Romanulu, mai 1890 (Anul 34)

1890-05-25

522 SCIRI D’ALE PILEI Timpul e frumos în capitală. Căldura a început a crește mult. * * * Procesul d-lui C. C. Dobrescu și al celorlalți proescenl se va înfățișa în ziua de 28 Maiü curent. * * * D-l Mimi va fi avansat ca președinte de tribunal în locul d-lui Victor Râmniceanu. * * * Adi la ordinea zilei în cameră indigenate și recunosceri. * * * Și fiarele oficiase confirmă știrea dată de noi că sesiunea corpurilor legiuitore va fi prelungită până la 1 iunie. *** Senatul a votat în indigenatul d-lui Dodon de Perriers, francez, fost director general al penitenciarelor. * * * La 15 Iunie viitor va începe examenul general al școlei superiore de resboiu. „ " * * * * Scola de ofițeri va porni în luna lui Iunie în escursiune topografică. L Serata Eminescu Sâmbătă, la 5 Mait), s’a petreut în sala Teatrului din Botoșani serata organisata de societatea «Atheneului» pentru sporirea fetdului destinat ridicărei bustului lui Eminescu în Botoșani. Pe la 8 ore deja, sala teatrului era ticsită de lume , un public ales și impunător, cum rareori sta vfecut în teatrul nostru, așa că, subt acest raport, serata a avut că reușita mai presus de ori ce așteptare. Dar nici sub raportul artistic, serata n’a rămas mai prejos. Din contră, rareori esecutarea unei programe, forte inteligent combinate, a alimentat atât de viu și de plăcut atențiunea publicului, de la început pănă la sfârșit, adică aprope 4 ore continue. * Deschiderea seratei s’a făcut de către muzia militară, condusă de d-na Pursch, cu celebra uvertură din Guillaume Tell, după care d-na Gh. Cosmovici, un distins și simpatic tânăr din societate, acom paniat la piano de sora d*séle d-na Dr. Iorgandopol, ne cântă cu un voce din cele mai melodiose bucata musicală de A. Thomas »Air de Raymond», culegând salve din cele mai bine meritate aplause, și cedând apoi locul d-lui Scipione Bădescu, care întreținu publicul aprope oă oră cu conferința: «Despre mișcarea culturală a țerilor române din cele din urmă trei decenii și rolul lui Eminescu în acesta generosa mișcare.“ Acesta conferință, a avut un succes din cele mai desăvârșite în seria conferințelor de estimp ale Ateneului. Reproducem după Curierul român ultima parte a conferinței d-lui Badescu. «Sâ nu ne mire dor, câ martea prematură a lui Eminescu a deșteptat un sentiment atât de viu în țară pentru memoria lui, pentru cultul“lui,și ca asta<Ji. In schimbul suferințelor ce l-a fost dat să îndure în viață, că generațiune întrăgâ se ridică spre a-l eternisa figura în bronz și marmură. Din contră, fenomenul să ne bucure, căci el denotă uă reînseninare a sentimentelor atât de abrutisate de patimele timpului și uă redeșteptare a entusiasmului național, atât de abătutt și de năbușit un moment printr’un petisimism și scepticism cu totul nejustificate la uă națiune abia rechemată la viață și prin urmare la mari drepturi la viitor. «Pare să fi avut dreptate Eminescu, când acum 18 ani, cu totul absorbit de contemplarea mârimei și entusiasmului generațiunilor ce ne-au creat epoca de față și desgustat de cele ce vedea în juru-i, scotea din puternica sa liră aceste fulgerătore accente la adresa Epigonilor: Iară noi ? epî epigonii ? Simțiri reci, harfe sdrobite ! Mici de zile, mari de patimi, inime bătrâne urîte, Măști rîțignde puse bine p’un caracter inimic ! Dumnezeul nostru : umbra, patria noistră , vă frază ! In noi totul e spoială, totullustru fără bază:— Voi credea i în scrisul vostru, noi nu credem în nimic! după cum legitimat era și țipătul scos din pieptul marelui nostru Cogălniceanu, mai