Romanulu, octombrie 1891 (Anul 35)

1891-10-28

1006 BUCURESCI, 27 BRUMAR Organul direct al d-lui Lascăr Ca­­targiu s’a făcut foc pe inamovibili­tatea magistraturei. Săptâmanele trecute s’a judecat înaintea tribunalului de Râmnicul Sărat procesul senatorului Chircu pentru insultă ce se aplice că ar fi fă­cut prefectului local. Inculpatul a a­­vut de advocați pe d-nil Maiorescu și Fleva. Tribunalul n’a găsit cu­vintele d-lui Chircu insultatore pen­tru prefect și l’a achitat. Acest fapt a supărat într’atâta pe cel de la Naționalul în­cât T-a consacrat oă revistă întrâgă de aprópe două colane. Cum a putut un magistrat să nu condamne pe un om când era în joc prefectul d-lui Catargiu ? Greșală ne­ertată, crimă teribilă ! Președintele este oposițiune, lucreza contra intereselor partidului de la pu­tere, trebue deci trimis la ocnă. Cea ce este mai grav și mai vred­nic observat, căci arăta intențiunile d-lui Catargiu, este modul cum se tratéra în acel articol magistrații i­­namovibili precum și inamovibilitatea. «Când decretarea inamovibilității are oă origină așa de pătată prin in­trigile, părtinirile, minciunile de cari a zis uă țară intrâgă și cu cari s’a ilustrat d. Teodor Rosetti, la alte ur­mări nu ne putem aștepta. Și inde­pendent de păcatul original, inamo­vibilitatea nu pate să ne producă pentru u­ bună bucată de vreme de­cât neajunsuri și neplăceri.» Se sciă că noi în principiu nu suntem pentru inamovibilitate, ci pen­tru alegerea magistraților ; acesta a fost ideia fondatorului acestui t­iar și noi o vom urmări până când so­cietatea se va convinge că este cea mai bună și o vom dobândi. Până atunci trebue să admitem râul cel mai mic. Dacá este vorba ca să a­­vem uă magistratură tot­deauna la ordinile administrațiunei, cum era sub guvernul d-lui Catargiu din trecut și cum o voeșce acum, apoi atunci mai bine inamovibilitatea, căci cel puțin avem să garanție, înțelegem pe d. ministru de in­terne să nu voească magistrați in­dependenți. Natura mea autoritară nu póte suferi resistență. S’a mai în­­tâmplat magistrați cari au condam­nat după porunca guvernamentală, și Naționalul nu numai n’a criticat dar chiar a apărat pe magistrații în cestiune. Nu dor dorința de a ve­dea magistrați drepți și nepărtinitor a îndemnat pe acea fdnă să se ri­dice cu violență contra președin­telui de la Tribunalul din Rîmnicul Sărat, ci numai spiritul de partit, numai supărarea că nu s’a făcut voia unui prefect. Apoi numai pen­tru un interes așa de neînsemnat, este bine organul d-lui Catargiu să se pue pe un asemenea teren? Ce situațiune face el magistraților inamovibili numiți acum de curând, ce posițiune crează întregei magistra­turi, în ce stare pune justiția țarei ? A se sju­ce că origina actualei ma­gistraturi inamovibile este scanda­­losa, pătată de intrigi, părtiniri și minciuni, este a arăta că ea singură este un scandal, uă intrigă, uă păr­tinire și uă minciună ! Uă asemenea magistratură ori­cine înțelege că este un pericol pentru societate, lumea trebue se se ingrijesca, căci nu mai póte avea nici uă siguranță. Noi insă nu credem că întreg personalul inamovibil este în starea în care îl găsesc e­f<5ia d-lui Catar­giu. Póte să fie pe ici pe calea câte un magistrat care face hatâr amici­lor séi, póte să fie mai mulți cari se asculte de ordinile administrațiu­­nei, fiind-că