Romanulu, octombrie 1888 (Anul 32)
1888-10-01
951 ROMANULUI OCTOMBRE Art. 135. Curțile de apel au privigherea asupra tribunalelor și judecătoriilor de pace din circonscripțiunea lor, și dreptul de disciplină asupra judecătorilor de instrucție și președinților inamovibili. Dreptul de priveghere se exercită prin primii prezidenți și procurorii generali. Dreptul de disciplină se exercită de însăși curțile. Art. 136. Primii președinți și președinți, primii procurori și procurorii, șefii de parchete au respectiv dreptul de priveghere asupra membrilor tribunalului și parchetului. Ei au dreptul de priveghere și de disciplină asupra personalului grefelor și cancelariei lor. Art. 137. Judecătorii de pace au dreptul de priveghere asupra întregului personal al judecătoriei de pace și al comisariatelor de ocol din resortul lor. Ei au dreptul de disciplină asupra personalului grefei judecătoriei lor. § 3 Exercițiul acțiune, disciplină și procedura Art. 138. In virtutea dreptului seu de privighere, ministrul justiției pute f trimite în judecata tribunalului disciplinar pe oricare membru al corpului judecătoresc. In virtutea dreptului seu de disciplină, el pote pronunța că pedepsa de orice grad in contra magistraților și funcționarilor asupra cărora se întinde și acest drept. Pedepsele de gradul 1, 2 și 3 se pronunță prin simplă decisiune ministerială; cele de gradul 4 și 5, precum și transferarea, se pronunță prin decret regal. Ele nu sunt supuse nici unei condițiuni de formă sau de apărare. Destituțiunea însă va fi totdeauna însoțita de un raport motivat. Art. 139. In virtutea dreptului lor de priveghere, primul-președinte și procurorul general de casațiune, primii-președinți și procurorii-generali de apel au dreptul, ori să duca la cunostința ministerului abaterile magistraților, ori să exercite direct acțiunea disciplinară în contra acelora din magistrați cari relevă de tribunalele disciplinare. In acest cas din urmă, ei sunt ținuți să ducă la cunoștința ministerului darea în judecată ce vor fi hotârît. Art. 140. Când acțiunea disciplinară se exercita în contra unui consilier al curțide casațiune, sau în contra unei secțiuni întregi de curte de apel, tribunalul discipilinar care judecă, se compune din secțiunile unite ale curței de casațiune sub președința primului președinte. Când ea se exercită în contra unui consilier sau președinte de apel sau unui primpreședinte de tribunal sau judecător de instrucțiune având, conform articolului 113 rang de consilier de curte, tribunalul disciplinar este secțiunea I a curței de casație sub președința primului președinte. Art. 141. Când acțiunea disciplinară se exercită în contra unui președinte de tribunal sau judecător de instrucțiune, afară de casul art. 113, tribunalul disciplinar este secțiunea I a curței de apel respectivă, sub președinta primului președinte. Secțiunea, în acest caz, lucreza cu complectul de cinci judecători. Art. 142. Când acțiunea disciplinară s-a exercitat direct de un prim-președinte, el nu pate presida și este înlocuit cu președintele de secțiune cel mai vechiü în grad. Art. 143. Tribunalul disciplinar citeza prin parchet sau prin portărel pe magistratul pus sub cercetarea lui. Termenul de citație este minimum de trei, maximum de Zece Zile. Citațiunea se pate înlocui prin cererea unei explicațiuni înscrise. Refusul de a compare sau de a răspunde la cestiunile puse, se pote considera ca o recunoștere a faptului încriminat. Tribunalul disciplinar póte ordona orice producțiune de acte publice sau private și póte procede în corpore sau prin delegat la o anchetă. Art. 144. Când urmărirea s’a făcut din ordinul ministrului sau din inițiativa parchetului, procurorul respectiv va expune