Romanulu, iulie 1889 (Anul 33)

1889-07-22

726 mare ostenelá să’și câștige pe pre­fectul poliției. Acest din urmă se scie însă că l’a tras pe sf<­râ pe generalul. S’au găsit însă o mulțime de alți funcționari și soldați cari au scris generalului și i-au promis că vor fi disponibile lui. Ziarele rusesc­ și englezesc! despre pace F oile ruseșci au început să -și schimbe tonul. Ele în loc de a mai continua a amenința Europa cu res­­bel, scriu că pacea va fi menținu­tă și pe viitor. Novoe vremie scrie că un resbel europen apropiat este imposibil, de­ore­ce nici o putere nu va căuta, și nici are interes de ce, se provoce o încurcătură. Din contră, tote pute­rile sunt convinse că chiar și o pace rea este mai bună de­cât resbelul cel mai bun. Ori­cât de mult ar a­­păsa asupra poporelor din Europa pacea inarmată, greutatea asta nici pe de o parte nu se pote compara cu grozăvia ce ar produce un resbel Intre milionele de soldați ce statt sub arme. Grajdanin <zice că nu numai că resbelul nu este în ajuns, dar lip­­sesce ori­și ce element care să potă produce o conflagarațiune. Toți băr­bații politici ai Rusiei sci­t bine că țarul doreșce pacea, căci Rusia are nevoie de liniște. Se scie asta bine și la Berlin. Cu totul altfel scrie însă Times. El­­ zice că acea impresie neplăcuta ce s’a produs la bursa din Viena la mijlocul acestei luni, a fost produc­tul scirilor venite din afară. Este lu­cru sciut că guvernele din Viena și Berlin doresc­ pacea. Dar în urma mergerei lui Vanovsky la Vichy, a tulburărilor din Creta și Serbia nu ar fi bine őre cu Austria să întrebe pe Rusia d’a dreptul, dacă voiesce pacea sau­ resbelul. Scriea că Europa se află în ajunul unui resbel e din sorginte rusescă. In Germania și Aus­tria nimeni nu doresce resbelul, iar Rusia de doi ani nu vorbesce de alt­ceva. De ce ? Nici o­dată nu ne am spus. Se scie numai că ea de­și a­m jris că voesce independența statelor din Balcani, totuși cât se scie de mult se căznesce se supue pe Bulgari. SOIRI D’ALE PILEI Alaltaeri s’a făcut la Iași înmormânta­rea lui Alexandru Gheorghiu, în mijlocul unei mari afluenți de amici și cunoscuți. La mormânt au luat cuvântul d-nil A. Vi­zând și dr. E. Rizu din partea societatei pentru învățătura poporului român din Iași. * * * Telegraful român află că toți eforii pleca In concediu. * * * Consiliul de administrație al regiei mo­nopolului tutunurilor e convocat de a se întruni mâne Luni sora. Dupe cum află un chiar din capitală, în acest consiliu se va hotărî înlocuirea u­­nora din inspectorii de circumscripțiuni ai regiei. * * * In ultimul consiliu de miniștrii s’a hotâ­­rît ca un persona străină de județ să fie numită prefect la Slatina. Acesta hotarîre, care nu știm daca va fi definitiva, ar fi fost luata în vederea im­­păcarei tuturor grupurilor conservative din localitate. * * * Ex-Regina Natalia pleca la Belgrad săp­tămâna viitare. Pentru transportarea s­a, va sosi la Galați vaporul rus Cornițele Ig­­natieff. • m # Contraria celor afirmate de unii din con­frați, licitația pentru furnituri de vagone la casa Denis a fost aprobată. Două ingineri­­ Ilie Lupta au fost trimeși la acesta fabrică, spre a supraveghea exe­cutarea comenzei. # * * Lupta află că d. Ressu, primarul din Ga­lați, a primit promisia primului-ministru că îndată după Intorcerea regelui, d. prefect Skeleti va fi înlocuit. * % Buletinul Camerei de comerț din Boto­șani face urmatorea cerere: încă uă dată cerem cu insistență direc­­țiunei căilor ferate de a trimite vagone. Cele mai multe case din Germania ame­nință casele de pe piața Botoșani cu în­cetarea a ori­ce relațiuni din