Romanulu, martie 1889 (Anul 33)

1889-03-01

ANUL AL XXXIII-LE ESEMPLARUL lg BANI CA« CA A XSLL i ÄA 5LP IL JA g/OS BUGURESCI, 28 FAURAR Camerile sunt prelungite pana la 15 Marte. D. președinte al consiliului a dat Intre alte motive ale prelungire! sesiune! și pe acesta , mai sunt încă proiecte de votat. Motivul este cum s’arelice un mărgăritar. Ba încă de uă calitate atât de extra, încât de pe băncile deputaților s’a auzist uă voce care, într’uă scurtă întrebare, a resumat întrega activitate a Camerei. — Dér pe car! le-am votat ? — a'ntrebat un onor. deputat. Intr’adevĕr, care sunt proiectele cele Însemnate, cele care corespund cerințelor unanime ale țarei, care au fost votate de Adunări, în sesiunea ordinară care se sfârșiseri? Nici pe degete ele nu se pot număra, căci d-nii deputați, ca și d-nii senatori, au avut altele multe de discutat și devotat. De aceia, în luna acesta, de la 15 Februarie până la 15 Marte, să vedem ce se va face, căci până acum, după chiar părerea deputaților nimic nu s’a făcut. De două zile, pare a fi la Cameră liniște, ba chiar linișce nu de felul celeia care premerge furtunelor. Se pare că d. Lascar Catargiu a amânat isbucnirea vijeliei. Oposițiunea ce întâmpină printre ai săi, și oposițiunea ce întâmpină printre al lor liberalii cari ar voi unirea cu d. Lascar Catargiu, au amânat, póte pentru totdeauna, pasul — în orice cas forte curios — ce voiau să facă foștii șefii al oposițiunei unite din Ianuarie-Marte 1888. Așa cel puțin se spune și se afirmă, așa credem noi că vorbesc faptele până în momentul în care scrim. Schimba-se-va mâne situațiunea? Se pate și se prepate, căci dacă de la Octobre până acum, cercetându-se activitatea actualelor Adunări, li s'ar pute găsi, fie și ’n glumă, un merit de nimeni contestat, apoi acest merit este următorul: a nvățat lumea cu tote surprinderile, a hârșit curiositatea publică, și deci az I fruntașii din Cameră sau din Senat ar ridica vocea pentru a anunța în curând ceva «și mal și» decât cele până acum vădute, suntem siguri că opiniunea publică nu ar mai ferbe de nerăbdare. Suntem sătul de toți și de tate. In momentele psihologice, când în toiul patimelor, penă și cei mai închiși își deschiseră sufletul—și acestă operațiune s’a făcut în dese rânduri de la Octobre și penă alții, —priveliștea ce s’a vé lut nu a fost nici încuragiătire pentru biota țară, nici asigurătore pentru viitorea reformă a moravurilor nóstre politice. Negustorii și tocmelc șirete; certe josnice, înflăcărări numai pentru putere , atacuri de tota mâna, riposte pe aceiași măsură. Acesta este și va fi în istoria parlamentarismului nostru activul sesiunei ordinare 1888—1889. Profitând de vre uă de acalmie ministerul a câteva zile depus proiecte la Senat și a depus proiecte la Cameră. Graba e lăudabilă. Lăudăm actul, dar nu ne putem opri de a nu spune aci — cu riscul de a ni se zice că cobim — temerea ce ne inspiră acesta grabă și mai cu semn urmările sale. Ave-vor d-nii deputați și d-nii senatori timpul necesar pentru studiul serios și complet al acestor proiecte de legi ? Séu, speriați de cestiunile ce li se vor pune când se vor întorce în brațele alegătorilor lor, onor. mandatari ai națiunei vor vota «drum de for american» tóte proiectele ce li se vor presinta, pentru a pute spune acelorași alegători: am studiat și votat cutare, și cutare, și cutare proiect de lege ? Faptul s’a văzjut și altă dată; nu e deci minune ca și acesta Cameră. In membrii căreia Romănia Liberă, cu ilusiunele Iazurii, vedea la’nceput atâtea tinere talente gata spre rodnică și luminata muncă — să facă același lucru, să voteze cu grămada proiecte peste proiecte. Espresiunea acestei temeri este și va fi la locul ei, dacă linistea va continua