Romanulu, februarie 1893 (Anul 37, nr. 22-44)

1893-02-01 / nr. 22

86 PoT^ett sa <­ilst PL­MA DUMNEZEISCA Plecase din zori la munca, ca să ’și agonisască traiul lui și al copi­lului să­ ú. A muncit aprópe un cos până după a­sfințitul sorelui. Se în­­torce acasă unde cu bucurie era gă ’și revadă casa, femeeă și copilul. Din satul lui până unde muncise era aprope două ore depărtare.Peste zi trăsnetul căduse asupra colibei lui. El a ars paiele, casa și a omo­rât nevasta. Din coliba lui rămăsese­ră grămadă de ceaușe ca și din grâul său netreetat agonisit cu multă trudă. Venea acasă sărmanul după uă muncă de 12 ore, își găsește solia, in mijlocul unui deșert întins, arsă împreună cu coliba lui și cu munca lui de un an întreg. Fara hrană pentru viitor, fără to­varăși In nenorocirile lui, sărac și cu un orfan in brațele lui nenoro­citul vede toate acestea și pare că visăză. Dar In mijlocul durerilor, copilul ’I iese înainte ; țipetele lui ’l deș­teptă puțin din visurile lui și drept răspuns, la plânsetele copilului care ’l arăta pe mama mortii, 1 strânge in brațe. Nu-’l rămânea, dacă nu va cerși, decât lumea pentru astă fără și miseria de mâine. Amețit, și cletinându-se, fără pu­tere și cugetare privește secerișul sau încă fumegând în întunericul nopței. Bet de nenorocire el­­ și pierduse mintea. Trăsnetul făcuse două vic­time : unuia ’I luase mintea, celui alt pe mama sa, Niculae Derer». A -Mir^TIKI (Scrisori uitate) Am­intirele din tinerețe se întorc la inima omului ca pa­sările călătorre credincioase streșinei, unde ’și au făcut ântăia öra cuibul. t După Bias­ G. M. Valtour. Și cum melancolia umbrea frumósa­’í frunte și lacrămî mari cadeau din ochi ei verzji și turburători ca marea, ea luă o cutie elegantă legată cu o panglicuță al­bastră, unde erau păstrate amintirile ei. Amintim­! atâtea nimicuri fermecătore, a­­tâtea copilării secrete pe care le iubim, le iubim încă cu totă góna vremurilor, mici tesaure pe cari le atingem tremurând cu inima palpitândă ! Atât e de adevărat că în aceste nimicuri în­tot­deauna este ascunsă o îndoială, ce nu se deschide de cit picăturei căutare, „lacrimei“, emoțiilor amintirilor, trăind și întărindu se supt fo­cul acestor tremurături asemenea flutura­ților ce sbor din flore în flore, ca și cum ar căuta florile cele mai drăgălașe cu parfumul cel mai pătrunzător! In acestă cutiuță, in fundul ei uă sără­cuță crănga de miosotis, veștejită de mult... de ani, pare rătăcită, uitată.... Visătorea Marie puse de o parte potretele, carnetu­­rile de bal, florile presate... atâtea lucruri delicate muiate in parfum și in lacrămi intr’uă vreme stinsă, pentru a se opri la mititica crăngă de „nu me uita11. Tinerețea ei sbura in fața ochilor ei tulburați de vântul amintirilor, atunci ea avea 17 ani și el 19. Ea nu putuse să pricepă dragostea lui fierbinte, dragostea lui care atunci -i părea că o plictisesce , atunci știa ea ce­va să­­'că a iubi ? !... El plecase fără speranțe, cu visurile pier­dute, lăsându-i ca o veșnică amintire, ca un ultim „adio“ florea albastră de „nu mă uita“... Târziu, dar târ­ziu de tot lipsa lui de a o plictisi ’i deschisese ochi: „ea ’l iubea“. Mai târ­ziu !... părinți o logodiseră și când prietenul vârstei de visuri sosise ea era măritată, era mumă.. Vai! lacră­­mile vărsate »v­­ aus, restriștele, remuș­­cările, câte amin­tiri nu ’i^sa ’ngrămădise­­râ într’un colț al sufletului ei ! Până a­tunci melancolica Marie era mulțumită de a suferi iu tăcere ; n’avea cui spune, n’a­vea cui plânge și acum crăngă ’I aprinsese inimă, uă făcuse­se’și piardă mintea : „Scumpă flore mititică, veștejită spune­­mi, spune-mi mă iubesce el mer­eu ?’ se gândesce el la mine cum mă gândesc la el mereu ? Előre mortă, flore mortă tu n’ai cunoscut sărutul însoritei Zi de Mai! Ce n’aș da să fii în viața­­ ce n’aș da ca tu să tremuri la ajinul vântului... atunci speranța în mine ar reînvia cum fiarea caisului învie când primăvara vine ! Flore albastră a primăveri­i ale tale mici petale ’s veștejite, ca și inima acelui ce te-a dat ca suvenir. Fiore­a dragostei pierdute, stinsă în vremurile apuse, cu al tău glas tăcut vorbesce’mi de- ai lui ochi, de-a lui făptură“. .■ [UNK] [UNK]Și lacrămile cari alunecau pe obraji săi raliZi, cădeau una câte una peste crăngă albastră, veștejită. Ce fericită ar fi Maria ca lacrima căinței să facă pe „nu mă uita“ se reînvie, să suindă albăstruiul brodat cu aur și din acestă viață nouă să e­­xale sărutul iubitului ei !... Dér nă lacrimă e totul ce pote do­uă femee!!... „Dér nu reînvie morți­i în za­dar“.. „Ce n’ar da un mort din gropă pentru un răsărit de lună “ 25. Decembre Buzeu. M­­aschide. nam iu I" 1 — a——H——gggüsEaeiewcHaawBB—>mbi——bwb—aa Gestiunea română ȘI PIAIIELE ITALIANE ipiarul „La Svegna“, organ politic din Parma, în numărul 13 de la 21 Ianuarie st. n. cor, publică următorul interesant articol, privitor la naționalitățile ce gem sub jugul împilător al monarc­ic­ sântului Ștefan, sub titlul: ROMANULU­ 1 FEBRUARIE Naționalismul în Austro Ungaria . Monarhia Austro-Ungară trece actual­­minte prin împrejurările cele mai pericu­­lose pentru existența s­a și dacă se pă­­zesce de furtuna care se deslănțueșce a­­supră ș i din tóte părțile și de vânturile fu­riose cari bat din direcțiuni atât de opuse totuși nu voește să înțeleagă cum că barca statului nu pate înainta mai departe fără să neufragieze. Constituțiunea în Austro-Ungaria este o ilustră minciună. Cetățenii în monarh­ia nu sunt egali înaintea legilor, de­ore­ce guvernul în Austria are preferinți pentru germani pr­in Ungaria pentru maghiari. Parlamentul este o adevărată bătae de joc în ambele țări ale monarhiei habsbur­­gice. Dreptul de întruniri și libertatea de a vorbi sunt pe­tre­ce­ri atinse ca și cum nici că ar exista. Intre Rusia și Austro- Ungaria există un singură deosebire. In R­usia miniștri își asumă responsabilitatea faptelor lor; în Austro-Ungaria miniștrii lucrează după chieful lor, fara a-și da so­coteală cuiva de cele ce întreprind. In Austro-Ungaria se știe numai un singur lucru, anume că nici un drept al națio­nalităților supuse nu este recunoscut și că stăpânul absolut al tuturor afacerilor statului și al tuturor omeni­lor este evre­­ism­ul dominant. Lucrurile stând ast­fel, vă fierbere cât se pote de vie domnesce printre multele și disparatelejrase cari constituesc schi­lodul mosaic austro-ungar și aspirațiunele naționale al feluritelor popore, își fac loc în mijlocul nemulțumirei generale. Iată de ce in acest moment, dă mult de gândit și mișcarea naționalistă a Cehilor­­care se desfășură paralel cu acea a Croa­ților și a Slovenilor. Partidul independent având de șef pe arh­iepiscopul Strossme­­yer, s-a contopit cu partidul drept în cap cu Starcevici și uniunea acestor 2 ra­­mure ale partidului național, cari mai îna­inte se combateau reciproc, manifestă a­­cuma tendința de a revendica constituirea unui regat Croato-Slovenic, sub auspiciile casei habsburgice. Monarh­ia dualistă ar trebui deci (după acesta tendință) să de­vie quadruplistă decá s’ar adăuga la cele 2 de mai sus și regatele Boemiei și ale Croației așa in­cât in acest mod monar­hia ar fi sfârșită, spre a face loc unei forme