Romanulu, aprilie 1889 (Anul 33)

1889-04-01

D-șora Alce Bărbi, care a dat concerte ln Bucuresti, acum se află în Cinci­ bise­­rici (Ungaria) de unde va merge să cânte și la Budapesta. * * * S’a mai votat în ședința de erl in lige notele d lor G. Cristodor, Sabin Hodoș, (ro­mân din Transilvania), dr. Sig. Steimner (evreu), Alexe Căciulă (român-ardelean), Ferd. Bitner (sas romano-catolic din Bra­șov), Nic. I. Bragoș (român transilvănean, Sâcele, M. Nițuic și altele. * * * *). ministru de finanțe a primit în au­diența pe bd. G. Marcovici și Gr. C. Manu, delegații comitetului f­uncționarilor, și cu care s’a întreținut mai mult timp asupra lucrărei comitetului asupra d-sa condițiu­­nilor unei legi mai echitabile de pensiuni ce ar trebui presintată Corpurilor legiuitare- D-sa a povetuit pe delegați să formuleze uă propunere, care să înlesnesc­ întocmirea eventuală a unui proiect de lege. * * * Locul de președinte de tribunal la Dâm­­bovița s’a oferit d lui Pretorian, judecător de instrucție. D-sa însă a declinat acesta înaintare, pentru cuvinte ale câror temei a fost­ recunoscut de d-nul Vernescu, și óre­ cari mici reduceri făcute în personalul primăriei vor fi suficiente spre a se echilibra budgetul pe anul 1889—90. Printre cheltuelile ce s’au mărit este cea privitóre la pavagiuri și mă­rirea numărului măturătorilor. ROMANULU Budgetul Comunei In budgetul ordinar pe anul cu­rent al Comunei veniturile vor tre­bui să fie sporite cu 2 miliőare spre a se putea face fața la cheltue­­lile din cauză că anuitățile au crescut în urma împrumuturilor făcute în trecut și spre a se putea continua lucrările începute, bugetul extraordi­nar fiind forte mic anul acesta și ne­­făcându-se nici un nou împrumut. Pentru anuități și dobândi va tre­bui să se prevadă uă sumă de cei 4.500,000 în aur. Sumele necesare se vor găsi fără a se pune vre­un nou împrumut ci numai prin sporul veniturilor ordi­nare ale Comunei. Ast­fel se pote considera ca sigur că va fi un nou spor în venitul ac­­ceselor. Chiriile localurilor comunale ase­menea vor da anul acesta un însem­nat spor. Hala Bibescu va produce mai mult ca în anul trecut din causă că s’a mai făcut unor compartimente. Hala de pesce, care va fi gata în luna August va produce asemenea un venit. Spre a se putea mai bine supra­­veghia tăerea vitelor la obor, se va îngrădi oborul prin nisce grile, și prin acest control se va mări venitul ce se ia din tăierea vitelor, încasându-se tote tapsele cuvenite. Din imobilele comunei se vor pune în vânzare lacul Gramond, care va fi pus în condiții igienice terenul de la biserica albă, cel care era al d-lui Giuvara din strada Colții, mai multe terenuri pe Bulevard, sub mitropolie, lacul Niculcea de la Șosea și albia veche a Dâmboviței. Abonamentele pentru apă vor pro­duce asemenea o­ sumă destul de însemnată. Deja sunt făcute peste 1000 de cereri. Colinele de apă vor produce vr’uă 50 mii lei, fie­care sa­cagiu plătind 5 bani de saca. Biroul servitorilor, după noua or­­ganisațiune va da vre-uă sută de m­ii de lei. Aceste venituri împreună cu esce­­dentul de 400 mii lei ce a rămas din economii făcute în anul espirat Cesiu­unea apei Cestiunea aducerea apei în locu­ințe particulare fiind la ordina­l zilei, publicăm urmatorea scrisore pe care ne-o trimite un abonat: Comuna București a cheltuit sume destul de însemnate pentru alimen­tarea orașului cu apă. Pentru a ram­bursa dar, o parte cel puțin din a­­ceste