Romanulu, ianuarie 1891 (Anul 35)

1891-01-28

anul al xxxv-leA MUNCIURI Linia de 30..litere, petit pagina IV........................40 ban Det<Ca »r v HI ..... 2 Iei - „ Insorțiuni și reclame pagina III și IV linia. 2 — „ ............A se adresa: IN ROMANIA, la admemistrațiunea diatulu». IN PARIS, la Havas- Laffire et Cune, 8, Place de la Bourst LA VIENA, la d-iriî Haaenstein et Vogler, Otto Maass) .IN ELVEȚIA lit .: " „ Din ferite cele alte direct, la administrațiunea Jurului. — Scrisorile nefranciste se refusií —" Voiesce și vei putea. Marți diminața BUCURESCI, 27 CALENDAR Corpurile legiuitóre s’au redeschis erl. Din întrebările puse guvernului și cererile de dosare, făcute în prima zi, putem deduce că numerese vor fi interpelările ce se vor desvolta filele acestea. La Senat d. L Plesniță s’a plâns că Înainte de vacanțe nu i s’a dat cuvântul In privința taxei de jumătate la sută și a cerut să i se puie la disposiție dosarele și tablourile privitore la acesta cestiune și aceea privitor la linia Bărboși- Galați și Galați-Berlad. D. Chirculescu a cerut tabloul moșiilor statului din Ialomița, câte s’au vândut sătenilor și la ce ingineri s’au dat. D. Borănescu a cerut dosarul privitor la linia ferată Buzeu Patărlagi, ear d. Aurelian a anunțat uă interpelare asupra politicei vamale a guvernului și d. P. Grădișteanu în privința nemulțămirilor din Moldova. Deputații n’au rămas mai pe jos, căci Intr’uă singură ședință s’a desvoltat u interpelare, acea a d-lui C. Cogălniceanu cu privire la sumele votate de Kultur egyletul ungur, pentru a se trimite misionari în Moldova spre a face propagandă printre ungurii din acea parte, și s’a anunțat 5 interpelări de către d-nii Valerian Ursianu, I. Iancovescu, P. Cernatescu, Radu Stanian, G. Paladi, și s’a cerut diverse dosare, In vederea viitorelor interpelări, de către d-nii C. C. Dobrescu și I. Nădejde. Declarațiunea cea mai importantă din acesta ședință este acea a d-lui Al. Lahovary, care a dat cea mai formală desmințire corespondintelui țarului Kreiszeitung spuind că convorbirea ce a avut-o d. Maiorescu cu corespondintele acelui chiar a fost räü reprodusă. D. general Manu, a avut, la Viena, o conversațiune cu unul din redactorii ziarului Die Prese. După acel corespondent, Primulministru român ar fi ucis, între altele, că cabinetul actual este un minister de muncă, el și-a impus ca sarcină de a organisa finanțele și armată, de a desvolta comerțul și industria. In lucrările sale el va fi ajutat de parlament, care nu este compus ca camerile precedente, din elemente care să se supuie orbește guvernului, ci a personalității dotate de uă inițiativă folositare; ele sprijinesc guvernul și favoriseză îndeplinirea proiectelor sale. In primul rang var veni reforma administrativă, administrația trebue să se facă stabilă ca și magistratura. Conversiunea datoriei trebue să continue, pulberea fără fum se va introduce, dar generalul Manu nu este cu desevărșire convins de valorea poștei cu repetițiune. In aceași sesiune se va înfățișe parlamentului și chestiunea tractatelor de comerț. Disposițiile pentru regularea relațiilor de comerț cu Austro-Ungaria sunt favorabile în ambele părți, astfel că se poate spera, uă înțelegere chiar în acest an Cât pentru politica generală, cu tóte asigurările pacinice, el n’ar putea fi cu totul liniștit în acesta privință. Germania , Francia și Rusia continuând înarmările lor. Staele cele mici trebue de asemenea să se ocupe de ale lor ca să-și pută asigura esistența. Visita arhiducelui Franț Ferdinand la Petersburg este o simptomă eminamente pacinică. Vorbind de chestia naționalităților în Ungaria, d. general Manu duce că înțelegerea ungurilor cu celelalte naționalități, printre cari și Românii, așa precum s’a manifestat la conferința din Sibiu, este în interesul Statului. EXEMPLARUL 15 BANI REDICTIVI ȘI ADMINISTRAfIA 8TRÁBA, BlilMWANN, No. 12 g*«« Întiri fixie» de dimineța Tote armele sunt bune Tote armele sunt bune pentru a răsturna un guvern, pare a fi devisa naționalilor liberali. Nu este prejudecată, nu este