deunăzi, când cu propunerea de dare în judecată a ministerului Bratianu și când se adresa deputaților tineri din Cameră (zicându-le : «Noi bătrânii, ne vom duce, ne ducem «ca niște fantome, căci viața nostra încet«încet s’a stins pentru binele român. Dar generațiunea nostra poporului «entusiasm și curaj pentru idealul a avut național. Voi, tinerilor, luați dor de la noi «numai calitățile, luați numai entusiasmul «și curajul, și lasați patimele nóstre, caci «noi am fost născuți într’un epoca de frânmânturi escepționale». «Astal, pesimismul farâ vârsta, desilusiunea prematură a lui Eminescu, nu mai au, nu trebue să’și aibă locul, în fața marei manifestațiuni a entusiasmului tener pentru cultul celor ce au lucrat și au lăsat opere de ua valore neperitóre în acesta țărâ , după cum și cuvintele ilustrului Cogălniceanu ’și au găsit, au trebuit să’și gasesca întregul răsunet la care e îndreptățită mărimea colosala a talentului și patriotismului seu ! «De aceia d-nelor și d-lor, sfârșind nu pot găsi cuvinte destul de elocvente pentru exprimarea admirațiunei marelui și generosului curent ce -l văd facându-se în jurul numelui și memoriei unui om și amic, care a suferit atât de mult în viață, dar care lasă țării un comoră mai bogată și mai covărșitore decât tóte suferințele și patimele timpului prin care a străbătut: comora inimei și a talentului seu fără somn, iar în deosebi nu pot îndeajuns exprima gratitudinea «Ateneului» nostru, care a luat inițiativa nobilei întreprinderi de astăzi, pentru acesta sala, atât de impunător Împodobită de tot ce lumea nóstra botoșăneanâ are mai distins ca societate și mai inteligent ca espresie culturala pentru acesta onorata adunare, cific, care s’a grăbit a se achita într’un mod atât de splendid de la datorie patriotica, ce îndoit i se impunea și ’i se impune, căci Eminescu, d-nelor și d-lor, mai nainte de a fi poetul, gloria țărei, este și remâne fiul cel mai ilustru, cel mai mare, cel mai nemuritor al Botoșanilor !“ După un scurta pausa, restul programului iși urmă aPo1 cursul, mărind din ce in ce mai mult efectul serei. Astfel urmară două esecuțiuni de adevărată maestrie în piano ale d-rei E. Manu, profesora la esternatul secundar de fete și pe care am putea-o numi artista desăvârșita; apoi oă arie de Mozart, cânta'a de renumitul bas din corul metropolitan din Iași și student în drept d. Chr. Georgescu, care și-a făcut cu prisosință reputația între noi ânca de când cu corul d-lui Muzicescu, ce ne visitase anul trecut, iar pe urma uă esecuțiune pe vióra a andantinei din concertul VII a lui Berliot, de d-ra Clara Segal, ua gentila și forte talentata eleva a societății nóstre «Armonia», în concertele câreia a debutat de mult deja cu un fericit și forte mult apreciat succes. Una din isbândile cele mai strălucite ale seratei a fost apoi declamațiunea satirei III a lui Eminescu, de tânărul Th. Dragomir, de asemenea student universitar și elev al conservatorului din Iași, un forte rar și un mare viitor îndreptățit talent, care ne a făcut, mai ales la pasagiele luptei, să resimțim tote transporturile sublimului adevăratei arte dramatice. După tote acestea, serata continua apoi cu va uita esecuțiune de voce a d-lui Gh. Cosmovici, apoi c’un quintet de Rethovan, esecutat de d-ș0rele Manu și Segall și de d-nii Ghesim, Răngii, Pursch și Paraschiv; iar dup’acesta c’un duet din «Linda», cântat de d-nii Chr. Georgescu (bas) și Gr. Bârsan (bariton, de asemenea student distins și talentat din Iași), încheindu-se în iine cu doina lui Eminescu «Ce te legeni Codrule ?» pusa pe musica de