Romanulu, aprilie 1888 (Anul 32)

1888-04-01

ANUL AL XXXII-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV ...... . .40 bani Cetto „ „ „ „ IV...............2 lei — „ laserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la adm­inistrațiunea­­ Darului IN PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nii N­aasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la —­­ L. Daube et C­ure, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America, — Scrisorile nefrancate se refusă ~­EXE­MPLARUL 1§ BANI REDACȚIA STRADA DOAMNEI 2. ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, 10 Foundatore : C. A. ROSETTI. Directore : VINTILĂ C. A. ROSETTI. BUCURESCI, 31 MĂRȚIȘOR Din discuțiunile urmate în Cameră, cu privire la cele petrecute în zilele de 14 și 15 Marte, țara putu să tragă multe învățăminte. Pe când tineretul din majoritate, pe când pretinșii susținători ai libe­ralismului își vărsară tot focul și tot veninul în contra protivnicilor lor, și luptară pe întrecute pentru a do­vedi că libertățile poporului, câști­gate cu atâtea sacrificii, pot să fie sugrumate, se însărcină un conser­vator, și încă dintre cei mai hotă­­rîți și mai nestrămutați în princi­­piile lor, ca să le dea lecțiuni de liberalism. Acel conservator, care nu­­ și-a tă­găduit nici uă dată principiile și ca­re își a spus în­tot­dea­una pe față ideile și credințele sale politice, fu d. P. Carp. Ecă ce­­lise d-sea la adresa tine­retului din majoritate: «Ați luptat,­­licerî, pentru liber­tăți ; ați vorbit de sacrificii făcute; ași voi se sciü care dintre d-vostră, afară de unul sau doul, poreci.Chițu și altul, a făcut sacrificii pentru li­bertăți. Nu, alții ați muncit și d-vostră nu vi se cere de­cât să aplicați li­bertățile câștigate de alții. Și dacă ați face acesta măcar, meritul d-v­ostră ar fi destul de mare , dar nu numai că n’ați făcut nimic pentru libertăți, d-vostră, generațiunea tânără din care se compune majoritatea, dar nu a­­veți nici meritul d’a se aplica în mod sincer, — și acusațiunea adusă mi­­norităței cum că ea compromite li­bertățile, v’o întorcem cu tărie. Li­bertățile sunt a­ fi compromise de d-văstră. «Eu, d-lor, nu sunt liberal, dar daci ași fi vr’uă dată, a-Ți ași cere să se dea ideilor mele altă etichetă, căci cuvântul de liberal în țara acesta, o spun cu regret, a fost înjosit de d-vestre.» Ce se mai­­ zicem noi în fața acestor cuvinte ? Ce se mai­­fică toți acei adevărați liberali, cari văd loviturile ce se dau liberalismului în țara ndstră? Mărturisim—cum­­ zicem într’unul din numerile trecute — că ceia ce vedem petrecându-se ne sângeră și ne strânge inima de durere. Templul liberalismului este săpat la temelii și, pe­­ Zi ce energem, i se dă câte un nouă lovitură, ast­fel că acei bătrânii liberali și luptători de altă dată au ajuns să plângă ca Ie­­remia pe ruinele Ierusalimului. Unul câte unul se retrage din rân­durile guvernamentalilor, unul câte unul vede pericolul ce amenință li­beralismul și protestază în numele luptelor din trecut, în numele pro­gramei partidei liberale și al libertă­ților înscrise în Constituțiune. Și tineretul din majoritatea parla­mentară, nuoa generațiune care ar trebui să lupte pentru conservarea acestor libertăți, a devenit mai re­acționar de­cât reacționarii de altă dată și mai supus stăpânirel de cum erau copii de casă din timpul boe­­rismului regulamentar. Ce mai remâne de făcut în fața acestei triste privelișci pe care ne-o înfățișază Parlamentul țării ? Să ne dăm cu toții mâna spre a combate acest regim, să ne strân­gem rândurile