Romanulu, iulie 1889 (Anul 33)

1889-07-01

Să venim în finie la al treilea și ultimul­­ punct din circulara, «sistemul pe clase». Pentru acesta d. Pomponiu se entusiasme. Iacă argumentele : «Pentru susținerea acestei sisteme, Zace «d-sa, am în ajutorul meu două bărbați «mai competenți, mai erudiți cu cari nu «mĕ pot compara». La ce v’ați aștepta din acesta introdu­cere ? De­sigur că d l Pomponiu va cita cel pu­țin argumentele celor doui bărbați compe­tenți, cari să fi susținut vr’aă dată sis­tema pe clase. Dar d-sa nu face ast­fel. D-l Pomponiu, vorbind de d-l Rosetti și Gion, spune că d-lor, în calitate de de­legați ai primăriei, au avut ocasiunea de a se convinge de ce pot tinerii institutorii când au visitat clasa I-a de la școla pri­­mară, „Calist“ unde funcționa d-l Pomponiu Mai citeza d-l Pomponiu și alte școli, pe cari le-au visitat delegați, și au rămas sa­tisfăcuți ast­­fel școla de la Mántulesa clasa IV (institutor d-l M. Fiorențiu) și clasa I (regretatul coleg N. Lascu). Întreb însă, are prin aceia că d nii V. Rosetti și Gion au constatat un progres­ făcut în școlă cu sistema actuală, s’au pro­nunțat d-lor pentru acesta sistemă și sunt contra ori­cărei alte sisteme care d’asemeni ar putea da r­esultate tot așa de bune, ba póte mult mai bune ? ! Eu cred că nu. Gât despre celelalte argumente ale d-lui Pomponiu, contra rotațiunei și pentru îm­părțirea pe materii, observ următorele : In Românul s’a adus, de institutori ca­pabili, argumentele ce vin în sprijinul ro­­tațiuni. Nu se mai repet deci și eu. Ear­efirmațiunei d-lui Pomponiu ca marea majoritate a institutorilor este contra ro­tațiunei, s’aj respuns prin resultatele votării ce s’a făcut în tota­­era asupra rotațiunei, votare care numai în sprijinul d-lui Pom­poniu nu vine. D. Cecropide Institutor în capitală ESAMENELE GENERALE 19 Iunie Institutul de fete al d nei Manu­« Gl. I gimnasiale sc. matematice, 11,111 și­­ V­idem. Scola Normalii a societăței Desenul și caligrafia în tote clasele. Liceul 8 tu Sava Cl. III 1. francesa, V­idem. Liceul M. Basarab Cl. I caligrafia, II istoria IV 1. latină, VI giena. Gimnasiei Lazu­r Cl. I. româna, III istoria, IV religia. Gimnasiul Cantemir Cl. musica, II 1. română, III sc. naturale V religia. Seminarul Central Cl. I caligrafia, II musica biseric., IV lesen, V teol. dogm., VII elina. Siminarul Nifon Mitropolitul Cl. I caligrafia, II sc. naturale, III mo­­rala, IV pastorala, ViI istoria. Scóla Normală Carol I CI. coșeria, 11 musica, 111 religia, IV frun­­thieria. --------- —»­«!■! —-----------­ Medicina populară de Prof. Dr. G. GRIGORESCU XIV Funcțiunile de nutriție1) (Urmare 2) ■v Vorbind de golirea stomacului, după ce hrana se amestecă bine, s’a uitat următorele amănunte. Golirea acesta se întârzie dacă, în acest timp al digestiei, stomacul se află cu deschizătura pilorica în sus, cum se întâmplă când omul este culcat pe laturea stânga. In ase­menea caz, stomacul fiind pus ca o garófa de apă cu gura în sus, tre­cerea hranei se face mai cu ane­­voință, pentru că ea nu mai pute să iasă și prin faptul curgerii, ci nu­mai prin munca stomacului. De a­­ceia, culcarea pe laturea stângă, dupe masă, tulbură digestia cu atât mai mult, cu cât stomacul este mai în­cărcat, cu cât omul este mai bătrân, mai bolnăvicios și mai trândav. Prin urmare, atât cât ține golirea stomacului, adică 3—4 coșuri după masă, este bine ca omul să nu se culce de­loc pe laturea stângă; tate cele alte posiții sunt mai priinciose. Absorbția (Sorbirea) este pătrun­derea în sânge a materiilor curga­tore, a materiilor tari topite și a ga­­zelor (cum este aerul și alte gaze humerase). Absorbția se face pe tote părțile corpului, pe din afară și pe din năuntru. Așa, su­prafața din năuntru a mațelor absorbe cu îmbelșugare hrana digerată ; suprafața corpului. ROMANULU­I IULIE pielea, absorbe asemenea ; suprafața din năuntru a plămânilor, unde in­tră aerul respiraț­ei, absorbe și mai mult ca mațele ; absorbția se face , asemenea cu mare iuțălă în coșul peptului (cavitatea pleuralâ), în pân­tece (cavitatea peritoneală), sau în ori­ce parte sub piele : un mușchi, în ose, etc. La începutul stiinței se credea că în tote aceste părți se află nișce guri, deschizături mici, cari erau în legătură cu sângele și cari sorbeau, pentru acesta s’a numit absorbție acestă funcțiune a machinăriei ani­male. Cum se face absorbția ? Sunt mai multe puteri ale naturei cari îndeplinesc absorbția. Una din acestea este amestecarea, putere care se găsesce în tote materiile curgă­tore (fluide). Așa : Materiile curgătore cum este apa, spirtul , materiile tari prefăcute în curgătore prin topirea lor în materii curgătore; gazele, cum este aerul, gazul de luminat, etc. tote au pute­rea d’a se amesteca între ele, când sunt puse la un loc. Să luăm exem­ple. Dacă punem în fundul unui pahar mare un păhăruț mititel plin—ras cu vin, cu saramură, cu sânge, sau cu vr’o vopsea topită, și turnăm cu încetul în paharul cel mare, apă sau alt liquid, până ajunge de acopere păhăruțul cel mic, atunci fără să mișcăm vasele, fără să amestecăm, vedem că liquidul din păhăruț se amestecă cu liquidul din paharul cel mare, și după cât­va timp, ameste­carea este desăvrșită. Tot așa, dacă punem la un loc aer și gaz de luminat, și urmăm aceleași îngrijiri, amestecul se face, iarăși, cu cea mai mare înlesnire. Acestă putere de amestecare este mai mare sau mai mică la deose­bitele materii. Unele nu se amestecă mai de­loc, așa este uleiul. Acum, dar­i în loc de pahare, luăm un vas de sticlă, în formă de cutie și ’i despațim pe la mijloc cu un perete de piele subțire crudă sau chiar tăbăcită, de pământ ars sau de ghips, dar ne­smălțuit, și dacă turnăm într’o parte materia curgă­tore din păhăruțul cel mic,­­ iar în partea cea­l­altă turnăm apa din pa­harul cel mare, atunci vedem că aceste două materii curgatore, de­și sunt despărțite de un perete, cu tote acestea ele se amestecă iarăși, cu destulă iuțălă, după cum au putere de amestecare mai mare sau mai mică. Tot așa se întâmplă și cu gazele, și ele se amestecă dacă sunt des­părțite cu asemenea perete. Amestecarea, acestă putere natu­rală, are cea mai mare însemnătate pentru absorbție. Nu vom­ explica cari sunt căușele amestecării, căci ele sunt greu de înțeles, pentru cunoștințe de felul medicinei populare, dar vom­ arăta cum acestă putere îndeplinesce absorbția in corpul animalelor. Corpul animalelor are înăuntrul lui sânge, cum este seva (sângele) plan­telor. Acest sânge nu este risipit în în corp, ca într-un burete, ci este cu­­prins în mii și mii de canaluri, cari se unesc între ele și fac oă rețea așa delicată, în­cât cea mai mică în­țepătură nu pare să străbată vr’o par­te a corpului, fără să rupă din ele , așa că ori­ce curgere de sânge nu se face de­cât după ruperea acestor canaluri. Ele se numesc vase ale sângelui. Acum, dacă judecăm vedem că, sângele din corp și materiile curgă­­tore din stomac, de pildă, se află despărțite de un perete