Romanulu, octombrie 1889 (Anul 33)

1889-10-26

1 1086 De acesta s’ar fi interesat chiar și d. Lascar Catargiu, care ’și-ar fi exprimat do­rința de a se termina cât mai curând tra­tativele, așa că de prim­avéra viitóre pri­măria să se instaleze în noul palat, mai spațios și mai propriu­ pentru demnitatea ei, iar teatru, pentru care speră că va scote de la Camere suma necesara, sa se cladesca cât mai curând. * * * Lupta aduce scirea că d. Niculescu- Dorobantu, prefectul județului Olt, nepu­tând resista la cererea conservatorilor din județul său, s’a hotârît de a cere primu­­lui-ministru disolvarea consiliului comunal și județean din Slatina. * * * Revista Politică din Suceava scrie ur­­mătorele : Popov, mare comerciant din Moscova, a organisat oă companie de 273 iconari, cari sunt meniți să vândă în țările de pe pe­­ninsula balcanica producte ale picturei ru­­sesci. Acestor iconari li s’a dat în sumă marfă un preț de 70.000 ruble. * * * D. Pandele Ionescu, licențiat în litere și profesor la gimnasiul Mihaiu­ Bravul, reușit la concursul pentru bursa Statului­­ de filologie comparată și literatura limbei elene. D-nii Evolceanu și I. Dianu, licențiați în litere, au obținut bursa pentru limba la­tină și d. Theohari­ Antonescu, bursa pen­tru studiul archeologiei. MARȚI VA APARE in editura tipogr.­­Românulă. UN VOLUM DE 25Q PAGINE continent! programele din 1848, 1850,1857,1860, 1861,1866, 1867, 1875, 1888 și programa Românu­lui din 1889. Acest volum va mai conține diferite scrieri ale lui C. A. Rlo­­setti din 1848,1853,1854 și 1879, privitore la acele epoci. Volumul tipărit pe hârtie ve­lină CoStă numai 2 lei. El va fi trimis prin poștă chiar Luni tuturor personelor cari vor trimite un mandat de 2 lei 25 bani, la administrațiunea Româ­nului. In numărul Românului, ce ese în fie­care Duminecă (cu data de Luni) publicăm pe lângă cele­l­alte materii obicinuite și următorele articole : Convorbiri juridice, datorite unei pene abile și cu cunoșcințe pro­funde în ale dreptului ; Corespondență din Iași, în care un publicist destul de cunoscut pe a­­rena Ziaristicei, descrie cele ce se petrec în Iași în timp do­uă săptă­mână, fie ca mișcare politică, socială, literară, teatrală, fie că mișcare co­mercială și financiară . Uă nuvelă originală sau una tra­dusă din autorii cel mai moderni. că varietate sciințifică sau literară. * De asemenea d. dr. Grigorescu, profesor la universitatea din capi­tală va reîncepe în curând conti­nuarea importantului său studiu in­titulat Medicina populară. Atentatul contra principelui moșteni­tor al Wurtembergului. Asupra atentatului îndreptat con­tra principelui moștenitor al Wür­­tembergului se dau următoarele amă­­nunte : Atentatorul deja Sâmbătă cu să fii înainte de a comite atentatul, s’a pus să-l pândască pe principele în giurul viliei sale. A întrebat chiar pe mai mulți servitori când are obiceiul principele să iasă. Când principele a eșit apoi a doua fii dimineța cu fiica sea să mărga la biserică, el a și tras asupra tră­­surei, dar n’a nemerit pe nimeni. După ce a tras, atentatorul a lua­­t’o la fugă. Două servitori au pornit în urmărirea lui. Principele la început nu a dat nici uă gravitate faptului, a crezut că cine­va venera așa din pasiune. Numai după ce atentatorul, fiind prins, a mărturisit crima ce vroia să facă, principele a rămas surprins. Ș’atunci nu s’a supărat de­cât pentru­ că atentatorul a ales un timp să tragă când era cu dânsul și fiica m­a, principesa Paulina, care de alt­fel s’a speriat răa. Atentatorul