cheltueli, este forte drept ca Primăria să pue taxe proprietarilor, pentru introducerea apei în curțile și casele lor. Tot­­ă­dată ínse, și inte­resul Primăriei este ca abonamentele de apă să fie, cât s’ar putea mai numerose, fiind­că cu atât se va uti­­liza mai puțină apă fără plată, și veniturile comunei vor crește. Pentru a se îndemna înse, parti­culari, la asemenea abonamente, tre­­bue ca prețul abonamentului și chel­­tuelile de instalație să fie ast­fel ca proprietarul să nu fie silit a plăti prin abonament, mai mult de­cât cheltuește astă­zi­ cu alimentarea prin sacagii sau alt­fel de călători. Din contra, spre a se atrage cât mai mulți abonați, ar trebui ca cheltuiala prin abonament, să fie chiar mai mică. In ceea ce privește plata apei, pro­priu­­ jliâă,—6 lei de cameră pe an— acesta taxă de și prea urcată, în ra­port cu prețul apei în alte orașe, to­tuși nu este exagerată, și pote fi ad­mirabilă de­o­cam­dată, fiind-că, după experiență și calculele făcute, asupra mai multor proprietăți, revine aprope la același preț ce plătim as­­tă­zi cu sacagii.—Cheltuiala înse care íapovareza forte mult pe abonat, și care, pentru mulți, va face chiar, im­posibila abonare, este aceea a insta­lații alimentarii. După devisele întocmite de Com­pania Belgiană, pentru conducerea apelor la mai multe case particulare, rezultă că costul acestor instalațiuni este de 1200 lei în termen mediu, și anume : Pentru lucrări în stradă, 200 lei Pentru lucrări în interio­rul proprietății............ 1.000 „ Total . . . 1.200 lei Și este de notat că pentru acesta sumă nu sunt preveglute alte lucrări, de­cât u­ alimentare simplă de curte, fără a se introduce apa prin camere bucătării și alte dependințe. Când se cere și asemenea instalații, cheltuiala devine și mai mare, urcându-se de la 2.000 lei în sus. Se vedem acum la ce cheltuială anuală pote conduce un asemenea abonament, luând de exemplu un casă de mărime de mijloc— fie cu 16 în­căperi. • Plata anuală de 6 lei pen­­tru 16 piese face. . . 96 lei Dobânda (fără amortisment) a capitalului de instal. . 60 » Total pe an . . 156 lei ori astăzi pentru alimentarea prin sacagii a unei asemenea case, nu costă de­cât 104 lei, socotind între­buințarea apei în modul cel mai larg, p este 5 sacale pe săptămână sau 260 sacale pe an, a 40 bani sa­­caoa. Rezultă dar ca prin abonament va costa pe proprietar 52 lei mai mult. Aplicând același exemplu la o casă mai mică, resultatul este și mai de­favorabil, fiind-că cheltuiala de ins­talație este aprope aceeași, fie pentru uă casă mare, fie pentru una mică ; diferința este neînsemnată. Afară de acest inconvenient—care este forte însemnat, — că apa prin abonament revine mai scumpă, un alt rén și mai mare este acela că costul instalației este prea scump , și din acesta causă, forte puțini pro­prietari se vor­ găsi, care se potă deburse de o dată, oă sumă de 1200—2000 lei; (glie și 2000 lei, fiind­că pentru instala­iuni, mai com­plecte cheltuiala de­sigur și mai mare). Aceste două cause dar, pe de­uă parte că apa rămâne mai scumpă, iar pe de alta necesitatea unui ca­pital care trabue debursat de pro­prietar, vor face ca numărul abona­ților să fie forte restrîns, și ast­fel rambursările la care se aștepta Co­muna de la acest serviciu să fie forte neînsemnate. — In asemenea condi­­țiuni introducerea apei în proprietă­țile particulare devine un lux costi­­sitor, pe care nu’l vor introduce de­cât forte