federaliste, care la urma urmei va fi sfârșitul logic și natural, la care va trebui să ajungă, mai curând sau mai târ­ziu monarh­ia austro-ungară, Biațele germane din Cisleitania, sunt mai mult de­cât scandalisate și neliniștite față cu ast­fel de mișcări și tip alarmate că atari veleități constituesc un pericol tare amenințător pentru unitatea monar­hiei. Unde őre­ exclamă de pildă Neue Freie Freise—se mai pote găsi un atare exemplu de tendințe disolvante ? gj Nici in Francia, nici in Anglia, nici in veri altă parte nu au atentat partidele contra unităței statului. ț­­arul Vienez uită totuși că Austria a trebuit deja se se resemneze a deveni bi oefelă, a adopta dualismul, și că condiți­­unile de trai ale imperiului habsburgicilor constituit din rase și naționalități atât de diverse, nu sunt de com­parat cu nici una din acele ale vre-unui alt stat europen decât dacâ s’ar excepta pre­și cum Tur­cia. Omogeneitatea, comunitatea de rasă, de limbă, de sirațiminte, de interese, pune in siguranță pe cele­l­alte țări in contra pericolelor la care este expusă monarhia Austro-Ungară. U­ mișcare care ar tinde la dărâmarea unităței politice este forte greu să se în­tâmple, dar in schimb este forte facilă și credem ore­și cum naturală, uă mișcare în contra unui centralism absorbitor, care tinde de a distruge tote naționalitățile su­puse.—Cu atât mai mult, decá in Austria lumea se plânge, apoi în Ungaria ea tre­mură de mânie și se sbuciumă de dispe­rare in contra nespuselor persecuțiuni ale elementului maghiar in contra românilor, slovacilor, rutenilor, șerbilor etc. Mai cu sema in Transilvania, lupta din­tre maghiari și români a stins niște propor­­țiuni intradevér neliniștitore Provocațiu­­nile maghiarilor, violențele, abuzurile, bru­talitățile de tot soiul nu mai au sfârșit și sunt de ast­fel de categorie în­cât ele vor imprima o pată neștearsă de infamie, în istoria Europei contimporane și monar­hia habsburgică, amenințată cum este în mod continuu de domni maghiari cu u­ nouă revoluțiune în felul aceleia a lui Kossuath, lasă pe aceștia din urmă să facă cea ce voesc pe spatele celor subjugați de dânși. Austria vise lucrând ast­fel își pregătesce propia lor ruină, de­ore­ce, ne­­adoptându- se nici uă măsură de îmbună­tățire și persecuțiunile continuându-se ne­încetat, cei împilați vor sfârși prin a pier­de ori­ce răbdare și rupând lanțurile în care gem, vor căuta dobândirea revendi­­cațiunilor lor legitime de la ori­cine ar fi ori­ce se va întâmpla, acea ce e sigur, e că va sosi în curând Ziua acea în care aspirațiunile naționale vor fi și vor tre­bui să fie satisfăcute, dar intrega aceasta politică de oprimare ferocce în contra tu­turor raselor și naționalităților ale impa­rului austro-maghiar, vor grăbi catastrofa de óre­ce săturându-se toți, va produce ca efect o resistență și o revoltă gene­rală. Numiri și permutări D. consilier P. Radovici se confirmă în funcțiunea de ajutor de primar al comu­nei Bucuresci, în locul d-lui Serafim, de­misionat. D. Marin Ionescu, actual copist în grefă tribunalului Dolj, este numit ajutorul de grefă la acel tribunal, in locul rămas va­cant în urma demisionărei d-lui D. Gr. Georgian. D advocat Grigore Moisiu se confirmă în postul de șef al cancelariei la Sânta Episcopie a Eparh­iei Romanului. D. Constantin Ionescu se numește în în funcțiunea de copist în serviciul casie­­rielor generale de județe, în locul d-lui N. Dobrescu, trecut în altă funcțiune. FELURIMI Aniversarea mortei principala­ de Co­ronă Rudolf.