a declarat că deja de 19 ani a plănuit crima­­t­ice că este pus în serviciul catolicismului și tot în interesul catolicilor a vroit să u­­cidă pe principe, îndată ce s’a răspândit soirea a­­tentatului, principele a primit felici­tări din tote părțile pentru­ că a scă­pat cu viață. Noul rege al Portugaliei Noul rege al Portugaliei, Don Ca­­rol­ Ferdinand, care de aici în colo va purta numele de Carlos I este în vârstă de 26 ani. Are aprope aceleași principii po­litice și economice pe care le a avut tatăl său. Afară de acesta dintre toți descen­denții familiei de Coburg este cel care are mai multe aptitudini, fa­cultăți cari îl înlesnesc să se ocupe și cu știința. El s’a și ocupat mult cu știința și artele. Cu deosebire s’a ocupat cu științele naturale, și a făcut, în­tocmai ca tatăl său un museu fru­mos în care a strâns multe lucruri interesante și prețuite pentru băr­bații de șciință. O­ mare parte a veniturilor sale a cheltuit-o pentru sciință. Afară de acesta este un eminent aquarelist. Cel puțin așa se spune că în Por­tugalia nimeni nu’l întrece în arta desenului, în arta de a sei surprinde și a pune pe hârtie cele mai gran­diose arătări ale mărei. S’a ocupat mult apoi cu economia politică, a petrecut între popor pen­tru a’i cunosce nevoile, d’aceia se și bucură de popularitate în țară. El s’a căsătorit în 1880 cu Ama­lia, fiica comitelui de Paris. OPERA ITALIANA C­ARMEN Carmen, operă comică în patru acte, a căreia libret e de do. Henri Meilhac și Ludovic Halavy și musica de George Bi­ ROMANULU 261 OCTOMBRE­ Zet a fost represionata pentru întâiași dată a opera comică din Paris în sera dilui de 3 Marte a anului 1875. Subiectul pie­sei e tras dintr’ua nuvelă de a lui Mérimée, care purta același titlu. Opera lui Bizet conține fragmente frumose, dar curiosi­­tatea subiectului a aruncat-o cu totul în bizarerii și incoherență. In primul act scena se petrece la Se­­vila. Înaintea ușei unei manufacterii de tutun, lângă care se afla un corp de garda. Un tânără fată, Micaela, se înfățișază și cere a vorbi cu brigadierul don José prie­tenul ei din tinerețe. Fetele și bieții cari lucrau în fabrică ei, fie­care cu câte uă țigară în gură și se amestecă printre sol­dații ce postau acolo. Carmen, un fată de chet­ese și ea, ostașii o inconjura și fie­care din ei, solicită favoruri din parte-f: Carmen, pe firmele pașilor tăi noi f ce urmam cu toții; Carmen, fii gentilă , cel puțin răspun le­ne ; Și spune-ne Șina când ne vei iubi ! Carmen Când am să vă iubesc ? Ș­ă că nici eu n’o ai­­ți ! Fote nici uă dată, pdte mâne... Dar astă­zi, de­sigur că nu. Acesta e tonul piesei întregi. Carmen cântă un habanera, un fel de cântec spa­niol : L'amour est l'enfant de bohéme, etc. Ea priveste la don José, merge drept la el și-i da un buchet ce l-a scos de la piep­tul ei. Din acest moment, să vedeți, cum acest om, apucat de o­ patimă mare, pentru acesta creatură devine in cursul celor pa­tru acte ale piesei, fară remușcare, și sper­jur, și desertor, și bandit și tâlhar și con­trabandist, in fine și ucigaș. In acest timp Micaela îl predă ua scrisore din partea mamei sale iar din parte-r, cu totul naiva, ii da un sarutat, pe care José i-l înapoesee chiar în data. Prin presența acestei fete tinere și cin­stite de la țară, brigadierul Jose simte cum îi se scade amorul său, pentru Carmen. Dar acesta nu dureza de­cât in timp ce denșii cântă un duo. De la dată isbuc­­nesce un tumult grasnic afara. Ce era? Carmencita se bătuse cu una din tovară­șele ei, rănind o grea. Ofițerul