Romanulu, octombrie 1888 (Anul 32)

1888-10-01

951 ROMANULU­I OCTOMBRE Art. 135. Curțile de apel au privigherea asupra tribunalelor și judecătoriilor de pace din circonscripțiunea lor, și dreptul de dis­ciplină asupra judecătorilor de instrucție și președinților inamovibili. Dreptul de priveghere se exercită prin primii prezidenți și procurorii generali. Dreptul de disciplină se exercită de în­­­săși curțile. Art. 136. Primii președinți și președi­nți, primii procurori și procurorii, șefii de par­chete au respectiv dreptul de priveghere asupra membrilor tribunalului și parchetului. Ei au dreptul de priveghere și de disci­plină asupra personalului grefelor și can­celariei lor. Art. 137. Judecătorii de pace au drep­tul de priveghere asupra întregului perso­nal al judecătoriei de pace și al comisa­riatelor de ocol din resortul lor. Ei au dreptul de disciplină asupra per­sonalului grefei judecătoriei lor. § 3 Exercițiul acțiune, disciplină și procedura Art. 138. In virtutea dreptului seu de privighere, ministrul justiției pute f trimite în judecata tribunalului disciplinar pe ori­care membru al corpului judecătoresc. In virtutea dreptului seu de disciplină, el pote pronunța că pedepsa de ori­ce grad in contra magistraților și funcționarilor a­­supra­ cărora se întinde și acest drept. Pedepsele de gradul 1, 2 și 3 se pro­nunță prin simplă decisiune ministerială; cele de gradul 4 și 5, precum și transfe­rarea, se pronunță prin decret regal. Ele nu sunt supuse nici unei condițiuni de formă sau de apărare. Destituțiunea însă­­ va fi tot­dea­una în­soțita de un raport motivat. Art. 139. In virtutea dreptului lor de pri­veghere, primul-președinte și procurorul ge­neral de casațiune, primii-președinți și pro­­curorii-generali de apel au dreptul, ori să duca la cunostința ministerului abaterile magistraților, ori să exercite direct acțiunea disciplinară în contra acelora din magistrați cari relevă de tribunalele disciplinare. In acest cas din urmă, ei sunt ținuți să ducă la cunoștința ministerului darea în ju­decată ce vor fi hotârît. Art. 140. Când acțiunea disciplinară se exercita în contra unui consilier al curți­­de casațiune, sau în contra unei secțiuni întregi de curte de apel, tribunalul discipi­linar care judecă, se compune din secțiu­nile unite ale curței de casațiune sub pre­­ședința primului președinte. Când ea se exercită în contra unui con­silier sau președinte de apel sau unui prim­­președinte de tribunal sau judecător de ins­trucțiune având, conform articolului 113 rang de consilier de curte, tribunalul dis­ciplinar este secțiunea I a curței de casa­ție sub președința primului­ președinte. Art. 141. Când acțiunea disciplinară se exercită în contra unui președinte de tribu­nal sau judecător de instrucțiune, afară de casul art. 113, tribunalul disciplinar este sec­țiunea I a curței de apel respectivă, sub președinta primului­ președinte. Secțiunea, în acest caz, lucreza cu com­plectul de cinci judecători. Art. 142. Când acțiunea disciplinară s-a exercitat direct de un prim-președinte, el nu pate presida și este înlocuit cu președin­tele de secțiune cel mai vechiü în grad. Art. 143. Tribunalul disciplinar citeza prin parchet sau prin portărel pe magistratul pus sub cercetarea lui. Termenul de citație este minimum de trei, maximum de Zece Zile. Citațiunea se pate înlocui prin cererea unei explicațiuni înscrise. Refusul de a compare sau de a răspunde la cestiunile puse, se pote considera ca o recunoștere a faptului încriminat. Tribunalul disciplinar póte ordona ori­ce producțiune de acte publice sau pri­vate și póte procede în corpore sau prin delegat la o anchetă. Art. 144. Când urmărirea s’a făcut din ordinul ministrului sau din inițiativa par­chetului, procurorul respectiv va expune