puțini, și chiar din cei în­stăriți. Ori, la sarcinele orașului contri­­buesc toți de uă­potrivă, și cei să­raci formeza majoritatea și grosul dărilor. — Ar fi forte nedrept dar, ca tocmai pe aceștia să’i punem în im­posibilitate de a se folosi de acesta bine-facere. Știind, domnule. Director, că <zia­­rul «Romanul,» a luat tot­deauna sub apărarea sa causa celor slabi, mi-am permis a vă adresa acesta scrisore, ca să interveniți pe calea publicităței daca veți găsi de cuviință. Dintre intrevorbirile și consultațiile ce am avut cu mai mulți proprietari, între altele, măsurile la care ar tre­bui să aviseze en. Primărie, ar fi și cele urmatore: 1) . Prețul abonamentului să se mo­difice după situațiunea în care se afla proprietatea în raport cu centrul o­­rașului. Este nedrept ca uă casă măr­ginașă, ale caria trebuințe sunt cu mult mai simple, se platesca pentru fie­care cameră a sa, același preț ca și uă casă din centru, unde luxul și trebuințele face a se consuma uă can­titate îndoită de apa. De aceia ar tre­bui făcute daca nu trei, dar cel pu­țin două clase de abonamente. Cele din centru 6 lei pe an, și cele măr­ginașe" 5 lei pe an. 2) . On. Primărie să revadă prețu­rile aprobate companii Belgiane, cel puțin pe acelea pentru lucrările din interiorul proprietăților, și să le re­ducă la adevărata lor valore, fiind­că se pretinde că aceste prețuri sunt forte mult urcate, în raport cu pre­țurile altor case. 8). A se lua disposițiuni ca Pri­măria să se însărcineze cu lucrările de instalare, și proprietarii să plă­­tescă cheltuiala prin anuități, într’un număr de ani ce se va hotărî, după mijlocele fie­căruia. Acesta ar fi mijlocul cel mai prac­tic și­ mai nemerit, prin care s’ar în­lesni și s’ar îndemna particularii la abonament de apă, fiind­ că greutatea principală pentru fie­care, (și mai cu sumă pentru cei fără mijloce), nu este atât acela de a plăti abonamen­ul anual, cât este acela de a de­bursa vă dată uă sumă așa de în­semnată pentru instalațiune. Se va obiecta că Primăria, nu are disponibil capitalul necesariu pentru a face asemenea avansuri. Capitalul se pute obține cu înlesnire printr’un­mprumut făcut la Primărie, din care casa orașului nu ar avea să păgu­­besca nimic; fiind­că întrega anui­tate — capital și dobânda, — precum și cheltuelile de supravegherea lucră­rilor, s’ar pune în sarcina proprieta­rului abonat, care le ar plăti, înde­­plinindu-se ratele, ca și cele­lalte con­­ribuțiuni. Nu pretind, domnule Director, că acestea sunt măsurile cele mai ne­­merite, care ar putea curma răul. Póte să fie și altele mai bune. Ori­cum ar fi însă, trebue se se facă ceva. Nemulțumirea orășenilor este mare în acestă privință, și este ne­cesaria, ca cel în drept, să fie che­mați a se gândi la chestiune. Medicina populară de Prof. Dr. G. GRIGORESCU VI Apa este tot așa de trebuinciosa pentru întreținerea vieței ca și hrana. Oamenii și animalele trăesc un timp mult mai scurt când sunt lipsite de ap , de­cât când sunt lipsite de hrană. Apa este clar tot hrană. La începutul omenirei, omul a băut numai apă, însă astăzi s-au inventat o­ mulțime de băuturi cu cari el în­­ocueșce apa în parte sau cu totul. Apa se află în tote părțile cari al­­cătuesc corpul omenesc. In 100 părți de sânge se află 70 până la 90 părți de apă. Tote țesăturile conțin ase­menea multă apă. Apa ține disolvate (topite) tote ma­teriile nutritare din sânge și, ca ma­terie curgătore îndeplinind circulația, purta aceste materii în tote părțile corpului. Dacă scădem sau adăugăm apa din corpul animalelor se produc tur­burați însemnate ale vieții și chiar morte. La om și animalele superiore, țe­sătura nervosa (nervii) stăpânesc laic funcțiunile corpului, de aceia suma apei din sânge și țesături este în­tot­deauna cumpănită așa după cum cere trebuința. Cele alte băuturi mai principale sunt : vinul, berea, cidrul, spirtul, călul și cafeaua.