Romanulu, februarie 1893 (Anul 37, nr. 22-44)
1893-02-01 / nr. 22
86 PoT^ett sa <ilst PLMA DUMNEZEISCA Plecase din zori la munca, ca să ’și agonisască traiul lui și al copilului să ú. A muncit aprópe un cos până după asfințitul sorelui. Se întorce acasă unde cu bucurie era gă ’și revadă casa, femeeă și copilul. Din satul lui până unde muncise era aprope două ore depărtare.Peste zi trăsnetul căduse asupra colibei lui. El a ars paiele, casa și a omorât nevasta. Din coliba lui rămăseseră grămadă de ceaușe ca și din grâul său netreetat agonisit cu multă trudă. Venea acasă sărmanul după uă muncă de 12 ore, își găsește solia, in mijlocul unui deșert întins, arsă împreună cu coliba lui și cu munca lui de un an întreg. Fara hrană pentru viitor, fără tovarăși In nenorocirile lui, sărac și cu un orfan in brațele lui nenorocitul vede toate acestea și pare că visăză. Dar In mijlocul durerilor, copilul ’I iese înainte ; țipetele lui ’l deșteptă puțin din visurile lui și drept răspuns, la plânsetele copilului care ’l arăta pe mama mortii, 1 strânge in brațe. Nu-’l rămânea, dacă nu va cerși, decât lumea pentru astă fără și miseria de mâine. Amețit, și cletinându-se, fără putere și cugetare privește secerișul sau încă fumegând în întunericul nopței. Bet de nenorocire el și pierduse mintea. Trăsnetul făcuse două victime : unuia ’I luase mintea, celui alt pe mama sa, Niculae Derer». A -Mir^TIKI (Scrisori uitate) Amintirele din tinerețe se întorc la inima omului ca pasările călătorre credincioase streșinei, unde ’și au făcut ântăia öra cuibul. t După Bias G. M. Valtour. Și cum melancolia umbrea frumósa’í frunte și lacrămî mari cadeau din ochi ei verzji și turburători ca marea, ea luă o cutie elegantă legată cu o panglicuță albastră, unde erau păstrate amintirile ei. Amintim! atâtea nimicuri fermecătore, atâtea copilării secrete pe care le iubim, le iubim încă cu totă góna vremurilor, mici tesaure pe cari le atingem tremurând cu inima palpitândă ! Atât e de adevărat că în aceste nimicuri întotdeauna este ascunsă o îndoială, ce nu se deschide de cit picăturei căutare, „lacrimei“, emoțiilor amintirilor, trăind și întărindu se supt focul acestor tremurături asemenea fluturaților ce sbor din flore în flore, ca și cum ar căuta florile cele mai drăgălașe cu parfumul cel mai pătrunzător! In acestă cutiuță, in fundul ei uă sărăcuță crănga de miosotis, veștejită de mult... de ani, pare rătăcită, uitată.... Visătorea Marie puse de o parte potretele, carneturile de bal, florile presate... atâtea lucruri delicate muiate in parfum și in lacrămi intr’uă vreme stinsă, pentru a se opri la mititica crăngă de „nu me uita11. Tinerețea ei sbura in fața ochilor ei tulburați de vântul amintirilor, atunci ea avea 17 ani și el 19. Ea nu putuse să pricepă dragostea lui fierbinte, dragostea lui care atunci -i părea că o plictisesce , atunci știa ea ceva să'că a iubi ? !... El plecase fără speranțe, cu visurile pierdute, lăsându-i ca o veșnică amintire, ca un ultim „adio“ florea albastră de „nu mă uita“... Târziu, dar târziu de tot lipsa lui de a o plictisi ’i deschisese ochi: „ea ’l iubea“. Mai târziu !... părinți o logodiseră și când prietenul vârstei de visuri sosise ea era măritată, era mumă.. Vai! lacrămile vărsate »v aus, restriștele, remușcările, câte amintiri nu ’i^sa ’ngrămădiserâ într’un colț al sufletului ei ! Până atunci melancolica Marie era mulțumită de a suferi iu tăcere ; n’avea cui spune, n’avea cui plânge și acum crăngă ’I aprinsese inimă, uă făcusese’și piardă mintea : „Scumpă flore mititică, veștejită spunemi, spune-mi mă iubesce el mereu ?’ se gândesce el la mine cum mă gândesc la el mereu ? Előre mortă, flore mortă tu n’ai cunoscut sărutul însoritei Zi de Mai! Ce n’aș da să fii în viața ce n’aș da ca tu să tremuri la ajinul vântului... atunci speranța în mine ar reînvia cum fiarea caisului învie când primăvara vine ! Flore albastră a primăverii ale tale mici petale ’s veștejite, ca și inima acelui ce te-a dat ca suvenir. Fiorea dragostei pierdute, stinsă în vremurile apuse, cu al tău glas tăcut vorbesce’mi de- ai lui ochi, de-a lui făptură“. .■ [UNK] [UNK]Și lacrămile cari alunecau pe obraji săi raliZi, cădeau una câte una peste crăngă albastră, veștejită. Ce fericită ar fi Maria ca lacrima căinței să facă pe „nu mă uita“ se reînvie, să suindă albăstruiul brodat cu aur și din acestă viață nouă să exale sărutul iubitului ei !... Dér nă lacrimă e totul ce pote două femee!!... „Dér nu reînvie morții în zadar“.. „Ce n’ar da un mort din gropă pentru un răsărit de lună “ 25. Decembre Buzeu. Maschide. nam iu I" 1 — a——H——gggüsEaeiewcHaawBB—>mbi——bwb—aa Gestiunea română ȘI PIAIIELE ITALIANE ipiarul „La Svegna“, organ politic din Parma, în numărul 13 de la 21 Ianuarie st. n. cor, publică următorul interesant articol, privitor la naționalitățile ce gem sub jugul împilător al monarcic sântului Ștefan, sub titlul: ROMANULU 1 FEBRUARIE Naționalismul în Austro Ungaria . Monarhia Austro-Ungară trece actualminte prin împrejurările cele mai periculose pentru existența sa și dacă se păzesce de furtuna care se deslănțueșce asupră ș i din tóte părțile și de vânturile furiose cari bat din direcțiuni atât de opuse totuși nu voește să înțeleagă cum că barca statului nu pate înainta mai departe fără să neufragieze. Constituțiunea în Austro-Ungaria este o ilustră minciună. Cetățenii în monarhia nu sunt egali înaintea legilor, deorece guvernul în Austria are preferinți pentru germani prin Ungaria pentru maghiari. Parlamentul este o adevărată bătae de joc în ambele țări ale monarhiei habsburgice. Dreptul de întruniri și libertatea de a vorbi sunt petreceri atinse ca și cum nici că ar exista. Intre Rusia și Austro- Ungaria există un singură deosebire. In Rusia miniștri își asumă responsabilitatea faptelor lor; în Austro-Ungaria miniștrii lucrează după chieful lor, fara a-și da socoteală cuiva de cele ce întreprind. In Austro-Ungaria se știe numai un singur lucru, anume că nici un drept al naționalităților supuse nu este recunoscut și că stăpânul absolut al tuturor afacerilor statului și al tuturor omenilor este evreismul dominant. Lucrurile stând astfel, vă fierbere cât se pote de vie domnesce printre multele și disparatelejrase cari constituesc schilodul mosaic austro-ungar și aspirațiunele naționale al feluritelor popore, își fac loc în mijlocul nemulțumirei generale. Iată de ce in acest moment, dă mult de gândit și mișcarea naționalistă a Cehilorcare se desfășură paralel cu acea a Croaților și a Slovenilor. Partidul independent având de șef pe arhiepiscopul Strossmeyer, s-a contopit cu partidul drept în cap cu Starcevici și uniunea acestor 2 ramure ale partidului național, cari mai înainte se combateau reciproc, manifestă acuma tendința de a revendica constituirea unui regat Croato-Slovenic, sub auspiciile casei habsburgice. Monarhia dualistă ar trebui deci (după acesta tendință) să devie quadruplistă decá s’ar adăuga la cele 2 de mai sus și regatele Boemiei și ale Croației așa incât in acest mod monarhia ar fi sfârșită, spre a face loc unei forme