Romanulu, august 1889 (Anul 33)
1889-08-05
ANUL AL XXXI-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI linia de 30 Biere, petit pagina IV............ Detto r „ „ „ HI 'aiBerțiuirt și reclame pagina III á IV linia A se adresa: IN ROMÂNIA, la adHanfetrstraaea $amhtî. VI, ~ ' V IN PÁRÍS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Plaee de la Bourse. VJÎr , LA VIENA, la d-nfl Haasenstein et Vogler, (Ott» Maisa). l.fi FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daatoe et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refusă — 2 lei 2 —=aaa^i.s FnadaU**. C. A. ROSETTI ESEMPLARUL 15 BANI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA DOAMNEI No. 2. Directore: VINTILA C. A. ROSETTI LUNI, 5 AUGUST (24 IULIU st. v.) 1889 Luminézá-te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sece lug 24 M; tril luni 12 lei; vă ’lună 4 1«. Pentru tóte țările Europei, trimestrul 16 lei. Ce se adresa: IN ROMÂNIA, la administrațiunea banului și oficiere postal«. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bou««. LA VIENA, la d. B. G. Popovicî, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Geneva, — Articolele nepublicate se aed — BUCURESCI, 4 AUGUST Pe fiecare zi de când mărăța Esposițiune s’a deschis în Paris și chiamă c’un farmec iresistibil în giura I tóte poparele lumei, Francia câștigă câte o nouă victoriă șciințifică, artistică, industrială. Nu este thiar în lume care să nu admire acest șir de probe luminose ce Francia ofere, cu prodigalitatea’ obicinuită, despre geniul și vitalitatea ei. In fața acestui splendid resultat, tóte orele și tote necazurile au tăcut. Lumea întragă mărturiseșce adevărul—și nu e puțin lucru în timpurile nóstre ca un individ sau un popor să silescă, prin faptele lor, pe toți cei care îl văd să mărturisescă adevărul. Francia a făcut acesta minune, și a făcut-o tocmai asta tici când altora,Jice-se, aparține sceptrul de păstori al poporelor. Națiunea pe care de 18 ani o vedem (Jilnic zugrăvită cu culorile cele mai negre, despre viitorul căreia ni se fac cele mai jalnice prevestirif— națiunea franceză a răspuns și răspunde astăzi astfel cum ea însăși poste că nu credea să o facă. Ca un urmare și mai strălucită a serbărilor ce s'au dat până acum, serbări cari au fost tóte consacrațiunea grandiosa a victorielor geniului francez, mâine, 6 August st. n. In Paris, înalta sciință francesă a Invitat pe toți învățații lumei a fîn față la inaugurarea fl UneifoUi Donnig un palat incomparabil, așa cum numai geniul Franciei scie să ridice Sciinței care astăzl este totul pe lume și care, calmă și forte, privesce cu milă tunul și ghiulele lui. Pentru noi, inaugurarea vechei Sorbonne, alături de celebru Colegiu al Franciei, are oă deosebită însemnătate, pentru că Sorbonna și Colegiul Franciei au fost pentru primii luptători ai Renașterei nóstre naționale două bine-facêtare și luminătdre școli în cari ei au învățat iubirea conșcientă a patriei, și de unde cu inima și cu mintea au supt puterea neînfrântă a luptelor pentru libertate. Din scrisorile exilaților români de la 1848, din cele ce s'au publicat și din nenumăratele ce sunt încă inedite, se pote vedea cum, în momente de interesa descuragiare, luptătorii României viitore, după u a lecțiune ascultată la Colegiul Franciei sau în Sorbonna Parisului, simțeau că liniștea virilă și energia ostașului neobosit nasc iarăși în mintea și’n sufletul lor. Timpuri mărețe ale căror ratile vor străluci etern și peste aceste două eterne