Scheletti și cântată iarâși de tânărul domn Cosmovici, cu un efect desăvârșit. Iata partea artistică a seratei, care va râmânea mult timp vin. In impresiunile culese și duse de marele auditor, întâlnăscă pe cei doi domni și se întorse. El chiamă la o parte pe Costica și doctorul, le vorbi încet, aceia porniră și peste un cart de oră se întorserâ. Șoptiră ărâși câteva momente și apoi totul rămase în tăcere, față cu estrema curiositate a celorlalți. — Noi plecăm mâine după dejun,Jise doctorul. — De ce? întrebară cellalți. — Pentru ca așa am găsit noi cu cale, răspinse Costica. Masa se termină cu mai puțină veselia. Toți se sculară și Michaiță, Costica și doctorul se retraseră într’o cameră. Cei trei domni sosiți din nou erau Tranca Floca cu martorii sei. El provocase pe Michâița și se hotărîse ca a doua 4* de dimineța la 7 ore duelul cu pistolul să aibă loc la trei kilometrii departe de monastire. Seta se petrecu vesela, cnse cu orez are neliniste din partea Frusinei și a celor doui martori. A doua 4* Michâiță, doctorul, Costica, Tranca-Fleanca, Budula și Prahoveanu se sculară de dimineță și părăsiră mănăstirea. Intr’o jumătate de oră și mai bine ei se aflau la locul întâlnirei. Condițiunile erau stabilite a se bate cu pistolul la o distanță de 20 pași. Matache trebuia să tragă cel d’ântâi ca insultatul. El trase, cnse glonțuljiseu trecu fără a atinge pe adversar, lîichaija trase în aer. Martorii găsiră că onórea e scăpată și plecară cu toții la mănăstire. Aci se așeză masa și, pe lângă ceilalți convivi, se mai adaose trei. Tranca-Fierica, înainte de a se așeza la masă, se apropia de cocóna Frusina și îl căise cam încet : — Domnă, mi-a plăcut tor-dauna femeile deștepte, chiar când m’au păcălit. Priimesce complimentele mele. Dumnăta m’ai vindecat de un bala care ma muncește de mult timp. Cocóna Frusina la finele mesei, după ce se ridicară câteva teste, luă un pa hhar, se ridica și ițise :g —• Domnilor și domnelor, deși testele nu au început, eu îmi permit a închină un pahar pentru acel cari s’au înțelepții, pentru copilul rătăcit al societății care a revenit la adevărata s,cale. Aici înaintea tribunalului secția I de Ilfov se află pe lângă celelalte sute de procese de divorț, încă trei, intentate de Mihaiță Orezianu, Alecsandru Cioflingescu și Simaranda Pomponescu. La anii speram să vedem alte trei perechi casnice. FINE Latyr. ROMANULU 25 MAI 1890 ȘTIRI DIN JUDEȚE Din Dorohoiu Gazeta Dorohoiului, organ al d-lui P. H. Cortazzi își va reîncepe aparițiunea sa în cursul săptamânei viitore. * M. S. Regina a respins prin uă telegrama prefectului de județ pentru felicitările ce i-au adus domnele din societatea de aci, cu ocasiunea zilei de 24 Aprile trecut. Brăila Trupa de opera italiană F. Micel Labruna se află actualmente aci. In decursul verei acesteia trupa in visita și orașul Bârlad. Din Botoșani Serata dată aci pentru ridicarea unui bust lui Eminescu, a produs sume de 800 lei. * înregistrăm scirea de trecerea prematura din viața a d-lui N. Fotty din Botoșani. * Din comuna Curtești, județul Botoșani se scrie ca un suma de bale contagiose, intre cari și cortul secera fară de mila populațiunea infantila a comunei. Nici picior de medic nu se vede în comuna și nu s a văzut de multa vreme. Până când are atâta nepasare pentru starea populațiunei nóstre rurale ? * In Botoșani, de aprope de °e cule carnea, daca nu lipsește cu totul, este insa de o așa prosta calitate, încât a alarmat cu drept cuvint intraga localitate. Galați La oficiul statei civile din localitate s’au înregistrat, de la începutul anului și până la 