cauză că ce­­­­realele nu pot ajunge la timp. Ar trebui ca direcțiunea să dea ordine ca vaganele G. W. sa facă serviciul de vagone â la rinfusa. * * * D. Lascar Catargiu pare hotărît de a confia funcția de prefect al poliției capita­lei, d-lui Cezianu, actualul director al te­legrafelor și poștelor. Lupta dice că nu se știe însă decâ­t. Cezianu va accepta acesta funcțiune. * * * Adeverul află că de la 18 curent este interzisă trecerea în Dunărea de jos de la mila 10­ a la mila 45 a în timpul nopței, (de la apusul la răsăritul soarelui), pentru lucrările de tragagiu ce Comisiunea Euro­peană efectuează. Interdicerea nu se apliă în nopțile de Duminică spre Luni. * * * piarul Le Matin ne aduce știrea că D-na Darclée, (Hartulari) care a cântat ro­lul Julietei la Operă, a părăsit Parisul spre a merge la Petersburg, unde e angajată pentru o lună. Se va întorce apoi la Paris și va pleca din nou la Nizza unde are un angajament pentru mai multe luni. INVETAMANTUL CLASIC Ordin circular al d. ministru de culte cu No. 6.691 din 21 Iunie 1889, către liceele clasice din țară. Domnule director. De la aplicarea programei actuale a li­ceelor și până în present, sunt acum opt ani, numerose critici s’au produs asupră’i atât în organele presei cotidiane, cât și în studii anume, ca și în discuțiunile urmate in sinul congreselor didactice, iară ca acele critici sa fi adus alt resultat, de­și în mare parte forte judiciase, de­cât desele încer­cări făcute in sensul unei modificări. Examenele de bacalaureat în deosebi, care constitue un control al capitalului sciin­­țific și literar ce se obține în cursul stu­­dielor liceele,—au provocat în fie­care an seriose discuțiuni asupra căușelor cari con­­curau la întristatorea lipsă de cunoscințe ce majoritatea aspiranțelor o dovedea la pășirea în Universități. Faptul e real și incontestabil că absol­venții liceelor nostre nu se arată în destul de bine pregătiți pentru învățământul su­perior, ci l­ care ar fi specialitatea ce ei voesc a îmbrățișa. Nu e aci locul de a cerceta multiplele impregiurări ce contribue la acesta puțin mulțumitare constatare, dar noua întocmire a programei a fost constatat și cu drept cuvânt prenumărată printre aceste defavo­rabile impregiurări. Nu încape înduoiala, d-le director, că resultatele ori­căror studii nu pot fi nici o­dată strălucite, celelalte condițiuni rămânând neschimbate, daca ele sunt incoherent dispuse în seria anilor de învățământ, dacă întinderea lor se lasă nehotarit, dacă sunt in fine absolut ne­cumpănit în raport cu vârsta, cu pute­rile intelectuale ale tinerimei, cu timpul în fine ce li se acordă spre a se asimila. Cestiunea reclama dar o soluțiune cât mai neîntârziată, în vedere că mersul în­ainte cu sistema de aici a studielor liceale e în detrimentul culturei naționale, și cor­pul didactic are o imperiosa datorie mo­rala, pe lângă aceea impusă de lege prin art... de a’și spune în acesta privire cu­vântul său autorizat. In acest scop, veți bine-vin dor, d-le di­­rector, de a convoca de îndată conferința plenară a profesorilor acelui liceu, spre a desbate și hotărî asupra reformei ce e de dorit a se introduce în programa învăță­mântului clasic, față cu progresul realisat de științe, în generalitatea lor vorbind, cu cerințele actuale ale societaței, cu trebuin­țele de au­l ale Statului român. Pentru orientarea discuțiunilor, credem necesar, D-le director, a ve fixa aci punc­tele asupra cărora autoritatea școlară vo­esce să aibă luminatele D-vóstre opiniuni și lucrări. I. Cari sunt științele și cultura în genere ce trebue sa coprim la cadrul studiilor li­­cele, sau ce