locașuri ale Șciinței francese 1 Frăție neperitare de care recunoscința României de astăzi și de totdeauna va sei să’șî aducă aminte, și să o înalțe ori de câte ori se va înfățișa ochilor ei priveliști maiestdse ca acesta de mâine, inaugurarea Nouel Sorbonne. Déca Muntenia și Moldova de altă dată, adică România una și nedespărțită de astăzi, se simte acum cu iubire datore să salute, în numele fiiilor săi celor mai aleși, frumosa și măreța serbare a sciinței francese din ziliua de 5 August; deca noi, Românii liberi, rememorăm cu recunoscință rudele înalte și curate ce părinții, și bunii noștri, și noi înșine am miles ani de-a lungul din oadrele Științei francese,—nu mai puțin Românii de dincolo, frații noștri de peste munte datori sunt,—chiar în mâhnirea ce ’i învălue ca’ntr'un zăbranic de nenorocire, să trimită Franciei de a<jul, închinăciunea tristă dar demnă a poporului lor. Căci, într’adevăr, de pe nici una din catedrele universitare ale lumei, nici din docta Germaniă, nici din sora nosta Italia, de nicăieri un r^as s’a iidicat certuri mare urire pentru a vorbi de Românii transilvăneni, de chinurile supraumane ale acestui popor care a speriat până și barbaria contropitorilor cu stăruința și vitalitatea sa—decât glasul care, de pe catedrele de zece ori seculare ale Sorbonnei, a recunoscut neperitórele titluri ale Românilor transcarpatini și eroismul fără somn al lui Horia. Românul din Albac, figură care alături cu acelea ale țăranilor Elveției, împodobesce incomparabil galeria marilor suflete ale omenirei. Acesta drepta și generosa constatare a adevărului pentru Românii transilvăneni s’a făcut în 1884 în Sorbonna Parisului, la cursurile de istoriă. Românul le-a înregistrat atunci, și le readuce a fi aminte fraților săi de dincolo, pentru ca cu toții, la Tissa până la Nistru și de din Carpațî pene’n mare, Românii să trimită Franciei pretutindeni aqil cântată și sărbătorită salutul lor frățesc și recunoscător. După corespondința din Iași ce am publicat în anul nostru cu data de Sâmbătă 3 August, cititorii au putut vede pagubitorele svonuri ce circulă in a doua capitală a țărei în privința intensiunilor ce guvernul ar ave asupra instituțiunei Creditului urban din Iași. Guvernul— spun svonurile — este hotărît a desființa creditul urban din Iași. Abuzurile enorme ce se descoper pe fiecare <ni, arestările unora, dosirile altora fac ca aceste svonuri să prindă din ce în ce mai mult temem. Guvernul pănă acum a tăcut. Nimic nu se scie din cele ce are de gând a face. Corespondentul nostru ne spune cu multa dreptate că acesta tăcere este adânc pagubitare creditului general al terei. Creditul urban din Iași nu este o instituțiune isolată, ale cărui progrese sau regrese să nu aibă nici uă înrîurire asupra celorlalte înstituțiuni de economiă națională. Un alt argument pe care corespondentul nostru ’l pune în evidență și a cărui putere se vede îndată, este și următorul: din acțiunile Creditului urban de Iași sunt în străinătate două-spre-zece müione. Prin ur’juttie, am lăsa! Creditul bî ue Contură va să fi ca a face creditului țărei în străinătate uă pagubă de care nu cuea se va pute scăpa. E că pentru ce noi credem că guvernul trebue, e dator ca fără întârziere să spună ce are de gând a face. Tăcerea sa precum și nesiguranța în care acționarii se găsesc tocmai din causa acestei tăceri pot pricinui perderi și mai mari acestei nefericite instituțiuni și, in genere, creditului public în țară și in