rătăcire, nu este curent pe care se nu voiaseâ a-l întrebuința ca scară de suit la putere. Rămăsese dur moldovenismul. Crteva timp am crezut chiar ea dinaintea pericolului acestuia, partidul va eșua. Ne am înșelat. Nu numai desmoștenita și desarmata Liberte a intrat în corul moldovenismului. Voința însăși, evanghelia partidului, deschide focul in numărul de eri. In loc de a combate acesta mișcare, care numai un lucru íh vedereza, profundă anarhie care s’a înstăpânit pe spiritele nóstre, Voința caută să o justifice. Moldova suferă, ni se spune, fiindcă Moldovenii nu «au representări în minister», pentru că «îrî funcțiunile vacante, in Moldova, se numesc de preferința Munteni», pentru că, «în tâta armată românescâ sunt patru generali originari din Moldova, din care „pe trec guvernul voiește se-l înlăture“ etc. etc. etc. Gând estești aceste lucruri, nu știi bine care din sentimentul milei sau al indignărei trebue se te coprindă. Moldova suferă pentru că slujbașii țerei se recruteaă după alte considerații decât aceia a locului in care s’au născut ! Moldova suferă pentru că funcțiunile publice nu se distribuesc ca spoliere de năpotrivă pentru toți Românii ! Las că lucrul nu este exact. De trei ani de când a cădut d. Ioan Bratianu— căci Voința ne spune că sub d-sea Mol MERCURI, 28 IANUARIU (16 IANUAR. st. v.)]1891 mméza-teii vei fi: A fjONAMENTE districte: un ar. 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni lî lei; un. luna 4 lei. și învețătorii din sate abonamentul este redus l a 30 lei de an. țerile Uniunei postice, trimestrul 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea farului și oficiele poștale LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8. Place de la Bourse IN GERMANIA, AUSTRIA, ITALIA, și BELGIA, la birourile postale. 4. Articolele Republicate se ard. — MIJLOACELE Din cele espuse până acum în privința politicei nostre din afară, uă dublă idee resare. Idealul românesc este întocmirea în locul a cea ce a fost imperiul otoman a unei confederațiuni de state, confederațiune a căreia misiune este d’a sta ca un zid puternic în contra întinderei imperiului Țarilor spre marea Mediterană. In acea confederațiune, Românii, fără a pretinde nici uă superioritate, prin firea lucrurilor, fi vor primi inter pares și servivor drept purtători ai culturei apusene în Sud-Orientul Europei. Pentru a putea îndeplini menirea sa istorică, nemul românesc trebue să rămână viguros și tăfăr. Diferitele porțiuni care îl compun nu trebue se uite nici un minut unitatea etnică și culturală a nemului întreg, ci statul român a căreia existență independentă este cheia de boltă a întregului edificiu, nu trebue să cruțe nici uă jertfă pentru a asigura a lui viață națională neclintită și demnă. Daci aceste două sunt liniile politicei românești, decă și în domeniul idealului și pe terenul politicei practice știm cu siguranță care ne este drumul, mijlocele de a realisa politica românăscă nu ne vor lipsi. Este, înainte de tote, că întrega serie de fete care fără a se referi la vreuna din țintele politicei românești, le servește pe tete. Este evident că orice întărire a statului român, orice măsură destinată a crește sorgintele de putere ale regatului, orice reformă care are de resultat să dea mai multă vârteșie aluatului societăței române și să o facă mai capabilă de acele sforțări la care câtevă deja poporele sunt silite, orice acțiune menită a crește prestigiul și a glorifica numele românesc, slujește politica din afară românescă în tote ale ei direcțiuni. Cu cât regatul român propășește, cu atât el devine mai apt pentru uniunea sa culturală, cu atât se asigură menținerea simțimentuluii național a Românii care aparține altor formațiuni politice decât statul român, cu atât cresc șansele putinței de a înfrâna potopul care ne amenință. Din potrivă, slăbirea statului român, prodigiosa consumație de forțe vii în lupte sterile și vinovate de interese meschine și egoiste, perderea unui timp prețios și care nu se va mai întorce fără a ne încorda töte puterile întru realizarea unor scopuri