subțire, adică de pereții vaselor sângelui, întocmai ca și cele două curgătore din vasul de sticlă despărțit cu peretele de piele subțire. Prin urmare, materiile cur­gătore din stomac și mare vor căuta să se amestece cu sângele, ca și cur­­găterele despre cari am vorbit. Trebue să cunoscem însă, că în absorbție, sângele este făcut așa în­cât tote materiile merg spre el, dar el nu ese din vasele săle ; și când se întâmplă să­­să, cum în unele bule, sau când luăm unele curățenii, atunci el lasă să tracă numai serul, iar nu și cele alte materii din cari este făcut. Afară de amestecare, pereții despăr­țitori au, asemenea, uă putere forte însemnată pentru îndeplinirea ab­sorb­ți­ei Pereții vaselor sângelui, sau pere­­ții despărțitori ai instrumentelor cu cari studiem absorbția, trebue să aibă mai intenn ne­numerate deschizături mici (pori) cari nu se văd cu ochiul gol, și al doilea trebue să se arunce (imbile) lesne. Prin pori se face a­­mestecarea, prin ei trec curgătorele unele spre altele, așa ca cum ar trece prin nișce canaluri. Și cu cât un pe­rete despărțitor este mai poros, adică are deschizături mai multe și mai măricele, cu atâta acest perete înles­­nesce mai mult amestecarea, sau ab­sorbția. Irmuerea pereților despărți­tori înlesnesce asemenea amestecarea. Așa, apa și multe lichide frunce ori­ce perete și se amestecă cu înles­nire ; uleiul frunce fórte greu sau nici de cum pereții de piele sau de ghips, de aceia, nici nu se a­­mestecă ; argintul viu (mercuriul) nu frunce nici pereții de piele, nici pe cel de ghips, de aceia nu se ames­tecă de loc ; apa și alte multe cur­gătore nu frunce pereții de gumă­ e­­lastică, de aceia amestecarea nu se póte face, însă spirtul și alte cur­gatere írunce guma­ elasticâ și ames­tecarea lor se face prin asemenea pereți. Subți­mea pereților înlesnesce ase­menea amestecarea. In corpul animalelor, deosebitele țesături care fac pereții despărțitori între sânge și curgäterele de absorbit, nu se trunce d’o­potrivă, ci unele mai mult, iar alte mai puțin; de aceia, absorbția este mai mare în unele or­gane, iar în altele mai mică. Că măsură nedreptă Buletinul camerei de comercia, din Bo­toșani, face următórele observațiuni, cu privire la uă circulară a direcțiunei căilor ferate, pe cari le credem că sunt forte drepte și întemeiate. In momentul de a pune sub presă, Zia­rul, cu destul regret, aflăm, ca onorabila Direcțiune a căilor ferate, ar fi dat o cir­culară către tote stațiunile de la calea ferata, de a nu mai primi productele van­­dute și­­ destinate esportațiunei, dacă aces­tea vor fi aduse atunci când în stațiune nu s’ar găsi vagane disponibile de încăr­cat. Și chiar daca se primește productele aduse, cu tote acestea ele sunt depuse pe piața stațiune!, pe risipul și pericolul adu­cătorului, compania ne­voind se răspunda de nimica, cu alte cuvinte, comerciantul aducător este obligat de a’și lua cuveni­tele măsuri pentru paza mărfurilor sale, pâne în ziua când vor fi vagone în care se’și depue productele vândute, și în cazul acesta, numai atunci naște obligațiunea pentru Direcția căilor ferate de a elibera recipisa de primirea mărfurilor, iar pene atunci stau aruncate, și, la voia întâmpla­re!, pe piața stațiune!. Măsura acesta daca va fi adevarata, nu putem de -­at­a o desaproba, fiind din tote, punctele de vedere daunatore interesului comercianților și agricultorilor noștri. Cerem Unor Direcțiunel a cailor ferate de a revoca acesta disposițiune, întru cât ea nu serva de­cât