și să îmbărbătăm la luptă tot ce este independent și li­beral în acesta țară, pentru ca ast­fel liberalismul să potă reînvia și trăi. Altmintrelea, trebue să spunem cu mâhnire, liberalismul este amenințat de cel mai mare pericol, și nu seim deca, într’un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, nu vom avea să de­plângem un stare de lucruri cu mult mai grea și mai îngrijitore pentru li­bertățile dobândite prin atâtea lupte și atâtea sacrificii. URMĂRILE Lui 14 (36) MARTE Comitetul oposițiunei din Focșani a luat urmatorea resoluțiune :­ ­ a, EDIȚIUNEA Dt DIMINEAȚA RESOLUȚIUNE Ve­ jind măcelul cetățenilor din Bucu­­resci din 14 și 15 Marte, Ventind perchisisiunile făcute deputați­lor în însuși localul Adunarei naționale, Comitetul, în numele oposițiunei­ unite din Focșani. Stigmalizând asemenea acte criminale. Declară, că guvernul d-lui I. Bratianu, este rebel suveranităței naționale, și ast­fel urmeza să fie înlăturat. 1888. Marte 16. G. Apostoleanu, I. Atanasiu, N. Voinov, D. Tzanu, C. H. G. Nuțu, G. Florescu, Gr. Bălănescu, I. F. Bobescu, Colonel F. Mavrodin, Hie Murad, N. Chiril Săveanu, D. Nicolaide. Circulara d-lui Nacu D. Nacu, care la ministerul de interne, este demnul succesor al d-lui Radu Mi­­hai, voiesce afli se arate că și la­ ministerul instrucțiunei publice pășesce pe urmele d-lui Sturdza. D-sea este forte supărat pe pro­fesori și pe școlari, căci ei nu se declară partizanii politicei colectiviste. Spre a se răsbuna, a dat­­ă circulară către directo­rii scalelor secundare din țară prin care se plânge că mai mulți școlari s’au ames­tecat la diverse manifestațiuni. Ministrul se plânge că atitudinea pro­fesorilor, nu este de natură a descuragia pe școlari și că chiar în clase se fac alu­­siuni mai mult sau mai puțin acoperite, propriu a aprinde imaginațiunea copiilor, că unii chiar s’au vânjut în public pe stra­­de și prin întruniri ,participând la desor­­dine> împreună cu școlarii lor și ministrul adaugă : «A se lăsa infiltra în mâinile și spiri­tele fragede pasiuni politice, ar fi a li se da otrava morală». Terminând, d. Nacu, spune că guvernul este ferm hotărît a nu mai permite nici­de­cum repetarea unor asemenea nereguli și va usa de tóte mijjlocele, ce îi dă legea pentru a face să se respecte și legea mo­rală și regulamentele școlare. Persecuțiunea începută sub d. Sturdza, urmeza sub d. Nacu. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Pari­t 30 Ma­te.— Camera deputaților. — Uă cerere de ur­gentă pentru o­ propunere de revizuire a Constituțiunei a fost adoptată prin 268 de voturi contra 287. D. Tirard a pus cestiunea de cabinet, deci demisiunea ministerului e probabila. Camera s’a amânat pe co­asta sera, la 9 ore și jumătate. Paris, 80 Marte-11.50. Sera.—Președintele Republicei a acceptat demisiunea cabinetului. Se crede în general, în cercurile poli­tice, că va chema pe d. Floquet. Agenția Havas­­ o— O— Versiunea prefectului Soiut este de toți că unul din princi­palii provocatori din zilele de 14 și 15 Marte a fost prefectul poliției. Cel care ar trebui să fie trimis înaintea Curței cu jurați, devine, grație sistemei a­­doptate de d. Nacu, informatorul guver­nului. După afirmările d-lui prefect al poliției se iau miniștrii spre a judeca faptele. Prefectul d-lui Radu Mihaiu și justiția d-lui Stâtescu fiind activ a tot putinte, e bi­ne ca publicul sé cunoscu versiunea d-lui Moruzi asupra lui 14 Marte spre a sei ce vor face miniștrii. E că ce povestesce faimosul prefect: Domnule ministru. In c­iua de 14 ale curentei Luni, oposi­­țiunea a anunțat ua întrunire în sala Or­ — 6— DUMINECA, 1 APRILE 1888 Lumineză-te și vei fi.