Romanulu, aprilie 1889 (Anul 33)
1889-04-01
D-șora Alce Bărbi, care a dat concerte ln Bucuresti, acum se află în Cinci biserici (Ungaria) de unde va merge să cânte și la Budapesta. * * * S’a mai votat în ședința de erl in lige notele d lor G. Cristodor, Sabin Hodoș, (român din Transilvania), dr. Sig. Steimner (evreu), Alexe Căciulă (român-ardelean), Ferd. Bitner (sas romano-catolic din Brașov), Nic. I. Bragoș (român transilvănean, Sâcele, M. Nițuic și altele. * * * *). ministru de finanțe a primit în audiența pe bd. G. Marcovici și Gr. C. Manu, delegații comitetului funcționarilor, și cu care s’a întreținut mai mult timp asupra lucrărei comitetului asupra d-sa condițiunilor unei legi mai echitabile de pensiuni ce ar trebui presintată Corpurilor legiuitare- D-sa a povetuit pe delegați să formuleze uă propunere, care să înlesnesc întocmirea eventuală a unui proiect de lege. * * * Locul de președinte de tribunal la Dâmbovița s’a oferit d lui Pretorian, judecător de instrucție. D-sa însă a declinat acesta înaintare, pentru cuvinte ale câror temei a fost recunoscut de d-nul Vernescu, și óre cari mici reduceri făcute în personalul primăriei vor fi suficiente spre a se echilibra budgetul pe anul 1889—90. Printre cheltuelile ce s’au mărit este cea privitóre la pavagiuri și mărirea numărului măturătorilor. ROMANULU Budgetul Comunei In budgetul ordinar pe anul curent al Comunei veniturile vor trebui să fie sporite cu 2 miliőare spre a se putea face fața la cheltuelile din cauză că anuitățile au crescut în urma împrumuturilor făcute în trecut și spre a se putea continua lucrările începute, bugetul extraordinar fiind forte mic anul acesta și nefăcându-se nici un nou împrumut. Pentru anuități și dobândi va trebui să se prevadă uă sumă de cei 4.500,000 în aur. Sumele necesare se vor găsi fără a se pune vreun nou împrumut ci numai prin sporul veniturilor ordinare ale Comunei. Astfel se pote considera ca sigur că va fi un nou spor în venitul acceselor. Chiriile localurilor comunale asemenea vor da anul acesta un însemnat spor. Hala Bibescu va produce mai mult ca în anul trecut din causă că s’a mai făcut unor compartimente. Hala de pesce, care va fi gata în luna August va produce asemenea un venit. Spre a se putea mai bine supraveghia tăerea vitelor la obor, se va îngrădi oborul prin nisce grile, și prin acest control se va mări venitul ce se ia din tăierea vitelor, încasându-se tote tapsele cuvenite. Din imobilele comunei se vor pune în vânzare lacul Gramond, care va fi pus în condiții igienice terenul de la biserica albă, cel care era al d-lui Giuvara din strada Colții, mai multe terenuri pe Bulevard, sub mitropolie, lacul Niculcea de la Șosea și albia veche a Dâmboviței. Abonamentele pentru apă vor produce asemenea o sumă destul de însemnată. Deja sunt făcute peste 1000 de cereri. Colinele de apă vor produce vr’uă 50 mii lei, fiecare sacagiu plătind 5 bani de saca. Biroul servitorilor, după noua organisațiune va da vre-uă sută de mii de lei. Aceste venituri împreună cu escedentul de 400 mii lei ce a rămas din economii făcute în anul espirat Cesiuunea apei Cestiunea aducerea apei în locuințe particulare fiind la ordinal zilei, publicăm urmatorea scrisore pe care ne-o trimite un abonat: Comuna București a cheltuit sume destul de însemnate pentru alimentarea orașului cu apă. Pentru a rambursa dar, o parte cel puțin din aceste cheltueli, este forte drept ca Primăria să pue taxe proprietarilor, pentru introducerea apei în curțile și casele lor. Totădată ínse, și interesul Primăriei este ca abonamentele de apă să fie, cât s’ar putea mai numerose, fiindcă cu atât se va utiliza mai puțină apă fără plată, și veniturile comunei vor crește. Pentru a se îndemna înse, particulari, la asemenea abonamente, trebue ca prețul abonamentului și cheltuelile de instalație să fie astfel ca proprietarul să nu fie silit a plăti prin abonament, mai mult decât cheltuește astăzi cu alimentarea prin sacagii sau altfel de călători. Din contra, spre a se atrage cât mai mulți abonați, ar trebui ca cheltuiala prin abonament, să fie chiar mai mică. In ceea ce privește plata apei, propriu jliâă,—6 lei de cameră pe an— acesta taxă de și prea urcată, în raport cu prețul apei în alte orașe, totuși nu este exagerată, și pote fi admirabilă deocamdată, fiind-că, după experiență și calculele făcute, asupra mai multor proprietăți, revine aprope la același preț ce plătim astăzi cu sacagii.