de a opri transacțiu­­nile comerciale, lucru de alt­mintrele forte lesne de înțeles, căci de vreme ce pentru productele aduse la gara nu se da imediat recipisa, în asemene cirrcumstanța la ce serva vînejarea, pe cât timp ca fiind fâcuta de nevoe, nu te póte înlesni, cu alte cu­vinte și vîmietori și cumpărători trebue să fie permanenți la gara ca sa se încredin­țeze dacă sunt vagone de încărcat și apoi în coșul acesta numai se póte încheia vîn­­trarea câc l a contrarea, din lipse de va­gone, nu se póte încheia nici o vinzare. Cât se atinge de vagonele ale retusa nici nu mai vorbim, știut fiind ca magazia garei este plină de producte care aștepta acele vagone să sosesca când vor sosi, ve voi spune. Ar fi bine ca din calea ferată sâ nu se facă un oficiu exclusiv al Statului și care să se administreze ca atare, din contra ca­lea ferată trebue considerate ca cel mai mare comerciant pus în posițiune de a în­lesni în tot momentul, tote trebuințele pu­blice și în specie cele comerciale și agri­cole, căci și comerciant de producte și agricultor ca ultim refugiu al nevoilor lor, nu au alta de­cât vîndarea Stocului de producte de care dispun de punerea lor la gara și cu recipisa care constata predarea la gara au bani în buzunar cu care ’și pute întîmpina trebuințele absolut necesare Pentru țara de sus, gara cuei ferate și recipisa ei, este cel mai mare bancher, bun de plata a la vista. Cerem clar înlesniri de felul acesta mai cu semn ca nu suntem nici industrial, nici comercial și daca nu avem înlesniri de a ne vinde cel puțin productele agricole, în asemene împrejurare ca ce vom n ai plăti imposibile ? Am di3* Iată acum și forma declarațiunei, pe care comercianții o dau la gara. DECLARAȚÎUNE Consimt ca transportul de față se râmâe depus afară pe risipul meu și ori­ce ava­­rie sau lipsa în greutatea ce se pute în­tâmpla până la difinitivă predare adecă în­cărcare transportului privește pe subsem­natul. Botoșani în. CLIMA ȚEREI­­ (De Luni 17 Iunie până Dum. 23 Iunie 1889, st. n.) Temperatura aerului cresce ne­contenit și în mod regulat de la o săptămână la alta. Săptămâna ce trecurăm a avut temperatura mijlo­cie 22 °.1, cu 0 °.5 mai ridicată de­cât aceea a săptămânei precedente Mijlociile Zilnice au avut valorile ur­­mătore: Luni 20 °.3, Marți 21 °.5, Mercur­ 22 °.7, Joi 23 °.4, Vineri 23 °.9, Sâmbătă 21 °.3 și Duminică 21 °.8- In acestă săptămână diferențele între mijlociile Zilnice au fost mai mici de­cât în săptămâna precedentă. Diua cea mai puțin caldă a fost Luni, iar cea mai caldă Vineri. Temperaturile minime absolute au dat drept mijlocie săptămânală 15 °.5, mai ridicată de­cât aceea a săptămâ­nei precedente cu 1 °.3. Valorile Zil­nice au fost: Luni 14 °.2, Marți 14 °.4, Mercuri 15 °.8, Joi 14 °.8, Vineri 16 °.2, Sâmbătă 17 °.3 și Duminică 16 °.1. Cea mai scăzută temperatură a fost 14 °.2, și a avut loc luni; în săptă­mâna precedentă temperatura minimă se coborise la 10 ° 3 Temperaturile maxime absolute au dat uă mijlocie săptămânală 29 °.4, cu o zecime de grad mai mare de­cât a săptămânei precedente, iar va­lorile zilnice au fost: Luni 26 °.7, Marți 29 °.5, Mercur­ 29 °.6, Joi 31X2, Vineri 33 °.4, Sâmbătă 27 °.5, și Du­minică 27 °.6. In Ziua de Vineri a fost cea mai ridicată temperatură a acestui an. Și în acestă săptămână, ca și în cea precedentă, tote Zilele au fost de vară , iar de la începutul anului și până acum am avut în total 33 Zile de vară. Diferințele între extremele zilnice au dat drept mijlocie