federaliste, care la urma urmei va fi sfârșitul logic și natural, la care va trebui să ajungă, mai curând sau mai târziu monarhia austro-ungară, Biațele germane din Cisleitania, sunt mai mult decât scandalisate și neliniștite față cu astfel de mișcări și tip alarmate că atari veleități constituesc un pericol tare amenințător pentru unitatea monarhiei. Unde őre exclamă de pildă Neue Freie Freise—se mai pote găsi un atare exemplu de tendințe disolvante ? gj Nici in Francia, nici in Anglia, nici in veri altă parte nu au atentat partidele contra unităței statului. țarul Vienez uită totuși că Austria a trebuit deja se se resemneze a deveni bi oefelă, a adopta dualismul, și că condițiunile de trai ale imperiului habsburgicilor constituit din rase și naționalități atât de diverse, nu sunt de comparat cu nici una din acele ale vre-unui alt stat europen decât dacâ s’ar excepta preși cum Turcia. Omogeneitatea, comunitatea de rasă, de limbă, de sirațiminte, de interese, pune in siguranță pe celelalte țări in contra pericolelor la care este expusă monarhia Austro-Ungară. U mișcare care ar tinde la dărâmarea unităței politice este forte greu să se întâmple, dar in schimb este forte facilă și credem oreși cum naturală, uă mișcare în contra unui centralism absorbitor, care tinde de a distruge tote naționalitățile supuse.—Cu atât mai mult, decá in Austria lumea se plânge, apoi în Ungaria ea tremură de mânie și se sbuciumă de disperare in contra nespuselor persecuțiuni ale elementului maghiar in contra românilor, slovacilor, rutenilor, șerbilor etc. Mai cu sema in Transilvania, lupta dintre maghiari și români a stins niște proporțiuni intradevér neliniștitore Provocațiunile maghiarilor, violențele, abuzurile, brutalitățile de tot soiul nu mai au sfârșit și sunt de astfel de categorie încât ele vor imprima o pată neștearsă de infamie, în istoria Europei contimporane și monarhia habsburgică, amenințată cum este în mod continuu de domni maghiari cu u nouă revoluțiune în felul aceleia a lui Kossuath, lasă pe aceștia din urmă să facă cea ce voesc pe spatele celor subjugați de dânși. Austria vise lucrând astfel își pregătesce propia lor ruină, deorece, neadoptându- se nici uă măsură de îmbunătățire și persecuțiunile continuându-se neîncetat, cei împilați vor sfârși prin a pierde orice răbdare și rupând lanțurile în care gem, vor căuta dobândirea revendicațiunilor lor legitime de la oricine ar fi orice se va întâmpla, acea ce e sigur, e că va sosi în curând Ziua acea în care aspirațiunile naționale vor fi și vor trebui să fie satisfăcute, dar intrega aceasta politică de oprimare ferocce în contra tuturor raselor și naționalităților ale imparului austro-maghiar, vor grăbi catastrofa de órece săturându-se toți, va produce ca efect o resistență și o revoltă generală. Numiri și permutări D. consilier P. Radovici se confirmă în funcțiunea de ajutor de primar al comunei Bucuresci, în locul d-lui Serafim, demisionat. D. Marin Ionescu, actual copist în grefă tribunalului Dolj, este numit ajutorul de grefă la acel tribunal, in locul rămas vacant în urma demisionărei d-lui D. Gr. Georgian. D advocat Grigore Moisiu se confirmă în postul de șef al cancelariei la Sânta Episcopie a Eparhiei Romanului. D. Constantin Ionescu se numește în în funcțiunea de copist în serviciul casierielor generale de județe, în locul d-lui N. Dobrescu, trecut în altă funcțiune. FELURIMI Aniversarea mortei principala de Coronă Rudolf.