programă generala se cuvine să aibă aici la noi liceele clasice ? II. Câți ani sau clase trebue, pentru do­bândirea temeinică a acestor materii, evi­­tându-se și supramenagiul intelectual al tinerimei, și înlăturându-se lacunele ce ar întuneca sau ar slăbi cunoștințele hotărâte de programă ? III. Care să fie principiul general al con­textului programei: superpunerea cu des­­voltarea acelorași materii in cursul supe­rior, sau continuitatea științelor dupe de­pendința lor logica și didactică ? IV. Care sa fie distribuirea și coordona­rea acestor obiecte pe clase și ce orarul săptămânal sa aibă fie­care studiu, ca edu­­cațiunea sa fie armonică și complectă. In­tru­cât ea cade in domeniul învățământul secundar ? V. Alcătuirea programei analitice a fie­carei materii în parte, cu arătarea concisă a părței formale ce ea trebue sâ urma­­resca, și cu specificarea bine înțeles a tu­­turor subiectelor de prelegeri, în raport cu orele ce i consacră peste an, cu timpul necesar exercitarei și aplicațiunilor fie­ca­­rei teorii, și cu acela cerut de repetițiune aci va fi momentul să se indice, pentru înzestrarea bibliotecelor liceale, și litera­tura de frunte a fie­cârei materii, fie ca opere de consultat, fie ca texte de scări, în limba română și limbele străine în deosebi. Numai așa se póte aprecia just ce este ROMANULU 22 IULIE de pretins de la fie­care obiect de studiu în particular. VI. Si­tema de aur a specialisarei, cu pro­fesor anume pentru fie­care obiect și pen­tru anume clase, este ea cea mai nemeri­­tâ, sau ar fi de preferit sistema eclectică, în care profesorii de același gen de cu­noscințe, limbi, șciințe sociologice, mate­matici și sciințe fisiconaturale, ’și aleg prin bună învoire, la începutul anului școlar, materiele ce ați a propune în aceste sfere de cunoscințe și în egal număr de ore ? Memoriul d-vestre asupra problemelor ce vă punem ’1 veți înainta până la 1 August viitor, spre a fi imprimat și presintat apoii Consiliului general de instrucțiune în ace­lași timp cu proiectul ce ministerul va al­cătui­ din consultarea tuturor părerilor pri­mite. Suntem singuri, d-le director, că toți d-nii profesori­­e vor asocia cu mulțumi­re la realizarea acestei importante reform școlare, și vor depune tot zelul și tata lu­mina întinsei dumnelor culturi în alcătui­rea ce timpul și interesele țârei le-o recla­mă, înlăturând ast­fel și învinuirea de in­diferența, față cu cerințele de propășire ale școlei, ce fără cuvînt s’a aruncat a­­desea asupra corpului profesoral. Ministru, C. Boerescu. Medicina populară de Prof. Dr. G. GRIGORESCU XVIII Funcțiunile de nutriție­­(Urmare) Circulația In sistemul arterial este mai lesne de înțeles. Pereții arterelor mai mari sunt elastici (adecă se întind ca guma elastică), iar pereții arterelor mici sunt mult mai puțin elastici, dar se contractă (se strâng). Sângele umple forte mult sistemul arterial și ține mereu­ întinși pereții arterelor. La om, fie­care contracție trimite în artere ca la 180 grame de sânge, pe care îl împinge cu mare pu­tere. Acest sânge de 180 grame nu ar mai încape în sistemul arterial, însă, pereții arterelor fiind elastici se în­tind și fac loc îndestul. îndată însă ce a încetat contracția inimei, arte­rele încep­ să se strângă, ca guma elastică, și gonesc sângele spre ca­pilare, de unde el trece în sistemul venos. Dar o altă contracție a­ infe­mei urmealu, arterele, se întind și așa mai încolo. In timpul întinderii arterele se în­­groșe și sunt mai tari la pipăit, iară în timpul strângerei ele se subțiază. Acesta îngroșare și subțiere neînce­­­tată face aceia ce se numesce puls. Pulsul