Zuniga o aresteza, îi lega mâinile în timp ce ea cântă un seguedila și dând rendez-vous aman­tului său la cârciuma lui Lillas Pustia. Re­­masâ singură cu don José, acesta-i deslega mâinele și pe când soldații o duc, pe drum, ea îi împinge într’ua parte, scapă dintre el și rîde de dânșii de se prapadesce. Péné aci e primul act. Al d­oilea act se petrece în cârciuma lui Lillas Pastia. Mai mulți ofițeri stau la masă de chefuesc, împreună cu Carmen, Frasquetta Mercedes și alte țigance. Se îm­bată bine, fumeza și pe urmă se apuca de jucat. Chiar însuși ofițerul Zuniga, care o arestase mai înainte, se afla și el acolo printre dânșii fiind în termenii cei mai buni cu Carmen. Sosesce la cârciumă și Escamillo Toredor, căruia îi cade iarăși dragă Carmen. Sunt deja trei la numar. Cancaitul propune soldaților să mergá să facă un atac, iar cei cinci ofițeri rămași se apucă de cântat în quintet. Don José se duce la întâlnirea ce Car­men i-o dăduse în primul act. Cornistul sună retragerea, sirena, caută a -l reține pe don José și cum acesta caută a pleca, ea li cântă ast­fel: Ah, j’étais vraiment trop be e Je me mettais en qnatre et je faisais des frais; Je chantais je dansais ; Je crois, Dien me pardonne, (pun peu plus je l’aimais ! Ta ra ta ta !.C’est le clairon qui stnne ; Ta ra ta ta I... II part . II est psrti Va-s’eu dene, canasi I Tiens. prendts ton shako, ton sabre, ta giberne, Et ța-s’en, mon garțon, retonrne â la caserne ! Don José, sedus de atâta eloquențâ, jură Carmenei un amor pentru eternitate, con­simte a deșerta și plecă în tovărășie cu țiganii. In actul altul al Ilf, contrabandiș­­celebreazâ prin cântecele lor gloria sta­tului. El profereza maxime asupra nesta­torniciei averei. Micaela face oă ultimă sforțare pentru a smulge pe don José din acesta viață plină de aventure. Ea îi face cunoscut ca măsa vrea se’l vadă și a ’i­erta tóte înainte de a muri. Scenele în care apare Micaela sunt forte mișcatore și interesante, dar don José este gelos de Toreador. El observă ca Carmen da aces­tuia mai multă preferință de­cât lui. José plecă împreună cu Micaela, dar furia clo­cotește în el, se intorce deci, caută a u­­cide pe Escamilo, nu isbutește , se duce apoi la Carmen și o röga se merge cu el. Ea, nu și nu, fi­ce că-l iubește pe To­reador , don José, ne mai putându-și stă­pâni necazul și gelosia, o lovește . Carmen remâne marta și cortina cade, terminân­­du-se și piesa, după următórele cuvinte cântate de don José : Vons pouvez m’arréter... C’est moi qni l’ai tuée ! Ali ! Carmen ! ma Carmen adorée IMPOZITUL METRIC Cum se vede asta­ fii, impozitele nu mai au de scop de a procura fonduri guver­nului ci de a lucra la reformarea stărei economice. Chestia cea mai de căpetenie care se desbate în toate statele și care va frământa lumea intrega este reformarea sistemului fiscal vechi, care asuprește peste măsură clasele muncitore. Dar pentru ca să ne luminăm mai bine să stăm puțin a cerceta rasele prin care a trecut impozitele din vremuri mai depăr­tate și până asta­ fii și pentru acesta ne vomü servi de rasele principale prin care a trecut omenirea. Sclavia. Când poporul era lănțuit de pă­mânt și de posesorul pământului. Când stăpânul avea dreptul de viață și de morte asupra sclavului, majoritatea­ po­­pulației nu plătea nici un fel de dare, sta­tul nu era pentru ea, statul nu era de­cât pentru stăpânii de robi nu și pentru aceș­tia. Ast­fel fiind, impozitele nu loveau de­cât pe stăpânii, robii erau socotiți ca neo­­meni el nu avea și drepturi fața