—Cheltuiala înse care íapovareza forte mult pe abonat, și care, pentru mulți, va face chiar, imposibila abonare, este aceea a instalații alimentarii. După devisele întocmite de Compania Belgiană, pentru conducerea apelor la mai multe case particulare, rezultă că costul acestor instalațiuni este de 1200 lei în termen mediu, și anume : Pentru lucrări în stradă, 200 lei Pentru lucrări în interiorul proprietății............ 1.000 „ Total . . . 1.200 lei Și este de notat că pentru acesta sumă nu sunt preveglute alte lucrări, decât u alimentare simplă de curte, fără a se introduce apa prin camere bucătării și alte dependințe. Când se cere și asemenea instalații, cheltuiala devine și mai mare, urcându-se de la 2.000 lei în sus. Se vedem acum la ce cheltuială anuală pote conduce un asemenea abonament, luând de exemplu un casă de mărime de mijloc— fie cu 16 încăperi. • Plata anuală de 6 lei pentru 16 piese face. . . 96 lei Dobânda (fără amortisment) a capitalului de instal. . 60 » Total pe an . . 156 lei ori astăzi pentru alimentarea prin sacagii a unei asemenea case, nu costă decât 104 lei, socotind întrebuințarea apei în modul cel mai larg, p este 5 sacale pe săptămână sau 260 sacale pe an, a 40 bani sacaoa. Rezultă dar ca prin abonament va costa pe proprietar 52 lei mai mult. Aplicând același exemplu la o casă mai mică, resultatul este și mai defavorabil, fiind-că cheltuiala de instalație este aprope aceeași, fie pentru uă casă mare, fie pentru una mică ; diferința este neînsemnată. Afară de acest inconvenient—care este forte însemnat, — că apa prin abonament revine mai scumpă, un alt rén și mai mare este acela că costul instalației este prea scump , și din acesta causă, forte puțini proprietari se vor găsi, care se potă deburse de o dată, oă sumă de 1200—2000 lei; (glie și 2000 lei, fiindcă pentru instalaiuni, mai complecte cheltuiala desigur și mai mare). Aceste două cause dar, pe deuă parte că apa rămâne mai scumpă, iar pe de alta necesitatea unui capital care trabue debursat de proprietar, vor face ca numărul abonaților să fie forte restrîns, și astfel rambursările la care se aștepta Comuna de la acest serviciu să fie forte neînsemnate. — In asemenea condițiuni introducerea apei în proprietățile particulare devine un lux costisitor, pe care nu’l vor introduce decât forte puțini, și chiar din cei înstăriți. Ori, la sarcinele orașului contribuesc toți de uăpotrivă, și cei săraci formeza majoritatea și grosul dărilor. — Ar fi forte nedrept dar, ca tocmai pe aceștia să’i punem în imposibilitate de a se folosi de acesta bine-facere. Știind, domnule. Director, că <ziarul «Romanul,» a luat totdeauna sub apărarea sa causa celor slabi, mi-am permis a vă adresa acesta scrisore, ca să interveniți pe calea publicităței daca veți găsi de cuviință. Dintre intrevorbirile și consultațiile ce am avut cu mai mulți proprietari, între altele, măsurile la care ar trebui să aviseze en. Primărie, ar fi și cele urmatore: 1) . Prețul abonamentului să se modifice după situațiunea în care se afla proprietatea în raport cu centrul orașului. Este nedrept ca uă casă mărginașă, ale caria trebuințe sunt cu mult mai simple, se platesca pentru fiecare cameră a sa, același preț ca și uă casă din centru, unde luxul și trebuințele face a se consuma uă cantitate îndoită de apa. De aceia ar trebui făcute daca nu trei, dar cel puțin două clase de abonamente. Cele din centru 6 lei pe an, și cele mărginașe" 