilor inchisițiunei spaniole. S’a torturat la Hărpășescu, s’a tor­turat la Mehedinți, dar acolo causa pentru care se aplica tortura nu s’a arătat singură și nu a vorbit fi­cânoi: acești ómeni nu sunt vinovați! In Ialomița, prin crescendo, adminis­trațiunea d-lui Radu Mi­hai zăpă­­cesce, tîmpesce și înebunesce în chi­nuri pe nenorociții țărani și când îl face să fa­că , da ! am omorît, da ! am îngropat copilul, da! suntem buni de ocnă,—atunci copilul apare tefer­ nevetemat... de mână cu frate­­leu. Faptul e atât de enorm, atât de nelegiuit, atât de revoltător, în­cât dăcă în momentul acela când copi­lul a apărut în fața primarului și lângă acei țărani chinuiți și mai morți de­cât vii , în momentul când s’a vă­­­zut de satul întreg stupiditatea in­famă și sălbatică a primarului — țăranii ar fi luat casele, toporele și furcile și s’ar fi năpustit ca fierele pentru a face una cu pământul pe primarul­ gâde, cine ar fi avut cura­­giul să’l condamne ? Nenorocire și rușine! Suntem la seceriș ; se crede la o­­rași că linia satului răsună voios de cântecele flăcăile reîntorc cu căței de pe câmp—uș ri,este iernă, plat tere. Satele sunt VtJCClC, țernu D. E suflă slobod și rogă «p’ăl de sus» pentru sănătatea cărmuitorilor. E vesel, da, țăranul din Hărpa­­șesci, din Mehedinți și din Ialomița. Linia răsună într’adevăr, dar răsună de țipetele femeilor cari rupendu-se ocolesc primăria unde se aud ge­metele năbușite ale celor ce­ sunt chinuiți. E secerișul într’adevăr, dar flăcăii și fetele s’au ascuns prin păduri pentru a scăpa de beția de sânge și torturi ale nelegiuiților de la pri­­măria. Piatra a bătut în Argeș, Muscel, Vlașca și alte districte. Administrațiunea d-lui Radu Mihai bate în Iași, Mehedinți și Ialomița. —• Ferice de țăran ! De unde vom mai primi mâne­re­acesta Rusia ar fi ertat Turciei res­tul despăgubirilor de resbel cu con­­dițiune ca corăbiile ruseșci se potă trece ori când prin Bosfor și Dar­da­nele. După Tonische Zeitung Francia și Rusia ar mai fi garantat că Serbia și Grecia nu vor ataca pe Turcia, iar Turciei i s-ar fi acordat dreptul de a forma corpuri de soldați egip­teni sub comanda turcesca. 1 si 11 ii înm­urmut­ii—MMinmmn SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Madrid, SO Innia Maiestatea Sea Regina a sancționat, bu­getul. Bruxelles, 30 Iuniű. Camera deputaților a adoptat proiectul de lege care reduce drepturile de intrare asupra cafelei. Londra, 30 Innin Discuțiunea asupra bilului irlandei nu înaintază. Londra, 30 Innin. Doctorul Morel Mackenzie a operat din n­ou pe principele imperial al Germaniei. Operațiunea a avut un deplin succes. Agenția Liberă. RUSIA, FRANCIA Și GERMANIA Tester Lloyd primesce din Berlin urm­ă­­torea telegramă : Relațiunile cu Francia sunt iarăși puțin încordate din causa proiecte­lor franceze contra străinilor. Acesta se pote vedea din limbagiul presei oficiase. D’altă parte s’a aflat că Francia a căutat să compromită pe Germania la Sultanul. D’asemenea se tem cei din Berlin că intervenirea ruso-fran­­cesă pe lângă sultanul contra con­­vențiunei turco-engleze va avea suc­­ci astfel ce va stabili că intimi­d^11I lucun­D______ DIN­­SUDGARIA ziarului Pester Lloyd i se scrie din Fi­­lipopol cu data de 23 Iunie . De uă­dată cu deputații, cari au fost internați, s’au pus în libertate și alți membrii ai oposițiunei. Cei d’anter au fost puși în libertate pen­tru ca să postă merge la Târnova și să ia parte la lucrările Sobraniei, și cel din urmă fiind-că acum guver­nul nu’i mai găsesce periculoși sau fiind-că au depus cauțiune. Dintre cei internați în