8 Mai inclusiv, urmatórele acte: De căsătorie: 127; de naștere 691; de morte 601. Deci avem un excedent de 90 nașteri asupra morților. # Au sosit în portul Galați vaporul norvegian «Donau» din Alexandria deșert, bricurile otomane «Hirsi Rachman» și «Chap per» din Constantinopol deșerte. * Eri sâră a sosit yachtul comisiunei europene cu toți d-nil delegați pe lângă acesta comisiune. Bârlad D. Stefanescu, directorul museului din Bucuresti a sosit în orașul Bârlad, de unde s’a transportat în comuna Micești, plasa Tutova, asistând la desgroparea u nor osaminte antedeluviane, pe cari-le «a transportat la Bucuresci cu trenul de alaltă fără. * In curând va sosi aci trupa artistica a fraților Vladicescu spre a daua serie de represintațiuni. Din Ploesci Din comuna Bertea județul Prahova se scrie Democratului ca notarul Voicu Mainescu dispune într’un mod abusiv de corespondența particulara ce prin poșta rurala sa primesce la primărie. Astfel ia bani pe scrisori și nu le da la timp, jurnalele le ține cu săptămânile nedistribuite și numai când abonații reclama se mișca și el ca să le predea. Democratul ploescean face urmatorea denunțare : Pravila bisericăscă opresce și condamnă camata, după cum nici legile civile n’o tolerăra. Ei bine, tocmai un preot și acesta este Popa Filip de la biserica Precista, da bani cu dobânda ce este un adevărata camata. El împrumuta pe funcționari cu procent de 1 leu la napoleon pe lună sau de 60 lei la 100 pe an și acesta meserie de câmatar o exercita pe față de mai mulți ani farâ ca să fie chemat la ascultarea canonică de autoritățile bisericesci. Denunțăm mitropoliei pe Popa cămătar, în a cărei jurisdicțiune intră represiunea pentru faptele anticanonice ale unui clerir. Adevărul cămătăriei lui Popa Filip este ca lumina cailoi. * Ministrul comerțului, industriei, agriculturei și domeniilor, inființând în țară pentru combaterea filoxerei un număr de 16 regiuni filoxerice, Insemneza pe cea de a VIII compusa de viile din județele Ialomița și Prahova cu reședința la Țintea, (plasa Filipesci) și din uâ pepiniera de vite americane, condusa de d. comisar espert V. Silvian, ajutat de d. gradinar-vier August Courdin. * Citim in Voința Prahovei cu locotenentul Theodor casierul regimentului 7 de dorobanți, dispărând a deturnat 22.500 lei din casa regimentului, iar nu 6.u00 lei cum anunța alte tjiare. Craiova Semănăturile în jdețul Doljiu sunt bunicele. Cu tote astea dacă ar mai ploua, mult ar folosi agricultorilor, pilele trecute a dat plaie In plasa Balta, Jiu de sus și de jos. * • Preotul Voicu Dumitrescu, în urma unei crude suferințe, a încetat din viața Dumineca. înmormântarea s’a făcut Marți. Buzeu D. Gr. C. Monteoru, pentru a inaugura casa ce a construit la moșia d-sale Monteoru, a dat un banchet Duminica trecuta, la care a participat d. general Pencovici, d. Garoflidi prefectul județului, d. Vasiliu președintele tribunalului, d. Nâcescu membru tribunalului, d. Alexiu suplinintele tribunalului, d. lon Urlățeanu, d. Șt. Urlațeanu, d. Tifescu substitutul tribunalului și mai mulți membri ai familiei. Muzica regimentului 8 de Dorobanți a cântat la banchet. * Se afirmă că d. ge eral Manu, președintele consiliului și ministru de interne, va veni Duminica în Buzău, pentru a alege locul pe care trebue să se cladesca magazia de mărfuri de la gară. * Luni, 7 Mai, a încetat din viață d. Calpean Pleșoianu, în urma unei bule îndelungate. Tuma-Măgurele înregistrăm încetarea din viața a doctorului C. Bâdulescu, maior în reserva și fost medic al județului Teleorman. * D. general de divizie Cernat trebue