este în deprinderile neutre a asculta mai mult de or­dine de cât de consciință, dar pen­tru acesta nu e vinovată întrega magistratură. Pot confrații noștrii de la Națio­nalul se fie contra inamovibilității, pentru că ea le aduce piedici unor întreprinderi folositore partidului , dar sentimentul adânc al datoriei, puternicile scrupule de conșciință, înțelegerea deplină a demnității și a onorei le impune ca să nu tăvă­­lescá așa rea justiția țârei, să nu o des­considere, căci tocmai atunci sâ dă cea mai mare lovitură edificiului so­cial, resturna bazele organisațiunei nóstre, «desrădăcinază încrederea ce­­tâțienilor în bine­facerile unei însem­nate și folositóre instituțiuni.» In acest articol organul d-lui Ca­­targiu ne mai de­uă delicateță. El mai­­ ju­ce că în cestiunea inamovi­bilității ca și în altele suntem uă generațiune sacrificată și ca de ru­dele mai nici uneia din instrucțiu­­nele pe care le creem astăzi nu o 3Ö ne bucurăm prea mult. Acesta declarațiune atât de importantă are într’ânsa atâta gravitate că nu pu­tem să nu revenim asupra ei. Este u­ amenințare directă care se face instituțiunilor nóstre actuale și tre­bue să dăm alarma ca fie­care sol­dat al liberalismului să stea la pos­tul sef, gata a înfrunta pericolul care amenință libertățile nóstre publice­ de comerț ale Franciei cu cele­l­alte pu­teri fiind prea scurt pentru a putea ne­gocia pe baza noului regim vamal, guver­nul va cere peste puțin oamenilor, autori­­zația de a stabili relațiuni comerciale pro­­visorii până la finele anului 1892. Belgia, Holanda, Elveția, Ispania și Por­tugalia se vor bucura de tariful minimum dacă aceste state vor acorda de asemenea Franciei beneficiul națiunei celei mai fa­­vorizate. Prin urmare națiunile cele mai favorizate ca Germania, Anglia, Austro-Un­­­­garia, Grecia, Mexicul, Rusia și Turcia vor fi supuse tarifului minimum. ^­­ Tariful maximum va fi aplicat României, Italiei și Statelor Unite din America și prin însuși acest fapt se vor suprima or­ce mă­sură excepțională ca taxele diferențiale față cu Italia. Paris, 25 Octombre. D-na Monis, republican, a fost ales se­nator al Girondei. Brest, 25 Octombre. Incrucișătorul rusesc „Miniul“ a sosit in timpul dimineței în rada ; a fost salutat prin salvele obișnuite ; o mare mulțime era îngrămădită pe chem spre a-l vedea. Budapesta, 25 Octombre. Martorii în incidentul Szilagyi-Horansky vor publica o declarație care zaice că nu a fost intenție de ofensă personală din partea ministrului. Afacerea s’a terminat cu desăvârșire. Carlovite, 25 Octombre. Synodul s’a deschis a­ fi cu ceremonialul obișnuit. Alegerea episcopilor se va face mard. TV TXIES CIIA.BETIE T­elegrame Madrid. 24 Octombre. Inundările continua în provincile Gre­nada și Almeria ; pagubele sunt conside­rabile. Mai multe sate sunt aprope cu de­săvârșire distruse. Hermanstud, 24 Octombre Congresul electric s’a închis asta-seară, Paris, 24 Octombre. Bonul a atins aséra la Brancaire 6 jum. metre d’asupra euiagiului; apele scad în­cet ; d’asemenea este în creștere la Bag­­nols și la Cèze unde apele au atins 9 jum. cea ce nu s’a mai vedut de la 1842.