faptele. Același drept ’1-au și primii președinți când au exercitat el acțiunea disciplinari; acestă însărcinare o pot da unui procuror. Art. 145. Desbaterile sunt secrete și hotărîrea se pronunță în camera de consiliu, fără arătare de motive. Ea este semnata de toți membrii chiar și de cei cari au rămas în minoritate și fără ca aceștia să potâ indica părerea lor. Art. 146. Când un tribunal disciplinar pronunța prevenirea, mustrarea sau suspendarea, el notifică d’a dreptul pedepsa celui interesat și în același timp o notifica ministerului justiției și corpului din care face parte. Pedepsa devine executorie prin notificarea acesta. Art. 147. Când un tribunal disciplinar pronunță disponibilitatea sau destituțiunea, sau ordonă că transferare, demisiunea se notifica ministrului justiției care dispune cele legale și se execută prin decret regal. Art. 148: Magistrații șefi de servicii, desemnați în art. 136, au în virtutea dreptului de disciplină puterea de a înfige grefierilor și personalul cancelariei lor, prevenirea și mustrarea. Aceste pedepse se vor notifica ministerului. Pentru pedepse mai grave, el cată să solicite că decisiune ministerială. Art. 149. Tóte pedepsele de ori cine ar fi pronunțate se vor nota la ministerul justiției în statele individuale de serviciu. Art. 150. Toți magistrații cari au dreptul de priveghere pot raporta ministrului justiției faptele de natură a da loc la aplicațiunea unei măsuri disciplinare. Membrii parchetelor sunt chiar ținuți să o facă. § 4 Despre ordinea lucrărilor în curți și tribunale " Art. 151 Președintele, sau cel care -i ține locul, are în timpul audienței și deliberărilor poliție ședinței asupra tuturor celor cari concura sau asistă la densa. In as de abateri din partea avocaților, se va urma conform art. 302 din codul penal și pedepsa disciplinară se va pronunța de curte sau tribunal în chiar acea ședință. Art. 152. Tribunalele și curțile de apel din tóta țera, vor ține ședințe în tóte filele afara de Duminici și sărbători. Art. 153. Tribunalele și curțile vor intra, în tóta țera, în ședința la 11 jumătate ore precis. Ședința, în cas de necesitate, dureza legalmente până la 6 ore. Este permis judecătorilor, pentru terminarea unui proces început în orele legale, să ordone uă ședință de nopte, care însă nu se va prelungi dupe miedul noptei. Art. 154. Ședințele judecâtorielor de pace se vor deschide la 10 jumătate ore. Ministrul justiției pare însă, asupra cererei celor interesați, să modifice acesta oră pentru certe localități, demisiunea acesta se va publică insă în Monitor și în pretoriul judecătoriei cu Zece Zile înainte. Art. 155. Registrul de prezență al membrilor tribunalelor și curților se încheie la 11 ali de către președintele și procuror. Art. 156. Judecătorul care nu a venit la ora legala și nu a justificat causa absenței lui, perde onorarul pa acea di Reținerea onorarului pate fi revocată de președinte daca judecătorul, venind cel mult cu o jumătate oră după închierea registrului, va fi luat parte la lucrările pe acea di și daca întârzierea lui nu va fi diferit intrarea In ședința. Art. 157. Fer de asemene onorarul pe acea di judecătorul care, plecând înainte pe terminarea lucrărilor curței sau tribunalului, va fi împedicat desăvârșirea unei afaceri. Art. 158. In caz de freqvență a neregularitatei din cele doue articole precedente, ministerul justiției pote aplica o măsură disciplinară. ^ Art. 159. La finele fie cărei luni, președintele înpreună cu procurorul și grefierul fomeza proces-verbal de aceste absențe și le inainteză ministerului justiției spre a se regula statul lunar. Art. 160. Divergințele, daca nu se pot tranșa în chiar ședința în care s'au produs, se judeca în termen