să sosesca aci la 20 curent, spre a trece în inspecție trupele care se afla în garnisóna. * Instrucțiunea în afacerea lui Pâunescu, autorul îndouitei tentative de asasinat din Zimnicea, este aprope terminata și procesul va veni înaintea juraților de luniű. Pâunescu este deținut în prevenție într’un cameră separată, i se da regulat fiare de citit, după cum afla isbânda. Poveste din Vrancea (Scrisă în graiul di pi alocuri) (Uurmare și fine) 1) Inca o clipa și buzele flăcăului ar fi furat un pupat Brândușei, dar, de-o data Neacșu se dădu înapoi și stătu țintuit locului i ca văzuse doua lacrimi mari care se pogorau încetișor din ochii pe jumătate închiși ai fetei. Sorele se ginea pe fața ei și in cele doua lacrimi, fâcîndu-le să straluciasca ca două bobe de diamante. lra o priveliște care te umplea di nedomirire. Lui Neacșu îi trecuse doru de sărutat, iar Brândușa începu să rida și să mișca din loc. Neacșu prinse a să scărpina după urechi. —■ Di, ci ()îci, badică, mă mai pupi ? grăi ea tot cu hazu rîsului. — Fă, ca mare vrăjitore ’mi-ai fost, surato hai... Pliu, batu te norocu di fata ! — Da dici, badica ? M’am dat eu în laturi? N’am stat blânda ca omiera?... — Așa-l, surato, nu 4re ba... numa vezi ca dici lacrimile celea două care m’a ars la inima ? Adică dici ai plîns ?... Ca eu di cât să vedem cu plînge și mai ales p tine care’mi ești dragă, — mai bine, uite, m’ași da corbilor... •— Am plâns ea? întreba Brândușa cu prefăcătorie. Ți s’o nazarît, badica. — Hei, numai doua lacrimi, da ’mi-o fost piste cap... Și ci tot spui ca mi s’o nâzait, când uite-le... stau viacu lângă nori... usca-ți-le-ar badica. — N’am plîns ea bădica... inima ’mi-o mânat lacrămile în ochi.. — Cum iasta adică, furato ? Ca inima ta adică nu prea zimnește la pupatu meu, hai ? — Del o fi zimnind ea, da nu să cade amu... După cine-o cununa moș— pârintele... îl altceva,—răspunse Brândușa cu ochii în gios di rușine. 1) A se vedea «Românulu» de 1» 23 si 21 Mai. — Mă ierți în cai? o întrebă el. — Ti iert, bâdica. Și cam iera mâhnită fetica unde videa așa umilit și așa mâhnit pe Neacșu. Da de el dici s’o dat înnapoi ? Nu-l vorba, ca în nadins o plâns, ca să ră.âie tot el păcălit,—da dacă ar fi indrăsnit, nu s’ar fi supărat ea în inima... Și n’o sa’mi porți mânne? mai întrebă Neacșu. — Nu, badica. — Și o sa mai vii ? — Daca m’o mai trimete matușa.... O clipa tâcura amindoi. Neacșu zâmislea planu cum s’o rămâie și el pr isteața di fata. Găsi mâtinca !), pentru ca rise pe sub mustăți, în vreme ci chema pi unu din haiduii lui ca să mulgă corasla di la bivolița. Câta vreme flâcau mulse și umplu tivga, Brândușa catâ pi furiș la Neacșu, ear el plănuia. INI Valea Dragului îl distul di cipărtișor pusa di la valea Pirâului. In vreme ci aiasta să afla în inima Vrancei, ce elanta îl la poalele șirurilor cu care începe lanțul cel lung di munți atât di mândri, cari brazdeaza ținutul Vrăncean. Intr’un sat din valea Dragului trăiește Duța răzășu, fatu Brândușei. Ea și un băiet, ierau mângâierea bătrâneților lui Duța, ca ’i îmbătrâniseră nevoile nainte di vreme. Acu strînsese el, nu-l vorbă, bani albi pentru oile negre, da bătrânețea o dată ci vine, n’o poți alunga cu bani,— atâta doar ca o faci mai ușoară, că simți mai puțintel neputințibil. Pi Radu, i’l luaseră la melitarie, di ierau acu tii ani și aștepta pi mică, pi ceas, sâ’l vada viind cu meliția sfîrșita și slobod s’apuce plugu di coarne. Taman a dupa 4i di cele povestite, eac-a pică di la drum și Radu, in straiele lui di dorobanț și cu rangu di sărjănt-maior. Mara bucurie pi Duța, mare bucurie pi