—In ziua de 30 st. n. s. a ! a împlinit a patra aniversare a m­orței principelui Rudolf Cu acâtă ocasiune îm­păratul Germaniei a trimis o prea frumo­­să Corona cu panglice albe prin interme­diul legațiunei germane din Viena s’a fi depus pe Cosciugul principelui Rudolf în capela Capuținilor. Engleji în Egipt.—Dintr’o notă engleză venită din Londra, reese că cabinetul ac­tual destainte mărirea numărului trupelor sale în Egipt. Nota în cestiune a fost tri­misă cabinetelor din Roma, St. Peters­burg Viena, Berlin și Paris împreună cu cele mai forale asigurări că condițiunile englezilor în Egipet nu au suferit nici o modificare. Din contră în ea se pretinde că s’a păstrat intacte relațiunile de mai nainte cari vor remâne tot ast­fel cn și de aci înainte. Regele Milan și Regina Natalia.­Din Belgrad se scrie gazetelor germane că Regina Natalia nu a răspuns la telegrama pe care notabilitățile serbe ’i au­ adresat’o cu ocasiunea scriei că ea s’ar fi împăcat cu soțul său ex-Regele Milan. Se scie in adevăr că aceste sensațio­­nală scrie a fost răspândită în Belgrad in­­dată ce regele Alexandru a primit cunos­cuta telegramă a tatălui său. Că telegramă identică de felicitare Ta trimis din partea populațiunei șerbe ex­­regelui Milan, acesta s’a grăbit a mulțumi călduros șerbilor de devotamentul lor. Dar tăcerea reginei Natalia e prea semnifica­tivă pentru a nu batea la ochi. Se zvonesce că ea ar aștepta mai in­­tâiui revizuirea procesului său de divorț și de­sigur anularea lui pentru a putea tinde mâna fostului său soț. Iată de ce regina Natalia a preferat să nu răspundă pentru moment până lucrurile vor putea lua u­ altă întorsătură împăcarea de care e vorba să crede că va avea loc in curând căci deja s’a inceput a se lua primele măsuri care au de scop de a stabili oă apropri­ere între foștii suverani ai Serbiei. Iată de ce se crede că divorțul va fi anulat: Cel puțin acesta este părerea sferelor o­­ficiale serbe. r f­ © la­ ora.111, Londra 31 Ianuare.—„Daily News“ zice că guvernul președintelui Harison nu va avea timpul necesar pentru a face a­­nexarea insulelor Hawai sau pentru stabili protectoratul democratic nu vor să-­­ și mărească teritoriul, dar ar fi dispuși să stabilească o stațiune militară la Hawai. FOITA DIABULUI «ROMANULU» 7 Mizerie Regală DE SCHEPIBEH Ațâțate de acestă purtare, acestea ce critica pornirile musicale ale te­­mei nobile, nu se îndoia că o sufe­rința «menască care nu se pu­tea mărturisi, care nu se cunosce ea însăși, străbătea aceste acorduri cu un triumf de demon învăluit într’o frumusețe trecătorre pentru a arăta celor ce au suferit și pot pricepe ranele ei sângerânde. Cu pași încet, Natalia Deliano îna­intase spre orgă și trântita pe pământ, la piciorele reginei Intr'un extas întru cât­va c’am prefăcut póte, ridica către ea ochii mari catifelați lăsând să cadă într’uă atitudine de nescrie mâi­­nele pe genuchii săi. Pentru ea sin­gură musica avea un farmec nepri­ceput și în felul el iubea pe regină. Acesta simțea că e lângă densa și o­­prindu-se o clipă cu blândețe puse , mâna pe părul creț de pe capul fer­mecător al fetei. Regina nu putu stăpâni un surîs din colțul buzei săle așa de expresive și visatore ca și un copil m fata unui vis din lăgăn își lasă mâna să rătăcăscă prin pa­rul ei buclat. Natalia T șopti: «Maiestatea sa cânta ca un înger» și cele alte demne se grăbiră a se apropia, ca să nu rămână in urmă cu complimentele. — Ce dulce, ce lucru rar e mu­sica, exclamă regina. Ea este prie­tena­­ Jdelor fericite ca și a celor triste ; și așa de discrete ! ’I poți Încredința ori și ce ! Ea vroi să reînceapă, dar nea­tențiunea generală ce o bagă de seamă o făcu să tacă. Deja cono­r­­birile particulare reîncepuseră și din înfățișările răutăcioase, din cuvintele cu două înțelesuri, din neliniștea și plictisela unor persoane, ea ghicea costim­ele interesate ce au să i le puie, întrebările ce are să-l formuleze. Un dispreț o coprinse pentru acea lume; ea nu voia să asculte si iî a­­facerile alora, ea voia să guste in 'toată neb­i­'­n tăcere, departe de acel stup ne .