faptele. Același drept ’1-au și primii­ preșe­­dinți când au exercitat el acțiunea disci­­plinari; acestă însărcinare o pot da unui procuror. Art. 145. Desbaterile sunt secrete și ho­­tărîrea se pronunță în camera de consiliu, fără arătare de motive. Ea este semnata de toți membrii chiar și de cei cari au ră­­mas în minoritate și fără ca aceștia să potâ indica părerea lor. Art. 146. Când un tribunal disciplinar pronunța prevenirea, mustrarea sau sus­pendarea, el notifică d’a dreptul pedepsa celui interesat și în același timp o notifica ministerului justiției și corpului din care face parte. Pedepsa devine executorie prin notifica­rea acesta. Art. 147. Când un tribunal disciplinar pronunță disponibilitatea sau destituțiunea, sau ordonă că transferare, demisiunea se notifica ministrului justiției care dispune cele legale și se execută prin decret regal. Art. 148: Magistrații șefi de servicii, de­semnați în art. 136, au în virtutea drep­tului de disciplină puterea de a înfi­ge gre­fierilor și personalul cancelariei lor, pre­venirea și mustrarea. Aceste pedepse se vor notifica ministerului. Pentru pedepse mai grave, el cată să solicite că decisiune ministerială. Art. 149. Tóte pedepsele de ori­ cine ar fi pronunțate se vor nota la ministerul justiției în statele individuale de serviciu. Art. 150. Toți magistrații cari au drep­tul de priveghere pot raporta ministrului justiției faptele de natură a da loc la apli­­cațiunea unei măsuri disciplinare. Membrii parchetelor sunt chiar ținuți să o facă. § 4 Despre ordinea lucrărilor în curți și tribunale " Art. 151 Președintele, sau cel care -i ține­­ locul, are în timpul audienței și deliberări­lor poliție ședinței asupra tuturor celor cari concura sau asistă la densa. In­­ as de abateri din partea avocaților, se va urma conform art. 302 din codul penal și pedepsa disciplinară se va pronunța de curte sau tribunal în chiar acea ședință. Art. 152. Tribunalele și curțile de apel din tóta țera, vor ține ședințe în tóte fi­lele afara de Duminici și sărbători. Art. 153. Tribunalele și curțile vor in­tra, în tóta țera, în ședința la 11 jumătate ore precis. Ședința, în cas de necesitate, dureza le­galmente până la 6 ore. Este permis judecătorilor, pentru termi­narea unui proces început în orele legale, să ordone uă ședință de nopte, care însă nu se va prelungi dupe miedul noptei. Art. 154. Ședințele judecâtorielor de pace se vor deschide la 10 jumătate ore. Ministrul justiției pare însă, asupra ce­­rerei celor interesați, să modifice acesta oră pentru certe localități, demisiunea acesta se va publică insă în Monitor și în pretoriul judecătoriei cu Zece Zile înainte. Art. 155. Registrul de prezență al mem­brilor tribunalelor și curților se încheie la 11 ali de către președintele și procuror. Art. 156. Judecătorul care nu a venit la ora legala și nu a justificat causa absen­ței lui, perde onorarul pa acea di­ Reținerea onorarului pate fi revocată de președinte daca judecătorul, venind cel mult cu o jumătate oră după închierea registrului, va fi luat parte la lucrările pe acea di și daca întârzierea lui nu va fi diferit intrarea In ședința. Art. 157. Fer de asemene onorarul pe acea di judecătorul care, plecând înainte pe terminarea lucrărilor curței sau tribu­nalului, va fi împedicat desăvârșirea unei afaceri. Art. 158. In caz de freqvență a nere­­gularitatei din cele doue articole prece­dente, ministerul justiției pote aplica o mă­sură disciplinară.