săptămânală 13 °.9, cu 2 °.8, mai scăzută de­cât aceea a săptămânei precedente , iar diferința între extremele absolute săp­tămânale a fost de 19 °.2, tot mai mică cu 3 °.2­ de­cât a precedentei săptămâni. Temperatura solului la diferite a­­dâncimi, sub influența crescerei tem­peraturei exteriore, continuă și ea a cresce. Mijlociile săptămânale au fost 22 °.1, 20 °.0, 17 °.7 și 15 °.8, pentru­ adâncimele de 30, 60, 90 și 120 cen­timetri ; aceste valori sunt mai mari de­cât ale săptămânei precedente cu 1 °­ 2, 1 °.4, 10­1 și 0 ° 7 G.actul de înotare al cerului a fost mai mare de­cât al săptămânei pre­cedente ; mijlocia­­ rămânală a fost 5, pe când în precedenta fusese 4. Cea mai senină Zi a fost Mercur­ cu mijloc­a 3, și cele mai nerase au fost Zilele de luni și Duminică cu mijlo­c­a 6. In acestă săptămână sorele a stră­lucit în tote Zilele, dând o calore to­tală de 80 ore, 24 minute mai mică de­cât a săptămânei precedente. Iată cât a strălucit în fie­care din Ziele acestei săptămâni: Luni 9 ore 48 minute, Marți 11 ore 30 minute, Mer­curi 13 ore 6 minute, Joi 12 ore 48 minute, Vineri 12 ore 18 minute, Sâmbăt­ă 10 ore 24 minute și Dumi­nică 10 ore și jumătate. In total, de la începutul anului și până acum, so­rele a strălucit de 1073 ore și 48­1 minute, sau 89 zile și jumătate, con­siderând Ziua câte 12 ore. Plóe am avut Sâmbătă în duuă rânduri, noptea și în timpul Zilei. Can­titatea de apă căzută a fo­st 20.3 milimetri, sau în total de la începutul anului și până acum, 264.7 milimetri. Rouă am avut în diminețele Zile­lor de Luni, Mercuri și Joi. Vineri săra și Sâmbătă Ziua am avut oragiu forte mare, însoțit de plae torențială, cu scurta durată. Marți sări am avut numai fulgere de căldură; vântul a avut direcția do­minantă în cele d’ánléin 4 Zile ESE, Vineri și Sâmbătă WSW iar Duminică a fost variabil. In tot cursul săptă­mânei vântul a fost slab, afară de Vineri, între orele 7 și 8 săra și Sâm­bătă între orele 4 și 5, când a avut o turălă mai mare: Vineri 11 metri pe secundă și Sâmbătă 14. Presiunea atmosferică a mers ne­contenit crescând până joi dimineță, de când a început a se scobori până Vineri săra, crescând iarăși până Duminică, de când iarăși descresce. Tote aceste cresceri și descresceri au mers în mod regulat și nesimțitor. Mijlocia sa săptămânală a fost 751.7 milimetri, egală cu acea a săp­tămânei precedente. Mijlociile Zilnice au avut valorile urmatore: Luni 748.2, Marți 751.2, Mercuri 755.5, Joi 754.7, Vineri )749.9, Sâmbătă 750.9 și Du­minică 751.2. Vegetațiunea înaintăză necontenit ast­fel: La Vișin (Cerasus acida), Agriș (Ribes grosularia, Cucuz­­ ribes rubrum) și Dud (Morus) fructele sunt copte. La Caprifoia (Lonicera Caprifolium) fructele abia au început a se coce. La Teiu (Tilia) florile aprope să se deschidă. La Arțarul tătăresc (Acer tartari­­cum), Jugastrul (Acer campestris), Frasin (fraxinus excelsior), samarele aprope mature. La Castan selbatec (Haesculus hipo­­castanus) fructele bine desvoltate. La Lemn câinesc (Ligustrum vulga­ris), fructele au încep­ut a se forma. V l i 114 T .A. T IM UA ANIVERSARE MILITARĂ La 24 ale curentei s’a împlinit 30 de ani de când s’a dat bătălia la Solferino, atât de decisivă pentru monarh­ia austro-ungară. Se scie că armata austriacă a a­­vut a se bate cu Napoleon al III și cu italienii, cari era­u pe la sfârșitul luptei pentru independență și uni­tate. Foile din Austro-Ungaria aduc cu ocazia aniversării acestei bătălii ar­ticole despre modul cum