—In ziua de 30 st. n. s. a ! a împlinit a patra aniversare a morței principelui Rudolf Cu acâtă ocasiune împăratul Germaniei a trimis o prea frumosă Corona cu panglice albe prin intermediul legațiunei germane din Viena s’a fi depus pe Cosciugul principelui Rudolf în capela Capuținilor. Engleji în Egipt.—Dintr’o notă engleză venită din Londra, reese că cabinetul actual destainte mărirea numărului trupelor sale în Egipt. Nota în cestiune a fost trimisă cabinetelor din Roma, St. Petersburg Viena, Berlin și Paris împreună cu cele mai forale asigurări că condițiunile englezilor în Egipet nu au suferit nici o modificare. Din contră în ea se pretinde că s’a păstrat intacte relațiunile de mai nainte cari vor remâne tot astfel cn și de aci înainte. Regele Milan și Regina Natalia.Din Belgrad se scrie gazetelor germane că Regina Natalia nu a răspuns la telegrama pe care notabilitățile serbe ’i au adresat’o cu ocasiunea scriei că ea s’ar fi împăcat cu soțul său ex-Regele Milan. Se scie in adevăr că aceste sensațională scrie a fost răspândită în Belgrad indată ce regele Alexandru a primit cunoscuta telegramă a tatălui său. Că telegramă identică de felicitare Ta trimis din partea populațiunei șerbe exregelui Milan, acesta s’a grăbit a mulțumi călduros șerbilor de devotamentul lor. Dar tăcerea reginei Natalia e prea semnificativă pentru a nu batea la ochi. Se zvonesce că ea ar aștepta mai intâiui revizuirea procesului său de divorț și desigur anularea lui pentru a putea tinde mâna fostului său soț. Iată de ce regina Natalia a preferat să nu răspundă pentru moment până lucrurile vor putea lua u altă întorsătură împăcarea de care e vorba să crede că va avea loc in curând căci deja s’a inceput a se lua primele măsuri care au de scop de a stabili oă apropriere între foștii suverani ai Serbiei. Iată de ce se crede că divorțul va fi anulat: Cel puțin acesta este părerea sferelor oficiale serbe. r f © la ora.111, Londra 31 Ianuare.—„Daily News“ zice că guvernul președintelui Harison nu va avea timpul necesar pentru a face anexarea insulelor Hawai sau pentru stabili protectoratul democratic nu vor să- și mărească teritoriul, dar ar fi dispuși să stabilească o stațiune militară la Hawai. FOITA DIABULUI «ROMANULU» 7 Mizerie Regală DE SCHEPIBEH Ațâțate de acestă purtare, acestea ce critica pornirile musicale ale temei nobile, nu se îndoia că o suferința «menască care nu se putea mărturisi, care nu se cunosce ea însăși, străbătea aceste acorduri cu un triumf de demon învăluit într’o frumusețe trecătorre pentru a arăta celor ce au suferit și pot pricepe ranele ei sângerânde. Cu pași încet, Natalia Deliano înaintase spre orgă și trântita pe pământ, la piciorele reginei Intr'un extas întru câtva c’am prefăcut póte, ridica către ea ochii mari catifelați lăsând să cadă într’uă atitudine de nescrie mâinele pe genuchii săi. Pentru ea singură musica avea un farmec nepriceput și în felul el iubea pe regină. Acesta simțea că e lângă densa și oprindu-se o clipă cu blândețe puse , mâna pe părul creț de pe capul fermecător al fetei. Regina nu putu stăpâni un surîs din colțul buzei săle așa de expresive și visatore ca și un copil m fata unui vis din lăgăn își lasă mâna să rătăcăscă prin parul ei buclat. Natalia T șopti: «Maiestatea sa cânta ca un înger» și cele alte demne se grăbiră a se apropia, ca să nu rămână in urmă cu complimentele. — Ce dulce, ce lucru rar e musica, exclamă regina. Ea este prietena Jdelor fericite ca și a celor triste ; și așa de discrete ! ’I poți Încredința ori și ce ! Ea vroi să reînceapă, dar neatențiunea generală ce o bagă de seamă o făcu să tacă. Deja conorbirile particulare reîncepuseră și din înfățișările răutăcioase, din cuvintele cu două înțelesuri, din neliniștea și plictisela unor persoane, ea ghicea costimele interesate ce au să i le puie, întrebările ce are să-l formuleze. Un dispreț o coprinse pentru acea lume; ea nu voia să asculte si iî afacerile alora, ea voia să guste in 'toată nebi'n tăcere, departe de acel stup ne .