străinătate. .SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Budapesta, 3 August. Știrea dată de Testi Napló și după care ministrul de resbel general Bauer ar fi înlocuit prin cornițele Fejervarye desmințite într-un mod oficios. Berlin, 3 August. Principele Baudouin de Belgia a fost numit în suita regimentului de dragoni No. 17 Munich, 3 August. Prefectul Graux a plecat dri diminăța la Paris, cu rămășițele lui La Tour d’Auvergne. Budapesta, 3 August. In urma aplicării noului tarif, gramadirea este forte mare pe caile ferate. Numărul călătorilor sosiți aci din tote părțile di 1 August au fost de 18.710. Eri trenul de Predel ocupat în mare parte de Români, a făcut trei transporturi. Vaporul «Tibor» aparținând societatei ungurești Adria și care a fost sechestrat de vameșii din Santander (Spania), nu va fi liberat decât după ce va fi plătit amenda de 165.000 fr. Agenția Română Mayas. Creditul urban din Iași (Corespondență particulară a Românului) O întrunire pregătitore.—O destăinure gravă.—Două ciudățenii.—D. V. G Gheorghianu.—Continuarea anchetei.—O altă întrunire. la 1î 22 Iunie 1889 O întrunire pregătitoare. Câțiva din societarii de la Creditul urban din Iași, între cart d-nii Scarlat Pastia, C. Corjescu și p. Nițescu au convocat o parte din societari cu adrese, iar restul cu placarde alipte pe stradele orașului, la o întrunire pregătitoare a societarilor pentru a conveni asupra unei atitudine comune in adunarea generală de la 30 iulie. Im âsta întrunire pregătitoare a avut loc priVj^16 Iulie in una din încăperile „MaT 'FeîilHJP^îrâîah“. Au luat parte la întrunirea pe lâiga lumea străină, și vre-o 20, 30 de asociați. Cel dintâiu a luat cuvântul dl Scarlat Pastia, arătând pe scurt unele din neregularitâțile și abuzurile făcute sub administrațiunea actuală a creditului și făcând două propuneri și anume: o propunere de a se adresa ministrului de finanțe un protest contra ingerințelor polițenești și administrative în vedereaa alegerei noului consiliu de administrație; și o propunere privitoare la unele garanții pe care societarii trebue sa le ia, pentru a se asigura o regulata funcționare a Creditului pe viitor. N’am copiat cea dintâi o propunere, care s’a admis; cetitorii își pot face o idee de cuprinsul ei din însuși modul cum am enunțat-o. E vorba de îngerințile și presiunile polițenești, ce se fac pe o scară încinsă pentru a se asigura reușită candidaților agreați de guvern. In corespondența mea precedentă, am semnalat acest fapt, asigurându-ve de esactitatea lui. Acum protestul unui număr oarecare de societari îl dau ultima confirmare de care putea să mai aibă nevoe. Adaug numai că procedarea aceasta a guvernului a produs cu drept cuget o mare nemulțumire în spirite. In trecut același sistem domnea, decât în mai mic, pe atunci administrațiunea Creditului, uzând de puterile ce-l stăteau la îndemână, făcea oarecare presiuni asupra societarilor luându-le procumi, — mai ales inspectorul Creditului actualminte arestat, Ghiulea, era special în astfeliu de treburi, — acum, lucru cu mult mai grav și mai jicnitor pentru spiritul de independenta al majoritatei asociaților, însăși poliția, care precum se știe are anume atribuțiunile sale și careia, drept vorbind, nu-i poate fi ertat a se amesteca în afaceri de natura celei de la credit, e însărcinată cu semnarea procurilor, cu loc de nume în alb. Vom vedea ce demers va lua ministrul finanțelor fața cu acest just protest al societarilor. Deși târziu, deorece o mare parte din procuri sunt deja iscălite, totuși