a domni în sferele parlamentare , dacă vă un foc de artificiu sau chiar că bombă nu vor mai face esplosiune. Altminleri, adică dacă va fi să mergem tot în șirul incidentelor și accidentelor ministeriale și parlamentare, graba cu care se depun proiectele se va sfârși îndată. Ministerul va avea de parat și de ripostat în duelurile la cari iarășî va fi provocat, și deci proiectele vor fi amânate pentru vremuri mai pacifice. Uă măsură forte bună și care, deci se va realisa așa cum o doresc adăvărații prietenii al țăranilor, va micșora răna și desnadejduila rea impresiune ce face și va face în populațiunea satelor purtarea Adunărilor legiuitore în cestiunea țărănască. Consiliul de miniștrii va discuta zilele acestea circulara ce se va trimite prefecților pentru ca aceștia să explice cum și pentru ce legile la cari țăranii au drept nu s’au votat în iarna acesta, și când și cum ele se vota și se vor aplica. Daci— lucru greu ! — prefecții și subalternii lor se vor achita consciincios și cu inimă de sarcina ce li se va da de la centru, noi credem că circulara ministerială este chramată a produce un efect îmbucurător și linișcitor pentru sătenii, au atât de înăspriți de multe și grele neajunsuri și chinuri. Când circulara va fi publicată și, desigur, afișată pe la primării în tote comunele rurale ale regatului, vom reveni asupră I. H>. peste munți Sub titlul «Afară cu ele» Gazeta Transilvaniei publică urmatorele: «Kulturegyletul din Cluj a hotărît ca ântâiul rând de biblioteci populare Kulturegyletiste să se așeze în : Sebeș, Deva, Bistrița, Deșiu, Mociu, Sebeșul-mic (Poiana), Cohalm, Mediaș, Cernat, Zizin, Brașov, Birghiș și Halmagiu. Cum vedem tot în localități unde mai nu sunt unguri! De cumva Kulturegyletiștii ar îndrăzni să imbiă (să ofere N. R.) pe români ca să citescă cărți din bibliotecile Kulturegyletiste, Românii să le intorcá spatele, să nu ia în mână otrăvurile Kulturegyletiste» ! Și Nu ne îndouim că sfatul ce dă confratele nostru de la Brașov va fi urmat de românii de dincolo. Cât despre unguri, în loc d’a maghiariza pe români, ar fi mai bine să-și vadă de treburile lor, să încurigieze institutele lor culturale, căci după cum ni se spune, teatrele ungurești din Pojon și Temișdra sunt pe cale d’a se închide, din cauză că nu se pot susține prin concursul acelor cetățeni cari cârcă a maghiarisa Ardelul. La Mehala (Banat) s’a dat acum de curând uă petrecere românesca, care a produs 120 florini venit ce se va întrebuința întru susținerea instituțiunilor culturale locale. Corul plugarilor, condus de învățătorul Dimitrie Roman a concertat în mod ce a plăcut forte mult. Eră exemple de urmat tutor învățătorilor și de aici și mai ales celor de dincolo, cari prin asemenea mijilace aduc un bun serviciu causei naționale. Rusia și Francia Afacerea Acsinov care s'a terminat într-un mod atât de tragic-comic, a "dat ocasiune tutor fiarelor europene să vorbescă despre prietenia dintre Francia și Rusia. Unele și-au exprimat părerea că afacerea va provoca ră răcire între raporturile celor două state, altele se așteptau la uă explicațiă pe calea diplomatică. Prieri depeșile sosite din Petersburg spunea că acolo nu se dă atâta importanță expediției Acsinov. Nu stiam ce să credem. In urma comunicatului oficial dat de guvernul rus pare a se mai fi clarificat situația. Comunicatul guvernului rus spune că n’a avut cunostință despre plecarea espedițiunei, ci numai din țiare s’a informat. Represintanții săi de la Constantinopole și din Egipt i-a trimis relațiuni numai când Acsinov debarcase deja pe pământ francez. N’a avut deci cunostință despre scopul espediției și Acsinov n’a cerut autoritare de la guvern pentru a întreprinde acea espedițiă. KCSUilădiktt Copcii Jodifru.