­­ ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 16 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischm­arkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. 0) 16, Geneva. — Articolele nepublicate se ard —• fen. Cu vâ­­ji înainte a avut loc o o altă întrunire publică tot în acel local, când s’a decis că d. Vernescu se cere uă audiență la M. S. Regele, ceia ce a și făcut eșind de la întrunire. De Duminecă pene Luni, membrii opo­sițiunei cu toți agenții lor au cutreerat su­­burbiele capitalei, anunțând că de la în­trunirea, care va avea loc la 14, vor pleca cu toții la palat. Luni, 14 curent, întrunirea a început la orele 4 și jumătate, și înaintea salei, pe stradă, s’a format mai multe grupuri cari prin strigătele lor aclamați sau hui­­duiau pe trecători. Agenții poliției făcând acestor grupuri diferite invitațiuni spre a intra în sală sau a circula, pentru a lăsa libera trecerea, nu au obținut nici un re­­sultat. La orele 6 fără un sfert terminându-se întrunirea, s-a aui­it la porta salei Orfeu strigatele «La palat», și scoțând caii de la trăsura d-lui Fleva, care se urcase în ea, un număr óre­care de indivizi trăgând tră­sura au pornit în susul stradei Știrbei- Voda. Strada Știrbei-Vodă și strada L-tu Io­nica, partea despre palatul regal, erau în­chise fie­care cu câte un pluton de gen­­darmi pedeștri, iar strada L-tu Ionică des­pre strada Brezoianu era lăsată circula­­țiunei. In momentul când trăsura d-lui Fleva a ajuns aprope de plutonul de gendarmi pe­deștri din strada Știrbei-Vodă, d. procuror Sfetescu a somat publicul și ia direcțiunea stradei S-tu Ionică spre strada Brezoianu ; la somațiunea d-lui procuror, publicul, dân­­du-i la uă parte, a încercat să forțeze li­nia gendarmilor, cari înaintând a oprit pu­blicul care cnse nu a voit să apuce pe strada S-tu Ionică, spre strada Brezoianu, încercând a lua direcțiunea stradei S-tu Ionică spre palat; aci d. procuror San- Marin, asistat de d. procuror Paraschivescu și de d. jude instructor Gostovici, a somat din n­ou publicul să se retragă pe strada S-tu Ionică spre strada Brezoianu; la so­­mațiunea d-lui procuror San-Marin s’a răs­puns prin insulte. Atunci intervenind plutonul II de gean­­darmi a fost primit cu lovituri de bate și pietre. O­ mică parte din public a apu­cat pe strada Brezoianu, iar restul în jo­sul stradei Știrbei-Vodă, în direcțiunea pa­latului; înainte d’a sosi în­­ dreptul stradei Valtăr-Mărăcinanu, a fost oprit de un es­­cadron de giandarmi pe jos; publicul s’a repezit asupra geandarmilor, lovind între alții și pe d. maior Fânuță; giandarmii fi­ind insuficienți, s’a trimis în ajutorul lor un semi-pluton din compania de gean­­darmî, care trecând pe dinaintea salei Or­­feu, a fost atacat din­­ interiorul salei de un număr de 40 de inși, cari retranșați în interior aruncaü [asupra gendarmilor bucăți de lemne, petre pahare, etc., ră­nind mai mulți geandarmi, atunci întreg semi-plutonul intrând în sală a gonit pe agresori. Ca parte din publicul care se strecu­rase pe strada Sânta Ionică spre strada Brezoianu sau pe Bulevard, a voit să ia direcțiunea Palatului, case, pe calea Vic­toriei, în dreptul Pasagiului a fost oprit de un semi-pluton de grandarmi pedeștri. Mai mulți membrii ai oposițiunei, deputați și particulari, strecurându-se prin trecăto­­rile cari dau din strada Academiei in ca­lea Victoriei, au apucat spre Palat unde aglomerându-se mai mult public, a venit un escadron de grandarmi, care la pas a