­­ Tate aceste bău­turi lucreză asupra corpului în trei feluri: ca apă, ca materii nuilitare și ca materii stimulante (intarizatore) ale țesăturilor. Vinul se face din zoma de stru­guri. Acesta zema are zahăr și când este expusă la aer ea începe sé fiarbă. In timpul ferberii, zahărul din must se preface în spirt, din care o­ mică parte ese in aer și se perde, iar cea mai mare parte remâne în vin. In timpul fierberii mai ese un mare sumă de acid carbonic (materie gazosá) care se amestecă cu aerul și face a­­tâta rău la respirație, în­cât pate chiar să o­more. După ferbere vinul este limpede, conține materii colorante (vopsitore) care ’I dau fața, materii aromatice (mirositore) care ’I dau mirosul, pu­ține materii minerale, spirt de la 8 la 25 părți la sută părți de vin și apă de la 75 până la 97 părți la uă sută. Afară de acestea, el mai con­ține și puține materii zaharete care au rămas ne­prefăcute în spirt și a­­cide (materii acre). Vinurile vechi se limpezesc mult mai bine de­cât cele nouă. Ele se curăță cu totul de drojdiile ce mai rămân amestecate în vinul nou­­­uă parte din acide se mai alege ase­menea și vinul remâne mai spirtos, mai aromatic și mai gustos. Vinul, afară de lucrarea apei lui, prin spirtul și cele­lalte materii ce conține, înlesnesce digestia, iuțesce circulația și întăresce sângele; de aceia omenii cari beau vin, pe cât trebuința cere, câștigă putere și să­nătate, iar dacă beau mai mult de­cât trebue, atunc stomacul se bol­­năvesce, nu mai pot mânca bine și sănătatea suferă mult. Berea se fabrică din orz încolțit. Orzul încolțit conține zahăr. Atunci, dacă ’1 măcinăm și ’1 amestecăm cu apă căldicică și­­ adăugăm un fel de aluat, drojdii de bere, el începe să fiarba ca și mustul, iar zuh­arul lui se preface în spirt. Se mai adaogă în urmnă și hamei pentru a da gus­tul amar al berei. Berea conține mult mai puțin spirt de­cât vinul, însă ea cuprinde multe materii nutritare din orz și hamei­, de aceia, ea îngrașe mai mult de­cât dă putere. Cidrul este uâ băutură fabricată din mere. Ea este mult mai slabă de­cât vinul și chiar de­cât berea. Spirtul curat tot mai conține un mare seamă de apă. El este forte în­­tărîtător al sângelui și al țesăturilor corpului. Spirtul curat se întrebuin­­țeză forte puțin ca băutură. De obi­­cei­, din spirt se fac oă mulțime de rachiuri In care se adaugă și alte ma­terii, adesea, forte vătămătore. Tóte rachiurile iuțesc circulația sângelui și întărită corpul, dar acesta lucrare este trecatere și după ea vine uă mo­liciune. Spirtul și rachiurile, băute mult, îmbolnăvesc stomacul forte mult: omul nu mai pate mânca mai de loc, sângele slăbesce și tot corpul se usucă până ce se bolnăvesce ficatul, și alunei țesăturile se încarcă cu apă, corpul se umflă și se produce buia numită dropică. Țuica este o­ băutură fabricată din prune. Ea are puțin spirt și pen­tru aceia este mai nevinovată. Ciaiul și cafeaua conțin materii a­­romatice, și materii stimulante care iuțesc forte mult