­­ ^ Art. 159. La finele fie­ cărei luni, preșe­dintele înpreună cu procurorul și grefierul fomeza proces-verbal de aceste absențe și le inainteză ministerului justiției spre a se regula statul lunar. Art. 160. Divergințele, daca nu se pot tranșa în chiar ședința în care s'au pro­dus, se judeca în termen maximum de dece zile și cu precădere asupra afacerilor din acea zi­ Părțile pot însă conveni pentru un ter­men maximum de 60 c­ile ; daca prin co­mună înțelegere ele cer un termen mai lung, afacerea se suspendă. pilele de vacanță legală nu se numără în aceste daue termene. Art. 161. Sentințele și decisiunile tre­­buesc pronunțate In termen maximum de 8 dile Și redactate în termen maximum de 15 zile de la închiderea desbaterilor. Numai în cozuri excepționale sau când este nevoe de compulsare de documente numerose, aceste termene se pot îndoi prin jurnal motivat al curtei sau tribuna­lului. Nedepunerea la timp a conclusiunilor În scris de către părți nu este un motiv suficient pentru acesta prelungire a ter­menului. Art. 162. In cas când un judecător se îmbolnaveșce și însănătoșirea lui nu se produce în termen de 15 sau 30 c­ile din articolul precedent, afacerea se pledeza din nou cu urgență și precădere și cu un complect egal ca superior celui care a luat parte la prima cercetare. Art. 163. Hotărîrile care au o motivare în drept se redactăzâ de judecător; pro­­cesul-verbal al ședinței indică numele ju­decătorului însărcinat cu redactarea. Redactarea hotârîrilor se raporteza egal între membrii complectului. Art. 164. Deliberațiunile rămase dintr’alta ședință, sau cele din­­ Ji cari s’ar prelungi peste un quart de oră, rămân în finele ședinței. In cas de puțină aglomerare a afaceri­lor, deliberațunile se pot fixa pentru a­­ fi anume reservate. Tot asemenea nu pot încălca asupra orelor de ședință lucrările de complect și de cameră de consiliu. Art. 165. Disposițiunile articolelor 153, 155, 156, 157 și 160 până la 165 nu se aplică curtei de casație. Art. 166. Infracțiunile grave sau obici­nuite la prescripțiunile din presentul­­ al. IV și abaterile de la art. 183 se vor pu­tea pedepsi direct de ministerul justiției : 1) Magistraților inamovibili, ministrul justiției póte aplica treptat sau d’a drepta prevenirea ori mustrarea. In caz de a fi nevoe, în cursul aceluiași an, de o a treia măsură disciplinară, magistratul va fi de­ferit tribunalului disciplinar care nu va putea aplica de­cât o pedepsa egală cu cea din urmă sau superiora ; 2) Magistraților amovibili, ministrul jus­tiției póte aplica ori­care din predepsele disciplinare. §5. Revizuirea lucrărilor Art. 167. In fie care an, Sn cele d’ân­­teia 15 (file ale lunei Decembre, tribuna­lele și curțile vor trimite ministerului jus­tiției un Tablou d­e lucrările lor anual ju­decătoresc încheiat. Acest tablou va cuprinde tote datele statistice asupra afacerilor intrate. Art. 168. Cu acest tablou se va trimite și o expunere a viciilor de procedură sau de legislație pe cari practica le va fi sem­nalat tribunalului sau curtei. Art. 169. La aceiași epocă procurorii­­generali vor înainta ministerului justiției un resumat statistic al afacerilor criminale și corecționale din resortul curtei și o ex­punere analogă cu aceia din articolul pre­cedent. Art. 170. Din trei în trei luni, începând cu primele 15 Zile din Decembre, șeful parchetului de prima instanță va trimite procurorului-general un raport despre sta­rea lucrărilor tribunalul cu observațiunile ce ar avea să facă. Afară de constatări destul de importante ca să fie aduse la cunoștința imediata a ministerului, resumatul acestor raporturi se va consemna în raportul ce procurorii­­generali sunt ținuți să facă în termeni art. 169. Art. 171. Judecătorii de instrucțe sunt ținuți să trimită procurorului-general, în cele d’antâia cinci zile ale fie­cărei lunii un tablou exact al lucrărilor cabinetului or în luna precedentă. Când aceste raporturi nu ar fi fidele sau când din ele ar resulta neglijență sau când din ele ar resulta neglijență sau ne­­justificată întârziere în ducerea instrucțiu­nilor, procurorul-general