mai înalte decât u simplă succesiune, fără mulțumire pentru că este fără adevărată mărire, pe banca ministerială, nu pate decât să intârijieze, deci nu chiar să primejduiască isbânda politicei românești. Pe lângă însă acesta primă preocupare a însănătoșire! vieței politice a statului român, "sunt și alte mijloce mai speciale la care trebue să recurgem. Voim să îndeplinim rolul de propagatori ai culturei apusene în Orient? să facem din București un focar de lumină. Altă dată vecinii noștri veninu aici, la facultățile nostre să se adape de lumină, agic ei încep să uite drumul. Generația de aur din Bulgaria, crescută și instruită la noi, vorbește limba nostră, generația de mâine, dacă vom sta locului, nu o va mai învăța. Universitatea noastră, cu orice jertfe, cu aducerea chiar pe timp mărginit a celebrităților din lumea științifică, trebue ridicată la un așa nivel încât prin ascendentul ei firesc să devină Universitatea Orientului. Voim să pregătim confederația vitere? Să începem prin cea ce este posibil. Tratele de comerț care se tindă la uă uniune vamale, unificarea pe cât posibilă a legiuirilor, înmulțirea comunicațiunilor, și atâtea alte măsuri trebue să formeze ocupațiunea de căpetenie a politicei nostre. Voim să păstrăm intactă unitatea culturală și etnică a neamului românesc ? Câte nu sunt de făcut în astă privință ! Academia română cu recrutarea membrilor ei din tot neamul românesc, și cu unificarea ortografiei tuturor Românilor, un pas în acestă direcțiune a fost. Ateneul român și atâtea instituțiuni de cultură din țară ce n’ar putea face, pe lângă cea ce deja, aț făcut pentru a ține totdeauna vie unitatea neamului românesc ? Susținerea sculelor românești de pretutindeni, încurajarea jurnalelor românești din țările străine, călătoriele nostre în țările unde locuesc Românii, un interes întotdeauna viu și inteligent pentru toată mișcarea românescă ar face mai mult pentru menținerea conșciinței naționale, decât orice deșartă și primejdiosa proclamare de iredentism, de cât orice copiläresc o bocire asupra sortei poporului românesc. Mai presus de tote, am glis, și tocmai pentru a face posibilă politica neamului românesc. Statul român trebue să trăiască. Desigur toți suntem de acord în astă privință, dar nu toți voim să privim cu bărbăție la nevoile pe cari ni le impune conservarea Statului român. Ante-gardă a lumei apusene nu putem nici să ne dăm în lături din marele conflict care când și când va isbucni, nici să ne batem singuri. In marea catastrofă va trebui să ne alegem din vreme, partea de care, fără a voi să provocăm pe nimeni, nici să grăbim momentul suprem, vom arunca sabia nostru. Desigur nu putem ști pentru vei de cine vor fi aliații noștri, dar un lucru I putem ști : cine nu pute, cine nu trebue să fie aliații noștri. Daci ne cunoștem cu siguranță primejdia, politica nostra este lesne de formulat: vecinii aliați cu aceia care vor representa în Europa resistența contra acelei primejdii. Acesta a și fost politica nostra în tot cursul veacului. Pe câtă vreme Francia și Anglia au representat în Europa resistența în contra cotropirei de la Nord, către Franța au mers tote aspirațiunile nóstre, la umbra ei s’a ocrotit politica statului român. Și desigur că din tote popórele cărora Franța le a dat sprijinul ei puternic, nu noi am fost vre-odată nerecunoscători, noi cari la au jul înfrângerei francesilor întrerupeam spectacolele publice în semn de doliu național. Din potrivă, agil încă iubirea Românilor pentru Franța este așa de mare, încât în acesta iubire trebue căutată cea mai mare greutate ce politica ce susținem are de învins. D. Blaramberg, protivnic hotărît al politicei ce susținem, a spus-o în Cameră : dacă ar fi vorba d’a alege între Austria și Rusia, dicea d-sa, nu ac esita póte, dar este vorba de combinațiuni mai mari, este vorba de combinațiuni în care se află și Franța, și acesta mă hotărăște. Admirăm aceste nobile sentimente. Ingratitudinea este darul inimelor mici. Dar oricât de atrăgătore ar fi recunoșcința, ea nu póte șterge evidenta faptelor. Adevărul, crudul