deschis piața Palatului. că parte din pu­blicul rămas aprópe de palat, după soma­țiunea d-lui prim-procuror, s'a retras. (Urmezá uă listă de pretinși răniți). Nuoî arestați Citim în România : La secția după calea Dorobanților : Nae Bănică, Ignat, Costache Cavafu, Sterie, băiatul lui Bănică. La secția 11: Anton Rădulescu, Ghiță Bărbierul, Gheorghe Bălțatul, Moș Fronte cu fiuliséu. SCRISOAREA D-LUI .CIOCAZAN D. deputat Ciocazan ne trimite urmă­­tórele scrisori­: Domnule directore, Ve rog se bine-voiți a da publicităței alăturata scrisóre trimisă­­ harului Telegra­ful. Ve strâng mâna și ve mulțumesc. C. M. Ciocazan D-lui redactor al ^iaruluî Telegraful. Bucurescu, 1888 Marte 17 (29) Citind în­­ ziarul ce redactați că, va co­­misiune parlamentară, compusă din mine, d-nii Nenițescu și Nicolau și d. maior Bâi­­coianu, au cercetat puscile vânătorilor cari s’au găsit unse și prin urmare că nu s’au dat focuri cu glonțe, am­indre a vĕ ruga sé faceți urmâtorele rectificări : Nici uă comisiune parlamentară în cărei ași fi fost numit, nu a­­ fost constituită și dacă am asistat la acea comedie de an­chetă, cauza a fost că câți­ va colegi de­putați spunându-mi că în urma desminți­­rei d-lui locotenent­, comandantul vânăto­rilor (al cărui nume îl acopăr cu voalul tăcerei, voind să’l uit) că nu s’au tras fo­curi, m’am dus se ved înscenarea. In adevăr armele erau unse ad-hoc, énse pe ghinturi se vedea urmele de praf, fie­care soldat avea câte 20 cartușe în car­tușieră. Acestea onse nu probeza de­cât că asasinii rușinându-se au vrut se as­cundă nenorocita faptă cum că oștenul român, a tras focuri asupra poporului și representanților săi. Mé esplic, împușcătura a avut loc între orele 1 fârâ un pătrar și 1 și un pătrar, când deputații minorităței au intrat în cur­tea Mitropoliei, și inspecția, comedia de inspecție, s’a făcut pe la orele 4 sau 4 și jumătate, timp îndestul a cârâți armele nu prin demontare, dar prin targă așa cum am făcut eu în fața frontului, ajutat de un soldat, care avea pe buze mărturisirea, dar disciplina îl împiedică de a divulga ordi­­nile primite. Nu sciu déca soldații au dat focurile în sus, décá au fost focurile orbe, ce soiü énse, vé­lul prin mine că vînătorii români, urmașii victorioșilor de la Grivița au tras focuri în curtea Mitropoliei când represin­­tanții poporului, minoritate In parlament, intrau In curtea Mitropoliei spre a veni la parlament. Rușine pentru acel care a comandat fo­cul, mai rușine și mișelie éase, către acel cari vor se ascunză faptul. Dacá ei sunt militari, sunt nedemni de a mai purta u­­niforma țârei. Ca probă, că vânătorii au tras focuri, daci ea și cei­l­alți deputați al minorită­­ței nu suntem crezuți, este mărturisirea d-lor deputați Zarifopulo­­i Carabatescu, încredințat d-le redactare că veți da pu­blicității aceste rectificări provocate de in­­formațiunea (barului)d-v., vé salut. C. M. Ciocazan Deputat al colegiului al Il-lea din Craiova PROCESUL D-LUI N. CATARG! Corespondință particulară a Românului Brăila, 18 (30) Marte 1888. A­ Ji s’a înfățișat la curtea cu jurați din Brăila procesul politic al fostului deputat d. Nicu Catargi, pentru alegerile de la 11 Mait. Curtea e presidata de d. I. Simionescu, și la primărie, membrii C. Alevra și Pa­­raschivescu. Procurorul local: d. Crimi­­neni. Este ora 12. Apărarea este represintată prin d-nii ad­vocați Gh. Dimitrescu și N. Ionescu, din Brăila, d. Mala din baroul bucurescen, și d. N. Istrati din baroul galațan. Martorii lipsesc și se renunță la el. La interogatoriu d. Catargi abia sculat pe