— Satele Camp și Vallabrégues sunt cu de­săvârșire înconjurate de apa ; ele primesc din Nîmes, provisiuni, carne și pâine. Paris, 25 Octombre. Termenul până la expirarea tractatelor ROMANULU 28 OCTOMBRE 1891 MSB Paris, 25 Octombre. S’au semnalat inundări în departamen­tele Pirineilor orientali și Aude; pagubele sunt considerabile. Sunt și câte­va accidente de persane. Postdam, 25 Octombre, împăratul a primit la amiazi pe ducele Albert de Würtemberg, care i-a remis no­tificarea urcării pe tron a Regelui Wil­helm. Un prând i s-a dat sora la noul pa­lat , ducele Albert de Wü­rtenberg,d-na de Caprivi, personalul legațiunei Wü­rtember­geze și mai multe notabilități au luat parte. Viena, 25 Octombre îmbunătățirea ce s’a produs de a spra la miezul nopții în starea­­ Sănătății archidu­­cesei Margareta Loba, se menține. Viena, 25 Octombre. Se asigură că guvernele din Viena și Pesta s’au înțeles pentru a cere oameri­lor respective autorizația de a prelungi până la 31 Decembre 1891 tractatelee­ díe comerț cu Bulgaria, Ispania, Portugalia și Turcia. Oficialul publică decretul care însârci­­neza pe d-nn Chiari, consul general al Austro-Ungariei la Trebisonda, cu direc­țiunea consulatului din Andrianopol, consu­lul Zagorsky, atașatul ministerului afaceri­lor streine, va merge se gereze consulatul german la Trebisonda. Washington, 25 Octombre După uă comunicație oficială, guvernul considera ca vă insulta oporei și drapelu­lui american faptul că niște marinari ai Statelor­ Unite au fost atacați la Valparaiso. D. Egan consulul Americei, va cere mai întâia satisfacere pe cale pacinică. Daca acesta satisfacere nu se va da într’un ter­men determinat d. Egan va fi întrerupta. Berna, 25 Octombre. De la 8 ore de dimineță, marele sat Miringen, aprope de Berna, este in flăcări. Gara stâției Bruenig, biroul de poștă și telegraf și aprope întregul sat au ars. Un vânt tare de sud ațâță focul. Berlin, 25 Octombre. Deputați! Auer și Liebknecht au rapor­tat meetingului democraților socialiști că congresul din Erfurt a refuzat­ cuvântul membrilor opoziției cari au provocat scene turburatore. Meetingul a aprobat în unanimitate re­­soluțiunile congresului. Saragosa, 24 Octombre. Câte­va corporațîuni au trimes în cele­­l­alte provincii circulare care, considerând atitudinea Franciei în chestiunea vinurilor, sfătuesc de a nu mai cumpăra produse francese. Agenția Românii Havas. Paris la gara Montparnasse la trei ore 16 minute. Trenul din Versailles’a sosit cu vă & iuțâla atât de mare în­cât a rupt grătarul asvârlindu’l la uă distanță de doi metrii. Mașina s’a ridicat,—ca un cal în piciore—și tampanele vagonelor au fost strivite tate. Cea mai mare parte din călători au fost confusionați, patru din el, însă, au fost răniți cam f grav. Accidentele de Drum de fer Seria accidentelor de drum de fer a fost atât de fecundă în anul a­­cesta în­cât de sigur ar trebui să reservăm o rubrică specială pentru a­­ceste triste întâmplări. Abia vorbeam filele trecute de măsu­rile ce, congresul ținut în acest sens acum la Paris, a decis sele ia pen­tru a asigura în limitele posibilului siguranța călătorilor, abia am sem­nalat­ o serie de accidente întâm­plate în Francia, Elveția, Spania și România, că telegraful ne anunța ap fi trei noi accidente în Francia: Panica de la Port -Maillot Un accident care ar fi putut avea consecințe tot atât de teribile ca și catastofa din St. Mandé s-a întâm­plat asprá la gara Port-Maillot la Paris. Un tren care se ducea la Auteuil, era gata să se oprescá, cănd un