5 lei pe an. 2) . On. Primărie să revadă prețurile aprobate companii Belgiane, cel puțin pe acelea pentru lucrările din interiorul proprietăților, și să le reducă la adevărata lor valore, fiindcă se pretinde că aceste prețuri sunt forte mult urcate, în raport cu prețurile altor case. 8). A se lua disposițiuni ca Primăria să se însărcineze cu lucrările de instalare, și proprietarii să plătescă cheltuiala prin anuități, într’un număr de ani ce se va hotărî, după mijlocele fiecăruia. Acesta ar fi mijlocul cel mai practic și mai nemerit, prin care s’ar înlesni și s’ar îndemna particularii la abonament de apă, fiind că greutatea principală pentru fiecare, (și mai cu sumă pentru cei fără mijloce), nu este atât acela de a plăti abonamenul anual, cât este acela de a debursa vă dată uă sumă așa de însemnată pentru instalațiune. Se va obiecta că Primăria, nu are disponibil capitalul necesariu pentru a face asemenea avansuri. Capitalul se pute obține cu înlesnire printr’unmprumut făcut la Primărie, din care casa orașului nu ar avea să păgubesca nimic; fiindcă întrega anuitate — capital și dobânda, — precum și cheltuelile de supravegherea lucrărilor, s’ar pune în sarcina proprietarului abonat, care le ar plăti, îndeplinindu-se ratele, ca și celelalte conribuțiuni. Nu pretind, domnule Director, că acestea sunt măsurile cele mai nemerite, care ar putea curma răul. Póte să fie și altele mai bune. Oricum ar fi însă, trebue se se facă ceva. Nemulțumirea orășenilor este mare în acestă privință, și este necesaria, ca cel în drept, să fie chemați a se gândi la chestiune. Medicina populară de Prof. Dr. G. GRIGORESCU VI Apa este tot așa de trebuinciosa pentru întreținerea vieței ca și hrana. Oamenii și animalele trăesc un timp mult mai scurt când sunt lipsite de ap , decât când sunt lipsite de hrană. Apa este clar tot hrană. La începutul omenirei, omul a băut numai apă, însă astăzi s-au inventat o mulțime de băuturi cu cari el înocueșce apa în parte sau cu totul. Apa se află în tote părțile cari alcătuesc corpul omenesc. In 100 părți de sânge se află 70 până la 90 părți de apă. Tote țesăturile conțin asemenea multă apă. Apa ține disolvate (topite) tote materiile nutritare din sânge și, ca materie curgătore îndeplinind circulația, purta aceste materii în tote părțile corpului. Dacă scădem sau adăugăm apa din corpul animalelor se produc turburați însemnate ale vieții și chiar morte. La om și animalele superiore, țesătura nervosa (nervii) stăpânesc laic funcțiunile corpului, de aceia suma apei din sânge și țesături este întotdeauna cumpănită așa după cum cere trebuința. Cele alte băuturi mai principale sunt : vinul, berea, cidrul, spirtul, călul și cafeaua. Tate aceste băuturi lucreză asupra corpului în trei feluri: ca apă, ca materii nuilitare și ca materii stimulante (intarizatore) ale țesăturilor. Vinul se face din zoma de struguri. Acesta zema are zahăr și când este expusă la aer ea începe sé fiarbă. In timpul ferberii, zahărul din must se preface în spirt, din care o mică parte ese in aer și se perde, iar cea mai mare parte remâne în vin. In timpul fierberii mai ese un mare sumă de acid carbonic (materie gazosá) care se amestecă cu aerul și face atâta rău la respirație, încât pate chiar să omore. După ferbere vinul este limpede, conține materii colorante (vopsitore) care ’I dau fața, materii aromatice (mirositore) care ’I dau mirosul, puține materii minerale, spirt de la 8 la 25 părți la sută părți de vin și apă de la 75 până la 97 părți la uă sută. Afară de acestea, el mai conține și puține materii zaharete care au rămas neprefăcute în spirt și acide (materii acre). Vinurile vechi se limpezesc mult mai bine decât cele nouă. Ele se curăță cu totul de drojdiile ce mai rămân amestecate în vinul nouuă parte din acide se mai alege asemenea și vinul remâne mai spirtos, mai aromatic și mai gustos. Vinul, afară de lucrarea apei lui, prin spirtul și celelalte materii ce