o intervenire drepta a guvernului în acestă afacere, n’ar putea decât sa producă cea mai buna impresiune. Lumea e încredințată că uzându-se de aceleași mijloce se va ajunge la aceleași resultate și că numai atunci Creditul va avea o administrațiune cum se cade, când ea va fi adevărată expresiune a societarilor. Gât despre a doua propunere făcută în acestă întrunire, ea presentând o deosebita importanță, am copiat-o pentru a o putea comunica cititorilor Românului, în extenso, lata o . »I. Revocarea actualilor membri ai consiliului de administrație al creditului și alegerea altor membri. »II. Alegerea unei comisiuni care să revizuiască legalitatea adunărilor generale trecute și să supună celei mai apropiate adunări Generale descoperirile sale . »III. Numirea mandatarilor prevăzuți de art. 58 al statutelor pentru chemare la răspundere a celor ce au cauzat daune Societatei, de ori-ce natura. »IV. Revizuirea budgetului cheltuelelor și reducerea lui la adevaratele trebuințe. »V. Rânduirea unei comisiuni, care, conform art. 58 sus citat, să revizuiască socotelele anilor din urmă și să supună resultatul celei mai apropiate adunări generale.» Dupa d-l Pastia au mai luat cuvântul d d. N. Șuțu, P. Nițescu, Al. Șuțu, Scarlat Șișeanu, I lanov, Corist. Gastodulo Cerchez și la sfârșit iar, d.l Scarlat Pastia. Acest din urma, cum și d-nii Petru Nițescu și Scarlat Șișcanu au susținut cele doue propuneri așa cum au fost presentate. Dl. Al. Șuțu însa a susținut suprimarea puitului al II-lea din a doua propunere, iar d-nii I Ianov și D. G. Cerchez au susținut, pe lângâ acesta suprimare și aceia ca să nu se mai trimită nici o petițiune guvernului în privința ingerințelor oficiale. O destăinuire gravă râspunzând d-lor Ianov și Cerchez, d.l Sc. Pastia în apărarea ce a făcut petițiune adresate ministerului, în privința Ingerințelor polițienești pentru reușită candidaților oficiali la noua alegere a consiliului de administrație al Creditului, a făcut urmărirea gravă destăinuire care desigur va da de gândit oricărui om onest: Ingerințele administrației și ale poliției sunt practicate pe o scară atât de întinsă — a zis în esenția d-l Pastia — încât însuși comisarul guvernului de la Credit, d-l Toma Stelian, a rămas indignat și scandalizat de acestă procedare. D-l Stelian s-a adresat ministrului de finanțe cu rugămintea să pue capăt acestor ingerințe, sau să-l considere ca irevocabil demisionat din postul, ce i s’a încredințat. Pe de alta parte societarii declară ministerului că dacă ingerințele nu iau sfârșit, el se considera sa desbracați de partea de respundere ce le incumbă potrivit statutelor. Acuma e rândul guvernului. Vom vedea demersurile ce va face atât pentru liniștirea spiritelor cât și pentru dreptatea cauzei.. Două ciudățenii . Ca mai fiecare întrunire, și acesta a avut ciudățeniile sale. Două dintre ele sunt cu deosebire caracteristice și de aceia le voiu expune aci. Când era vorba de a se protesta la minister contra ingerințelor, cine credeți câ făcea gura cea mai mare, afirmând faptul și veștezindu-i cum se cuvine? Doi din actualii guvernamentali din localitate, d-nii P. Nițescu și Sc. Șișcanu, consilieri comunali! Nu va pare acesta ciudat ? Când era vorba de evaluri exagerate cine credeți câ a râmas mai indignat de acesta neregula a foste administrațiuni ? D-l Scarlat Pastia, care a împrumutat la Credit aprope un milion asupra otelurilor sale, care a râmas în întârziere cu plata mai multor rate a câte 60.000 de lei una și