alt tren venind de la Paris fu anunțat orele șase și la 15 min. Macagiul de serviciu trebuia să deschidă calea ce ducea la Auteuil și care se găsea liberă, dar nu se știe cum, el deschise calea ce ducea la Paris și pe care se afla tocmai tre­nul din Auteuil. Trenul din Paris venea cu on iu­­țâlă de 30 km. pe ceas. Mecanicul nu putea vedea cel­ l’alt tren, căci ln locul acela linia des­cria uă curbă. Numai după ce eși din tunel ob­servă scânteile ce eșau din locomo­tiva trenului ce se afla pe linia lui. El interse imediat presiunea abu­rului, pe cât timp șeful-conductor strângea frînele.­­ Trenul se opri la uă distanță de patru-treci metri de cel­ l’alt tren. Ciocnirea a fost evitată. Dar, călătorii în număr de vre­mă mie, au simțit nenorocirea: înspăimântați, ei s’au precipitat toți afară din vagon sărind pe linie unul peste altu. Țipete sfâșietoare, se aun­eau, fe­meile au leșinat, copil plângeu. Câte­va persone au fost ușor rănite în zăpăcală; un lucrător tâmplar și-a rupt un picior. Cu tote acestea după câte­va mi­nute spiritele se liniștiră și lumea putu­se-și dea sema că ceea ce ar fi putut provoca uă catastrofă înfri­­coșătorre, s’a redus la nimic. Mulțumită sângelui rece al șefului de gară, totul s’a pus în bună re­gulă și serviciul trenurilor a putut continua fără întrerupere. Accidental din gara Montparnasse Un alt accident s’a produs era în Ciocnirea de la Albi Eri diminuță la orele 9 s’a întâm­plat o­ ciocnire între trenul direct 554 ce se ducea de la Carmaux la Castelnaudary, și trenul 1657, a­­prope de stațiunea Mousquette. Vagonele călătorilor fiind despăr­țite de mașină prin 8 vagone gele, violența ciocnirei a fost din fericire atenuată prin aceste din urmă cari s-au făcut bucăți. In afară de mecanicii și conduc­torii ambelor trenuri, 21 de călători au fost mai mult sau mai puțin grav răniți. Ancheta deschisă pentru acest scop a stabilit ca accidentul provine în urma unei erori comisă de ma­­cagiu. Accidentul ar fi putut avea con­secințele cele mai grave din causa moliciunei pământului unde s’a în­tâmplat ciocnirea, deci mecanicul trenului 554 n’ar fi întors cu cel mai mare sânge rece presiunea aburului. Duelul Murgulescu Bagdat­ eaza procesul-verbal semnat de martorii din acel duel. Întâlnirea menționata In procesul verbal din 11 Octombre 91, între d. V. Murgu­lescu și d. Al. Bagdad, a avut loc astade la vila Baneasa la orele 10 a. m.­­Focurile trebuiau trase la comanda: «gata?»—„foc» —«una... două... trei!“ La cuvântul »foci», d. Murgulescu a tras focul sau fara a mai aștepta cele­ l­ alte semnale convenite, adică : «una... două.t­­rei !“ Atunci martorul conductor a oprit ime­diat duelul, nepermițând a i mai continua, până nu se va consfatui cu colegii săi. D. Bagdad renunța de la sine a mai trage focul său. „In fața acestora, noi, martorii, fiind cu toții convinși că iregularitatea comisa­r de d. Murgulescu este efectul pur al­­ unei e­­rori, pe de altă parte având in vedere ca d-sa s’a oferit spontaneu a suferi focul ad­versarului său. Considerând ca d. Murgulescu, ofensat, s'a declarat satisfăcut, de comun acord am declarat afacerea terminată și onórea satisfăcuta. Pentru d. Murgulescu : (Ss­ M. E. Papamihalopol. Ion C. Grădișteanu. Pentru d. Bagdad: (Ss) Horia Rosetti. N. San-Marin. Crima din Courbevoie Medicul-maior Breton și d-na