conține, înlesnesce digestia, iuțesce circulația și întăresce sângele; de aceia omenii cari beau vin, pe cât trebuința cere, câștigă putere și sănătate, iar dacă beau mai mult decât trebue, atunc stomacul se bolnăvesce, nu mai pot mânca bine și sănătatea suferă mult. Berea se fabrică din orz încolțit. Orzul încolțit conține zahăr. Atunci, dacă ’1 măcinăm și ’1 amestecăm cu apă căldicică și adăugăm un fel de aluat, drojdii de bere, el începe să fiarba ca și mustul, iar zuharul lui se preface în spirt. Se mai adaogă în urmnă și hamei pentru a da gustul amar al berei. Berea conține mult mai puțin spirt decât vinul, însă ea cuprinde multe materii nutritare din orz și hamei, de aceia, ea îngrașe mai mult decât dă putere. Cidrul este uâ băutură fabricată din mere. Ea este mult mai slabă decât vinul și chiar decât berea. Spirtul curat tot mai conține un mare seamă de apă. El este forte întărîtător al sângelui și al țesăturilor corpului. Spirtul curat se întrebuințeză forte puțin ca băutură. De obicei, din spirt se fac oă mulțime de rachiuri In care se adaugă și alte materii, adesea, forte vătămătore. Tóte rachiurile iuțesc circulația sângelui și întărită corpul, dar acesta lucrare este trecatere și după ea vine uă moliciune. Spirtul și rachiurile, băute mult, îmbolnăvesc stomacul forte mult: omul nu mai pate mânca mai de loc, sângele slăbesce și tot corpul se usucă până ce se bolnăvesce ficatul, și alunei țesăturile se încarcă cu apă, corpul se umflă și se produce buia numită dropică. Țuica este o băutură fabricată din prune. Ea are puțin spirt și pentru aceia este mai nevinovată. Ciaiul și cafeaua conțin materii aromatice, și materii stimulante care iuțesc forte mult circulația, tot așa după cum face și spirtul. Dar pe lângă acestea au și multe materii azotate forte hrănitore. Va urma: Aerul. Curier pedagogic Sumar . Revistele nóstre pedagogice încetând, la 1884, a mai apare Educatorul, redactat de d. dr. B. Constantinescu în unire cu mai mulți profesori distinși din capitală, ajunserăm să nu mai avem nici un revistă pedagogică în țară. Era deci un eveniment precum când în vara anului 185 d. E. Báltény scóse revista sa Lumina pentru toți și deși nu s’ar putea afirma că densa cuprindea articole care să fi atras într’un mod deosebit pe bărbații noștrii de școlă, nu se pute însă tăgădui că în scurtă vreme L.p.a reuși să adune în jurul său cea mai mare parte a învățătorilor de la țară. Și așa, după patru ani de existență, interval în care desigur a avut să lupte în tote chipurile — cei ce știu cu câtă greutate ajungi în țară la noi să fii sprijinit fiă moralicește fiă materialicește în astfel de întreprinderi, ușor își vor da sema și despre aceste greutăți,—revista L.p.t desigur și-a câștigat meritul de a ne opri asupră-î și de a cerceta întru cât ea a contribuit la «răspândirea cunoștințelor în popor». Pentru a ne putea însă pronunța în acesta privință cu fidelitate, ar trebui ca să luăm număr cu număr, sau cel puțin an cu an, fiecare volum și cântărind valorea fiecărui în parte se stabilim apoi atât locul unde acesta revistă pote fi așezată între motorii ce au contribuit la desvoltarea culturei nóstre cât și meritul, dacă ’1 are—ce revine redactorului ei. Nici timpul, nici spațiul nu ne permite a face acesta. Ș’apoi pentru mine unul ar fi și dificil așa ceva : mergând îndărăt, resfoind cele trei volume legate din acesta revistă, m’aș întâlni pe mine, aș întâlni articole la a căror publicare am contribuit—și nu eu trebue a mă pronunța asupra lor, cum d’asemeni mi-ar cădea greu să mă ocup și de acele articole din revistă cari erau publicate alăturea cu ale mele. Voi trece deci peste aceste și vom elamina numerile cele mai prospere și în a căror redactare nu sunt părtaș. Să luăm abunáera numărul din Ianuarie. Și pentru a nu mi se putea fice că dinadins am ales unul dintre cele mai slabe, țin a nota că cel din Februarie n’a apărut decât filele aceste iar eu nu lam