arată contracțiele inimei. Mersul sângelui este forte iute în arterele mari, din apropierea inimei, și se încetinâză cu cât aceste vase sunt mai subțiri și mai depărtate de inimă. Așa, în arterele gutuiui (caro­tidele), care duc sângele la cap, mer­sul sângelui este de 18 metri pe mi­nut , pe când în artera de la dosul piciorului (pedipsa), abia este de 3 metri pe minut. Mersul sângelui se iuțeșce la fie­care contracție a inimei, în arterele cele mari, iar în arterele cele mici, este de o­potrivă în tot timpul. Circulația in capilare. In vasele cele mai mici, numite capilare, sân­gele circulă împins tot de puterea inimei; dar aci, acesta putere este slăbită mult, și mersul sângelui abia face 3—6 centimetri pe minut. Circulația în sistemul venos este mai meșteșugită. Sângele din capi­lare trece în vene, tot prin puterea inimei, dar aci acesta putere este cu totul slăbită și sângele n’ar mai pu­tea ajunge până la inimă, decâ n’ar fi alte ajutore. Aceste ajutore sunt : Mai tote vinele au, înăuntrul lor, nișce clape cari se deschid numai în spre cursul sângelui în vine, adecă în spre inimă. Aceste clape se află a­­șe­tate rânduri—rânduri, la deose­­­bite înălțimi, pe tota întinderea vi­nelor, așa că, dacă sângele a apucat se trece peste un rând de clape, silit se merge tot în sus, de la unele­­ pene la cele­l­alte, pentru că numai putele se întorrcă înapoi. Mușchii din deosebitele părți ale corpului, când se contractă (se strâng) apasă venele și gonesc sângele din ele spre inimă. Acesta apăsare are o mare Însemnătate pentru mersul sân­gelui în vene, și pentu aceia, mișcă­rile corpului de ori­ce fel ajută la circulația sângelui venos. Pulsațiile arterelor ajută asemenea circulația în vene, pentru că mai tate venele suntnt însoțite de artere, și când acestea din urmă pulsază, îngroșarea lor apasă venele și mișcă sângele.­­ Respirația, precum și contracția pereților venelor ajută asemenea la mersul sângelui în vene. Sângele este un liquid care cuprinde materii nutlitare pentru tote țesuturile corpului, iar circulația lui are de scop sé porte neîncetat aceste materii în tote părțile. Sângele­­ se află într’o prefacere neîncetată, pentru că, pe d’o parte, primește mereu­ materiile venite din afară, prin deosebitele feluri de ab­sorbție, iar pe d’altă parte, lepădă, asemenea neîncetat, materiile netre­­buinciose din el. Așa, sângele venos (vânat) pornind din tote țesăturile spre inimă, merge încărcat cu unele rămășițe din țesături (acidul carbo­nic) și mai ales, încărcat cu tote ma­teriile care pătrund în el prin ajuto­rul absorbțiilor. Din inimă trece în plămâni, aci lepada acidul carbonic și se încarcă cu oxigenul aerului, ce intră în plămâni prin respirație. A­­cesta lepădare de acid carbonic și primire de oxigen preface sângele vânăt în sânge roșu (arterial). Sângele arterial din plămâni, în­cărcat ast­fel, cu materii hranitare și cu oxigen, dobândind puterea în­­vietare, merge iarăși la inimă, și de aci în tote organele și țesăturile, de le nutresce și le pune în stare să funcționeze, pentru ca se întreție viața. Dar în drumul acesta, sângele arterial mai are sarcina de a lepăda din corp și alte materii netrebuin­­ciose. Acesta curățire se face în ri­nichi și în piele. Rinichii sunt organe făcute așa ca să tracă prin ei, neîncetat, o mare sumă de sânge arterial și se cerná din el, o­ mulțime de materii nefolositóre și chiar vatámotare, cari pe urmă se adună în bășica udului sub formă de ud. De aceia, când vre o bula grea atinge rinichii, sângele nu se mai curăță bine și, mergând in organe ne­curățit, aduce bule din cele mai