Ray­­baud au fost aduși din nou în ca­binetul judecătorului de instrucțiune d. Couturier careți a supus pe amân­doi la un nou interogatoriu destul de lung. Ca și în ajun intervederea între maiorul și metresă lui a fost forte mișcătorre. Maiorul a conjurat urăși pe judecător să înlăture din­­ acesta afacere pe d-na Raybaud și l’a rugat s’o pună în libertate. Cér d. Couturier a credut de cu­viință să nu asculte acesta cer­ere și d-na Raybaud a fost recondusă la depou, de unde a fost apoi transfe­rată la Inchisorea St. Lazare. Se crede că instrucțiunea civilă în acesta afacere nu se va termina îna­inte de cinci sau șese idile. Nu se va putea deci lua, nici uă decisiune în privința d-nei Raybaud înainte de acesta epocă, cu tote a­­cestea însă nu este mai puțin pro­babil că se va da în contra ei or­donanță de neurmărire după cum am spus’o și erl. Cu tote că forte abătută, ea pare a îndura cu multă răbdare sorta ei. Cât privește pe maiorul Breton, el se află încă la Conciergerie pe care nu o va părăsi, numai décá ar fi deferit justiției militare în care cas va fi transferat la inchisórea Cher­­che-Midi. El este asemenea forte calm și-și pastreda singele rece .El s’a răsbu­­nat contra unui om care l’a supus de mult timp la tot felul de torturi morale și, după dânsul, ori și cine în asemenea circumstanțe ar fi pro­cedat in acelaș mod. Kossuth-istii și naționalitățile In urma declarațiunii ministrului de justiție Szilagyi, că el e contra politicei de pactisare cu naționali­tățile, «Agramer Tagblatt» publică un articol, în care scrie, că în viitorele alegeri, naționalitățile din Ungaria vor lucra împreună cu partida kossuth­­istă, care în adever­e liberală și se conduce după principii democrate și care dacă­­ și-ar realiza programul, ar trata mai blând naționalitățile (Urmare și sine 1) Trebuia deci a găsi un cuartier „destul de pustiu, pentru a avea oreși­ cum causa de a nu fi vedut, și destul de central cu tata acesta pentru a nu deștepta banieli și condițiunele aceste se realisa forte bine noul cuartier Marboent. Aceste stradi lungi și sumbre, aceste case imense și nelocuite, tote negre din data ce apune sórele și Insereza, formând un fel de citate colo­sala și fantastica, de piatra, în care resu­­nă cu un ecou lung, păsurile tari la plim­­batori... acesta era cuartierul cel visat!... Ceva mai mult, în cuartierul acesta a­­prope pustiu încă. Poiseiul putu alege în voie și plac uâ locuința parterre compusa din trei odăi destul de mari fără de a fi prea incapatore, un salon, un camera și un cabinet de taieta formând sala de baie. Intrarea, era absolut independenta, și loja portăresei permitea de a pătrunde în apar­tament târâ de a trece sub privirea aces­tui funcționar. Acesta parea că are obi­ceiul de a ’șî fuma luleaua sub boltă dar biciul își promise de a ’l îndepărtă când domna d’Alby va veni sâ’l va dâ. Casa se 1­ Á se vedea «Românul» de la 27 Octombre. FOIȚA ROMANULUI 28 OCTOMBRE FUNIA 11 De­cât vedénd pe bietul notar care scose de la dată un adânc oftat, trist și desa­­măgit, ea îl autorisă de a mai veni și mâine s’o vada, si rugase chiar. Și după uâ ultimă strângere de mâna, porta se Închise, despărțindu’l pe Thomas­­sière de Marguerite... Și urcând­ i-se singur In trăsura îmbălsămată ânca de un parfum de femeia, Thomassière adresase birjarului cu