• spi, propria sea decepție Ca și coprinsă de un acces momentan, de o bucuria sguduitóre, ea restoi tancul de note înghemuit lângă orgă și apoi in fuga degetelor scoise un sunet fals: producție a întâmplarei; obrazurile, obișnuite a se contracta ca de admirare batjo­­coritorre ale mulțimei din jurul ei o făcu să rîngă din tota inima. Necăjite, acestea sevâiau în as­cuns în contra b­ngușilorr ei nemțoice, care câștigase confrenta reginei. Ce intrigantă e acas­ă Agathe Raabi Stând forte bine cu uni miniștri, trecând când într’o parte când intr’alta după influența momen­tului, în­tot­deauna bine de ei, ea găsise mijlocul în tratată afară de altele de a se stabili în palat. Pe unde intrase ea mai adineauri ? Ea trebue să fi stat mult timp la Bavitz, aliatul ei firesc, ca să afle noile svonuri cari ar circula prin pa­lat ; căci în­totdeauna ca și un paiajene în gaura sa, ea se ținea a­­scunsă in acesta anticameră, în apro­piere de camera regală de culcare pe care o străbătea ca să ajungă la regină, fără ca prealabil să fie anun­țată. Și bărbatul său, acel om străin pe care regina, dacă nu oficial cel puțin in fapt’l făcuse medicul său? Era nebună regina admințând in intimitate aventuri de asemenea specie, apăruți pe timpul răsboiului de la 1877 ca insotitori ai crucei roșii și cari de atunci rămăseseră alipiți­­ arei, forte mediocrii de alt­fel pentru a se ri­dica aiurea, unde se scaldau în pul­bere de aur ; el, politicos peste mă­sură, fu îmbogățit de ea, care so­cotea tóte mijlocele bune pentru a face avere. Unde erau mințile re­ginei ? Nu știa nimic de dragostea de la J Raab, nu pricepea nimic, la care se arăta așa de retrasă de pri­etenia Agathei ? sau pare că, seri­­osa Mesenienelor, era atrasă inima ei către compatriotele săle ? — Să mergem, Ziseră ele, pentru regină e tocmai ca și cum am fi plecat, una după alta ele se retra­seră sunt deosebite motive și regina Magia, când ele se apropiau de dânsa pentru a -și lua rămas bun­, le strângea călduros la piept, le fă­cea părintesce recomandații și nu le lasă să plece de­cât după ce le fă­cea să promită că o vor revedea cât mai curând. Cele două domnișore de onore, vădend că presența lor este nefolo­­sitare, se făcură nevăzute cele d’in­­îâl ca și D-na Lamara... L °ra era golă acum și un papagal melancolic încerca să îngâne fruma­tul conversațiunei’ pe care veșnic uă auzea, liniște Îmbrățișa firea din seră, nă liniște în care păreai că auzi câte un ecou slab al vre­unei uși ce se deschide în depărtare, o tăcere ca după bal, sala e gölä, musica nu cântă, dar sgomot pare că auzb . Așezată pe capătul unui divan, draptă, cutele rezemate de mijloc d-na Raab, din buzele ei supțirele făcea să curg frase fără număr, a căror duriață taragonitare Învăluia obser­vări fine, spirite ascunse și întrebări forte inteligente. Ea citise mult, nu lucrări de imagi­nații ci opere substanțiale, tratate filo­sofice și în deosebi pe Schopenh­auer din care se ia mare parte pe de­a­­supra și cita mai în­tot­deauna bu­căți întregi din «Lumea ca voința și representațiune.» Scriitore după plac ea traducea in englezesce, limbă ce o cunoscea forte bine, extracte din jurnalul lui Fr. Hebbel. (Va urma).

Next