Staro-Novoselo și Șipca, cei mai mulți au venit în Fi­­lipopol; el nu petrec­ease vremea­­ în neactivi­tate, ci continuă a con­spira, ast­fel că au atras iarăși a­­tențiunea poliției asupra lor. Printre conspiratori se află și fos­tul comandant al Vidinului, maiorul Liubomski, și fostul redactor al f­­a­­mu­lui Pravda, Pranceoff. Acestuia i s’a spus, astă­zii din partea poliției , sau să se astâmpere sau se plece la Constantinopole, unde în unire cu ciî­l­alți emigranți vor putea să lase firul liber pasiunilor sale. Toți acești tinieni speră că îndată după deschi­­derea Sobraniei, actuala stare de lu­­cruri va fi resturnată. Din când în când sosesce și indivizi suspecți, cu planuri de resturnare. Ceia ce se póte spune case cu siguranță este , decă vor isbucni din nou undeva tulburări, acestea în prima linie se vor ivi împrejurul Filipopolului. ------------------------------------------ 0 SCRISORE A d-lui DEROULEDE Figaro publică o­ scrisore a lui Duroulede, prin care acesta protes­ted contra unor cuvinte ce i se a­­trbuie că le-ar fi fu­s cu ocasiunea urim­irea de la circ. Așa de esem­­pl i s’au atribuit următorele cuvinte : «Déca Gambetta ar mai trăi, dânsul nar fi isgonit pe nici un general de minister care însuflă frică Ger­­maniei». A ține un asemenea lim­­bagiu, ar fi fost uă nedreptate pen­­tru­ bravii conducători ai armatei frnicese; și apoi dânsul n’a vorbit m­ovm,imilan_ CÎ •Wel CDJJ'GUluți a­cesta ease încordarea ce esistă acum nu’și e perde importanța și mai curând ori mai­­ și târciza ea va trebui să se ivesca din nou. Încă de mult există în cercurile condu­­a­cetare ale bisericii catolice pre­cari ne­­­dumerire asupra posițiunii ce i s’a creat episcopatului catolic în regatul ungar, încetul cu încetul episcopii catolici au s­ devenit agenți ai guvernului, iar bisericile­­ catolice și mai ales așeijâmintele de învâ­­­­­țământ ale catolicilor s’au prefăcut în a­­șef­âminte de maghiarisare.­ ­ Acésta le vine catolicilor maghiari la so­ a cotéla , nu póte­­nsĕ sĕ nu neliniștască pe 3­­ biserica romano-catolică și pe conducâtorii ei, care sciu prea bine, cu partea cea pre­ i­cumpenitare a catolicilor din regatul ungar­­ nu sunt Maghiari și că biserica romano­- catolică, punându-se în serviciul Maghia­­­i­­rilor, își asigură, ce-i drept, pe un timp ore­care oă posițiune mai scutită, dar­in- l e stráiieza pe uă forte însemnată parte din fii ei.­­ Cu atât mai neliniștiți au trebuit să de­­­­vină conducătorii bisericii catolice, când au ve­nit, cum guvernul dispune din cji­m ü di mai mult de averile bisericii catolice și le consideră ca nisce fonduri, pe care póte să la întrebuințeze pentru scopuri de maghiarizare, adese­ori chiar contra inte­­r­reselor bisericii catolice, cum biserica ca­­tolică își perde încetul cu încetul posiți­­unea independentă și devine uă simplă­­ secțiune a ministrului de culte. Încă de mult dar un preot catolic a scă­­­­pat în dieta din Budapesta vorba, că mi­­­­nistrul de culte abusera de dreptul lui în­­ ceea ce priveste drepturile Coronei față cu biserica română catolică. In virtutea constituțiunei Corona face de aceste drep­turi întrebuințarea, pe care­­ i-a recomanda­t ministrul responsabil. Acest drept de a re­­comanda este acela, de care, după părerea­­ preotului catolic, abuseza ministrul. Și deca pentru acesta, iar cu restul de 10.000 lei se va acoperi suma ce s’a dat la pri­mele ajutore. * * * Direcțiunea poștelor și telegrafelor face cunoscut următorele : Numai scrisorile de valore externe în schimb cu Austro-Ungaria și Germania, care se tacseza după tarifa