mâhnire adresa­rea din rue Bergère, sosi acasă, rumegând cu gândul acest ro­man de dragoste, neașteptat... De dragoste ? se pare oare ? putea el încă sa iubesca, după atâți ani de uă so­litudine morocanosa la Saint-Alvère ? El ( toți acei am uscați și prăfuit), reinfloresc sub câte-va picaturi de apa trandafirii din Iericho, asemanatóre cu tóte aceste unor râdacini îngălbenite! Nu póte oare acesta inema închisă și îmbătrânită a notarului sa se mai deschidă uă­det­ ? Zîmbetele limpede ale frumoselor fete au fost făcute pentru a produce aceste minuni. Sigur este ca Thomassière se scula forte turburat și se îmbrăca în graba, forte iri­tat. Imbracându-se, el se încerca de câte­va ori de a’și aduce aminte de programa ce și’o hotârîse, de scopul călătoriei sale de moralist și de judecător, uitase el acest program sever, cum se uită tote programele politice. — Stai, mai stai nițel... Nu mi’am îm­plinit încă datoria... Dar început­ am măcar de a o aduce la îndeplinire ? E vorba de a ști dacă Teodor ar fi în stare chiar de a comite prostia... nebunia... Ah ! când iubește cine­va, e în stare de a uita tote, și a face tote prostiile din lume !... Trebue să mă întâlnesc cu el, cu Teodor... Mai trebue să văd și pe Gabri­a lui... pentru ca n’am ved­ut’o încă pe Gabri... Nu o cu­nosc... Am vedut numai pe domnișara Copia... Marguerite Copin... Și se opri cu complacere la numele de­ Marguerite. — Numai pe Marguerite o cunosc... cea­­l­alta Educație laică... pe adevărata... A­­devarata, pentru ca ea a creat rolul... D-ra Vernier, daca o mai juca vreuă dată în rolul ăsta atunci nu va putea de­cât a o imita pe Marguerite... Cât e de frumosa!... O revedea mereu, prin lumina trandafi­rie a rampei, în costumul ei negru care făcea să reiasă In relief albe­ a camei. Pe , urma își aduse aminte­ri de tete-ă tete-ul lor de la café Anglais. Și atunci alungând vedenia, încercându-se de a deveni er monitorul virtutei cum a fost când plecase din Saint-Alvère: — Las’o pe Marguerite... Las’o pe Mar­guerite... Pe mine me neliniștește domni­­șora Vernier. Trebue smuls pe Teodor din brațele d-rei Gabri, și de a semăna numai puțin nimic de­cât forte puțin cu Mar­guerite ca frumusețe, atunci intențiunea mea nu se va realisa ușor, va intâlni pie­dici seriose... Iată un motiv mai mult pentru a lucra iute și neîntârziat. Dupa dejun , se se duca în rue Fontaine-Saint-Georges, spre a’l surprinde pe Teodor. Dealtmintrelea, Thomassière luase acest dejun, mai mult de forma, din obiceiu. Ii cam durea capul, iar stomacul i era slab. Supeul ! cu tóte aceste un supeu din care el n’a gustat. Mânca vr’un doua ouö și pleca. La cafenea, chelnerul il aduse morele de dimineta. Thomassière arunca pe ele câte ua privire, mașina licește, apoi, cuprins de uă data de un interes viu, le citi tóte, căutând darea de semn despre revista cea noua de a sérá, Scolă tu d'acolo §i se șed­ea. Pretutindeni, în tóte articolele, era scris câte ceva despre domnișara Copin, câte ua amabilitate. Unu­l‘se­c& publicul nu pierduse nimic de a vedea jucând „stanto­pede un rol destinat mai ánteia pentru d-ra Vernier;» un alt Z-ar compara pe Marguerite Copin cu un Rubens, un ade vörat Rubens, și frumos... Tóté eraü ga­­lante.J Critica e atât de calomniată de obiceiu, gândi Thomassière. Dar se găsește încă multă dreptate la acești