circulația, tot așa după cum face și spirtul. Dar pe lângă acestea au și multe materii azotate forte hrăni­tore. Va urma: Aerul. Curier pedagogic Sumar . Revistele nóstre pedagogice încetând, la 1884, a mai apare Educatorul, redactat de d. dr. B. Constantinescu în unire cu mai mulți profesori distinși din capitală, ajun­serăm să nu mai avem nici un re­vistă pedagogică în țară. Era deci un eveniment pre­cum când în vara anului 1­85 d. E. Báltény scóse re­vista sa Lumina pentru toți și deși nu s’ar putea afirma că densa cu­prindea articole care să fi atras în­tr’un mod deosebit pe bărbații noștrii de școlă, nu se pute însă tăgădui că în scurtă vreme L.p.a reuși să adune în jurul său cea mai mare parte a învățătorilor de la țară. Și a­șa, după patru ani de existență, in­terval în care de­sigur a avut să lupte în tote chipurile — cei ce știu cu câtă greutate ajungi în țară la noi să fii sprijinit fiă moralicește fiă materialicește în ast­fel de întreprin­deri, ușor își vor da sema și despre aceste greutăți,—revista L.p.t de­si­gur și-a câștigat meritul de a ne opri asupră-î și de a cerceta întru cât ea a contribuit la «răspândirea cunoș­tințelor în popor». Pentru a ne putea însă pronunța în acesta privință cu fidelitate, ar tre­bui ca să luăm număr cu număr, sau cel puțin an cu an, fie­care vo­lum și cântărind valorea fie­cărui în parte se stabilim apoi atât locul unde acesta revistă pote fi așezată între motorii ce au contribuit la des­­voltarea culturei nóstre cât și meri­tul, dacă ’1 are—ce revine redacto­rului ei. Nici timpul, nici spațiul nu ne permite a face acesta. Ș’apoi pentru mine unul ar fi și dificil așa ceva : mergând îndărăt, resfoind cele trei volume legate din acesta revistă, m’aș întâlni pe mine, aș întâlni ar­ticole la a căror publicare am con­tribuit—și nu eu trebue a mă pro­nunța asupra lor, cum d’asemeni mi-ar cădea greu să mă ocup și de acele articole din revistă cari erau publicate alăturea cu ale mele. Voi­ trece deci peste aceste și vom­ elamina numerile cele mai pros­­pere și în a căror redactare nu sunt părtaș. Să luăm abunáera numărul din Ianuarie. Și pentru a nu mi se pu­tea­­ fice că dinadins am ales unul dintre cele mai slabe, țin a nota că cel din Februarie n’a apărut de­cât­­ filele aceste iar eu nu lam primit de­cât afli. Trebue deci a examina pe cel citit mai înainte. Pe pagina întâia în loc de obici­nuitele „justificări pentru întârziere“ este o reclamă. Urm­ezá apoi pe­­­ pagini «din Metodica șchințelor matematice“ de d. V. Gr. Borgovan, studiu ce declar cu plăcere că se citește cu folos. Intr­ eusul autorul face pe scurt dar cu multă precisiune și îmbrățișând tocmai cât trebue—istoria și litera­tura calculului. Și afară de multe părți unde limba e cam transilvanena, ni­­mic nu i se pote imputa. «Transformismul» tradus după I. L. de Sanesson de d. D. Ionescu— mărturisesc că nu am mai avut răb­dare a’l citi. Ce fel? Dér­ită revistă pedagogică ori și cum, te al aștepta să facă pedagogia, iar nu ani de­­ zile să-ți aducă în fie­care număr tradu­cerea unei atât de întinsă lucrare fisică. D. Báltény tradusese trei ani de a rândul „Scrisorile lui Pestalozzi“ și ’mi aduc aminte că întâlnind învă­țători ei se plângeu că «prea o ține într’una cu Pestalozzi». Ei! Ce vor fi­­ licenți acești domni, cititori ai re­vistei despre Transformism dacă li se urâse și chiar și cu Pestalozzi, la modă așa nóstre. Ei cred că ar trebui căutat să