de mesagerii sunt scutite de fracht și timbru fiscal, tote cele cu destinațiune pentru alte state se vor însoți cu frachtele prescrise pen­tru pachetele cu valori declarate de tari­fele de mesagerii ale diferitelor state. * * * Elevii școlei de agricultură și silvicul­tură de la Ferastrău, după terminarea e­­samenelor, vor pleca în escursiuni prac­tice însoțiți de profesori. * * * Dumineca trecută s’a dat în Buzea uă serbare în grădina publică pentru Boto­­șeneni. Resultatul serbării s’a apropiat de 2.000 de lei. * * * Comisiunea instituită pentru cercetarea socotelelor asedimintelor brâncovenesci se întrunesce astăzi pentru a lua cunosciință de lucrările sub-comisiunilor. * * * Mâne se întrunesce comisiunea indus­trială la ministerul domeniilor. * * * D. Esarcu, consulul general al Româ­niei la Constantinopole, a sosit în capitala. * * * In urma conflictului întâmplat mai­­ filele trecute între parchetul și președintele tri­bunalului Dorohoiu aflăm că substitutul și procurorul acestui tribunal vor fi transfe­rați în alt district. * * * Consiliul comunal din Turnu-Severin n’a­­re parte de oă viață mai lungă. Guvernul 9, fortăreața Magdeburg, l’a înfiorat, find­că prima lui impresiune a fost a acesta a fost că urmare a întru­­nirea ligei patriotice; mai pe urmă éise s’a convins că ordinul se duse înainte de întrunirea din circul de lună, și prin urmare dénsul și to­­vrășii seí de principii n’au nici uă­mă­ , acest incident pripit la ordinea­­ filei, ! Asta­­ ji­­ fie mai mulți același lucru. Póte­m , că și acum se vor acoperi lucrurile, dar conflictul esistă, devine din di­­n <ji mal , acut și în cele din urmă el va trebui ne­­­­apărat să se manifeste în o formă perma­­­­nentă.­ ­Guvernul u­ng­ar și biserica română-catolică. "Citim în Tribuna din Sibiu • !De câte­va zilei se face prin tóte cer­erile politice multă vorbă despre ore­care acordare ce s’ar fi produs între guvernul ugar și câți­va dintre prelații bisericii ro­­mano-catolice. Pate că e trecetóre numai acésta încor­­dire și că în curând vom afla, că iar s’au abilit bunele , relațiunî între guvern și e­­pscopatul catolic. Nici chiar în cazul a­ SCIRI D’ALE­DILE! » ! Membrii consiliului sanitar superior vor începe Luni se trece în inspecțiune ambu­lanței rurale. * * * ► Monitorul oficial publică decretul prin­­ care se deschide pe sema ministerului de­­ interne un credit extraordinar de lei 60 de mii spre a se veni în ajutorul incen­diaților din Botoșani. Din acest credit 50.000 lei se vor de­pune la casa de depuneri, spre a fi la disposițiunea comitetului central instituit dimineța în capitală. Poetului Eminescu, fiul județului Boto­șani, care se află puțin mai bine, i s’a vo­tat după cum spune Curierul Botoșanilor, u­ subsistență de 120 lei pe lună, cu în­cepere de la 1 Iuniu curent, de către con­siliul general al județului. * * * Vechiul d­iar conservator din Galați, Poșta va reapare în curând după cum spune E­­poca, pentru a înlocui­­ Ziarul Galații, care nu mai reprezintă partida liberală-conser­­vatore în urma defecțiunei proprietaru­lui său d. Nebuneli, ales de colectiviști ca primar al orașului. * * * Citim în Tutova din Bârlad : D. Frumusachi Constantinescu, luând uă corățica de prund ce era scosa din săpă­tura unei noui fântâni, ce a făcut’o d. Panaite V. Neacșu, in curtea caselor sale din strada Speranța, do­uă adâncime de * * 4. FOITA ROMANULUI 2 IULIU .8 UN OM DIN DIUA DE ADI Romani de un Contimporan PARTEA .1. III. — Ei bine! fără a avea gîndirea ridi­cola d’a te lua ca duhovnic, ași vrea să’fi fac­uă descoperire... Am venit, aci c’uă întențiune bizară, demnă de blamat, póte... Mi s’a făcut despre d-tea un mare elogiu, pe care’l ai completat însăși arătându-te numai de­cât aceia ce ești : simplă și bună... Nu vorbesc despre frumusețea d-teie pen­tru ca să nu te supăr... ..