âl.înoodul bisericesc fără uă înțelegere între dânsul și guvern a dat voie lui Acsinoff să întreprindă espedițiunea, și din acesta causă, se scrie tot din Petersburg, că președintele sinodului d. Pobedanoseff a ajuns întă un fel de situațiune cât se pote de încurcata, căci el a permis a se colecta în public bani pentru scopul unei espedițiuni cărei guvernul îi renega caracterul oficios. In Novoie Vremia și St. Petersburgi Wjedomosti au apărut două articole cari blameza purtarea francesilor față de espedițiunea rusă și zice că s’ar fi putut încongiura vărsarea de sânge décâ francesii ar fi avut mai multă bună-voință. Ițfiarul Grajdanin vorbesce într’un mod ironic despre prietenia rusofrancesă și [ice Câ aceștia nu prea au arătat că sunt amici sinceri. De altfel foile ruse aștepta tote ca Acsinoff dimpreună cu tovarășii săi VINERI, 1 MARTE (17 FEBR. st. r.) 1889 rămași în viață se fie aduși la Odessa. Raportul căpitanului fregatei «Nișny- Novgorod» pe care îl trimite din Port Said, nu este prea favorabil lui Acsinoff și se crede că mai ales în urma acestui raport guvernul rus s-a lepădat de Acsinoff. Din Parlamentul austriac la ședința de la 25 curent a parlamentului german guvernul a pus la biroul Camerei un proiect de lege referitor la regularea funcționarilor de la bibliotecile universitare și alte școli înalte din monarhie. După acesta deputatul ceh d. Roser interpeleza pe cabinet și’l întreba a ce măsuri este dispus să ia pentru micșora mizeria locuitorilor din părțile muntose ale Boemiei, printre care în multe părți a isbucnit femetea. In răspunsul sau, ministrul de interne promite că se vor lua tote măsurile pentru ușurarea sortei acelor locuitori mizeri din Boemia. Tot în acesta ședință Camera a admis ca instituturile de clinică sub conducerea d-lui Billroth să fie sporite , se vor clădi dar în curând încă câteva spitale în capitală. Cheltuelile se vor face din bugetul ministerului de instrucțiune publică. D. Hajek a propus modificarea legei industriale. Intre altele a cerut ca să se permită ca atelierele industriale să fie și Dumineca până la arnétjá deschise. Propunerea s’a trimis la secții. Miercuri se va lua în desbatere bugetele. Manifestațiuni antigermane în Serbia piațele parisiane comunică mai multe depeși primite din Belgrad în care se scrie despre o manifestațiune antigermană ce s’ar fi făcut la Belgrad. ‘ Demonstrațiunea s’ar fi făcut înaintea Hotelului Imperial. Au luat parte mai multe mii de șerbi, cari ar fi strigat jos prusacii și austriacii, trăiască Rusia. Se pretinde chiar că însemnate devastațiuni s’ar fi făcut cu acesta ocasiune asupra caselor locuite de germani și austriaci. De pretutindeni La Varșovia s’a răspândit scirea că guvernul rusesc a intrat în tratări d’a vinde biserica S. Stanislaus de la Roma, pe care au luat’o în posesiune d’odată cu ocuparea Poloniei. Scirea a produs uă impresia penibilă între poloni. Biserica este din cele mai vechi, posedeuă mulțime de odóre prețioise și s’a oferit pentru ea 600 mii lire. Polonii vor să colecteze bani pentru ca s’o cumpere dânșii. Se crede însă că guvernul rus nu va permite a se colecta banii. * La Madrid s’a hotărât revocarea din misiunea diplomatică la Maroco a d-lui Diosdado care n’a arătat destulă destoinicia pentru apărarea intereselor spaniole în Africa. Censul va fi înlocuit prin d. Fignera. La Roma se crede că guvernul va găsi mijloce eficace pentru a împăca spiritele nemulțumite cu politica financiară a guvernului: fiarele semioficiase rusesc, vorbesc cu prieten ă despre noul cabinet francez. Ele speră ca d. președinte al noului cabinet să solidifice mai mult încă amiciția dintre ruși și francezi. Din Tanger se scrie că guvernul de acolo a dat din nou