adevăr, este că agil, în nădjdea revanșei, Franța a părăsit Orientul, că ea din contra, curtenește uă alianță a căreia victorie ar însemna nimicirea nostru. Se pate ca acestă politică să fie efemeră, noi chiar o dorim din tot sufletul, dar pe câtă vreme ea durază, pe atâta vreme noi trebue să căutăm aiurea, să căutăm acolo unde agil este representata causa independenței europene. Politica românască nu are și nu pate avea preferințe. Ea nu se pute infeoda nici unei puteri, ea totdeauna ânsă va urma pe acela care va desfășura in Europa stegul resistenței în contra cotropirei Nordului. Acest steg glorios se află agil în mâinele puterilor centrale, era un fapt pe care noi nici nu l am creat, nici nu-l putem schimba. Fideli politicei nostre tradiționale, că dată ce am constatat faptul, nu avem decât se ne supunem la ale doii consecințe. Mâine acest steag va trece în alte mâini! Se pare, dar atunci să se știe că în cutele lui ne va trece și pe noi ! Că de posițiunea nostru de aliați trebue să profităm ca să obținem pentru frații noștri din statele cu noi aliate uă tratare mai bună, nimeni nu tâgâduește. Noi avem însă ferma credință că atunci, când se va ști cu deplină siguranță că Statul român, că nemul românesc este pe deplin hotărât la politica pe care am căutat să o definim, sorta Românilor din țările aliate nu va putea să nu se amelioreze. La marea operă a resistenței europene concursul pe care Țam da noi ca să atârne ceva, trebue să fie complet și cu inima întregă. Și ori ce am orice noi, și orice am face noi, concursul nostru nu ar fi decât ciuntit atunci, când la a nostra sinceră și reală hotărîre nu s’ar răspunde tot așa. Take Ionescu, dova nu era jertfitor s’au numit la casație patru consilieri, toți moldoveni! Dar chiar décà ar fi așa, chiar décà în unele ramuri ale activitaței naționale la un moment dat aptitudinele nu s’ar distribui egal pe tot suprafața țărei, și guvernul nu ar voi să sacrifice interesele serviciului unei fantasiste distribuiri egale de posturi la toți cetățenii acestei țări, ar fi dre acesta un cuvânt pentru ca un mare partid național să pornescă a se servi și de uă asemenea armă ? Voința numește acastă cestiune gravă. Dar este acisă cestiune gravă, dar cestiunea gravă nu este acea a agitatei așa zise moldovenești, cestiunea într’adever gravă este constatarea, pentru noi amar de mâhnitore, a nivelului cu desăvârșire coborât al luptelor nóstre politice. In întrunirea de la Iași, d. Nicolae Ionescu spune că cea ce este mai grav — citim din Drapelul — «este faptul ca Moldova este exclusă din sistemul de apărare cu actualele fortificații de la Focșani și Nămolasa». Și partidul care a făcut acele fortificații, partidul care cu mândrie ar fi trebuit să înscrie în ale lul analeză dublă victorie la pagina fortificațielor, aceia d’a le fi conceput, și aceia d’a fi silit pe protivnicii sel se le respecte și se le continue, partidul ad, seios d’a ajunge la putere per fas et nefas, aruncă ca un test inutil acea glorie trecută, și aplaudă mișcarea cântată de profesorul de istorie națională de la Iași! Și când te gândești ca acestea sunt ruinele a cea ce a fost un mare partid, și liberal și național ! Take Ionescu. ----------"««aa» ................ ............. D- Pake și „Constituționalul“ Armonia nu este deplină în câmpul majoritatei. Iata modul zeflemist in care Constituționalul de ari trateza pe d . Pache : La urmă tocmai a vorbit d. Protopopescu Pache. D-sa a declarat că vorbește nu ca primar ci ca d. Emanoil Protopopescu-Pache. Aceste câteva cuvinte, cari de și pentru noi par a nu dice nimica, au fost totuși interpretate într’un sens orecare favorabil d-lui Pache, căci asistența numerosă a alegătorilor colegiului al 2-lea le-au acoperit cu aplause. Nu tot atât de mare a fost entusiasmul când a glis că e sincer liberal ln vorbă ca și în fapt. D. Emanoil Protopopescu Pache a crezut că trebue să explice causa ruperei sale de d. Vernescu cu care a lucrat timp de 24 de ani. Acesta a făcut-o în chipul următor. D-sa este pentru candidaturele de jos