se evite asemeni traduceri cari ori și cât de bune și instructive ar fi ele în sine, prin lungimea lor disgustă pe cititor. Și atunci când — scoțând vâ revista—în primul rând trebue să cauți a forma cititori, cu deosebire la aceea trebue să u­mili ca să nu înstrăinezi pe cititori cu asemenea «tema lungă». «Mișcarea pedagogică externă» ar FOIȚĂ ROMÂNULUI 1 APRILIE 14 CRIMA din GARDHES DE JULES MARI PARTEA ÎNTÂIA Cina în fățiși el îi Și acesta era ceva atât de tînspaim­ân­­tatori în­cât piciorela i ea împleticiseră și simțea ca are si cada mort peste cadavru, Fața i­es umplu îndată de uft­ouders rece.*, la fine, se i­­târâe iscapoi și incepti se rida cu hobot.i. un iîs din acela care se aude numai intrăm ospiciu de bebubni. Bourreille nu se mișcase de loc*..*. Ei cazuse jos cu brațele îndoite sub corpi.* și rămăsese cu ochii închiși... Haina lui Montmayeur se agățase de un cui, care se afla lângă ușe!... .­ Și credeam ca sunt tare s­crise el cu dispreț. Apoi eși. Ferma era tot făcută. Asculta puțin și nu au<jl chimic. Trecu prin curte, apuca pe lângă șiopronul pe unde venise, și Începu se o ia la fuga. In apropiere de fabrică se opri puțin și -și mai regula hai­nele, cari erau în desordine. In urm­a, când se simți mai liniștit, împinse porta care era puțin cam deschisă, și intra în curtea fabricei. Invitații se­ tot se mai plimbau pr­n grădină. El zări pe Basselot și pe baronul de Blaisière, care terceau pe un aîere, și i- aucis discutând u c cestiune șciințifică. Apoi se apropia de ei și intră și el în discuțiune. —­ Câte ore sunt ? întreba Basselot. Montmayeur aprinde un chibrit, își scote eiasorniciul și se uită la el. . El tresare și aruncă îndată chibritul. ~~ Sunt orele un­spre-trece Stub­bhart! crise el o’up voce alterată. Pe thamb avea sânge; Din fericire, nici Basselot, nici Blainière nu observaseră nimic* as. Aidem se ne culcăm, tfiâd profesorul, toți intrară in casa Georges Ifiss Montmayeur adresându­­se către fratele său, condu pe prietenii noștri­ in camerele lor*.. Eu.** am trebuință 50 fii singur*.. George îl privi cu mare neliniște, dar i se supuse. Montmayeur se urca în camera lui. Aprinse­ră lampă și se privi în oglindă. Trasurile feței îi erau obosite și privirea ’i cu totul perdută. Dar atâta era tot; el nu mai era palid. Își cerceteză apoi cu d’amânuntul hai­nele. Pe mâini, pe mânecile redingotei și pe gileta vecju câte­va picături de sânge, era pe genunchi picaturi de la luminare Și nimic mai mult. Acum, Montmayeur, fiind deja stăpân pe sine, murmură. — Și cu tote acestea, crima ce am co­mis este îndestul de curată!... — La ușa se auzit zgomotul unui om care umbla prin coridor, apoi cine­va bătu la ușă. — Sunt eu, Jean, poți se ’ml deschidi? F.1 deschise. George vécju pe fra ele séü atât de liniștit și de surîcjâtor, în­cat nu putu­se ’și închipuésca ca s’a comis vr­ ua crima, Ș’apoi credea că Jean su părăsise grădina. — Pentru ca­­­rei se mi vecji? întrebă Montmayeur» Este deja târejiu. Pentru ce nu te b! culcat?... Acesta nu póte se ’ți face de­cât roü. Am se’ți spui ceva? — Ce? —­­ Un mare speranță pentru tine. Uă speranță ?— Am audit ceva dintre convorbirea de asta-séra dintre basselot și baronul de Blaitière­.. — Ei bine ? Și câte e interesul ? — Așteptă puțin. El vorbea de tine, în rențiunea mea îl a interesat forte mult, și Basselot a <zis: »Sunt atât de convins de succes în­cât îmi vine se ofer la Mont­m­ayer tóte economiile mele, în sumă de un sută mii de franci, pentru a’l ajuta în întreprinderea mea...»