• spi, propria sea decepție Ca și coprinsă de un acces momentan, de o bucuria sguduitóre, ea restoi tancul de note înghemuit lângă orgă și apoi in fuga degetelor scoise un sunet fals: producție a întâmplarei; obrazurile, obișnuite a se contracta ca de admirare batjocoritorre ale mulțimei din jurul ei o făcu să rîngă din tota inima. Necăjite, acestea sevâiau în ascuns în contra bngușilorr ei nemțoice, care câștigase confrenta reginei. Ce intrigantă e acasă Agathe Raabi Stând forte bine cu uni miniștri, trecând când într’o parte când intr’alta după influența momentului, întotdeauna bine de ei, ea găsise mijlocul în tratată afară de altele de a se stabili în palat. Pe unde intrase ea mai adineauri ? Ea trebue să fi stat mult timp la Bavitz, aliatul ei firesc, ca să afle noile svonuri cari ar circula prin palat ; căci întotdeauna ca și un paiajene în gaura sa, ea se ținea ascunsă in acesta anticameră, în apropiere de camera regală de culcare pe care o străbătea ca să ajungă la regină, fără ca prealabil să fie anunțată. Și bărbatul său, acel om străin pe care regina, dacă nu oficial cel puțin in fapt’l făcuse medicul său? Era nebună regina admințând in intimitate aventuri de asemenea specie, apăruți pe timpul răsboiului de la 1877 ca insotitori ai crucei roșii și cari de atunci rămăseseră alipiți arei, forte mediocrii de altfel pentru a se ridica aiurea, unde se scaldau în pulbere de aur ; el, politicos peste măsură, fu îmbogățit de ea, care socotea tóte mijlocele bune pentru a face avere. Unde erau mințile reginei ? Nu știa nimic de dragostea de la J Raab, nu pricepea nimic, la care se arăta așa de retrasă de prietenia Agathei ? sau pare că, seriosa Mesenienelor, era atrasă inima ei către compatriotele săle ? — Să mergem, Ziseră ele, pentru regină e tocmai ca și cum am fi plecat, una după alta ele se retraseră sunt deosebite motive și regina Magia, când ele se apropiau de dânsa pentru a -și lua rămas bun, le strângea călduros la piept, le făcea părintesce recomandații și nu le lasă să plece decât după ce le făcea să promită că o vor revedea cât mai curând. Cele două domnișore de onore, vădend că presența lor este nefolositare, se făcură nevăzute cele d’inîâl ca și D-na Lamara... L °ra era golă acum și un papagal melancolic încerca să îngâne frumatul conversațiunei’ pe care veșnic uă auzea, liniște Îmbrățișa firea din seră, nă liniște în care păreai că auzi câte un ecou slab al vreunei uși ce se deschide în depărtare, o tăcere ca după bal, sala e gölä, musica nu cântă, dar sgomot pare că auzb . Așezată pe capătul unui divan, draptă, cutele rezemate de mijloc d-na Raab, din buzele ei supțirele făcea să curg frase fără număr, a căror duriață taragonitare Învăluia observări fine, spirite ascunse și întrebări forte inteligente. Ea citise mult, nu lucrări de imaginații ci opere substanțiale, tratate filosofice și în deosebi pe Schopenhauer din care se ia mare parte pe deasupra și cita mai întotdeauna bucăți întregi din «Lumea ca voința și representațiune.» Scriitore după plac ea traducea in englezesce, limbă ce o cunoscea forte bine, extracte din jurnalul lui Fr. Hebbel. (Va urma).