primit decât afli. Trebue deci a examina pe cel citit mai înainte. Pe pagina întâia în loc de obicinuitele „justificări pentru întârziere“ este o reclamă. Urmezá apoi pe pagini «din Metodica șchințelor matematice“ de d. V. Gr. Borgovan, studiu ce declar cu plăcere că se citește cu folos. Intr eusul autorul face pe scurt dar cu multă precisiune și îmbrățișând tocmai cât trebue—istoria și literatura calculului. Și afară de multe părți unde limba e cam transilvanena, nimic nu i se pote imputa. «Transformismul» tradus după I. L. de Sanesson de d. D. Ionescu— mărturisesc că nu am mai avut răbdare a’l citi. Ce fel? Dérită revistă pedagogică ori și cum, te al aștepta să facă pedagogia, iar nu ani de zile să-ți aducă în fiecare număr traducerea unei atât de întinsă lucrare fisică. D. Báltény tradusese trei ani de a rândul „Scrisorile lui Pestalozzi“ și ’mi aduc aminte că întâlnind învățători ei se plângeu că «prea o ține într’una cu Pestalozzi». Ei! Ce vor fi licenți acești domni, cititori ai revistei despre Transformism dacă li se urâse și chiar și cu Pestalozzi, la modă așa nóstre. Ei cred că ar trebui căutat să se evite asemeni traduceri cari ori și cât de bune și instructive ar fi ele în sine, prin lungimea lor disgustă pe cititor. Și atunci când — scoțând vâ revista—în primul rând trebue să cauți a forma cititori, cu deosebire la aceea trebue să umili ca să nu înstrăinezi pe cititori cu asemenea «tema lungă». «Mișcarea pedagogică externă» ar FOIȚĂ ROMÂNULUI 1 APRILIE 14 CRIMA din GARDHES DE JULES MARI PARTEA ÎNTÂIA Cina în fățiși el îi Și acesta era ceva atât de tînspaimântatori încât piciorela i ea împleticiseră și simțea ca are si cada mort peste cadavru, Fața ies umplu îndată de uftouders rece.*, la fine, se itârâe iscapoi și incepti se rida cu hobot.i. un iîs din acela care se aude numai intrăm ospiciu de bebubni. Bourreille nu se mișcase de loc*..*. Ei cazuse jos cu brațele îndoite sub corpi.* și rămăsese cu ochii închiși... Haina lui Montmayeur se agățase de un cui, care se afla lângă ușe!... . Și credeam ca sunt tare scrise el cu dispreț. Apoi eși. Ferma era tot făcută. Asculta puțin și nu au<jl chimic. Trecu prin curte, apuca pe lângă șiopronul pe unde venise, și Începu se o ia la fuga. In apropiere de fabrică se opri puțin și -și mai regula hainele, cari erau în desordine. In urma, când se simți mai liniștit, împinse porta care era puțin cam deschisă, și intra în curtea fabricei. Invitații se tot se mai plimbau prn grădină. El zări pe Basselot și pe baronul de Blaisière, care terceau pe un aîere, și i- aucis discutând u c cestiune șciințifică. Apoi se apropia de ei și intră și el în discuțiune. — Câte ore sunt ? întreba Basselot. Montmayeur aprinde un chibrit, își scote eiasorniciul și se uită la el. . El tresare și aruncă îndată chibritul. ~~ Sunt orele unspre-trece Stubbhart! crise el o’up voce alterată. Pe thamb avea sânge; Din fericire, nici Basselot, nici Blainière nu observaseră nimic* as. Aidem se ne culcăm, tfiâd profesorul, toți intrară in casa Georges Ifiss Montmayeur adresânduse către fratele său, condu pe prietenii noștri in camerele lor*.. Eu.** am trebuință 50 fii singur*.. George îl privi cu mare neliniște, dar i se supuse. Montmayeur se urca în camera lui. Aprinseră lampă și se privi în oglindă. Trasurile feței îi erau obosite și privirea ’i cu totul perdută. Dar atâta era tot; el nu mai era palid. Își cerceteză apoi cu d’amânuntul hainele. Pe mâini, pe mânecile redingotei și pe gileta vecju câteva picături de sânge, era pe genunchi picaturi de la luminare Și nimic mai mult. Acum, Montmayeur, fiind deja stăpân pe sine, murmură. — Și cu tote acestea, crima ce am comis este îndestul de curată!... — La ușa se auzit zgomotul unui om care umbla prin coridor, apoi cineva bătu la ușă. — Sunt eu, Jean, poți se ’ml deschidi? F.1 deschise. George vécju pe fra ele séü atât de liniștit și de surîcjâtor, încat nu putuse ’și închipuésca ca s’a comis vr ua crima, Ș’apoi credea că Jean su părăsise grădina. — Pentru carei se mi vecji? întrebă Montmayeur» Este deja târejiu. Pentru ce nu te b! culcat?... Acesta nu póte se ’ți face decât roü. Am se’ți spui ceva? — Ce? — Un mare speranță pentru tine. Uă speranță ?