Radu, da nu desavîrșita la el, pentru ca Brândușa nu iera și ea acasă și n’o văzuse dorobanțu di iman și giumătate. — Hei, grai Radu către Duța, bună-i melitaria, tatuca, ia acum că sînt sărjenimaior... da când ieram soldat numa, vai di săracile gâlcile mele câți pumni mai mâncau.... că ai dracului te mai pomnuiesc toți In toți părțile... Par’că și eu, nu dau ai dracului, pe sub fălcile celor recruți.... Ci vrei, tatu câ, așa-l obiceiu melitoresc.... Da bine c’am scăpat, ca și eu par’ca nu mâncam di la ofițeri câte una pin fălci, ori aresturi,—ba inca mal acu dupa săptemâni, pentru timerici și mai nimic, m’o lăsat lungut lat, di socoteam ca nu mă mai scot... Bat ofițerii, tatuca, efi ti dihoaea.... par’ca bat popușoiul tomna... Oti bine c’am scăpat... ca să-l melitaria pentru țăran.... A dupu 4i plnă nu răsărise bine soarele, Radu porni către Valea Pirăului sâ’și vadă sora și s’a aducă acasă. Cu neastîmpăr își înhămase caii la o sănioară ușurică, știi ca o pană; cu neastimpăr fugea pi omătu care strălucea la soare ..i ’ți părea sămanat cu stele. Cam grăiera calea, mai ales la suișuri. Ii videai sania și câte-va costișă, plecată uneori așa di tare, ca nu’ți puteai stăpâni fiori de groza, ca hai, hai sâ răsturna... Lui Radu nu-I pâsa, mare, ca în viața di soldat ci multe dăduse și cu multe să învățase.Șuiera câte-un cântic militaresc, ori câte o doina, și când își prindea di veste că i s’a cam încleștat fălcile di ger,— ca sarele iera cu dinți,— lăsa șuierul și trâgea câte un biciu cailor, că li lăsa varga pi unde-i atingea. Maii era asia ca la o bâtaie di pușcă di colina pi care s’afla casa babei... Acolo să afla sora lui, și inima i să batea mai tare, când să gândea că peste o clida, după, sera s’o stringa în brațe.... Dar eaca, pi când suia costișa, cu telegarii lui plini de spumă albă care aburia,— văzu pi un flăcău ce strângea în brațe o fața și o pupa di zor. Radu să popri Înmărmurit..................... Văzînd și râzind dornicu Neacșu că nici a doua zi, ca nici a treia zi Brândușa nu se arăta. Își lua inima ’n dinți și apuca poteca spre casa babei Vlada. La răscrucea drumurilor din fața bisericei, coborî la vale di tot ca să se suie apoi la casa babei pe din dosu îl așa ca sâ nu ’l zâlnască Brândușa di cât când o intra în ogradă. Da vezi că el își făcuse planu, fârâ învoiala lui Jupânu Miclăuș, care, cum văzu că stăpânu-su pornește fără sâ-l faca cinstea să’l șuiere și sa ’l ia cu el,— sări garda frumușel și sâ puse pigana după Neacșu. Da, di-l drept, câbele făcu bine lui stapânu-sui în loc sa-l strice planu. Tâlharu di câne nu vru sa ție ’n sama fereasa stapânu-su, și sui cósta pin fața casei, ca mirosise el încotro și unde porn hise Neacșu. Sâ popri apoi la pórta babei, câtă un foc mai mare printre nuielile ( 1) MS tem că mi să pară> > gardului și își vîzi botu, prinzînd sä ehela băiascâ... Radu, cum suise tocma atunci casta pi ceelanta parte, îl zări pi Miclauș și să cam posomori, dar apoi văzu ca jujiu Miclauș ii face bine și să puse s’aștepta, râzămat pi toeag. Brândușa, singurâ acasă cum iera, auzi tânguirile unui câne și hâmâitu cânelui ograzii lor și ieși pi prispa. Intr’o clipa cunoscuți Miclăuș care găsise o borta și mai mare deși Încăpuse tot capu și își închipui rapide ca Neacșu vine la dânsa. Bucuria o făcu sa se roșiascâ și alerga sa crape portița care pata intra Întâia cânele. Miclauș, ca și cum ar fi fost trimes di Stapânasu, cu plina împuternicire ca să fâptuiasca ceava in loculm, incepu sé se gudure și să se tâvăliasca la piciorele Brândușei, și sa faca niște ochi așa ca parcă se