de stat și nici datorii nu aveau­ într’un cuvânt: ro­bii nu aveau nici un fel de raport cu sta­­tul, tote raporturile le avea cu stăpânii lor către care erau îndatorați a muncî in om­ și ce chip și a nu avea nici un altă drep­tate. Chiar în acesta perioda istorică, nu mai rămâne îndoiala ca sarcinele ce picau pe stăpâni pentru susținerea statu­lui se res­trângea fi tot asupra sclavilor pentru că el pe acele vremuri erau instrumentul pro­ducător. Servagiul. Dacă trecem în a doua e­poca istorică când omul nu mai era legat de cât de pământ, de casă și de instru­mentele de muncă. Când întru­cât­va ca­pătase dreptul de a avea raporturi juri­dice cu statul care începuse a fi socotit ca al tuturor omenilor, impositele schim­bară bazele pe care erau aședate. De unde la început stăpânii datorau totul către stat și robii nu aveau nici un raport cu sfatul tote raporturile lor se marginea în munca perpetuă ce datorau stăpânilor, în a doua perioda istorică impositele începură a lov­i direct pe muncitori. Așa că de unde sub sclavie, sclavul nu datora de­cât munca stăpânului și în­colo avea­­ dreptul de a trăi, de a mânca și se îmbrăca câtă vreme lucrul acesta venea la socotela stăpânului, în a doua perioda istorica, starea claselor muncitore și putința de a trai s-au în­greuiat, pentru ca pe lângă datoriile ce a­vea către stăpâni care rămasese aceiași cu aceleași drepturi, mai puțin dreptul de a dispune de viață și morte, mai avea In spinare, statul care Începuse a lua altă formă, forma de a fi ocrotitor al tuturor și sub care formă storcea tot ce bruma mai rămâne muncitorilor ne­luat de pro­prietarii feudali stăpâni robilor din a doua perioda istorică. In acesta a doua perioda istorică tote sarcinele către Stat erau îndeplinite de muncitori, clasa stăpânitore mai nu avea nici uă obligație, de cât câte-va însărci­nări de onore care îl da folose. Cum ar­mata, etc. Salariatul. Vine a treia perioda istorică: periada contimporană, salariatul, în care muncitorul de ori­ce bresla este stăpân absolut, pe viata pe voința lui. Egalitatea cea mai perfecta din punct de vedere a drepturilor scrise latnesce pe om de om, în colo nimeni nu e ținut se muncesca, nimeni nu e ținut sa dea ceva Statului sau comunitaței, de­cât schimburi de ser­vicii. Dar tóte aceste libertăți și forme de li­bertăți sunt numai aparente, la suprafață, in colo relațiele vechi domnesc și a­­stâ­ fii. Clasa stapânitare din a doua perioda is­torica ne­fiind deposedată de bunurile ei, a rămas de drept stăpână pe mijilócele de producțiuni, sau cum se fa­ce pe agentul principal al producțiunei, pământul; pe ur­mă s’a mai desvoltat o­ nouă clasă, bur­ghezia de astă­ziî, care stăpână pe tote mijl­ocele de producțiune ține pe muncitori le­gați economicesce. Multa vreme a fost luptă mare între clasa veche feodala și feodalitatea noufl­asa in Franța burghezia noné tipa în contra drepturilor de intrare puse pe grau, pentru că scumpește pâinea și prin urmare putința de trai a claselor muncitore de la orașe și în același timp, clasa veche feodală, cerea drepturi de intrare urcate asupra grâului strein, pentru ca scade prețurile și aduce săracia la florâ. Astâzii aceste două clase s’a amestecat la un loc, ele se înțeleg de minune, pentru ca au priceput că interesul lor nu e în raport invers de­cât cu interesul muncito­rilor ori­care ar fi el. In acesta a treia perioda istorică, sarci­nele către stat de și asefiate pe picior de egalitate se duc numai de muncitori. Im­positele așa filse egalitare sunt tocmai