maximum de dece zile și cu precădere asupra afacerilor din acea zi Părțile pot însă conveni pentru un termen maximum de 60 cile ; daca prin comună înțelegere ele cer un termen mai lung, afacerea se suspendă. pilele de vacanță legală nu se numără în aceste daue termene. Art. 161. Sentințele și decisiunile trebuesc pronunțate In termen maximum de 8 dile Și redactate în termen maximum de 15 zile de la închiderea desbaterilor. Numai în cozuri excepționale sau când este nevoe de compulsare de documente numerose, aceste termene se pot îndoi prin jurnal motivat al curtei sau tribunalului. Nedepunerea la timp a conclusiunilor În scris de către părți nu este un motiv suficient pentru acesta prelungire a termenului. Art. 162. In cas când un judecător se îmbolnaveșce și însănătoșirea lui nu se produce în termen de 15 sau 30 cile din articolul precedent, afacerea se pledeza din nou cu urgență și precădere și cu un complect egal ca superior celui care a luat parte la prima cercetare. Art. 163. Hotărîrile care au o motivare în drept se redactăzâ de judecător; procesul-verbal al ședinței indică numele judecătorului însărcinat cu redactarea. Redactarea hotârîrilor se raporteza egal între membrii complectului. Art. 164. Deliberațiunile rămase dintr’alta ședință, sau cele din Ji cari s’ar prelungi peste un quart de oră, rămân în finele ședinței. In cas de puțină aglomerare a afacerilor, deliberațunile se pot fixa pentru a fi anume reservate. Tot asemenea nu pot încălca asupra orelor de ședință lucrările de complect și de cameră de consiliu. Art. 165. Disposițiunile articolelor 153, 155, 156, 157 și 160 până la 165 nu se aplică curtei de casație. Art. 166. Infracțiunile grave sau obicinuite la prescripțiunile din presentul al. IV și abaterile de la art. 183 se vor putea pedepsi direct de ministerul justiției : 1) Magistraților inamovibili, ministrul justiției póte aplica treptat sau d’a drepta prevenirea ori mustrarea. In caz de a fi nevoe, în cursul aceluiași an, de o a treia măsură disciplinară, magistratul va fi deferit tribunalului disciplinar care nu va putea aplica decât o pedepsa egală cu cea din urmă sau superiora ; 2) Magistraților amovibili, ministrul justiției póte aplica oricare din predepsele disciplinare. §5. Revizuirea lucrărilor Art. 167. In fie care an, Sn cele d’ânteia 15 (file ale lunei Decembre, tribunalele și curțile vor trimite ministerului justiției un Tablou de lucrările lor anual judecătoresc încheiat. Acest tablou va cuprinde tote datele statistice asupra afacerilor intrate. Art. 168. Cu acest tablou se va trimite și o expunere a viciilor de procedură sau de legislație pe cari practica le va fi semnalat tribunalului sau curtei. Art. 169. La aceiași epocă procuroriigenerali vor înainta ministerului justiției un resumat statistic al afacerilor criminale și corecționale din resortul curtei și o expunere analogă cu aceia din articolul precedent. Art. 170. Din trei în trei luni, începând cu primele 15 Zile din Decembre, șeful parchetului de prima instanță va trimite procurorului-general un raport despre starea lucrărilor tribunalul cu observațiunile ce ar avea să facă. Afară de constatări destul de importante ca să fie aduse la cunoștința imediata a ministerului, resumatul acestor raporturi se va consemna în raportul ce procuroriigenerali sunt ținuți să facă în termeni art. 169. Art. 171. Judecătorii de instrucțe sunt ținuți să trimită procurorului-general, în cele d’antâia cinci zile ale fiecărei lunii un tablou exact al lucrărilor cabinetului or în luna precedentă. Când aceste raporturi nu ar fi fidele sau când din ele ar resulta neglijență sau când din ele ar resulta neglijență sau nejustificată întârziere în ducerea