rugau să vile înaintea lui Neacșu... Pi urma dădu o fuga afara din ogradă pănă la colțui gardului și cum va4u pi , Neacșu casla locului, se întorse ear la Brândușa și începu să chela la iasca și să se uite în spre parta. Brândușa socoti ca Neacșu ’i aprópe di tot, dar déca văju ca nu se mai ivește, ieși în porta... Ceava mai dițarte di colțu gardului și așa așeflat Incâ t se ’i vada din pórta, Neacșu sta fârâ să se miște, rezumat di toeag... Brândușa se nira și câtă lung și nedominita într’acolo, în vreme ci cânele dădu o gona pănă la el și alta iinapoi, ca și cum voia, istețu di el, să i îndemne să se apropie unu dintu; ear când vedu ca nici el, nici ea nu se mișca, apucă pi Brândușa cu dinții di fota și chelaiai ca și cum i-ar fi bis , haide, tu.. Brândușa pricim stăruință dulăului și apoi, cum o chimia doru să afle cilâcea Neacșu acolo, di sta așa nemișcat ca un 8loiu di ghiața, cri ca o stâncă di piatră purcese spre el facet... în vreme ci pi di vale s’auzea suretu zurgălăilor, di la o sanie... Neacșu o videi pi Brândușa viind și nu mai putea di bucurie, di nici se mișca di pi toeagu lui; iar ochii lui cätați, nemișcați ca și el, di partea pi unde vinea fata. Bac’o aprópe di dânsu, cât ti di aprópe țiganu di iiuleaua lui; nici un somn di viață la Neacșu. Brândușa, di unde sera cu risu, pi buze, să închise la fața, ca nu putea pricepe ci sera comediea aiasta cu Neacșu. Biruita di doru ii, di nedomirirea îi, întinse brațele și lipi palmele di obrajii lui. Atunci, așa precum fulgeru luminăză ua clipa și tuneta vine pi urma lui, și Neacșu cuprinse rapide in brață pi Brândușa și o săruta lung și dulce pi gura. Sania tocmai suise cotișa și se oprise îndată. — Așa-l câ te-am pupat, Brăndușa ? Cum ai făcut tu la movila, ea am făcut aici... Cu șiretenia ta, te-am rămas și eo pi tine. Fala să uita Ingios rușinata... De la data eaca răsuna mânios glasu celui ci să oprise cu sania : — Daci’mi faci acolo, sora hai ? Sera Radu care își cunoscuse pi sora sa. După cinci ani, la iarmarocu di la Vidra, cini era pe-acolo Intâlnia pi Neacșu voios și pi Brândușa cu un băiețaș in brață. Un sărjănt-maior di dorobanți cumpărase un giucărie și sa Încerca sa împace copilu care începuse se plângă. Iera Radu care vrea să intre iar in meliție și ci câse se faca ofițer... iar pi nepoțelu să’l Înalțe la rangu di gineral. Alcyou. .............. .*— III —1 Numiri nuoi la poliția capitalei Sunt numiți și înaintați In prefecura poliției capitalei, Ia funcțiunea de comisar clasa I. D. I. Costescu, actual comisar clasa II, in locul rămas vacant prin trecerea d-lui N. G. Atanasiu in alta funcțiune. In funcțiuni de comisari clasa II: D-nil N. Georgescu și Gr. Vladescu actuali subcomisari clasa I, în locurile d-lor I. Costescu, înaintat, și Al. Protopopescu, demimisionst. D-nii C. Munteanu, actual subcomisar clasa I, și St. Radulescu, fost polițaip, in locurile din nou Înființate prin budgetul Statului. In funcțiuni de subcomisari clasa I : D-nil Dinu Ioan și Constantin Savulescu, actuali sub-comisari clasa II, in locurile; d lor N. Georgescu și Gr. Vladescu, înaintați. D. Ilie G. Vespeanu, fost sub-comisar, în locul d-lui C. Munteanu, înaintat; D. Al. Guliano, actual sub-comisar clasa I, in funcțiunea de comisar clasa 11, in locul d-lui I. Popescu, depărtat; D. Petre Marinescu, fost comisar, in funcțiunea de sub-comisar clasa I, in locul d-lui V. Pentilie, demisionar. ARTE. - TEATRE * Sala Teatrului Dacia.—Noua trupa, americană de operete. Astăzi Sâmbătă 12 Maiu 1890, se va represinta pentru prima ora piesa Regele Saulsett David și Go-