Romanulu, mai 1888 (Anul 32)

1888-05-01

NUL AL XXXII-LE Yoiesce și vei putea. a nunci din Linia de 30 litere, petit pagina IV.........................40 bani Detto „ „ „ ,1 Hi » Inserțiuni și reclame pagina 111 și IV linia . 2 „ — „ î A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea «Ziarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-une, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — __________ ESE­M­P­L­A­R­U­L 1g BANI Fimdatore : C. A. R08ETTL Director© : VINTILÁ C. A. ROSETTI. BUCURESGI, 30 PRIER Astăzi, când resvrătirea țăranilor s’a potolit, când liniștea a început să domnesca în satele nóstre, este de datoria noistră a tuturor să cercetăm d’aprópe căușele rgului și să fim cu cea mai mare luare aminte pentru viitor , precum de datoria noistră este se cerem ca instrucțiunea, ce se face în acésta privință, sé nu lase nime­­niî dreptul se ailică că justiția a fost întru cât­va înrîurită și că vinovații s’au putut sustrage de la pedepsa legei. Și acesta o cerem cu atât mai mult cu cât, pe lângă trista și du­­rerosa impresiune ce resvrătirea ță­ranilor a produs în țară, pe lângă acea pagină de sânge ce va rămâne pentru tot­dea­una neștărsă în istoria nostră, s’a mai dat încă ocasiune presei străine să înfățișeze regatul României, înaintea sumei civilisate, ca cuibul nemulțumirilor ș’al neînțele­gerilor dintre noi, de cari cu lesnire póte profita ori­ce mână vrăjmașe neamului nostru. Da, presa streină, și în deosebi presa austro-ungară, nu înceteza d’a face tot felul de comentarii și de apreciări asupra celor petrecute în tristele­­ zile din urmă, cu privire la resvrătirea țăranilor, mergând până a vedea în brațul fie­cărui Român uă armă streină ridicată în contra țărei, și înfățișând starea lucrurilor la noi sub culorile cele mai negre ca cum, pericolul trădărei și al ésn­­dării de țară este în ajunul d’a cădea pe capetele nóstre. Că resvrătirea țăranilor a avut uă causă a­vea propriă, acesta de nimeni nu se póte tăgădui; dar, iarăși, nu mai puțin adevărat este că n’a pur­ces nu­mai de la sine și că provo­­cațiuni au fost. De unde au luat nascere aceste provocațiuni și cari sunt provoca­torii ? E că ceia ce voiesc e să scie țăra; ă ca ceia ce trebuie să dovedescă in­­trucțiunea ce se face în acestă pri­vință. Cine dintre noi n’a fost cu totul mișcat, cine dintre noi n’a avut i­­nima strînsă de durere, când a audit că țăranii s’au resvrătit și că res­­vrătirea amenință să se întindă în mai multe districte ? Și cine dintre noi n’a plâns sân­gele vărsat și n'a simțit în sufletul, în­ființa­rea acea sguduitură puter­nică a durere!, ce nimeni nu și-o póte stăpâni când vede că frate u­­cide pe frate ? Toți am avut inima strînsă de du­rere și toți am plâns și trebue să plângem încă sângele versat; dar, in același timp, toți trebue să ne reculegem atil și să cerem cu stă­ruință ca instrucțiunea să dovedes­că tote firele provocațiunei, pedep­­sindu-se cu cea mai mare asprime cei vinovați. --------------- „im . «*» imami. ------------­Astăzi corpul didactic își începe lucrările săle, învățătorii din totâ țăra, prin delegații lor, vor discuta asupra programei scalei rurale, basa învățământului nostru național. Cu alte cuvinte acel corpul didactic se va ocupa de scala săteanului, cel care are au cu atâta nevoie de lu­mină. Noi, care tot­deauna am iubit po­porul rural, cari am făcut , cât ne-au lăsat puterile, pentru propăși­rea lui, n’avem de cât se felicităm membrii corpului didactic și să le dorim spor la muncă, rod îmbucurător în ori­ce hotărîre adusă, și bărbă­­tescă voință întru îndeplinirea tutor celor de la cari așteptă îmbunătă­țirea sculei sătenului, la al cărei sortă să se gândăscă tot­dea­una cu căldură. Rămâne ca să urmărim pas cu pas lucrările lor și să înregistrăm resultatul, care nu ne îndoim, va fi satisfăcător pentru ori­ce român care se interesază de scala rurală și de învățământul nostru în general. A se vedea la Informațiuni darea de seamă a congresului corpului didactic. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Berlin, 20 Aprile. Imperatul a fost forte bine în tot tim­pul­­ zilei. El a avut forte puține friguri. S’a arătat vesel în timpul serei. Berlin, 29 Aprile. Buletinul oficial.­Imperatul se află bi­ne. Frigurile au dispărut. De altmintrelea ele scri­useră într’un mod simțitor ieri­se­­ră; ele arătau alunei 30 gr. Ar fi dimineță arată 37.4. Somnul și starea generală sunt destul de satisfacătore. Belgrad, 29 Aprile. Seupcina s’a închis de către un comi­sar special, contraria tradițiunilor, pentru că, după citirea scrisorei d-lui Gruici co­municând demisiunea cabinetului, s’a stri­gat : »Trăiască națiunea­­» în loc de : «Trăiască regele .» Uă circulara a d-lui Cristici indemna autoritățile să susțină guvernul care va lua măsuri strașnice îm­potriva tuturor spri­jinitorilor de desordini. bordeaux, 29 Aprile. Un banchet a fost oferit d-lui Carnot care a rostit un discurs în care a emis ca manifestațiunile de simpatie ce-i dovedesce departamentul Girondei sunt u o protestare în­potriva manoperilor vrăjmașilor repu­blicei, și că el va ști se faca să se res­­pecteze legile și a se menține instituțiu­­nile. Președintele a făcut apel la unire, pen­tru a ridica puterea Franciei la nivelul trebuințelor sale și a asigura mersul pro­gresului. Aden 29 Apai­e Sorii private afirmă ca regele Cbpei a refușat să ajute pe Negus și că mulți sol­dați abisinieni se împrăștie. Resulta de aci că Negusul nu pute întreprinde un acțiu­ne militară ore­care. Dervișii, cari, după ce au devastat Gon­­dar și provincia de la nordul lacului Tza­­ne, se retraseră, par­că inainteza acum cu mase însemnate. Plevna, 29 Aprile. După serviciul divin al Duminicei Flo­riilor, principele Ferdinend a plecat a­ fi la amerfi la Lovcia. Câ mulțime imensă aclamând pe suve­ranul, umplea strapide împodobite cu dra­pele și cu flori. Lovcea, 29 Aprile. Principele a sosit la 4 ore. El a fost primit la intrarea orașului de clerul pre­cedat de mitropolitul și de autoritățile o­­rașului. Ca mulțime numerosă aștepta sosirea principelui. Stradele erau pline de lume și împodobite cu drapele. Constantinopol. 28 Aprile. Cale indirecta.—Raporturile între Tur­cia și Grecia continuă a fi încordate. Un nouă probă despre acesta este ca Feridun­ Bey, ministrul la Atena, a fost autorizat, se ia concediu, fie­<fie asupra cerere­ sale, pentru causă de sănătate, dar se crede că în realitate, negațiunea va remâne fără ti­tular până la aplanarea diferendelor. Constantinopol, 28 Aprile. Cale indirectă.­ Situațiunea în Creta continua a fi nehotărîtă. Paria ar aștepta sosirea lui Fotiades-Pașa pentru a lua nâ hotărîre in privința înlocuirei lui Costaki- Pașa ca guvernator al insulei. Fotiades-l’așa ar fi insinuat într’un mod discret că nu póte să părăsască Roma pe­nă ce nu primesce cheltuielile de drum și de deplasare, tratamentul său fiind el în­­suși în suferința. Acesta indica sărăcia Tesaurului. Nego­­cierile financiare continuă, dar cu alterna­tive diferite. Sultanul ar face unor dificul­tăți pentru a da veniturile vămilor ca uă garanție a împrumutului proiectat, căci vă­mile sunt ultimele resurse lichide ale Tur­ciei. Constantinopole, 28 Aprile E din nou vorbă de un schimbare de mare vizir. Agenția Havas. MARȚI, 1 MAI 188« Lumineza­te și vei fi: abonamente In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea chiarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas. Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15. Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard —­ ­Depeșe particulare ale oficiului Cor­­respondance de l’Est. Paris, 28 Aprile. Circulă zgomotul că medicii francesi­ ar fi fost chiemați la Charlottenburg și ca ar fi plecat acolo cu o nouă calculă făcuta la Paris. Paris, 28 Aprile Emisia obligațiunilor cu loturi asupra canalului Panama va fi forte probabil vo­tată in Camera. Lumea financiară nu se îndoeșce de loc despre asta. Paris, 28 Aprile. Erí, în cafeneaua Riche, d. Naquet se­nator a spus că popularitatea generalului Bou­langer însemneză uă putere pentru Francia și pentru republică. Generalul Boulanger a fu­s ca pregatesce resbelul, dar ca e partizan al păcei. El doresce ca numele său se slujescá de semn de întrunire pentru cei care vor sé eștivi din starea anarh­ică și crede la în­tărirea Republicei, care nu trebue despăr­țită de patrie nici uo dată. Generalul de­clara că e dușmanul dictaturei și dacă Constituanta va pronunța desfințarea pre­ședinției Republicei, ea ar rămâne în pi­ciore cu tote acestea. La eșire din banchet de la cafeneua Riche, mari manifestațiuni au avut loc ; d­in­ Deroulède, Susini și Le Hérisse au fost arestați, dar mai în urmă puși în li­bertate. D. Laguere va interpela­­ în Cameră pe guvern în privința acestor arestări. Berlin, 28 Aprilie. Nici uă schimbare în starea imperatului, îmbunătățirea merge mai nainte. Petersburg, 28 Aprile Schimbarea ministerului în Serbia a pro­dus aici o impresiune rea, fiind­că dove­desce biruința Austriei. Cei de aci predic Regelui Milan sfîrșit rea, căci poporul șerb nu-i este devotat. Berlin, 28 Aprile. Gazeta Crucel nădăjduesce că convor­birile Reginei Victoria cu principele Bis­marck vor face pe Engliteza să se alipesca într’un chip oficial ia tripla alianță. Viena, 29 Aprile. Camera deputaților a isprăvi cu discu­ția asupra legei militare și a votat acea lege. In cursul discuției deputatul Krona­­wetter a vorbit despre jurisprudența și și despre curțile militareșci cari fuseseră făcute în timpul Mariei Theresia și asta-dl înfățișez un anachronism. Trebue neapărat să se aducă reforme în privința acesta, căci, in cas dle mobilisației, mulțumită ser­viciului obligator, un mare parte a o­pe­­rațiunei este reținuta. Oratorul a pus în vedere cusururile legislației de față precum și starea anevoiasa a acuzaților din oștire. Cuvântarea d-lui Kronavvetter este comen­tata de tóta diaristica d’aci și ea va sluji drept punct de pornire spre o­ lucrare în Camera în sensul cuvântărei. Viena, 29 Aprile, Depeșe din Berlin a diarului Neue Freie Presse. Cei de aici dau uă mare însemnă­tate lucrului că pe când diarul Post vor­­besce în­potriva numirei generalului Bog­­danovici ministru de interne al Rusiei și atacă valorile ruseșc­ cu articolul lui Nord­deutsche în privința trecerei Reginei Vic­toria prin Berlin. Se crede că asta e un semn doveditor despre hotârîrea principe­lui de Bismarck ca să mențină tare alianța austro-germană. Norddeutsche comenteza iuțala cu care legea militară privitore la rezerviști a fost votată de câtre parlamentul din Pesta și din Viena și spune ca atât cel de dincoce cât și cei de dincolo de Leitha sunt pă­trunși de gravitatea stărei de fațâ a lu­crurilor. Viena. 