care, pe lângâ împrumutul destul de exagerat, a mai cerut și supliment la împrumut, pentru, a și plati ratele întârziate ! Acesta nu va pare în rțș ciudat ? Mai lipsea d-l C. Corjescu, care a împrumutat și d-sa 1/* de milion asupra unor baratce din medianul sf. Spiridon, pentru ca tabloul să fie cu desevârșire complect ! De altmintrerea societarii au deplină cunoștință de aceste fapte și destul bun simț pentru a nu se lăsa să fie atrași în astfel de capcane. Toți au hicit imediat ca d-1 Sc. Pastia umblă dupa postul de Director, pentru a-și menaja propriele d-sase interese, în care se afla cam încurcat. Numai d-l Sc. Șișcanu s’a prefăcut ca nu pricepe nimic și de aceia în o frumósa figură retorică, a prevestit d-lul Pastia „ca va fi cel mai mare între cei mai mari“ ! D-l V. Gheorghianu In corespondența mea precedentă, v’am fost făcut cunoscut ca mai mulți societari au designat pe d-l V. Gheorghian, fost ministru de domenii, ca director al Creditului urban. După cât știu, d-lul Gheorghian i s’a și făcut învitațiunea să primascâ acest post. D-l Gheorghian, insă pot să va asigur în mod neîndoios, a refuzat categoric o atare însărcinare, fiind decis a se ocupat pe viitor numai cu avocatura. După cât FOIȚA ROMÂNULUI 5 AUGUST 108 CRIMA din GARCHES DE JULES MART PARTEA A TREIA Onore pentru onore , îmi pare ciudat murmură el. In urmă se gândi că dosa de arsenic cel dedese nu era îndestul de tare. Și se hotărî s-o îndoiască. Se asigură — ca și în ajun—dacă Luciana dormea, dacă somnul Claudinei nu era prefăcut și vărsă repede arsenic în paharul cu sirop care era preparat pe mesaiora. Trecură două ore. Claudina se deșteptă și într-un mod insinctiv, negândindu-se de loc la ceia ce făcea, la ceia Zicea, negândindu-se mai cu sema că Montmayeur era acolo și că presința lui o făcea sâ fie expusâ la un mare pericol, cu capul înca amețit Zice: — Luciana, îmi e sete.... ași vrea să bea.... Și îndată își aduse aminte. Un fior îl trecu prin tot corpul. Se vozu perdută. Montmayeur se apropia îndată de pat. Luă paharul, amestecă în el cu lingurița și ’l întinse Claudinei. Pe când facea aceste preparative mâna nu ’l tremura de loc. Intinzând paharul, mâna nu ’l tremura. Palidă ca ciarșaful care o acoperea Claudina se simți leșinând... Daca ar fi eșuat, ar fi dat banieli lui Montmayeur. Se scăpa pe el și se perdea pe ea. Și cine scie ar fi ajuns miserabilul? Daca ar fi bâut, ar veni mortea, deca nu mortea, cel puțin suferințele cele mai îngrozitore. Și Montmayeur ținea otrava în mâna. In acesta alternativa Ingrozitóre apropierea pericolului ce o amenința o facea se ’l vie o ideie. Luă paharul ce ’l întindea Montmayeur. — Ce este în el ? Zise ea Incercânduse se ’și înabușască vocea... — Sirop de lămâie, care beai în tóte Zilele. Acesta băutură îmi produce grută. — N’am ce alt ce se ’ți dau. — Am gura amară. — Ai se te mai răcoresc!. — Ași vrea mai bine să beau apă curată... — Scil ca doctorul te a oprit se beai apă. — Numai vă înghițitură... In urmă, deca mai târziu în timpul nopții îmi a fi se te voi bea sirop.... — îmi lâgoduesci? — Iți lagoduesc..., Montmayeur nu voi nici el se stârne mai mult, și puse paharul pe mesa, vărsând apă într’un alt pahar se gândise puie un pahar arsenic, dar luna fată II observă tóte mișcările. El nu cuteza să facă nimic, de tema să nu fie văzut. Claudina bea puțin și întinse paharul lui Montmayeur, lăsând să’i cadă capul pe semn și închizând ochii. Montmayeur crezu că ea avea se dórma și se duse la locul lui. Se