instrucțiunilor, procurorul-general are dreptul de a face observațiunile sale și ministrul justiției de a infige prevenirea sau mustrarea. TITLUL IV Despre adunărie generale ale curților și tribunalelor Art. 172. Curțile și tribunalele se întrunesc în adunare generala când sunt chemate a se ocupa: 1) De cestiuni de ordine și de serviciu interior cari intereseza într -u! corp ; 2) De darea avisului lor asupra proeectelor dezlege sau asupra cești finilor pentru cari sunt consultate de ministerul justiției ; 3) De judecarea afacerilor disciplinare dupe distincțiunile presei legi . 4) Detragerile la sorți impuse prin legi și regulamente. Art. 173. Foști magistrați numiți magistrați onorari la retragerea lor din funcțiune, au dreptul să ia parte la lucrările de sub numerile 1, 2 și 4 din art. precedent. Art. 174. Adunarea generală nu este legal constituită fără participarea a două din trei părți din numărul total al membrilor. Membrii parchetului nu sunt numărați pentru constituirea adunărilor generale. Art. 175. Ministerul public intervine în adunările generale prin șeful séu, fără drept de vot însă în materie disciplinară. TITLUL V Despre rang, precădere și vechime. Art. 176. Curțile și tribunalele cari asist la o ceremonie publică sunt întrunite într’un singur corp, observând între dânsele ordinea herarhicâ. Art. 177. In fiecare curte sau tribunal rangul herarhic este constatat printr-ua listă ținută de grefier. El este cel următor : In curți: Primul președinte; Președinții de secțiune și procurorul general în ordinea vechimeî lor ; Consilierii electivi și onorari și procurorii de secțiune în ordinea vechimea lor: Supleanții; Grefierii în ordinea vechimei lor; In tribunale: Primul președinte: Președinții de secțiune și primul procuror in ordinea vechimei lor; Judecătorii și procurorii; Supleanții și substituții; Grefierii în ordinea vechimelor; Art. 178. Vechimea se calculeza de la data intrării în fiecare grad, un caz de numire simultanee, de la acea a numire în gradul precedent. Când un magistrat trece de la un grad superior la un grad inferior i se ine sumă în noul său grad de vechimea din gradul superior precedent. Art. 179. Când un magistrat primește un serviciu în ministerul justiției și î și reia în urmă locul său în magistratură, timpul trecut în serviciul ministerului i se numără pentru vechimea gradului. Art. 180. Intrerupțiile de serviciu prin suspendare și disponibilitate nu se numera în cactularea vechimea gradului. CAP. IV. Concediile. Art. 181. Membrii corpului judecătoresc nu pot lipsi de la post fără congediu. Art. 182. Membrii corpului judecătoresc nu pot obține în cursul aceluiași an un congediu mai mare de o lună sau mai multe congediuri cari întrunite ar trece peste o lună. In cozuri extraordinare, și de neapărată trebuință, ei pot obține o prelungire până la două luni însă fără onorariu, afara de coșuri de bază constatate. Peste acest termen, ei pot obține și numai în coșuri urgente neprevăzute și de neapărată trebuință, și nu ca o urmare a concediului precedent, simple permisiuni de absența de la trei până la cinci zile. Art. 183. Membrii corpului judecătoresc cari lipsesc de la post fără concediu perd onorariul pe Ziele cât au lipsit și pot încă fi supuși unei pedepse disciplinare conform art. 122, § 4. Daca absența se prelungește peste o lună, ei pot fi considerați ca demisionați prin simplă decisiune ministerială. Daca acesta absență însă este motivată pe uă bula constatată, ei pot fi considerați ca demisionați numai în urma unui avis dat în forma art. 120. Chiar și în acest caz absența nu pote dura mai mult de patru luni. Art. 148. Magistrații cari au făcut serviciu în timpul vacanțelor mari au dreptul la un congediu egal cu