29 Aprile Neue Freie Presse afla din Brunswick câ moștenirea tronului în acesta țară a fost discutată între Regina Victoria și prin­cipele Bismarck. SCRISORI DIN BERLAD Corespondență particulara a ROMANULUI Domnule directore. De mult nu v’am scris așa ceva bun de publicat în romanulü. Am fost împiedi­cat de multe cause; în acest timp multe s’au întâmplat în târgul nostru. La schimbările generale din țară că pri­­minala a început a se face și in târgul nos­tru, începându-se de la mânile drepte ale capului județului. Revendicări se preved multe, pene în moment care nu se pot spune care’s, zvonuri nesigure ne­voind ale înregistra. Cu moravurile sociale cam nu stăm sus. Are Românul un roü ce este ântajos cu cultura socială. Dar câte­va fapte întâm­plate mai în urmă au scandalisat târgul întregi și lucrul a fost cu atât mai bătă­tor la ochi cu cât venea de la așa­­ zisă «la haute sociéte». Tâlhării și crime iarăși nu lipsesc. Pe bietele călugărițe de la Adam le-a ușurat nisce bine-făcători de neînsemnata sumă de 8000 lei, budgetul lor. Venise maica casierița la târg ca se ia­­ la casierie leafa călugărițelor. In pădure spre Adam vizitiul se transformă în tâl­har și în un semnal "dat alte 2, 3 mutre necunoscute ies din pădure, și binișor, fără multă bârne de cap iau banii și se duc pe ici In­colo. Maicele și acci suflă în buze, neputân­­du se încă dia de urma tâlharilor.­­ Dilele mai din urmă s’a aflat lângă Bo­­loșești, loc renumit prin crima cu vierul ars de viu, un cadavru așa în drum. Ime­diat s’a pus în urmărire și nu seim re­sultatul anchetei. Se vede casé că locui­torii de pe acolo sunt așa de deprinși cu omorul, că e vă nimica fată a pisona pe cine­va și a-i arunca așa în drum. * Și pe la noi se ivise revoluționari, așa că se speriase lumea. Dar cine ? se nu va mirați când vé vom­ spune că un bragagiu. E că cum s’a surprins lucrul. In jurul Creditului erau strînși mai mulți săteni. Bragagiul, care căuta­se­ și treacă marfa, se amestecă printre săteni, și ba cinstind, ba povestind, veni cu vorba și la răscoalele de prin Muntenia, de care luase cunoscintă din Lupta, chiar care plă­cea și bragagiului se-l citesc­. Tocmai când vorbea de răscula, direc­torul Creditului ese în ușă și ascultă totul. Spion rus, pe el, restrâtitorul, se anun­ță polițica, sergenți, comisari polițaiO, toți erau în picioare și sperieți. Bietul bragagiu a tuli la fugă, dér e prins, dér la poliție, ciomăgit se crede că seaca și tocmai a doua d» se constată nai­vitatea lui și i se dădu drumul. Pagubele ce au suferit arendașii în Mun­­teniea vîrîse în groază pe proprietarii de pe aci. Câte nu vorbiau dér s’au liniștit, căci n’aveau de ce se se îngălbinească. Se va mai spun ceva și de popi. Co­muna plătea câte 40, 50 și 60 lei lunar leafa unui popă. Actualminte în noul bud­get s’a găsit cu cale a se reduce leafa la 11 lei lunar, s’au 132 lei anual. Bune pa­rale­­ der sunt prea puține față cu buzu­narele mari și largi, ce au arinții. Pe mâne ve vom­ comunica alte știri. Gugestianu. LIGA PATRIOȚILOR FRANCESI In liga patrioților francesi s’a produs desbinare. D. Deroulède cu aderenții săi nu mai voiesc să scie de actualul comitet dirigent. Gaulois publică urmatorea :o con­vorbire pe care a avut’o unul din colabo­ratorii săi cu d. Derouléde : Aceste incidente,­­zise d. Derou­léde, vor micșora de­sigur numărul membrilor. Dar eu