are dreptul de a face observațiunile sale și ministrul justi­ției de a infige prevenirea sau mustrarea. TITLUL IV Despre adunărie generale ale curților și tribunalelor Art. 172. Curțile și tribunalele se în­trunesc în adunare generala când sunt che­mate a se ocupa: 1) De cestiuni de ordine și de serviciu interior cari intereseza într -u! corp ; 2) De darea avisului lor asupra proee­­ctelor dezlege sau asupra cești finilor pen­tru cari sunt consultate de ministerul jus­tiției ; 3) De judecarea afacerilor disciplinare dupe distincțiunile presei legi . 4) De­tragerile la sorți impuse prin legi și regulamente. Art. 173. Foști magistrați numiți magis­trați onorari la retragerea lor din funcți­une, au dreptul să ia parte la lucrările de sub numerile 1, 2 și 4 din art. prece­dent. Art. 174. Adunarea generală nu este le­gal constituită fără participarea a două din trei părți din numărul total al membrilor. Membrii parchetului nu sunt numărați pentru constituirea adunărilor generale. Art. 175. Ministerul public intervine în adunările generale prin șeful séu, fără drept de vot însă în materie disciplinară. TITLUL V Despre rang, precădere și vechime. Art. 176. Curțile și tribunalele cari a­­sist la o ceremonie publică sunt întrunite într’un singur corp, observând între dân­­sele ordinea herarhicâ. Art. 177. In fie­care curte sau tribunal rangul herarhic este constatat printr-ua listă ținută de grefier. El este cel următor : In curți: Primul președinte; Președinții de secțiune și procurorul ge­ner­al în ordinea vechimeî lor ; Consilierii electivi și onorari și procuro­rii de secțiune în ordinea vechimea lor: Supleanții; Grefierii în ordinea vechimei lor; In tribunale: Primul președinte: Președinții de secțiune și primul procu­ror in ordinea vechimei lor; Judecătorii și procurorii; Supleanții și substituții; Grefierii în ordinea vechime­­lor; Art. 178. Vechimea se calculeza de la data intrării în fie­care grad, un caz de numire simultanee, de la acea a numire­ în gradul precedent. Când un magistrat trece de la un grad superior la un grad inferior i se­­ ine sumă în noul său grad de vechimea din gradul superior precedent. Art. 179. Când un magistrat primește un serviciu în ministerul justiției și î și reia în urmă locul său în magistratură, timpul trecut în serviciul ministerului i se numără pentru vechimea gradului. Art. 180. Intrerupțiile de serviciu prin suspendare și disponibilitate nu se numera în cactularea vechimea gradului. CAP. IV. Concediile. Art. 181. Membrii corpului judecătoresc nu pot lipsi de la post fără congediu. Art. 182. Membrii corp­ului judecătoresc nu pot obține în cursul aceluiași an un congediu mai mare de o lună sau mai multe congediuri cari întrunite ar trece peste o lună. In cozuri extra­ordinare, și de neapă­rată trebuință, ei pot obține o prelungire până la două luni însă fără onorariu, a­­fara de coșuri de bază constatate. Peste acest termen, ei pot obține și nu­mai în coșuri urgente neprevăzute și de neapărată trebuință, și nu ca o urmare a concediului precedent, simple permisiuni de absența de la trei până la cinci zile. Art. 183. Membrii corpului judecătoresc cari lipsesc de la post fără concediu perd onorariul pe Ziele cât au lipsit și pot încă fi supuși unei pedepse disciplinare conform art. 122, § 4. Daca absența se prelungește peste o­ lună, ei pot fi considerați ca demisionați prin simplă decisiune ministerială. Daca acesta absență însă este motivată pe uă bula constatată, ei pot fi conside­rați ca demisionați numai în urma unui avis dat în forma art. 120. Chiar și în a­­cest caz absența nu pote dura mai mult de patru luni. Art. 148. Magistrații cari au făcut ser­viciu în timpul vacanțelor mari au dreptul la un congediu egal cu timpul cât au lu­crat