s’a făcut resbelul și în deosebi lupta de la Solferino. Extragem din ele următorele : In lupta de la Solferino Austria ar fi putut să aducă soldați mai mulți de­cât au fost cei cari au luptat, dar comanda n’a fost bună; armata austriacă prea a fost împrăș­tiată. In proviinciile de pe Po s’au trimes 30,000 omeni cari să țină cu ochii pe principele Napoleon. Și se scie că acestui nici prin gând nu­­ a trecut se atace, ci aranja numai parade militare. Bolnavi erau 50000 omeni. Și să se noteze că dintre aceștia abea erau răniți, căci răniții erau făcuți prisonieri în mâinele francesilor. Cu trenul despre Veneția se tri­­metea pe fie­care zi 1200 bolnavi. La Solferino s-au bătut 113 mii austriaci cu 624 tunuri. Armata o­­pusă avea 237 regimente, 80 esca­­drone și 420 tunuri înainte de bătălie, comanda fu luată din mânele generalului Gyulai și o făcea chiar monarh­ul Frantz Iosef. Acesta împărți trupele în două divisiuni: una sub conducerea ge­neralului Schlick alta sub a comitelui Wimpfen. Moltke și Rüstow, strategici ves­tiți, Zic ■cfc­hen s’a făcut divizându-se armata, căci ast­fel operațiuni­le stra­tegice s e prea„mp­reump. Armata austriacă vroia să atice ea cea dintâia, și înainte ca cele două armate aliate să se uniscă. Dar într’aste francesii au și ocupat înălțimele de lângă lacul Garda și trecerea peste Chiese se efectuise deja de către italieni și francesi. Noptea, la orele 2, francesii erau gata de atac, cu tote că nu cunos­­ceu bine poziția și distanța la care sunt de austriac­. D’alt­fel chiar situația ce armatele ocupau, era mai avantagiosă pentru austriaci. El ocupară înățimele din­prejurul Solferinului de unde puteau domina tot ținutul. Planul stâng al armatei aliate era compus din trupele de Piemont (42,287 soldați), în centru era garda franceză (57 mii) în­drepta două corpuri de armată franceză (53,596 omeni). In fața Piemontenilor era generalul austriac Benedek cu 25,000 soldați în centru corpul I și V de armată (41,000 soldați) în stânga corpul III și IX de armată, 47 mii omeni. Cu alte cuvinte : 153 mii, 892 soldați francesi și italiani, contra a 113­ mii austriaci, cu totul 205 mii omeni în luptă. Francezii au observat nu­mai­de­cât câ e vorba de o­ luptă decisivă. Austriacii nici aceia nu stiau că sunt în fața întregei armate aliate. La 9 ore dimineța deja se întâm­plase ciocniri între avantposturi. Lângă cimitir erau două regimente de dragoni sub comanda generalului Lauingen. Acesta însă când se vă­­zu atacat de glonțele inamice, o luă la fugă și până săra nici nu i s’a mai dat de urmă. Colonelul său, Zedvitz zadarnic își căuta trupa. Disparițiunea acestei cavalerii a fost causa în mare parte, că bătălia s’a pierdut. Lauin­gen a și fost tradus înaintea consi­liului militar și dat afară apoi din armată, înt’aste Medoletul era apărat cu mare vitejii de maiorul Ursu de Mar­ginea, român bănățăn, unul dintre cei mai distinși ofițeri din armata austriacă. De­și i se dete poruncă să se retragă cu grabă, el numai,după ce pas cu pas, stradă cu stada^a­ apărat orașul s’a retras și când sol­­­dații săi nu mai avea nici aă cartușe. Fl a și fost decorat cu ordinul Maria Terezia. Dânsul de­și ceruse ajutor, nu i se tr­misese, căci comânduirea nu crede că pericolul este atât de mare. Nu mai târziu au văzut austriacii că Me­­dd­et este perdut, și atunci au dat ordinul ca el sä fie recucerit, dar nu s’a mai putut, de­și două regimente s’au trimis în luptă și a căzut un maior și un căpitan care comandau. A