>e scurt, am voit să te studiez în persona. Făcut-am réu ? — Depinde... Mai antei, cine a făcut bunătatea ca să mă laude ? — Mama. — Ah!.. Atunci nu e­rou. Ea avea un ton fără 0usur, dar­ită con­­fenință din ce în ce mai încurcată. In pi­ciore ca și Fabien, uitând­u-se la el e’uă pri­­n­vire s­urifietóre, ochii săi lucioși da de față sufletul său, și tenorul nu se mai putea în­doi ca este iubit. — Asculta-me, domnișora Mari-Teresa, am nevoia ca să te véd, se vorbesc cu d-tea, adesea, aci sau la Estreville Veil őre ce­va reu în acesta ? — Nimic, déci mama d-tele te aprobă și încuragiază. Mă refer la densa, căci este dreptatea și înțelepciunea în personă. Dânsul s’apropie, și, luând pă mână albă, cam lungă și durdulie, d’uă formă per­fectă, pe care’i-o lăsă fără resistența Rise: —■ Mama te iubesce... Din multe punte de vedere eu n’am același drept ca se­­ fie ca densa. Dreptul acesta pot­­ense sé’l cuceresc pote în câte­va săptămâni pe cari le voi petrece în vecinătatea d-tele. — Incârcă,­­fise tenora cu simplitate. — Dér... d-tea? — Eu n’ m ce se mai încerc... Voeștî să’mi visitezî castelul ? Ea ’i conduse prin tóte dependințele mi­sei sale locuinți. Casa, d’uă proporțiune forte mică, dar bine împărțită, semăna cu cea mai mare parte din acelea cari adăpostesc cele două sau trei luni de băi pe Parisie­­nii vîrîți în afaceri atît numai că, i­nsta­­lațațiunea avea uă ascunzi stare particulară de “onfortabil economic și eleganță din ve­chime. Cine-va s’ar fi credut, într’adevĕr, la uă domnă bătrână ruinată, păstrând cu cultul suvenirelor, gustul câtor-va îngrijiri din interior și parfumând retragerea s­a cu parfumul vieței sale trecute. Peste tot,­­ portrete vechi puse în cercevele artistice, perne de mătase brodate bogat, obiecte fru­­mose de femeie printre mobilele rustice sau două simplitate burghezesca. Și peste tote acestea plutea, subțirel, greu de des­cris, că aromă de cochetărie intimsă, cam bătrânică, atît de aburosă, în­cât părea că vine din secolul cel-l-alt. — Mărturesce, — disc Maria-Tereza o­­prindu-se în sală, dupe acea consciinciosă visită domiciliară, — mărturesce c’am sciut să așed lucrurile la locul lor cu arta ! — Așa este, dise d’Estreville c’un aer visător... Ah ! arta de care vorbescl­u-tea la noi lipsesce cu desăvîrșire. Acolo totul este vechia și miróse chiar a vechiu... și mie nu’mi place asta. Lucrul acesta îmi strînge inima, me înăbușe, me strînge de gît... Eu sunt din timpul meu, și cu mai multă logică de­cât contimporanii mei , nu iubesc de căt lucrul nou, sau, cel pu­țin, când vreau s’am ceva vechiu, îl po­runcesc la meșter. — Faci reț. Eu cred că este ceva în­­demănatec, cât se pate de artistic și forte sănătos pentru inimă, ca și pentru idei, d’a menagia în juriul său transițiunile de la uă vîrstă la alta, d’a nu rupe d’ua dată cu trecutul, ci d’a combina cu presintele într’un armonie savantă și calculată, re­­înoind aceia ce este usat, păstrând aceia ce mai pote servi, sau aceia ce, ca gen, este etern, adică aceia ce este frumos sau b­­un... Este, decá nu­mă înșel, în aces­tă lerie a mobilur ei, că filosofie întragă și fi politică, cel puțin în germene. — De­sigur, esplicațiunile d-tele îmi vor fiarte profitabile, Marie-Tereza... îmi dai gie sâ’u­­n fie pe nume ? — Dumnezeul meu... Da. Mai ales c’am dus, ș’acesta