în secțiunea vacanțelor lorg arătare de alte motive. Ori-ce altă cerere de congediu trebue să fie justificată pe motive de neapărată trebuință. Art. 185. Ori-ce congediu, afară de cel pentru cai de bolâ constatată, se póte re­voca, când personalul curtei, tribunalului sau parchetului, s’a înpuținat din o causa­are­care. In punctul că nu mai ajunge la trebuințele serviciului. Beneficiarul congediului revocat are drep­tul de a’și’l complini mai târziu. Art. 186. Cererile de congediu ale pri­milor președinți și președinți la curți și tribunale, ale procurorilor generali și pri­milor procurori, se adreseza ministrului justiției ori­care ar fi durata lor. Art. 187. Cererile de congediu ale con­silierilor curților se adresesa primului pre­ședinte și ale procurorilor de secțiune, procurorului general deci însă nu trec peste Zece Zile­ Feste acest termen ele nu pot fi acor­date de­cât de ministrul justiției. A. 188. Cererile de concediu ale ju­decătorilor, supleanților­ și judecătorilor de­­ pace se adreseza președintelui tribunalului respectiv; ale procurorilor șefi de parchet se adreseza procurorului general; ale pro­curorilor de secțiune se adreseza primulu­­procuror; ale substituților procurorului, da­că însă nu trec peste 15 zile. Peste acest termen ele nu se pot acorda de­cât de ministerul justiției. Art. 189. Grefierii, portăreii și impiegaț­ii inferiori ’și iau congediu de la președinți, secretarul și impiegații parchetului de la procuror. Art. 190. Congediile acordate în teme­iul art. 187 și 188 se comunică imediat ministerului justiției. Art. 191. Șefii de serviciu vor rap­orta asemenea ministerului justiției despre tote absențele fără concediu. Disposițiuni transitoriî Art. 192. Legea de față nu este aplica­bilă Dobrogei de­cât în disposițiunile cari nu ating disposițiunile organice ale legei din 29 Martie 1886. Art. 193. Acesta lege se va pune în lu­­lucrare cinci­spre­zece Zile după promul­garea ei. Art. 194. Legea organisațiunei judecă­toreșci din 9 Iulie 1865 precum și tote legile și regulamentele anteriore sunt abro­gate în tote disposițiunile regulamentare prin legea de față. Sunt asemenea abrogate disposițiunile legei organice a curtei de casație și legei judecâtorielor de acele cari vor fi contrarii legei de față. Nu sunt întru nimic modificate disposi­­țiunile legei din 22 Aprilie 1886 asupra vacanțelor judecâtoresci. Art. 195. Onorariul­­ magistraților este fixat prin tabloul anexat la acesta lege. Pentru sumele cari ar întrece prevederile budgetare ale anului curent, ministerul justiției este autorizat a utiliza resursele provenind din supresiunea de personal o­­perată printr’acestă lege, începând cu îm­bunătățirea personalului de trepta cea mai mică. Art. 196. O secție civilă (secția II) a tribunalului de Iași, cu tote servicile au­xiliare este suprimata. Ministerul justiției va­ avisa la întrebuin­țarea personalului rămas disponibil, în tri­bunalele cele mai vecine. Art. 197. Costumul uniform al magistra­ților și grefierilor este obligatoriu în ședință. Un regulament va determina portul și detaliurile lui. Ministru justiiei, Al. Marghiloman. Uă descoperire arheologică în Basarabia Astă-vară s’a făcut uă descoperire fórte interesantă în județul Bender din nenorocita Basarabia. Două cio­bani, mocani din Transilvania, cău­tând uă comoră, au pus ochii asu­pra unei movile, ce se afla în satul Sahaidac. Crezând că în acésta mo­vilă s’a îngropat uă comoră cu bani, ciobanii s’au pus pe furiș să uă des­­grope. Lucrând necontenit două săp­tămâni de­­ sile, printr’u­ săpătură laterală, căutătorii de comori au dat în fine peste niște pietre cari päreau, că compun uă adevărată zidire. Aci lucrarea lor s’a observat și proprie­­­tarul unei moșii vecine, d. Fel­tin,1 opri desgroparea și telegrafia la Pe­tersburg societatei arheologice cerând ajutor pentru a urma cu săpăturile. Răspunsul a fost primit prin telegrafi societatea imperială rusă de arheo­logie încuviință săpăturile pe corup­tul sau propriu. Iată acum rezulta­­­tul acestor săpături : In movilă s’au descoperit două odăi mortuare, zi­­­dite cu piatre și unite un coridor larg. Păreții odăilor sunt tencuiți, pe­­ de­asupra tencuielei sunt niște f­res­­i­curi, cari compun un tablou de vînat.