aristarchi. Și mult gust mai au ! Un altul, într’un Soirée parisienne, po­vestea cu haz istoria Funiei, ruptura an­gajamentului domnișorei Gabin—dar, după părerea lui Thomassière, cu mai puțină vervă și spirit de­cât, cum o făcuse aseară, Marguerite Copin în cabinetul din restau­rant. «Ce le pasa fericiților directori, adaogă Ziaristul, câ d-róra Vernier a rupt furia și! d-ra Copin le a adus norocul ca și când ar fi adus funia spânzuratului.» — Un spirit I­uise Thomassière înveselit. Și, continuând de a citi, îl apucară pare cu frigurile când întâlni încâ în articolul Soiree parisienne, numele d-ș0rel Vernier. «Cât despre d ra Vernier, se presupune ca, părăsită pe neașteptate de un tânăr de fa­milia, cotatele Teodor de T..., care era sa o ia de soția, ea a rupt de ua­dată cu cariera teatrala parisiană pentru a merge, din desnadejde, cu trupa Silbermann care pleacă după câte­va zile la Buenos­ Aires. Ea vrea deci a părăsi republica nostra A­­teniana pentru a se duce într’uă republica mai Argentină!» Vechiul notar era ca ametit de știrea a­­cesta. Gabin parasea Parisul 1 și ea îl pâră­sea pentru ca—pentru a vorbi ca Ziarul— a fost părăsita de un tînar de familia! Contele Teodor de T...» Se înșelă roü acest jur­nalist ! Teodor nu era comte. Dar acest Teodor de T..., era Teodor­­ și Teodor lâsase pe Gabri. Și desnadejdea acesteia o împinse de a trimite la dracu pe director, autori și rolul Educațiunei laice ! Atuncea ce mai cânta el Gaston Tho­massière în Paris, dacă adevărat este ca Teodor a rupt, ba chiar cu violență, re­lațiile sale cu Gabin? — Bravo Teodor I are caracter, știe el ce face! I*se tatăl. Totuși, d. Thomassière se pregăti a merge în rue Fontaine-Saint--Georges. N’o sa’i citésca exodul, ci dimpotrivă îl va felicita, și atâta tot. Ruga pe chelner a’l arela drumul. Venind afara pe ulita, el gîndea la Rubens. Mare pictor a fost Rubens­ și în museul din Perigueux se afla un Rubens. Da, bine zice criticul cela, Marguerite Copin sämana a un Rubens frumos ! — Nu știu ce au Ziariștii aștiu câ gă­sesc imediat cuvântul cel adevărat și co­respunzător. Mai sunt și ameni de știința! Rubens ! tote cele le știu el. Rue Fontaine. D. Thomassière se opri dinaintea casei cu mai multe cazuri, unde locuia Teodor, întreba de acesta pe por­tarul care ștergea treptele scarei. — Domnul Teodor Thomassière ?... Zise portarul. Domnul Teodor nu mai stă la Paris ! — Ah! da unde a plecat ? — La Saint-Alvére! — La tata-sâu ? — Tocmai. Se vede că știiți că Saint- Alvére... — Eu’s tatâ-sâu ! dar mĕ mir cum de nu m’a avertisat că vine ? — Ah ! domnule n’ai ce să te miri ! Zise portarul. Lucrurile aste se las așa de brusc, da, brusc... încâ în timpul dinainetei n’avea încă de gând a pleca la Perigord, cum nu se gândea la Indiile mari—scuza mei—și sora me pomenesc câ’și strânge catrafușele și iute la gara ! Mare noroc ! — De ce ?... întreba Gaston Thoma­ssière Portărel Zise cu finețe! — Mai întrebați de ce ? nu știuți istoria cu domnișora ! — Ba o știa forte bine, credi pe d-ra Gabri ! — Conașul se saturase de d ra Gabri,. Nu știa însă cum se mântue istoria asta. Mâ­­surase el adâncimea abisului! — Ce Zici ? Zisi brusc notarul înmăr­murit de mirare. Portarul repeta cu gravitate militara i — Masurase el adâncimea abisului în care se rostogolea. Va urma­ 4 \ 4* \ * W y-r •A'

Next