că­zut și stăgul. Drapelul a fost mân­tuit de un soldat de rând. După căderea Medelelui, Mac-Ma­­hon a ocupat înălțimele dinprejur și ast­fel totul s-a întors înpotriva ar­matei austriace. Au căzut din partea austriaci­­lor 1,2,957 și din partea francezilor 14,315. Mișcarea poștei în Egipe. Direcțiunea generală a poștelor e­­giptiene a publicat de curând rapor­tul ei pe exercițiul anului 1888. Din acest raport rezulta augmentațiune de 4 °­ C asupra anului trecut, acesta mai cu sumă în cifra obiectelor de co­respondență. Acestă cifră a atins suma de 13,441,500 în acest an, pe când în anul trecut ea nu se ridicase de­cât la 12, 916,000. E de observat că pentru cărți de poștă augmentați­­unea s-a ridicat cu 20 °­ C, cea ce do­vedește că modul de corespondență devenit cu totul familiar printre in­digeni. De asemenea se găsește o aug­mentațiune generală pe sxwnetul in­ternațional al corespondențelor. Es­­pedițiunile cari erau de 1,220,000 în 1887 sau ridicat la 2,000,000 în a­­nul urmatoriu. încasările dau pentru anul 1887 o cifră de 2,822,000, iar pentru 1888: 2.981,000. S-au introdus mai multe înbună­­tățiri forte importante în serviciul poș­tei, care nu mai lasă nimic de do­rit, față cu celelalte instituțiuni de asemenea natură din lalte state din lume. ---------- m­i ............ Un escroc faimos De sigur ca In totă lumea de mult nu s’a auzit un așa escroc­ inter­național ca și acela pe care s’a pus mâna Zilele acestea La Smirna, In Asia­ Mică, el se numea Dmn B'.ft-' i- <• • r.i 'ul eX .X. v. Vase ■ vr în Viena Samapatus Eustrasie. D­­­in Atena a fost funcționar l­a­ bancă, la Constantinopol, spion de po­liție, în Viena pungășea, iar­­ Budapesta a falsificat acte. Din A­­tena și Constantinopol a fugit de­si­gur nu fără motive—la Viena a fost prins și condamnat la 2 ani închi­­sore, la Budapesta a mers singur la poliție ca să spună cine este. Om de­sigur forte ciudat. Vorbesce șapte limbi: grecesc , turcesce, sârbesce, englezesce, româ­­nesce, franțuzesce și nemțesce. La Budapesta a falsificat un cehț și uă poliță și a vroit apoi să ridice cu ele bani de la diferite bănci. Mandatul ce-l avea, era de 1500 florini și era de la «Societé general de l’Empiére Ottomane», — se înțe­lege falsificat. A umblat cu el pe la patru bănci și când nu a putut să ia de nicăiri bani, s’a dus la con­sulul grec, Paul Haris și l-a rugat să’i vie în ajutor. La banca comercială a vroit să ridice bani cu uă poliță pe care ca girant figura un nume fictiv și nu­mele unui cavaler de industrie. Când văzu ca nu merge nici de­cât cu șarlatania și că de astă-dată escrocheria nu’i ajută la nimic, în disperarea lui s’a dus și s’a dat pe mâna poliției. A fost pus în prevenție și visitat apoi de un doctor alienist și legist. Aceștia au spus apoi că nu este smintit, dar că în urma vieței des­trăbălate ce a avut, el sufere de nervi și escrocheria este un adevărată ma­nie la el. S’au găsit la dânsul mai multe fe­luri de pașaporte, și pe diferite nume, dar cari tate se potrivea cu descrie­rea personei lui. El zicea că le-a împrumutat de la prieteni, dăca s’a dovedit că nici unul din acei prie­teni ce zice că a avut, n’au trăit nici vă­dată. Tradus înaintea tribunalului, Omer Baffa a fost osândit la 2 ani și ju­mătate, închisore din care a împlinit deja 5 luni, cât a stat în prevenție. Bugetul comun al guvernu­­lui Austro-Ungar Se știe că­ delega­țiunile austriace și cele u­ngare, s’au adunat la Viena pentru a discuta împreună, bugetul

Next