timpul cât au lucrat în secțiunea vacanțelor lorg arătare de alte motive. Ori-ce altă cerere de congediu trebue să fie justificată pe motive de neapărată trebuință. Art. 185. Ori-ce congediu, afară de cel pentru cai de bolâ constatată, se póte revoca, când personalul curtei, tribunalului sau parchetului, s’a înpuținat din o causaarecare. In punctul că nu mai ajunge la trebuințele serviciului. Beneficiarul congediului revocat are dreptul de a’și’l complini mai târziu. Art. 186. Cererile de congediu ale primilor președinți și președinți la curți și tribunale, ale procurorilor generali și primilor procurori, se adreseza ministrului justiției oricare ar fi durata lor. Art. 187. Cererile de congediu ale consilierilor curților se adresesa primului președinte și ale procurorilor de secțiune, procurorului general deci însă nu trec peste Zece Zile Feste acest termen ele nu pot fi acordate decât de ministrul justiției. A. 188. Cererile de concediu ale judecătorilor, supleanților și judecătorilor de pace se adreseza președintelui tribunalului respectiv; ale procurorilor șefi de parchet se adreseza procurorului general; ale procurorilor de secțiune se adreseza primuluprocuror; ale substituților procurorului, dacă însă nu trec peste 15 zile. Peste acest termen ele nu se pot acorda decât de ministerul justiției. Art. 189. Grefierii, portăreii și impiegații inferiori ’și iau congediu de la președinți, secretarul și impiegații parchetului de la procuror. Art. 190. Congediile acordate în temeiul art. 187 și 188 se comunică imediat ministerului justiției. Art. 191. Șefii de serviciu vor raporta asemenea ministerului justiției despre tote absențele fără concediu. Disposițiuni transitoriî Art. 192. Legea de față nu este aplicabilă Dobrogei decât în disposițiunile cari nu ating disposițiunile organice ale legei din 29 Martie 1886. Art. 193. Acesta lege se va pune în lulucrare cincisprezece Zile după promulgarea ei. Art. 194. Legea organisațiunei judecătoreșci din 9 Iulie 1865 precum și tote legile și regulamentele anteriore sunt abrogate în tote disposițiunile regulamentare prin legea de față. Sunt asemenea abrogate disposițiunile legei organice a curtei de casație și legei judecâtorielor de acele cari vor fi contrarii legei de față. Nu sunt întru nimic modificate disposițiunile legei din 22 Aprilie 1886 asupra vacanțelor judecâtoresci. Art. 195. Onorariul magistraților este fixat prin tabloul anexat la acesta lege. Pentru sumele cari ar întrece prevederile budgetare ale anului curent, ministerul justiției este autorizat a utiliza resursele provenind din supresiunea de personal operată printr’acestă lege, începând cu îmbunătățirea personalului de trepta cea mai mică. Art. 196. O secție civilă (secția II) a tribunalului de Iași, cu tote servicile auxiliare este suprimata. Ministerul justiției va avisa la întrebuințarea personalului rămas disponibil, în tribunalele cele mai vecine. Art. 197. Costumul uniform al magistraților și grefierilor este obligatoriu în ședință. Un regulament va determina portul și detaliurile lui. Ministru justiiei, Al. Marghiloman. Uă descoperire arheologică în Basarabia Astă-vară s’a făcut uă descoperire fórte interesantă în județul Bender din nenorocita Basarabia. Două ciobani, mocani din Transilvania, căutând uă comoră, au pus ochii asupra unei movile, ce se afla în satul Sahaidac. Crezând că în acésta movilă s’a îngropat uă comoră cu bani, ciobanii s’au pus pe furiș să uă desgrope. Lucrând necontenit două săptămâni de sile, printr’u săpătură laterală, căutătorii de comori au dat în fine peste niște pietre cari päreau, că compun uă adevărată zidire. Aci lucrarea lor s’a observat și proprietarul unei moșii vecine, d. Feltin,1 opri