­ Ușa care ducea în coridor a fost­ închisă cu petre mari. Intr’una din­­ odăi s’a găsit un sarcofag de pétro 1 cu un schelet de femeie în el. Sche­­­­letul e îmbrăcat într’o­ haină bo­­l­gată țesută cu fir de aur. Pe craniu se găsește uă cortină triumfulară de aur. In odaia a doua s'a găsit un­­ alt sacrofag, tot de pétru, în acest­ din urmă un schelet, precum se crede­a de bărbat, pe cușca pieptului sche­letul purta un lanț de aur, alături s’a găsit un scut lucrat în aur, niște lănci, un polog cu mânecă de aur și mai multe săgeți. Lucru cel mai curios este, că în locul unui craniu de om s’a găsit un cap de bou cu carne înlănțuite cu un lanț de aur. Tate lucrurile găsite sunt aduse la Chișneu­, înscrierile ln șcóle, afluența elevilor, localurile de școli Cu începerea anului școlastic totá atențiunea e îndreptată asupra școlei. Părinții dau năvală pe la școli, ca să-și înscrie copii, iar ușile ministe­rului sunt baricadate de mulțimea ce­lor ce au daraveri școlastice. An cu an ce merge, școlla începe a fi vizitată de mai mulți așa că a­­cum în loc de a vorbi de câte 7 e­­levi în clasă avem a face cu câte 50, 60, dacă nu și suta la înscriere. Afluența cea mare în șcdlă e un semn îmbucurător pentru noi; acesta arată că instrucțiunea începe a prinde rădăcini, a i se vedea foloselc, de aceea mulți caută a urma nu numai cursurile primare, ci și câte oă școlă secundară. Și lucru vrednic de notat, și de bine prevestitor e că forte mulți de la țară vin la șcdlele secundare în târg, voind pe cât posibil este a se pune în rînd cu orășanul. Mai ales rezeșiî cari relativ stau mai bine, cum și foștii clăcași mai cuprinși pu­țin țin a instrui pe copii lor, căci ved el că fără carte nu mai merge. Dacă am cerceta școlele primare urbane am vedea că sunt fii mulți de la țară, acum și prin licee și prin gimnașii au început a se înmulți. Aceiași ardere de școli a cuprins și pe mahalagii, cari nu se mulțumesc cu cursul primar, ci caută a-și da copii și în școlele secundare. El fiind grosul târgurilor se observă și pe la licee mai mulți fii de popor, de­cât feciori de bani gata. Națiunea dar din ce în ce se deș­­tepta, lumina din ce în ce se îm­prăștie mai mult, și pentru noi care ne intereseza cantitatea lățirei instruc­­țiunei în mese, nu calitatea omeni­­lor culți ne înveselim de acesta, și­ne place mai mult a vedea talentele în masa elevilor mulți, de­cât cele­brități în raritatea lor. Uă sută de elevi în­că clasă însă­­tind de mijloc îl prefer înaintea a 7 talentați, căci prăpastia e de 100 la 7, prin urmare cu 93 mai mulți au beneficiat de instrucțiune multă pu­țină. In loc de a avea flori numai, fără ca acele flori să fie sprijinite pe frunze preferim să avem un buchet de frunze, frumuse, verzi, căci cu timpul apar florile, căci au de unde. Acesta trebue să fie preocuparea ori­cărui om de bine, care năzuește a vedea lățită cât să pote de mult instrucția. Și mai ales în țară la noi, unde ignoranța predomnește, trebue să tin­dem la acesta. Deșteptarea merge cu încetul. Era că dată când ajungea o sin­gură școlă pentru tata Moldova , și nu-i departe acel timp, numai noi cei tineri nu l-am apucat, părinții noștri însă au trăit supt deplin acel regim. Școla de la Trei­ Erarhi, singura școlă secundară, abia avea câte 20,­­ 30 elevi, și aceia