Germaniei un teritoriu lângă Mogadar. * Se mai scrie tot din Tanger că Sultanul a comandat în Germania 12 vase mari și 2 mai mici. * Din Viena se desminte scirea că un conflict s’ar fi ivit între miniștrii Falkenbein și Dunajewsky. SCIRI D’ALE DI LEI lasă oratorii înscriși în discuțiunea generală asupra legii vânzării moșielor Statului : Eugenie Ionescu, Palade, N. Bibescu, Panu, M. Kogălniceanu, Aslan, Iancovescu, Epureanu, Dobrescu-Argeș, G. Kogălniceanu, Emil Mavrocordat, Saulescu, P. Cernatescu, Nădejde, Valerian Urseanu, Tache Ionescu, Gr. Chrisenghi, N. Bibescu, C. C. Arion, D. Sturdza, V. G. Morțun, Caracostea, Voinov. * * * Astatji Joi, 16 Februarie, va apare ziarul Naționalul, sub direcțiunea politică a d-lui deputat I. N. Iancovescu. Ziarul va fi cotidian și va apare în două edițiuni. * * * Aflăm spune Epoca de aseară că fostul prim-procuror d. Dobriceanu va fi chemat în curând într’u nouă funcțiune la Curtea de apel din Craiova. * * * Consiliul de rezbel din capitală, va fu FORȚA ROMANULUI 1 MARTE 42 OMUL CU DIAMANTU DE V. COQUELLH Furtuna, care dejea Ia ajun sera venise asupra New-Yorkului, crescuse la timpul nopței, și urma de dimineță fără a se finisei. Vântul sufla cu putere în ferestrele cabinetului lui Podrig. Din când în când vărosni ura teribilă, domina zgomotul tempestei, anunțând de departe căderea vr’unui coș, sau ruperea vr’unui felinar. Greffins s’absorbi de gândurile sale, băgă de sema că ferestra odăi se mișca în ațâni și trosnea din causa vântului. Temându-i-se ca sâ nu se deschidă, se apropie pentru a o vedea de era bine închisă. Nu se apropie ânsa bine și uă suflare puternica de vânt tebi în ferestra ș’o deschise, făcând sâ sară ln țăndări giamurile, iar hârtiele după masă se împrăștiază în tóte părțile. Planul cimitirului, pe care Greffius il pusese pe masă, sbură până în cealalta parte a odăi. Greffius se aruncă pentru a ’l prinde scoțând un strigat de bucurie : — Vijelia asta e scăparea mea cise el, isbindu ’și fruntea. Décá n’ași fi intrat de Ioc aci, ferestra tot s’ar fi deschis căci nu era bine închisă și posițiunea hârtielor s’ar fi stricat; astfel eu am scăpat de bănuială, căci Rodrig nu ’și va mai putea închipui c’am trecut pe aci. Lăsând totul în desordinea în care era, Greffius se așeză la masă și ’n mijlocul gintului care ’i ridica părul vilvoiü, copia planul cimitirului cu cea mai mare esactitate, ș’apoi aruncă planul prin casă, înainte d’a părăsi casa se asigură deca Luiza tot dormea, admiră lacă uă dată formele sale deliciase, abia învăluite și eși repede, stringând în mână prețiosul plan. XXV In care Greffins întâmpină alte piedici In aceiași sera, cam pe la șose, Greffins intră într’un birt și ceru sâ ’i dea de mâncare, fiind mort de fume. Tom Airey, unul din banda lui Logas, intrând pe la opt ore acolo, 11 găsi într’un colț întunecos al odăi. — Bună sera, Mylord,lise colosul așe jându-se lângă gentleman. — Ce noutăți ai, domnule Tom ? întrebă Greffins fără a -și lua ochii după avan. — Ceva forte important, diamantul iarăși preocupă atențiunea New Yorkului. Apoi apropiindu-se de urechea lui îl șopti : — Și e pe cale d’a ne scăpa. — Aud ! strigă Greffins, oprindu-se d’a mai bea din paharul cu vin de porto din care sorbea cu deliciu. Alcris ? — Ca cornițele Rodrig sa se țină bine căci suntem furați cu toții. — Dar explică’mi cum se face asta. ()ise Greffins pălind, cu totă sforțarea lui d’a părea nepăsător, nu cred ca Davis... — Davis e prea prost pentru a ne lua bucătura de sub nas, cea cum stau lucrurile, în două vorbe. Tenerul hoț, uitând cina lui întreruptă privea pe colo și ’l asculta cu aviditate. Doctorii facultăței d din New York au hotărât d’a face autopsia lui Jackson pentru a se ideea