cea mai barbara spoliare a claselor muncitore In folosul claselor stăpânitore, ceea ce a contribuit ca clasa noué burgheză înte­meiata pe ruinele vechei clase feudale să devie puternică și îngrozitare cum n’a mai fost altă clasă socială în vremile vechi istorice. Am vefiut cum au mers lucrurile In vremurile istorice cum In tot­d’a­una toti muncitorii duceu sarcinele statului și cum pe măsura ce s’a schimbat in periada is­torică greutățile s’au mărit pentru munci­tori ușurându-se pentru clasele stăpânitore. Am vefiut cum omenirea nu a stat pe loc, ce a v­ers din periada In periada ca pe un scară cu mai multe trepte și cum acum se găsește în trepta a treia. Neîndoelnic ca aceste tete dovedesc ca transformarea va urma cursul istoric și daca am sta de aprope sé cercetăm tote anomaliile din perioda contimporană, am vedea că omenirea e în apropiere de a trece în altă trepta. In treapta a patra. Impositul metric de care am vorbit și în numărul de la 3 (15) Octombre a. c., nu este, de­cât a merge către treapta a patra, când pe lângă egalitatea politica ce avem asta­ mii vom avea și egalitatea eco­nomică socială. Cu impozitul metric așa sta chestia și deci nimeni să nu se minune ca printr’u­ reformă fiscală mică, micuță, se țintește la o o nouă alcătuire socială. Zamfir Filotti Curți și tribunale Un proces însemnat. — Luni va veni înaintea curții de casație însemnatul pro­ces dintre rezașii Vasiești, cu domnul Al. Știrbeiu și moștenitorii Ghica, pentru revendicarea unui număr însemnat de po­­gane. Acest proces a fost deja vă dată pledat înaintea curții care a făcut divergință. In vederea importantelor și lungilor des­­bateri cari necesita acest proces, s’a reser­vat două fiile. Recurs.—D. Burada, procuror general, va face recurs in casație contra hotâricei luate de curtea de apel secția 3 a, In ur­ma contestației făcută de escrocul An­­dronic. —O— Concediu.—D. Costescu, secretar gene­ral al ministerului de justiție, al cărui con­­cediu a espirat, a obținut un prelungire a concediului său. —O— Palatul adm. din Jillacaü.—Comisiunea de architect­, compusă din d-nii Socolescu și Cantacuzino, a început cercetările la palatul administrativ din Bacau. Se scie că acesta comisiune deja mai de mult s’a pronunțat câ acoperământul palatului este defectuos și că trebue făcut un altul. Săptămâna viitore vor Începe să se facă săpături pentru sondagii. —O— Procesul Mihălescu. — Procesul d lui Simeon Mihalescu, care e sorocit de a se judeca înaintea Curții de apel din Craiova la 13 Noembre, crede Lupta, se va amâna din cauză cu avocatul său, d. Kornea, are în acesta fir un proces însemnat la Ca­sație. —O— Respingere.— D-nil C. Boerescu și G. Pancescu vor susține respingerea recur­sului făcut contra alegerilor comunale din Bezea. —o— Anchetă.—Naționalul aduce urmatorea scrie : Parchetul tribunalului Doljin a deschis acțiune contra d-lor N. Zătreanu, Aug. Betolian, Em. Niciu etc., foști epitropi al așesâmântului Madona-Dudu, pentru lipsu­rile și neregularitățile descoperite de in­spectorii financiari în gestiunea averei a­­celui așezământ. ÎNTÂMPLĂRILE PILEI Ars.—Eri de dimineța a luat foc Villa Grant, situată pe lângă fabrica de tutun. Pe la 9 ore focul luase proporțiuni In­­grijitóre. Tóte pompele din Capitală au fost tri­­mise la foc. Accident. — Uă bătrână Anica Olărița din Iași, care, pentru a câștiga pâinea pe vâ di, la 11 Octombre se urcase se lipesca și se vâruiasca hogeacurile de la franze­­laria d-lui Frantz Buginschi din strada Baciu, câfiu jos de pe acoperiș sdim­ci­­nându-se forte reu. Ea a fost ridicata de jos cu un mână și cu un picior scrântit. Incendiu.