doresc d’o sută de ori mai bine sé merg cu 10,000 de omeni, cari me urmeza, de­cât cu 100,000 cari refusă d’a merge înainte. — Așa dar veți reforma liga ? — Acesta este espresiunea cea adevărată, noi suntem protestanții religiunei parlamentare. Nu se póte face nimic în afară până când Fran­cia nu va fi vindecată înlăuntru. Țara nostru este bolnavă, slăbită și are nevoie de un tratament general de leacuri întări­te, mai nainte de a se gândi la tratamentul local. Mai nainte de a se redobândi Alsacia și Lorena trebuie să se regasesca Fran­cia. De aceia punem pe stindardul ligei sub cuvintele: tatului de Francfort» «revisuirea tra­și cuvintele „revizuirea regimului parlamentar». — Prin urmare în noua ligă voiți &­OITA ROMANULUI 30 APRILIE 39 BERTA SI GEORGETTA de Xavier de Montepin Una din aceste camere era aceia a lui Jean Rosier. A doua odaie era a Perinei și Georgetta. A treia, în sfârșit, alături cu acuinta ce o luase în ajun Trombalca­­zar și Passe-la-Jambe, servea de bucătărie și de sufragerie. Acestă din urmă odaia oferea un lneș relativ, forte moderat de alt-fel. D’asupra căminului de lemn vopsit se vedea uă ogrinjieră mică. Căte-va litogra­fii așeeiate în cercevele negre împodobeau zidurile acoperite cu un fel de tapet de cinci-cinci bani bucata. Oă masă rotundă învăluită cu un mu­șama, șăse scaune de paie, un scrin și un biuron din timpul lui Ludovic al XVI, luate din hala vechiturilor, compunea fotă mobila. Perina, bărbatul ei și Georgetta își ispră­viseră cumpătata lor mâncare de sără. Se înoptase. Vă lămpușora, așezată pe masă, lumina odaia. Jean Rosier, cu înfățișarea posomorita, cu capul plecat în jos, tragea dintr’un lu­lea fum gros care se împrâscia cu norul prin odaie. Perina și Georgetta, îmbrăcate amân­­două cu rochii de lână negru , forte cu­rate, se ocupau cu carpela ensé, câte ua dată, tenera fată își uita lucrul pentru a contempla pe mama ei c­u o mare grije. Acesta pentru ca íDtr’adever Perina pă­rea în prada unei durerose preocupațiuni; mâna ei iutaca și neobosita de obiceiu, se oprea machinalicește și ochii sel­fioși priveau drept înainte fara a vedea ceva. D’ua data uă lacrimă formata încetișor se ivi timp d’uă secunda pe genele sale lungi; apoi, desfăcându-se, îi alunecă pe obraz. Georgetta nu se mai putu stăpâni. — Mama... glise ea c’un voce blânda de tot. Perina tresări ca cine­va care e sculat repede. — Ce voesci copila mea ? — Vreau să sciu ce ai. — N’am nimic. Ce ași putea cre­sc am ? — Supărări de­sigur. — Supărări eu? Te înșeli scumpă co­pila. — Atunci, deci n’ai suferinț­ , pentru ce plângi? — N’am plâns. Georgetta arată cu degetul urma încă umedă pe obrazul mamei sale și reluă . — Ba ai plâns atât de bine câ­­ecă, se vede și acum urma. Perina se sili a surîde. — Atunci, murmura ea, am plâns fara se sciü. — Ceea ce insemneza că ai ceva pe care mi’l ascumfi, urmă Georgetta, și faci reü cu asta. Saltimbanca lua de gât pe fiica-mea ș’o saruta în frunte. — Tu n’ai făcut nimic, scumpă copilă, respinse ea în urmă. De când ești pe lume, n’am avut ocasiunea ca se-ți fac nici uă imputare. Tu ești că inimă de aur și credința mea în tine va fi tot­d’a­una aceiași. — Dovedești-me-o, spuindu-mi de unde-ți vine supărarea. Oh ! nu cauta a mi-o as­cunde. Ar fi degeaba, văci tristețea și daci nu-i înțeleg causa, ghicesc cel puțin su­biectul. Perina privi pe fiică-sea c’un fel de spaimă. — Ghicești... bolboroși ea, ghicești ? Ce credi őre ? —­ Cred ca e vorba de sora-mea. Perina își plecă capul. Naivul instinct al Georgettei n’o