într’adevĕr a înghițit sau nu diamantul și doctorul W. K. Jubeo, un amic al defunctului se opune din tote puterile. — Neprețuit W. K. Jubeo murmură Greffins. — Nis ce jurisconsulți cari au fost ceruți a -și da opiniunea au declarat ca deea mâine la cinci ore nu se va presenta nici un rudă pentru a reclama cadavrul defunctului. Facultatea va avea dreptul de a procede la acesta operațiune, deca ’l va plăcea. E simplu de tot, cred. — E îngrozitor ! geniu Greffins. «— Ce vaice comitete? — Dér déca s’o presentată rudă la termenul fiisat ? — Nu cred,j>se Tom Airey, Jackson pare se că n’are nici vă ruda. Cu tote acestea W. K. Jubeo susține c â există una, un verișoră de departe, numai nu ’i scie numele și nici adresa unde șâde. — Puțin! — Și poți sâ ved pe micul doctor alergând ca un nebun pe strade și oprind pe toți trecâtorii pentru a ’l întreba de numele verișorei omului cu diamantul. — E ceva de rîs ! reluă Greffins silindu-se a zîmbi. — El are cu tote acestea speranța d’a o găsi și aduce înainte de autopsie. — Bun și esceminte doctor, de ce nu’l pot ajuta ca s’o găsască. — Și dacă n’o găsi-o ? Greffins d’uă cam dacă nu respunse, rămâind pe gânduri, apoi întrebă pe tovarășul sâu : — De unde ai aflat de încurcăturile astea ? — Orașul e plin de ele și cestiunea d’a se seideca W. K. Jubeo va găsi pe verișora lui Jackson a devenit subiectul prinsorilor cari au început din nou. Jim Akey începu iarăși se ridică cu hohote. Greffins nu mai rîdea de foc. Încă uăpedică i se punea d’a curmedișul și acesta era din cele mai grele. Facultatea de medicina era sâ’l fure. — Cel puțin se gândi Greffins pentru a se mângâia, nu’l va avea nici Loyas; acesta mă ușurazâ și sunt pus și la adăpost cu visita ce i-am făcut. Apoi întorcendu-se spre tovarășul său întrebă tare : — Pâzesce ore cineva corpul ? după ce se gândi un moment. — Da, Davis sta lângă densul și amenință cu martea pe oricine ar îndrasni sa-l atingă. — Păcat că e dânsul! — Ce voești sârjici ? — Nimic, nimic, Bună sara. Griffins se scula, plăti ce mâncase și bâuse și lăsă pe Tom Airey în presința unui pahar cu bere și învăluit în norii albaștri ai unei Iul ie mari. Hoțul gentleman se duse acasă, unde stete închis până a doua zi pe sera în prada celei mai mari tulburări făcând și desfâcând !a planuri. Pe la cinci sera nu se mai putu ține și împins de uâ curiositate neresistibil a eși și veni la mine. Aci, ascundându-se cât putea fi cu putință, asista nezărit de nimeni la sosirea Nelly și a lui W. K. Jubee și vând pe doctorul Audrey și colegii luleșind rușinați. Puse urechia apoi la ușe și audi pe verișoră vorbind cu doctorul pentru înmormântarea mea, pe care o afixă pe a doua si 26 Octombre, la 10 ore de dimineta în cimitirul de Nord, dupa cum bănuise și Logas. Grefns nu mai voi sa asulte altceva și de acfti sigur ca va fura diamantul înaintea oricaruia, scose un oftat de satisfacțiune, părăsind ușea mea și se duse să exploreze trecerea sub pâmântă. Cum mergea spre nordul orașului il veni uă ideie esceminte. — Rodrig, se gândi el, este în New York acum și trebuie s’aiba bânneți fără îndoială. Greffins nu se înșela asupra primului punt; într’adevâr, Loyas, întors din Washington cu același tren cu care venise și Nelly, fiind chiar acela pe care l’am vâzut admirând pe tânâra femee plângând în compartimentul sâu și puind pe doctorul Jubeo pe urmele sale. Procedând astfel, Spaniolul făcu un mare serviciu causel sale, dar era departe d’a bănui. Doritor d’a tea tóte precauțiunile putinciose și pentru a depărta pe tovarășii săi, Greffins scrise urmatorele linii pe să fic din carnetul sâu: «Scumpul meu Tom Airey, «Afacerea amânată, nu te mișca d’acasâ până ce nu te voia preveni. Poliția pe urme. (Va urma). Greffins».