— Am audit ceva dintre convorbirea de asta-séra dintre basselot și baronul de Blaitière.. — Ei bine ? Și câte e interesul ? — Așteptă puțin. El vorbea de tine, în rențiunea mea îl a interesat forte mult, și Basselot a <zis: »Sunt atât de convins de succes încât îmi vine se ofer la Montmayer tóte economiile mele, în sumă de un sută mii de franci, pentru a’l ajuta în întreprinderea mea...»— «Te angajez și eua acesta», a respins Blaiiière.—„Me vom gândi la nopte și mâine vom vedea.“ Și bolnavul, tremurând de bucurie, și cu ochii plini de lacrâmi, adaogă. — Oh! Jean... vom fi scăpați... numai trebue a face proecte sinistre... a avea gânduri îngrjitore... și tot felul de coșemaruri... Și Jean, remanând ca tăcut la cele ce i se spunea și care deca le-ar fi soitit mai dinainte n’ar mai fi omorît pe Bourvicle, Jean își baga mâinile în posmar de unde scoseră mulțime de aur și de bilete de bancă și le aruncă pe pat. «— De unde ai... de unde ai acești bani ? — Ge! un ghicosot? Acum Basselot, póte să’mi ofere ce va voi.... este prea sgrijin. — Ah Dumnezeul meu nu, Jean* nu este prea tarijit. Priimeșce propunerea lui Basselot. Trimite mâine acești bani lui Bourreille. Ne vom gândi împreună prin ce mai frace. Și vom avea, cel puțin, sufletul mai finiseit. Jean, încrețindu’și fruntea, respinse ! — Prea tarijiu! îți ec> Prea târjiu! — Pentru ce ? — Nu înțelegi ? — Nu, nu cutez să înțeleg nimic. Montmayeur îl întinse un ștergar cu care ștersese petele de sânge. — Privesce,fis, el...! — Ah ! nenorocitule, fai omorît!. — Trebuia să’l omor.... almintrelea eram perdut!!.... — Dumneceul meu, aibi mia de noi, aibi mila de noi!.... Și abia putând să se mai târasca pe piciore, bolnavul se depărta acoperindu’și ochii cu mâinile. A doua zi dimineța Basselot veni se veda pe Jean în camera sea. El s’a gândit in d’ajuns, a gasit că afacerea ese forte buna și venea se ofere lui Montmayeur tóte economiele sale. Chimistul nici nu refuza nici nu priimi. — Lașa me se ’mi completez lucrările pregaitore, <hi8 ’i și ’n urma vom vedea... e almintrelea iți am spus ca banii nu ’mi vor lipsi. Și ’n ochii lui era un fel de espresiune vaga de desperare* pete de remușcare,i deea ar fi putut vr’ua data să aibă remușcare rohn Isoa i Îloo Geretel . După plecarea lui Montmayeur, la Bernadetes spectacolul era dintre cele mai lugubre. Luminarea era pusa pe scaun, lângă cadavru, și tot mai ardea; s’ar fi cjlis că a fost pusă acolo printr’uâ ironie monstruosa a omorîtorului, după cum se pune lumânări lângă un mort, la căpătâiul patului funebru. Un curent de aer, care venea prin ușa intredeschisa a bucătăriei, făcea se se mișce flacăra luminare, și acesta arunca pe figura lui Bourreille niște umbre fantastice cari îi dau aparințele vieței. Trecuse la jumătate de oră de când se săvârșise crima. De uă data, un gemet surd rupse tăcerea solemnă a fermei... Și acest gemet îl scose chiar Bourreille. El mrmurise... Era numai în sincopă... Mai trecură ânca câteva minute... și un moCi gemet se aucȘi... Puțin câte puțin începu se se mișce... dele din degete... și ridică mâinile... își deschise ochii, dar era îi închise... Avea consoiință de ceia ce se petrecuse ?.... Privi dulapul care sta deschis... Din buzele sale ieși un strigat nearticulat : — Puneți mâna pe hoți pe omorîtor! Șin ochii lui înspâimântați, pe lume* late stinși de umbrele morții, se vede uu mare dorința de răsburare* Tot ce mai rămăsese cu putere în acesta ființa murinda* tot ce mai era cu energe se con*centra într’un singură cugetare: a se pe*depsi criminalul» in acel moment, nu mai era nici ne* bun, nici maniac... din contră, cugetarea lui era forte limpede. (Va urma). .** •*«L *