din tata Moldova. Seminariul școlei era singur pe vre­mea lui, și numărul elevilor era mic. Așa Academica Miháiléna, așa școlla­­ centrală de fete. Cu timpul însă zidurile lor au ples­­i­uit de lume și din sânul lor au re­­­­sărit sumedenie de școli. Astă­zi fie­care târg, târgușor, sat aprope, numeră câte una sau mai multe școli, și dacă am lua numai Birladul vom avea raportul, că pe când până la 1850 era numai un sin­gură școlă primară, școlla domnescá I astă­zi No. 1, acum avem 10 școli primare și 4 secundare, și tote pline. Acesta în 38 de ani, ce va fi după alți 50, prevedem nu­mai, dar nu putem spune exact. Cu tendința bună de a se da și femeii române oă instrucție complectă s’a înmulțit în ultimii ani numărul celor ce cerceteza școlla, că mai mai au pus pe gânduri pe autorități. S’au întemeiat școli de fete, cari gem. Dacă în școlele de băeți se urmă­rește un scop practic, de a ocupa un post în viață, statul având nevoe de slujbași cu carte, nu tot așa și pen­tru sculele de fete. Cele mai multe școli sunt vizitate de eleve, așa nu­mai ca să învețe, știind sigur că nu va găsi în viața lor unde se potă trăi din știință. Statul încă nu le-a deschis și femeilor acele porți largi, ce le avem numai noi, ca monopol. Nu­ și numai rîvna și ambițiunea părinților, zelul fetelor face că avem azi­mai tote șcdlele de fete pline, dar literalminte pline. Și încă câtă lume nu zace în ne­păsare. Prin acele sate rezlețe, prin acele colțuri de mahala, dacă nu și prin centruri, român cu sutele fetele ce nu pot căpăta nici atâta cât se știe a scrie și a ceti. Progresul cultural va merge forte în­cet întru cât va tinde a se împărtăși numai la o parte din omeni, la băr­bați. La țară mai ales, unde condițiu­­nea vitrega a satelor a stăreț satonu­­lui supt tóte raporturile face ca in­strucțiunea să progreseze forte încet, fata rămâne în urmă. Abia câți­va copil vin și cerceteza școla, fetele ră­mân acasă torcând sau jucându-se tota iarna pe după coplor. Când se va schimba acesta stare de lucruri nu știm, însă vremea, acea putere covârșitore, care încovoie to­tul supt­­escul ei, va limpezi lucrul. Pe la orașe a și început, căci a lor e timpul de domnire ; pentru să­teni se dă numai cât se scapă prin­tre mâini de guvernanții noștri. Tîrgurile au intrat, cum zic, într’un adevărat curent de șcdlă. In învăl­­mășiala în care stati astă­zi clasele sociale, și cu ele și spiritele, a ajuns a se vedea și mai ales de cel de jos, că numai prin școlă e mântuire, se póte trăi bine. Cu stare, fără stare, spălați și nespălați cum se zice Pe la noi, vin cu totul la școlă. An seu n’ai, vin și cu piciorele gele, numai sé nu rămâie fără carte. Și ce le e de ajuns lor 4 clase primare ? Se merge și la liceu, că nu-1 primește nicăirea cu 4 clase primare. De aici năvală, și a pus în zăpă­ cială direcțiunele. N’a fost liceu în țară unde numă­rul înscrișilor să nu treca suta ; dar iarăși n’ a fost școlă primară sau secun­dară vorbesc de clasa I-a unde se nu fi respins câte 10, 20 dacă nu și măi mulți. S’au lăsat pe din afară cu sutele, și dacă ne întrebăm ce se face cu acele sute de nemernici, se va zice că vor veni la anul dar și la anul vor păți tot așa, mai adesea decâ și sórta și împrejurările îl persecută de a rămânea. Societatea prin acesta pierde forte mult, căci ce face ea cu acei fii pă­răsiți, de a căror brațe și minte are nevoe, mai ales acum? Cultura iarăși pierde, căci e zădăr­nicită în răspîndirea ei pe lângă multe alte rele și prin faptul lipsei de școli și de localuri bune la cele existente. Prin afluența cea mare de elevi a­­nul acesta s’a constatat chiar lipsa de școli, nu numai de localuri. Iacă aceste sunt forte rele, că ’ți e milă de bieții elevi, cum stat­ ca sardelele, dar și lipsesc școllele necesare.

Next