in sus, pe când d. Catargiu este pentru candidaturele de sus în jos. Acesta cestiune de princip(?),a provocat scisiunea. Ea este chiar importantă pentru a caracterisa cuvântul sincer liberal, căci prin el se înțelege, că cei aleși trebue să fie In legătură comerciala cu comerțul capitalei, să aibă multe rude etc., și un atare candidat este un candidat de jos în sus. .Nu știm întru cât aceste vederi cari cami nu spun nimica sunt împărtășite de cei ce conduc partidul conservator, fiind însă că d. Pache, membru al partidului, conservator care s’a rupt de la Gino-Catargiștii ce se glie liberal-conservatori, le-a e spus, ca fideli cronicari suntem datori a le înregistra fără, de a le comenta. Aceste comentării cam miróse a orba de pușca. Demisia domnului Vernescu D-nui Gh. Vernescu, Dim. Economu’ Ghi. Zerlenti, I. N. Alexandrescu) gen. I. Em. Florescu, Ion Lens-Slătineanu și Al. Hrisoscoleo ’și-au dat ieri demisiunea din membrii al consiliului comunal al capitalei. Demisiunea e concepută astfel: D-niile Primar. In urma denașier ee ați dat din partidul liberal-conservator, subsemnații, cari v’am desemnat ca delegat al partidului la înalta demnitate de primar, ne mai putând să le acorde concursul lor, se simt datori a renunța la mandatul lor de consilieri comunali, și ve ruga să bine-voiți a comunica acestă demisie ministrului competițiie. Informațiuni încă un nume pentru candidatura d-lui Andrei Popovici. Indépendance o numesce candidatura burgesiei conservator. Eri, la cameră, pe când vorbia d. C. Kogălniceanu asupra politicei externe, d. Carp, întrerupându-l, a declarat că d sei este partizan al politicei triplei alianțe. Acesta declarație a leaderului unei mari părți din Majoritate, trece desigur peste politica cabinetului. A fi la 2 ore comisia bugetară va examina bugetul veniturilor. Repetăm confraților de la Adevĕrul întrebarea ce ne-am permis să le adresăm. —x— Neue Freie Presse, în numărul de la 18 ale curentei publică următórele : «Deputatul român, Take Ionescu, «publică în Românulu un articol, din «care reiese că d-sea e un energic «luptător în contra Rasismului. «In numărul din <?iua de 14 a. c. «arată că tridența română nu servă «la nimica, dovedind tinerimei uni«versitare că neamul românesc, își «va realisa aspirațiunele sale, fiind «numai alături cu puterile [centrale «in contra secularului dușman most «covit. Iar în numărul din 15 c.lub «titlul «Dușmanul firesc», deputatul «român arată clar că România trebue să privască pe ruși ca nisce «dușmani. «Conclusiunele domnului Ionescu «sunt cu atât mai mult demne de a remarcat că în România rar se găsesc» un politician, care să nu fie «cuprins de idei șovniste și care să «judece atât de liber situațiunea țărei sale»—cu atât mai mult că d-sa «a avut curagiul ca nici un alt politician să’și esprime prin publici«tote ideile sale». In același timp giarul unguresc Revue D'Orient din Budapesta scrie că d. Take Ionescu combate iedentismul început de studenții universitari din Bucuresci. Unde a citit ziarul unguresc acesta? Dar studenții el însuși au declarat că nu vor să facă iredentism. Revue d’ Orient. In ultimul său număr vorbind de mișcarea moldovenescă, termină astfel: «Nouă ni se pare că partidele cari «au recurs la acesta nefastă formă «de oposițiune, au subordonat interesele cele mai sfinte ale patriei lor «intereselor de partid din cele mai «meschine» împrumutul statului de 42 milione nu se va mai emite în țară, din cauză că ofertele bancherilor noștril au fost forte inferiore. Ministrul de finance a Indicat urn contract cu sindicatul lui Disconto-Gesellschaff. Acțiunele sunt emise cu 84 și un sfert. Naționalii-liberali țin în sala Ateneului nou, Joi la 17 Ianuarie, la ora 8 sera uă întrunire publică în vederea candidaturei d-lui N. Fleva. — X — Vineri la Theatrul Național al Il-lea bal mascat. In grilele de 1—8 Februarie se țin la eforia spitalelor civile mai multe licitațiuni importante, in valore de mai multe sute de mii de lei, pentru furnisarea diverselor obiecte ce sunt necesare spitalelor eforiei din Bucuresci.