înșelase. Era adevărat ca saltimbanca gândindu-se la Berta , se simți cuprinsă d’ua preocupațiune tristă. De cinci-spre-c­ece ani, de când își re­luase vechea meserie, Perina ducea la e­­sistență plina de lucrări grosolane, și de oboseli sdrobitore, dar , în sfîrșit , fără grije. Pentru motive pe cari le-am esplicat deja, și din cari principalul era d’a evita Bertei de Kéroual amarele reg­ete ce pu­tea să-i inspire posițiunea sea pierdută, nu’i spusese nici uă dată cine e și ast­fel sfîrșise prin a o considera ca pe propria ei fică. Gaorgetta o credea sora sea. Și éca­că d’ua dată, pe neașteptatele, cererea în că­sătorie făcută de Lionel Morton încurca acesta situatiune, punea pe Perina în­tre­buința d’a iniția pe Berta și Georgetta de drama teribila de la castelul de Roche­­taille, ș’o sdrobea sub greutatea acestei mari responsabilități d’a primi sau d’a re­fuza pe un bărbat pentru copila asta, a­­st­pra căreia n’avea alte drepturi de­cât acelea a­le iubirei și devotamentului său. Da, Perina se gândea c’un spaimă fără margini ce va trebui să spună Bertei : «Nu sunt mama mea», iar Georgetei: «Ea nu e de­loc sora mea». Ea se cutremura fără voie la acesta gândire. — Déci nu m’ar mai iubi când voiü sdrobi c’un vorbă numai, legăturile cari păreai­ ca ne unesc. Déca n’ar mai vedea în mine de cât supusa de a­tă dată și sal­timbanca de astadi. In momentul când își punea acastă fa­tală ipoteză îi curse­ră lacrimă pe obra­zul său. Și ucă cu fiica sea băgă de soma durerea și, prin uă stranie ghicire, atinse cu degetul rana sângerândă în adâncul i­­nimei sale. Sărmana femeia, ast­fel solicitată de Georgetta d’a face destăinuiri complete, n’avu de­cât un moment de eșu­ațiune și se hotărî. — El bine­ da, scumpă copilă, dise ea, atrăgând pe fiică-sea la pieptu’l, ai drep­tate, sunt tristă, sufer. Iți voi­ spune to­tul : pate că tu mă vei mângâia, iar dacá cu vei putea vom plânge împreună. — Oh! da, scumpă mamă, murmură Georgeta Întorcând Perinei mângâierile, vorbesce, vorbesce. — Ascultă-mă dor și prepară’­­ sufletul la evenimente mari, căci, dacâ’d­ ar spune un altul ceia ce’ți voiü spune eu, n’ai pu­tea, n’ai voi se credi. Georgetta nu pronunța nici un cuvânt și nu făcu nici ua mișcare; dar ea luă a­­titudinea unei curiosități atât de pline de emoțiune febrilă care părea mai mult a suferința. Perina era se incepu. Vă bătaie ușorâ la ușe făcu se se oprască cuvântul pe buze. — îmi pare că bate cine­va la ușe, ifi­­se saltimbanca; tu n’ai audit ? — Ba da, mamă. — Nu pate să fie de­cât aci, căci lo­cuința d’alături 8 5elo. — Numai e gală acum, căci d’aséro s’au mutat nișce vecini. — Atunci acolo pate ca bate cine­va, s’așteptam. — Un a doua bataie, tot discretă, dar puțin mai pronunțată, numai lăsa nici uă umbra de îndoială Perinei și Georgettei. La ușa lor se batea. Fata se sculă repede și deschise ușa. Intră în casă un comisionar, care în­­tr’uă mână își ținea șapca și’n cea­l-alta­uă scrisóre. — Mé iertați, aci șade d-na Perina Ro­sier? — Eu sunt. — De minune. E că uă scrisore pentru d-tea. — Cine’ți a dat scricerea asta ? — Nu scri numele persanei. Tot ce scri­e că un domn bine îmbrăcat scobo­­rându-se dintr’uă trăsură de casă pe câm­­piele Elisei, mi-a dat scrisorea asta și’mi a spus s’o aduc aci. Am pornit’o în gonă și éca­mé. — E ceva de plată ? — Nimic, domnul acela a plătit comi­sionul, acă scrisórea. Bună séra acum. Comisionarul eși și închise ușa după dânsul. Georgetta veni de se așe­ză pe scaun și detei mamei sale scrisórea. (Va urma).

Next