desgroparea și telegrafia la Petersburg societatei arheologice cerând ajutor pentru a urma cu săpăturile. Răspunsul a fost primit prin telegrafi societatea imperială rusă de arheologie încuviință săpăturile pe coruptul sau propriu. Iată acum rezultatul acestor săpături : In movilă s’au descoperit două odăi mortuare, zidite cu piatre și unite un coridor larg. Păreții odăilor sunt tencuiți, pe deasupra tencuielei sunt niște fresicuri, cari compun un tablou de vînat. Ușa care ducea în coridor a fost închisă cu petre mari. Intr’una din odăi s’a găsit un sarcofag de pétro 1 cu un schelet de femeie în el. Scheletul e îmbrăcat într’o haină bolgată țesută cu fir de aur. Pe craniu se găsește uă cortină triumfulară de aur. In odaia a doua s'a găsit un alt sacrofag, tot de pétru, în acest din urmă un schelet, precum se credea de bărbat, pe cușca pieptului scheletul purta un lanț de aur, alături s’a găsit un scut lucrat în aur, niște lănci, un polog cu mânecă de aur și mai multe săgeți. Lucru cel mai curios este, că în locul unui craniu de om s’a găsit un cap de bou cu carne înlănțuite cu un lanț de aur. Tate lucrurile găsite sunt aduse la Chișneu, înscrierile ln șcóle, afluența elevilor, localurile de școli Cu începerea anului școlastic totá atențiunea e îndreptată asupra școlei. Părinții dau năvală pe la școli, ca să-și înscrie copii, iar ușile ministerului sunt baricadate de mulțimea celor ce au daraveri școlastice. An cu an ce merge, școlla începe a fi vizitată de mai mulți așa că acum în loc de a vorbi de câte 7 elevi în clasă avem a face cu câte 50, 60, dacă nu și suta la înscriere. Afluența cea mare în șcdlă e un semn îmbucurător pentru noi; acesta arată că instrucțiunea începe a prinde rădăcini, a i se vedea foloselc, de aceea mulți caută a urma nu numai cursurile primare, ci și câte oă școlă secundară. Și lucru vrednic de notat, și de bine prevestitor e că forte mulți de la țară vin la șcdlele secundare în târg, voind pe cât posibil este a se pune în rînd cu orășanul. Mai ales rezeșiî cari relativ stau mai bine, cum și foștii clăcași mai cuprinși puțin țin a instrui pe copii lor, căci ved el că fără carte nu mai merge. Dacă am cerceta școlele primare urbane am vedea că sunt fii mulți de la țară, acum și prin licee și prin gimnașii au început a se înmulți. Aceiași ardere de școli a cuprins și pe mahalagii, cari nu se mulțumesc cu cursul primar, ci caută a-și da copii și în școlele secundare. El fiind grosul târgurilor se observă și pe la licee mai mulți fii de popor, decât feciori de bani gata. Națiunea dar din ce în ce se deștepta, lumina din ce în ce se împrăștie mai mult, și pentru noi care ne intereseza cantitatea lățirei instrucțiunei în mese, nu calitatea omenilor culți ne înveselim de acesta, șine place mai mult a vedea talentele în masa elevilor mulți, decât celebrități în raritatea lor. Uă sută de elevi încă clasă însătind de mijloc îl prefer înaintea a 7 talentați, căci prăpastia e de 100 la 7, prin urmare cu 93 mai mulți au beneficiat de instrucțiune multă puțină. In loc de a avea flori numai, fără ca acele flori să fie sprijinite pe frunze preferim să avem un buchet de frunze, frumuse, verzi, căci cu timpul apar florile, căci au de unde. Acesta trebue să fie preocuparea oricărui om de bine, care năzuește a vedea lățită cât să pote de mult instrucția. Și mai ales în țară la noi, unde ignoranța predomnește, trebue să tindem la acesta. Deșteptarea merge cu încetul. Era că dată când ajungea o singură școlă pentru tata Moldova , și nu-i departe acel timp, numai noi cei tineri nu l-am apucat, părinții noștri însă au trăit supt deplin acel regim. Școla de la Trei Erarhi, singura școlă secundară, abia avea câte 20, 30 elevi, și aceia