bula, protesteza contra­r acuzațiunei ce i-a înscenat zelosul procuror d. Sără­­țanu. Acuzațiune sigură convine că nu era cal de a se­­ urmäri d. N. Catargi, care la ori­ce alegere n’a făcut de­cât a ușa de dreptul său de cetâțan, probă că jurații au și achitat pe cei 12 în sesiune precedentă, și care—după d. procuror—sunt adevăra­ții făptuitori, ce ar fi lucrat sub instigațiu­­nea d-lui C. Ressu. Apărarea prin d. Gh. Dimitrescu, se re­­volteza în contra străgănii ce se aduce clientului său, citat de 6 ori, și condam­nat chiar în lipsă, conchidjénd că d-nii ju­rați prin verdictul ce vor da se stigmati­­seze purtarea d-lui Sărățanu, care a tîrît în judecată pe lângă fruntașii gălățeni, pe un fost președinte de Cameră, venerabilul d. N. Catargi. D. prim-jurat, advocatul Ananescu, ci­­tesc, după un sfert de oră, un verdict de achitare ce este primit în aplausele nume­rosului public. PROTESTUL DEPUTATULUI FLEVA adresat președintelui Adunărei deputaților Domnule președinte. Sunt deputat și alesul liberei voințe a țârei. Era, la 6 ore, am fost luat de un FOIȚA ROMANULUI 30 MARTIE 25 BERTA ȘI GEORGETTA de Xavier de Montepin La cel mai mic indiciu care te-ar face să bănuești ua plecare, uu mutare, dă’mi de sciie. — Se’ți dau de sciie, principele meu, e ușor de ofis, dar nu sc*ü nici numele și nici adresa d-tele. — E ca și una și alta, respinse Gon­­tran întinând carta­ful către Tromb-Al­­cazar. Acesta din urmă aruncă ochii pe ea. — Baronul de Streng, murmură el, strada Bulogniei. Drace, e din lumea de sus. — Ne-am înțes? reluă Gontran. — Nu cer de­cât asta și eu; dar cum ? Nu pot să mă așez în stradă la ușa a­cestor omeni și a păzi­t fiua și noptea; a­­cesta­­ l-ar face să bănuiască ceva. — E vorba de a câștiga banii d-tele; găsesce un mijloc. Ex-modelul își iubi fruntea, și câte­va momente păru ca se gândește adânc. — E că unul, fi­se el d’uă dată — Se’l vedem. — înțelegi că de ori, pentru a culege informațiunile mele, n’am făcut de­cât se umblu de colo pené colo, prin casa unde șed și saltimbancii. La cazul al cincilea, pe același careu, sunt două odăițe de­­ închi­riat. — Ah !­ah! — Acesta locuință făcea parte din acela a omenilor noștri­; nu e despărțită de ea de­cât prin nișce scânduri, în cari sunt și un ușe condamnată care conducea la vecini. Ce glidi de asta d-le baron ? — Pic că trebue să închiriezi aste două odăițe fără a perde nici marcat un mo­ment. ff­— E ua greutate. — Care ? — Tóte capitalurile mele sunt întrebu­ințate, și nu’mi place să ’mi schimb valo­rile, mai ales c’acum sunt scăzute pre­cum. Gontran își scoie portofoliul și întrebă: — Cât îți trebue ? Un stranie comică perplecsitate se de­­sina pe fața lui Tromb-Alcazar în mo­mentul în care baronul îi adresă acesta întrebare, de când în inima lui simți un fel de luptă. D’uă parte tremura ca nu care cum­va se cera puțin, iar de alta ea să nu piardă afacerea cerând prea mult. In sfârșit, murmură el, nu fără a ezita: — Eh! domnule baron..., cred.... îmi pare... că două sute de lei ’mi vor fi de ajuns pentru primele cheltueli. — E că’l, réspinse Gontran întindându’l două bilete de bancă. — Prost ce sunt! se gândi ex-modelul, ar fi trebuit să cer îndouit!... Dar lasă că vom­ profita mai târefiu, adăogă el în mod de reflecțiune consolatare. — Acum, reluă d. de Streng, nu pierde nici un moment, ț­iceal că­ locuința e a­­prope d’aci. — La două pași, proprietarul șade în imobil. — De-i vei găsi la densul, nimic nu te împedică d’a termina chiar acum. — Nimic absolut, plătind un termen înainte. Apoi voi­ mai avea să cumper