—In noptea de 4—6 Octom­­vie a. c., s’a ivit incendiu la armanul lo­cuitorului Andrei Nicolae, din comuna Ciochina, județul Ialomița, arătând cu de­săvârșire două șire de pae de orz și grâu, două clăi de fân și uă ciac de pae de fa­sole. Paguba este de 1.500 lei aproc­i­­mativ. S’au luat măsuri pentru dovedirea au­torilor acestui incendiu, de­ore­ce se crede că a fost pus cu intențiune. FOIȚA ROMANULUI 26 OCTOMBRE Din literatura Rusesca GAZDA —NUVELA— de TH. DOSTOIEVSKI Ordinov observă că bâtrânul, gazda sea, intrase la el. Ecaterina la vederea lui, nu se desconcentra de loc, nu rareta nici uă graba, nu se turbură câtuși de puțin, ci din contra la plecare făcu semnul crucei d'asupra patului lui Ordinov. El închise ochii și, de uă dată simți pe obrazul unște buze moi și calde», date un țipăt și’și perdu cunoscința, că nouă viață a Început pentru el, în tim­­pul cel neclar al traiului său, 11- Isam­ In­el ideia că ar fi 'osândit la vecinice chinuri și neliniști. Dar din când in când e! Se mânghâia că “jatz Va fi In­tot­d’a­una așa. Tóté cele petrecute în ziilele din urmă îl treceau dinaintea ochilor și Ordinov nu își putea da sema de loc cum tóte s’au petrecut și cum au ajuns pe ne aci. Ii mai venea în gând și se mira grozav de mult că cum nu se află la vechea sea gazdă. De asemenea se întreba că de ce nu vine la el se’l va fia bătrâna și buna femeie ce i-a fost mai înainte vreme gazda lui Căuta se gasescá un răspuns, dar nu găsea nici unul. De multe ori i se părea că aude nișce pași și nisce zgomote plăcute și că simte d’asupra obrazului sau un suflare caldă, dulce și imbutátore... Stătea deja de un ceas fără sé se fi miș­cat măcar. Ochii îl ținea deschiși și privi­rile parcă erau țintuite numai într’un loc. Se­ ridică puțin, stând în pat. O plăcere I­ cuprinse, când observa că bala n’a putut de loc sé’l slabesca. Era tot așa de îmbrăcat, cum era pe când vorbea cu Ecaterina; vrea să fiică nu era mult timp, gândea el, de când s’o fi dus de la el Se scula și merse legitnându-se, pene la peretele cel de prinsac care despartea odaia lui* de restul casei ca gaura mică era în acesta pânza; el își alipi ochiul ca se vadă cum și ce­lob petrece dincolo. Intr’un Colț al celeilalte odăi stertea un pat, lângă care era așeziatâ uă masă aco­perită cu un pănză și de­asupra căreia se aflau uă mulțime de cărți mari, ceaslove dupé scorțele lor. Uă icóna, păreche cu cea ce atârna în casa lui Ordinov, se afla și aci, în colțul opus. Uă candelă mică ardea de aseminea. Pe pat stetea întins bătrânul Marin, în­­vălit cu uă blană, uă carte de rugăciune se afla lângă el, iar bâtrânul era galben și tras la fațâ, istovit și slab, de abia se putea ține. Ecaterina stetea lângă el, așefiata pe un scaun, să mână o ținea pe pieptul bătrâ­nului, pe când cu cealaltă îl susținea pe la spate. Ea se uita la el cu atențiune, cu uu privire copilarască și mirată, parcă aș­tepta să audă vorbele ce îl vor eși ia cu­rând din buze. Bâtrânul citea într’una când cu un glas mai ridicat, când mai jos și din când în când obrajii lui Murin se reînsuflețiră, o­­chii incepeau a știrii și în acesta vreme Ecaterina nu mai putea de emoțiune și nerăbdare. Câte un zîmbet trecea repede pe fața bătrânului și atunci și obrajii de­licați și rumeni ai Ecaterinei se înseninară și el, Ordinov va fiu apoi­cate din ochii copilei izvorsați lacrime cu imbelșugare; și c­ă bătrânul îi neteza pururi Cel