înșelase. Ingrozitóre emoțiune ce avusese Claudina o făcuse leșine. Ea își veni tai’Ziu in cunoscințâ. Și cănd deschise ochii, nu mai veni lângă ea pe Montmayeur, ci pe Luciana. Montmayeur intrase în camera lui. In locu’i veghia Luciana,ca și în ajun. Luciana era tot atât de palidă ca și bolnava. Când Claudina se asigură că erau singure. zise — Ah! Luciana!... déca al sei!... — Taci, am venut tot... Am auzit și am înțeles tot. — Era se mori de frică... — Déca te ar fi făcut se bei cu d’asila scumpa mea surióra, ași fi venit și l’ași fi oprit. — Te ai fi perdut împreună cu mine ! —! Nu. Mai întâia pentru ca mé iubește Ș’apoi nu pentru că nu ’mi e tema de el L’ași fi omorît. Ia privesce ! Și Îi arată un revolver pe care ’l ținea ascuns în pozunar1 Ca și în noptea trecută, versă intr’uă sticluță paharul cu sirop în care Montmayur pusese arsenic. Când Geoge veni sâ-și iea locul lângă Claudina, Luciana eși din casă și alergă la Courlande. Courlande era acasă. El se aștepta la acesta visită. Luciana îi povestise ceia ce se petrecuse, și pericolul ce amenințase pe Claudina. Garlande își șterse fruntea care se acoperise îndată de sudare. — M’ai speriat, domniș0ră... Căci, veci pot se am prea bine încredere în inspirațiunea mea... dar mi s’a întâmplat atâtea și atâtea... încât am cuvinte ca pe viitor să fiu prudent. Luciana plecă. Courlande se duse la Paris la chimistul Sarlat. Și esperiența ce se făcu fu ca și cea din trecut.— Er arsenic, d-le Courlande, Zi să bătrânul. Asta-zi cnse dosa e îndoita... — Pare se că Montmayeur a observat câ dosa de er nu’și produsese efectul 1 murmură Courlande. Ș’apoi, Zi se chimistului: — Fă’mi un raport, d-le Sarlat. — Un alt raport? și pentru ce? — Vei soi în curând, căci în curând voi avea trebuința de d-tea. —■ Sunt la serviciul d-téle, domnule Courlande. Dupa un cuart de oră, agentul de poliție avu raportul. In timpul Zilei, când Montmayeur se Intorse la Claudina, se grăbise înainteze spre bolnavă. Era forte liniștită, n’avusese în Ziua areia nici un crnsâ. — Cum esela el ? — Mai bine. — Al dormit ? — Pânâ la râsâritul serelul. — Iți ai ținut făgâduiala ?.. — Care ? — N’ai mai băut apă góta ! — N’am avut d’asemenea sâ beau. Nu îmi a fost sete. Montmayeur se uită la pahar ochiului. Paharul era plin, astfel cum îl lăsase. Are ru ’i scape copila din mână? Nu Decá întâmplarea ar fi în contra lui, vasei se triumfe în contra ei! Hotărâse 1 mortea el, deci trebuia sâ mora. Sara, se petrecu ca și în ajun, ca și cu nâ zi mai nainte. Montmayeur puse otrava în pahar cu aceleași precauțiuni și fără sâ creda câ și de astă data, în timp de trei zile» cădea într’ua cursă. Acum Onsé, devenise imprudent. Neobservând nimic la Claudina, și de altă parte temându-se de însănătoșirea deplină a junei fete, cari cu cât trecea cu atât rana de la cap mergea spre vindecare, Montmayeur se hotărîse sfârșascâ de uă data. Căci pe cât timp Claudina se afla în puterea lui, bolnavă In pat, n’avea de 0e ese tema de ea. Dar îndată ce ar fi plecat de la fabrient ar fi avut cu adeverat de ce se se tema, Claudina se deșteptă în timpul nopții fiindu-i sete. Dar de astă dată nu avu imprudența d’a cere să bea. Paharul rămase plin péne dimineta. Și Montmayeur plecând, Luciana îl vârsa dupa cum făcuse și pâne aci. Intr’un sticluță pe are să o dea lui Courlande și acesta s’o ducă lui Sarlat. Sinistră era acesta sarcină pentru Luciana, și ea își o îndeplinea tremurând. Viéta soréi séle nu ținea de cât de uK fir de ață. (Vâ urma)’