ucigătore. Pielea cuprinde sute de mii de glande sudorale (ghinduri forte mici în care se face sudarea). Glandele sudorale sunt făcute așa ca se trece prin ele o sumă forte mare de sânge arterial și se cernà multe materii ne­folositóre, sau­ vatamatore, cari es prin piele sub formă de sudare. De aceia, bulele de piele, cum sunt ar­surile prea întinse, sau­ ori­ce altă causă care împedică eșirea sudorei aduc bule forte rele. Daca ungem, peste tot, corpul unui animal cu o materie care se opresc­ sudarea, a­­nimalul more în scurt timp. Sângele arterial, ajuns în capilare lasă se străbată prin pereții acestor vase un lichid limpede (plasma sân­gelui). Acesta plasmă cuprinde topite tate materiile nutritare și merge de nutresce celulele tuturor țesăturilor. Plasma piștește din pereții vaselor capilare, cu atât mai regulat, cu cât puterea inimei este mai potrivită și umple sistemul arterial mai regulat. De acia, când puterea inimei slăbe­­sce prin bătrânețe sau­ prin bule, a­­tunci umplerea sistemului arterial cu sânge este neregulată, eșirea plasmei se face neregulat, și d­aci nutrirea țesuturilor suferă deosebite neregu­­larități. In scurt, sângele venos, purtând acidul carbonic din țesături, prime­ște tote materiile venite din afară, prin absorbție; merge în plămâni de lepada acidul carbonic și se preface în sânge arterial. Iar sângele arterial din plămâni pornește în corp, se curăța cu desăvârșire în rinichi și piele de materiile netrebuinciose, și trece în țesături spre a le da hrana trebuinciose, puciose de lângă Bageres și-au­ făcut cuibul călugării ordinului Sapin și Tar­­bas; la Warmbrun erau cisterciții, or renumitul loc balnear Bath, nimicit în timpul resbelelor, a fost reclădit de Ioan Toursi, băile Kissingen au­ fost forte multă vreme propietate­a călu­gărilor Benedictini. Băile europene însă numai din se­colul a XV au­ început se înfloresca. Până aci, și chiar de aci incolo nu­mai aristocrațiunea putea să cerceteze stațiile balneare, din causa greutății călătoriei, care costa multe parale. Cea mai renumită baiă a fost pe atunci în Piermont. Se vorbea ade­vărate în minuni despre puterea apei de aici. Venea atât de mulți la aceste băi, în­cât proprietarul băilor, cornite­le Spiegelberg a trebuit se recurgă la mijloce represive pentru a opri să vină pe visitatori. In anul 1681 au­ fost la Piermont 40 de persone din familii regale și princiare. Ast­fel petrecură vara la Piermont atunci regele George al En­­gliterei, regina Danemarcei, principele de Brandenburg, Hanovera și Pfalz. Rivale ale băilor aceste erau­ cele de la Spaa și Baden. In secolul al XVI în Franckfurt era obiceiul că părinții când își mă­ritau­ fetele puneu,în actul de căsăto­ria, condiția ca mirele se petreca cu miresa săptămânile de miere la băile din Schlwalbach. Aici a fost trimis de către medici și principele domnitor August al Saxoniei, care cu suita­rea de 450 persone nu a mai găsit loc ci a trebuit se cera găzduire la casa ce o avea aici episcopul de Mainz. Petrecerile de la băi erau­ ades­a ori destrăbălate. Acte imorale se sâ­­vârșiau­. Femei și bărbați fac cu be­­țiă în tota regula în escursiunile lor între munți. Intre alte fapte ce s’au înregistrat de pe la băi, este și următoarea : La 1711 țarul Rusiei, Petru cel mare venise la Carlsbad, împăratul Austriei, Leopold i-a trimis un butoi cu vin vechiu de Rin, dar pe adre­sa «La Majesté Czarienne» și nu «La Majesté Imperiale», căci Austria nu voia să considere pe țarul ca domnitor ce să fie pus în rândul celor­l­alțî domnitori din Europa, ceia ce supără atât de mult pe țarul, în­cât el nu vroi să primescu