fru­­mos, fia și când ar fi fost üá fetița mica de tot, și pu cât el o descheida mai mult, cu atâta îl strângea ea mai mult la sine. Ordinov credea că viseza, dar totuși sângele i se sui în obraz și plin de du­rere și furie ,I sălta inima și îi zvâcnea pieptul. Se depărta repede de la gaură și slab cum era, merse legănându-se cu un som­nambul, până la ușă, trase zăvorul și fără să-și dea soma se află în odaia de culcare a gazdei sale. Ordinov observă cum la Vederea­ I, Eca­terina se sculă în sus, cum era ea de spe­riăta și de încurcată și cum bătrânul se îngălbenise mai tare încă, și in fine cum ochii săi aruncau fulgere de mân­ă și furiă. Bâtrânul Marin puse repede mâna pe pușca ce atârna de­asupra capului séu trase cocoșul și o... pocnitură se aufii.. apoi un fum des și un țipăt puternic. Imediat Ordinov se repefi­ la bătrân. Acesta scăpase arma din mână și stetea întins pe muchea patului, cu capul în jos, mai galben și mai desfigurat ca în­tot­de­una și cu gura plină de spumă. Nenorocitul fu apucat de un atac de epilepsie. Ecaterina și cu Marin cautau a-I da a­­jutor.»*. Tota noptea se petrecu în neliniște. A doua fii diminiița, Ordinov se scula și eși puțin afara. In curte găsi ps Ser­vitorul casei. De astă dată muscalul cu ochii sclipitori îi salută și se uită la den­­sul cu mirare. — Aufi­t-ai ce s’a petrecut peste nópte îl întrebă Ordinovi — Da, am auzi­t. — Spune-mi te rog, ce fel de omeni sunt dânșii ? Ce negustorie, ce meserie au ? — Crede-me că n’o știu, dar la urma urmei, tu singur ți ai luat cu chirie acesta odae și trebue s- o știi mai bine de­cât mine De la dată servitorul fu întrerupt din vorbă, căci îl strigă cine­va din curtea cea­l­altă. Și chiar îndată se arătă un bărbat, scurt, mic și cam cocoșat, îmbrăcat intr’un blană. Mergea mereu înainte și vorbea într’una așa, vorbe fără șir și rost. Iți părea ca e un om slăbit de vârstă. —* Stăpânul casei, stăpânul casei, mur­mură cu grabă servitorul, își scose repede căciula și se duse înaintea bătrânului. Lui Ordinov ii se părea ca veftuse unde­va acesta fața și numai nu și putea rea­minti unde, când și cum. Și la urma urmei, dânsul nu găsi nimic ce­va cu totul extraordinar In acest bătrân, părăsi deci curtea și eși afară. Zăpada cădea încet. Era un dimindivnd râta și friguresa. Tânarul băiat simțea cum era Inca cu­prins de friguri și cât de rea îi era j i se părea ca pământul se nărue pe urm­a lui. Da ua dată auzii cum un voce plăcută și dulce il chema pe nume, — Bună dimineta Ordinov, Ordinov se uita la tóte părțile și zări pe prietinul său Iaroslav Iljici. — Mulțumim Iaroslav Iljici. Îi răspinse Ordinov. Prietinul său Iljici, era un brețan zdra­văn, de vr’o 30 de ani, rumen la fată. Ochii îi erau cenușii și într’una erau zim­­bitori. Iaroslav îl întinse mâna cu prietenia cea mai mare. Ordinov făcu cunostințâ cu el intr’un mod cu totul neașteptat, pe stradă. Ordinov îi plăcea grozav lui Iljici, mare dragoste și patimă căci acesta avea numai și numai să se întâlnesca cu toți bieții cei nobili și de familie.­­ Dar cum se face că te găsesc aci ? îl întrebă Iljici cu uă bucuria nespusă și vădită. —Nu locuesc departe de aci, uite în casa lui Koșmarov, fu răspunsul lui Ordinov. — Cu proprietarul casei am puțina cu­­noscin­ța. Și după ua pauza. — Betrân forte cum se cade. Daca ine crefil și fârâ se mă laud Iți spun dreptul ca suntem amândoi chiar prietini. Ce suflet nobil ! Și după un altă pausa. •«* Apropos, ții singur un odae ? — Nu, stati la uni altul* (Va urma)­ ­ V­­ A > •J

Next