din tata Moldova. Seminariul școlei era singur pe vremea lui, și numărul elevilor era mic. Așa Academica Miháiléna, așa școlla centrală de fete. Cu timpul însă zidurile lor au plesiuit de lume și din sânul lor au resărit sumedenie de școli. Astăzi fiecare târg, târgușor, sat aprope, numeră câte una sau mai multe școli, și dacă am lua numai Birladul vom avea raportul, că pe când până la 1850 era numai un singură școlă primară, școlla domnescá I astăzi No. 1, acum avem 10 școli primare și 4 secundare, și tote pline. Acesta în 38 de ani, ce va fi după alți 50, prevedem numai, dar nu putem spune exact. Cu tendința bună de a se da și femeii române oă instrucție complectă s’a înmulțit în ultimii ani numărul celor ce cerceteza școlla, că mai mai au pus pe gânduri pe autorități. S’au întemeiat școli de fete, cari gem. Dacă în școlele de băeți se urmărește un scop practic, de a ocupa un post în viață, statul având nevoe de slujbași cu carte, nu tot așa și pentru sculele de fete. Cele mai multe școli sunt vizitate de eleve, așa numai ca să învețe, știind sigur că nu va găsi în viața lor unde se potă trăi din știință. Statul încă nu le-a deschis și femeilor acele porți largi, ce le avem numai noi, ca monopol. Nu și numai rîvna și ambițiunea părinților, zelul fetelor face că avem azimai tote șcdlele de fete pline, dar literalminte pline. Și încă câtă lume nu zace în nepăsare. Prin acele sate rezlețe, prin acele colțuri de mahala, dacă nu și prin centruri, român cu sutele fetele ce nu pot căpăta nici atâta cât se știe a scrie și a ceti. Progresul cultural va merge forte încet întru cât va tinde a se împărtăși numai la o parte din omeni, la bărbați. La țară mai ales, unde condițiunea vitrega a satelor a stăreț satonului supt tóte raporturile face ca instrucțiunea să progreseze forte încet, fata rămâne în urmă. Abia câțiva copil vin și cerceteza școla, fetele rămân acasă torcând sau jucându-se tota iarna pe după coplor. Când se va schimba acesta stare de lucruri nu știm, însă vremea, acea putere covârșitore, care încovoie totul suptescul ei, va limpezi lucrul. Pe la orașe a și început, căci a lor e timpul de domnire ; pentru săteni se dă numai cât se scapă printre mâini de guvernanții noștri. Tîrgurile au intrat, cum zic, într’un adevărat curent de șcdlă. In învălmășiala în care stati astăzi clasele sociale, și cu ele și spiritele, a ajuns a se vedea și mai ales de cel de jos, că numai prin școlă e mântuire, se póte trăi bine. Cu stare, fără stare, spălați și nespălați cum se zice Pe la noi, vin cu totul la școlă. An seu n’ai, vin și cu piciorele gele, numai sé nu rămâie fără carte. Și ce le e de ajuns lor 4 clase primare ? Se merge și la liceu, că nu-1 primește nicăirea cu 4 clase primare. De aici năvală, și a pus în zăpă cială direcțiunele. N’a fost liceu în țară unde numărul înscrișilor să nu treca suta ; dar iarăși n’ a fost școlă primară sau secundară vorbesc de clasa I-a unde se nu fi respins câte 10, 20 dacă nu și măi mulți. S’au lăsat pe din afară cu sutele, și dacă ne întrebăm ce se face cu acele sute de nemernici, se va zice că vor veni la anul dar și la anul vor păți tot așa, mai adesea decâ și sórta și împrejurările îl persecută de a rămânea. Societatea prin acesta pierde forte mult, căci ce face ea cu acei fii părăsiți, de a căror brațe și minte are nevoe, mai ales acum? Cultura iarăși pierde, căci e zădărnicită în răspîndirea ei pe lângă multe alte rele și prin faptul lipsei de școli și de localuri bune la cele existente. Prin afluența cea mare de elevi anul acesta s’a constatat chiar lipsa de școli, nu numai de localuri. Iacă aceste sunt forte rele, că ’ți e milă de bieții elevi, cum stat ca sardelele, dar și lipsesc școllele necesare.