vinul, zi­când că «făcând cură nu bea», dar nici să’l refuse d’a dreptul nu îndrăzni, ci’l dărui societății vânătorilor d’a­­colo. Aceștia îl vândură și făcură un fond, numit Fondul Petru, din ale cărui venituri ș’acum în fie­care an fac câte un banchet. VARIETATE CUM ERAU BĂILE IN TRECUT Acum că este sezonul băilor, cre­dem d’uă importanță dre care a da câte­va relații despre băile din seco­lele trecute, și chiar în anticitate. Despre băile romane s’a sens de mulți și forte mult. Se scie că cele mai multe din băi­­le române, aprope tote, au fost nimi­cite de ordele barbare cari au devas­tat provinciile romane. Plombiersul a fost devastat de franci, Luxem­l și Albano le a derîmat Attila cu hunii săi, Baden-Baden a fost făcut praf de teutoni. Și de­sigur că este meritul călugă­rilor de diferite ordine, că pe ici pe colo s’a mai conservat câte un loc balnear din anticitate. Și că romanii au­ avut multe locuri balneare, asta în fie­care­­ zi se adeveresce prin mul­tele săpături ce se fac în tote părțile. Călugării aveți anume obiceiul d’ași clădi mănăstirile lângă vre­un isvor cu apă minerală. Columban, mai târziliu făcut sfânt, a întemeiat mănăstirea ordinului sau lângă apele de la Luxenil [UNK] la isvorele Indienii perfecatori Intr’o carte nouă, despre spiritism, am citit mai multe curiose fenomene, a cărora începutul principal sunt spi­ritele. Un francez savant, aflându-se în Indii și auzind despre multele mi­nuni ce fac Fachirii chemând spiri­tele, a chemat pe unul din el ln lo­cuința sa și i-a cerut cu răsplată mare, ca să facă ceva înaintea lui. Fachirul priimi și eșind pentru câte­va mo­mente, s’a reîntors aducând un ghi­­veciot cu o mică plantă, ale cărei foi plăpânde, abia se vedeau­ pe d’asu­pra pământului în micul ghivecior. Fachirul a așezat acest ghiveciol în mijlocul camerei între două scaune, întingând pe ele un cerceaf mare, ast­fel că ghiveciul nu se mai vedea. Apoi stând d’asupra locului unde e­­rau­ scaunele și ghiveciul, își întinse mâinele și rămase nemișcat. Fran­cezul privea uimit pe acest fachir fără să știe ce minune era să vad­ă Cu tote aceste, fachirul continua a sta nemișcat. Era cu ochii închiși, capul puțin inclinat spre jos, fruntea încre­țită. Pielea sa pârlită de sare și ne­mișcarea lui,­­ asemănat­ întocmai cu o statuie de bronz. Străinul călător, ținând în mână un orologiu , se mira de impasibilitatea acestei statui, căreia nu i se mișca nici un mușchii­ măcar al feței. Fa­chirul nu arăta nici un urmă de o­­bosire ; se vedea numai lucind nădu­­șala pe partea din dos a umerilor săi goi. D’odată buzele lui s’au miș­­cat și savantul francez a auzilit șop­tind ceva , dar îndată ’și-a reluat ne­mișcarea sa de ’nainte ca o marmoră. A trecut încă jumătate oră, nimic. Fachirul sta în aceiași posițiune, pe când sudarea curgea în șir de după el, ca cum ar fi puind o oare­care si­lință.­ In fine după ce a trecut încă jumătate oră, fachirul s’a mișcat. A lăsat încet mâinele jos, apoi le-a a­­dus la față și a stat câte­va momente ca cum s’ar fi gândind la ceva. După câte­va minute,­­și-a ridicat capul, privi pe francez, care se uita la el uimit și aprope spăimântat, și retrase repede acoperemântul ghiveciului. Plin de uimire, francezul a văz­ut un arborel aprape de un metru înălțime, cu ramurile pline de frunze și cu câte­va flori în unele părți, era mică acea plantă care era mai ’nainte în ghivecint și care a crescut în mod estraordinar așa de mare în două ore. «Acest fenomen supranatural, nu l’ași fi credut, o zice el, dacă n’ași fi fost et­ însu­mi martor ocular al lui. Am răsplătit pe fachir cu galantomie și am adus arborelui în Franța pentru suvenir.» G.