prelungește prea mult frasa. — Atunci... la revedere ? O se vii pe li noi? Mâine séu poimine ? — Da. — In or ce cas, aum ești muntele, sé nu te miri când mă vei vedea venind pe t­o­tea, daca nu vei veni de loc pe la r­ne. Fabien se întorse pe drum, puțin îngrijat ci scurta intinerariul său, dar forte dori­ți, în schimb, d’a se gîndi mult la fasa polpitată ce luase relațiunile sale cu dom­­b­ara de Nargues. Ii era forte greu d’a­ș ascunde că înaintase de la prima lovi­tă, mai mai mult de­cât­ ar fi voit-o pute sau vedea că erau două moduri d’a in­­tpreta vorbele sale : venit pentru a sei d­ă e iubit, era dânsul care dăduse, a­țelege ca iubesee, sau cel puțin, că va iubi în curînd. S’ar fi lăsat cu plăcere ca s fie bătut, judecându-se că fusese un pst, tote acestea case r­u’l împiedica cu și de puțin, de alt­fel, d’a se simți ci inima o dată, ușurată, mai mulțumit de­cât Cu tote că cine­va are, tot­­d­una ca se simte plăcere a escompta în imaginațiune amorul unei persone tra­nse, fie acesta chiar cu prețul căsătoriei ! Și décá tenorul avusese limba cam lungă, cel puțin nu s’a tocmit pentru reciprocita­­t­­­te, sc ia acum la ce sé se aștepte din par­­tea sentimentelor intime a­le Mariei­ Te­­reza.­­ Vorbind drept, pentru ce’l iubea dânsa? Ii védu-se forte puțin, și nu se credea a­­­­tît de frumos în­cât se fie înresistibil, era dintre aceia cari se numesc de mijloc și cari se gîndesc serios la ceia ce glic,—lucru rar în­­ acestă materie sau într’alta, ca în or­care alta póte. N’avea de­cât uă avere mică și cu tóte că el avusese, fără îndoială, spe­ranțe mai strălucitore de­cât realitatea, nu era nici unul în acele părți care se nu scie că situațiunea celor de la Estreville­­ se împuținase forte mult de vr’uă cinci- ■ deci de ani. Așa dar avea el vre­un rang ] în lume ? Nu­­ era asociat comisionar al ■­unul agent de schimb ca oă mulțime de tineri ori alții, al căror destin nu pare a fi d’a se ridica mai sus de scara Bursei. Atunci pentru ce ?.. scia că femeile înzes­­trezá cu ușurința pe primul om ca se póte primi și pe care ’l întâlnesce cu tot ceia ce pate să’l facă demn d’a fi iubit, și că­­ iubeșce d’atuncî, pentru ceia ce’l a dat, mai mult de­cât pentru taceia ce au putut găsi în el Acesta cum era motivul princi­pal al succesului său. Nu mai căută altele și făcu înțeleptește, căci într’adevĕr n’ar fi putut o face ca îngeniositatea șiretului.— Era modest, pentru ca era practic. Dér, el, ce’i venise ca sé s’aprindâ așa d’uă dată ast­fel, ce amețéla se înstăpînise de simțurile și sufletul séu, pînă a’l face sâ’și calce principiele séle cele mai stabile, acelea pe cari pretinsese ja’și basa viața mea, acelea cari constituiau, evangelia sea­­într’un cuvînt? E că aceia ce era măi greu de pătruns de­cât secretele motive a­le u­­nei înclinațiuni de femeie. " Pentru a se gîndi în liniște, intră într’un livede a lui, care era despărțită de proprie­tate prin drumul ce ducea la Honfleur. Acea proprietate, cunoscută la douâ­zeci de le­ghe împrejur și semnalată de toți ciceronii ca uă curiositate arheologică sub numele de Manualul d'Estreville, e forte puțin considerabilă prin ea ânsâ,și, dor­ită din n­­ord, erau legate de dânsa uă mulțime de pămînturi, cu cari făcea un domeniu de ore­care importanță. Livedea în care in­trase cel din urmă din Estreville­­ era uă paragină datorită strămoșului lui Fabien, precum și la alte întâmplări fortuite și nenorocite; acesta era singurul pământ a­­prope care mai rămăsese castelanului, în afară de îngrădeala mand­rului și a fer­mei, Henry Babus­son. (Urmare în No.viitor).

Next