— «Te angajez și eu­­a acesta», a respins Blaiiière.—„Me vom­ gândi la nopte și mâine vom vedea.“ Și bolnavul, tremurând de bucurie, și cu ochii plini de lacrâmi, adaogă. — Oh! Jean... vom fi scăpați... numai trebue a face proecte sinistre... a avea gânduri îngr­­jitore... și tot felul de coșe­­maruri... Și Jean, remanând ca tăcut la cele ce i se spunea și care deca le-ar fi soitit mai dinainte n’ar mai fi omorît pe Bourvicle, Jean își baga mâinile în posm­ar de unde scose­ră mulțime de aur și de bilete de bancă și le aruncă pe pat. «— De unde ai... de unde ai acești bani ? — Ge! un ghicosot? Acum­ Basselot, póte să’mi ofere ce va voi.... este prea sgrijin. — Ah Dumnezeul meu­ nu, Jean* nu este prea tarijit. Priimeșce propunerea lui Basselot. Trimite mâine acești bani lui Bourreille. Ne vom gândi împreună prin ce mai frace. Și vom avea, cel puțin, sufle­tul mai finiseit. Jean, încrețindu’și fruntea, respinse ! — Prea tarijiu! îți e­c> Prea târjiu! —­ Pentru ce ? — Nu înțelegi ? — Nu, nu cutez să înțeleg nimic. Montmayeur îl întinse un ștergar cu care ștersese petele de sânge. — Privesce,­­fis, el...! — Ah ! nenorocitule, fai omorît!. — Trebuia să’l omor.... almintrelea eram perdut!!.... — Dumnec­eul meu, aibi mi­a de noi, aibi mila de noi!.... Și abia putând să se mai târasca pe pi­­ciore, bolnavul se depărta acoperindu’și ochii cu mâinile. A doua­­ zi dimineța Basselot veni se veda pe Jean în camera sea. El s’a gândit in d’ajuns, a gasit că a­­facerea ese forte buna și venea se ofere lui Montmayeur tóte economiele sale. Chimistul nici nu refuza nici nu priimi. — Lașa me se ’mi completez lucrările prega­itore, <hi8 ’i­ și ’n urma vom ve­dea... e almintrelea iți am spus ca banii nu ’mi vor lipsi. Și ’n ochii lui era un fel de espresiune vaga de desperare* pete de remușcare,­i deea ar fi putut vr’ua data să aibă remuș­care r­o­h­n­­ Is­o­a i Îl­o­o G­e­r­e­te­l . După plecarea lui Montmayeur, la Ber­­nadetes spectacolul era dintre cele mai lu­gubre. Luminarea era pusa pe scaun, lângă ca­davru, și tot mai ardea; s’ar fi cjlis că a fost pusă acolo printr’uâ ironie monstruosa a omorîtorului, după cum se pune lumâ­nări lângă un mort, la căpătâiul patului funebru. Un curent de aer, care venea prin ușa intredeschisa a bucătăriei, făcea se se mișce flacăra luminare­, și acesta arunca pe figura lui Bourreille niște umbre fan­tastice cari îi dau aparințele vieței. Trecuse la jumătate de oră de când se săvârșise crima. De uă data, un gemet surd rupse tăce­rea solemnă a fermei... Și acest gemet îl scose chiar Bourreille. El mrm­urise... Era numai în sincopă... Mai trecură ânca câte­va minute... și un m­oCi gemet se aucȘi... Puțin câte puțin în­cepu se se mișce... dele din degete... și ri­dică mâinile... își deschise ochii, dar era îi închise... Avea consoiință de ceia ce se petrecuse ?.... Privi dulapul care sta des­chis... Din buzele sale ieși un strigat near­ticulat : — Puneți mâna pe hoț­i pe omorîtor! Și­­n ochii lui înspâimântați, pe lume* late stinși de umbrele morții, se vede uu mare dorința de răsburare* Tot ce mai rămăsese cu putere în acesta ființa mu­rinda* tot ce mai era cu energ­e se con*­centra într’un singură cugetare: a se pe*­depsi criminalul» in acel moment, nu mai era nici ne* bun, nici maniac... din contră, cugetarea lui era forte limpede. (Va urma).­ ­.** •*«L *

Next