—Dob. ------ III —I HIPNOTISMUL (Uă nouă serie de esperiențe) Ieram adunați Intr’o sora mai multa lu­me. Din vorbă în vorba cădem și asupra fenomenelor hipnotice. Top se minunau de cuvinsele fapte ce se povestesc asupra hipnotismului și ară­tau o mare dorințâ de a se­ încredința prin ei înși­și de adevărul afirmărilor mele.„In­tre noi se gaseau doua domnișore pe care le hipnotizasem iarna trecuta de mai multe ori și experiențele făcute atunci le voi pu­blica in curind. In urma învoirei­i părinți­­lor, domnișorele se oferiră ca subiecte de experiment apune. Domnișora E. S. de 17 ani, subțire, naltă de o nervozitate remarcabilă : iute forte simplure, la cea mai mica emoțiune ln6al­­binește , discută cu mare căldură, forte ex­pansivă. A fost de mai multe ori hipnoti­zata și a ajuns un subiect admirabil pen­tru acest fel de experiențe. In mai puțin de 2 minute, prin fixarea ochilor asupra iei, sau numai prin punerea mânei pe creș­tetul capului, adorme. Somnul ies­te liniș­tit. Fața i se schimba puțin în ceea ce privește trasaturele: vorbește cu ore­care greutate, și vocea se micșorată. le forte îndemânatica pentru su­gestiuni și indeplinește cu punctualitate, cu exacti­tate matematică pot zice, tot ce i se po­runcește. O adorm și de astă dată cu cea mai mare ușurința. 1. *) Dormi ? R. Da. 1. Ține acest cuțit în mână (t dați un pieptene, subiectul întinde mâna și-l ia.) Vei da cu acest cuțit o lovitură fratelui d-tale în partea stângă a pieptului. 11 vei ucide. (Data subiectului iea o expresie din cele mai triste, lacrimile încep să s­curgă.) Prinsul d-tale se zadarnic; imediat după trezire vei împlini faptul. O trezesc. Top erați cu privirile ațintite asupra iei. Deschid­ând ochii, fața-i luă es­­presia unei furie gr­ozave , cu mâna întinsă, cu buzele tremurânde și scoțând trei răc­nete în adevăr în spaim întâtore, b ea se a­­runca asupra fratelui său lovindu-l. Ime­diat ,a apucat în brațe și a început sâ plângă. Scena a fost atât de atingătare în­cât, pentru a evita observări neplăcute din partea privitorilor, și pentru a nu da loc la niște urmări pate­votámotóre pentru subect, am adormit-o imediat poruncindu-I sǎ uite tot, spunându-i ca fratele său trǎ­­ește, și la trezire sâ-l îmbrațoșeze. Nu se pute descrie duioșiea fetei la trezire. Domnișora F. Set. de 15 ani, inteligen­­tă, una din cele mai bune eleve ale școlei profesionale, o fata vieie, tot­de-una vesela? a fost de asemenea de multe ori hipnoti­zată. La început nu putea adormi de­cât fixând ochii ei proprii intr’o oglinda . Som­nul i era neliniștit și îndată cum începea sa intre în starea hipnotică tremura. Acu­ma adorme forte ușor, nu mai tremură și somnul ie liniștit. O adorm fixând-o cu ochii. I.—Ai avea dorință sâ mergem într’o grădină ? R.—Da. (O iau de braț, fac câți­va pași prin o­­daie, mă așezi cu densa pe un pat.) I.­—Iata­ ne ajunși in gritdina. Ședem pe o bancă. Iți place? R.—Da. (se vede pe fața subiectului es­­primată bucurie.) I.­—Descrie-mi grădina. R.—Ședem pe o bancă. In jurul nostru este un tufiși; printre plopi se vede o­­ întînă. I.—Rupe o flore (subietul se plecă, face mișcările necesare pentru a rupe o flore) — Mirose frumos ? R.—Parte frumos ? 1.—Ce miros are ? R.—De trandafir. I.—Da-mi-o d-o miros, și iea (subiectul duce la nas.) Te rog să păstrezi florea până mâine pentru ca sa mi-o dai mie. ! —­Nu se póte. I.—Pentru ce ? R.—Numai acuma pot să­­ ț-o dau­. L—Dar ieu te rog să ’mi-o dai mâine. R.—Nu voiü putea. L—Și de ce? *­ I. însemnă întrebarea hipnotizatorului. R, însemnă respins subiectului,

Next