câte­va mobile. — Cât îți trebue ca se te duci la pro­prietar și se vii înapoi ? — Uă jumătate de ceas pentru tot. — Pleca atunci căci voesc a avea uă resoluțiune imediată. — Unde voiü regăsi pe d-1 baron? — Aci, voiu aștepta pene ce te vei în­­torce. — Bine voia sbura și sburând îmi voiu face datoria. Tromb-Alcazar e și repede din cabinet pentru a alerga în strada Pastelar. XIV Passe-la- Jambe opri pe Tromb-Alcazar în trecut. " — Ei bine! el bine! îl întrebă el, unde alergi ast­fel ? Nu cum­va ai electricitate în piciore. — Tocmai ! — Vorbesce puțin. — E cu neputință. — Așa dar e ceva grabnic ? — Tot ce pote fi mai grabnic. — Nimic de­cât uă vorbă. E ceva nouă ? — Ah! cred și eu. — Ce e bancherul acela?­­— Un baron, éca’i carta. Lasa-mé se fug. — Unde te duci ? — Să închiriez palatul industriei. — Ce tot îmi cânți acolo ? — Iți voi­ spune amănuntele; dar pen­tru moment lasa-mé că n’am timp. Tre­buia deja se fi și ajuns acum. Și ex-modelul, dând un brînd­ lui Passe­­la-Jambe, care câ­ju p’un scaun, își reluă cursa și eși din cârciumă. — De­sigur că se petrece ceva, se gândi Guignolet, dar va trebui se scit­ce. Mă duc să’l urmăresc. i­ai tânărul paiaț, luându’și masa se luă după Tromb-Alcazar. — Aidem, aidem! totul merge bine, își­­ zicea în momentul acela baronul de Streng, rămas singur în cabinet. Acest om, pen­tru bani, va face ori­ ce voiü voi; câte-va piese de aur îl va face să dea și uă lovi­tură de cuțit la trebuință. Va avea pe Perina sub mână și mă va instrui în cele mai mici acțiuni. Prin Olimpia Silisa, de­venită d-na Gerfaut, vom­ afla restul. Vom­ afla care din cele două fete ale saltimban­cilor e fiica verișorei mele. Acesta e u­ lovitură de avere ! Pupila e încă minoră am păstrat testamentul, nu’mi mai lip­­sesce de­cât titlurile; dar Perina trebuie să le aibe; trebuie neapărat ca să le am. Și Gontran, puindu-și cotul pe masă și mâna la falcă, remase tăcut și cufundat în gândirile sale. Trecură două-izeci­seu două-­leil și cinci de minute, când Tromb-Alcazar reapăru; era nădușit și sufla greu, dar fața lui stră­lucea de veselie și ținea capul atât de sus in­cât era temere ca nu cum­va se dea de tavan. — Se vedem, îl întrebă repede Passe­­la Jambe oprindu’l în trecut, în cele din urmă ai de gând ca să’mi esplicî ? — Ei bine s’a făcut. Am închiriat u­ locuință splendidă în casa unde stau sal­timbanci. — Pentru ce ? — Pentru ca se priveghez pe Perina. — Intrăm ore în poliție ? — In poliția baronului, de­sigur. Plă­tesc un termen din’ainte și acum vom cum­păra și mobile din Târgul vechiturilor. — Cum I prodigolități ! — Ah !­ceva strașnic ! — Cine plătește ? — Ce prost ești­ baronul. Me duc să’l găsesc. Și Tromb-Alcazar se îndreptă spre ușea cabinetului când Guignolet, care se întor­sese, îi tăie drumul murmurând : — Ai luat casă! Mi s’au întins nervii, voiu face uă nenorocire. — Dă-te la uă parte, mucea, îl <Jise fostul model. — Nu! răspunse paiața luând pasa cea mai agresivă, nu mă voiu da la uă parte. Vreau sa-ți spun că ceia ce faci, a înce­put să mă plictisescu. — Ce te plictisesce, mucosule, greută­țile de două-izeci și cinci ? Eu nu vreau ca să iei casă sub același acoperământ cu stăpâna ! — Tu nu vrei ? — Eu. — Cine are timp să te asculte. —■ Ah ! strigă Passe-la-Jambe, soil ca are haz! — Haz ne haz, reluă Guignolet, lucrul ăsta îmi displace. — Nu cum­va o fi turbat, mucosul ăsta !­­Jise Tromb Alcazar rîfrând. Ar trebui póte pentru ca se-ți fiu plăcut să locuesc în gră­dina Plantelor, în palatul maimuțelor. Hum­i parca n’ași fi stăpân pe mine. (Va urma).

Next