Romanulu, decembrie 1895 (Anul 39, nr. 270-291)
1895-12-01 / nr. 270
0 fapta îngrozitoare Din Varșovia districtul Wiatca, se anunță o faptă îngrozitoare, ce s’a întâmplat în satul Muscani. S’a aflat într’un lac ori cadavrul fara cap. Făcându-se cercetare s’a constatat, că locuitorii din comuna aceea [sunt făptuitorii omorului din causa coberei. Un bazon, cu numele Dimitrieff dădu sătenilor sfatul, că el pentru ca se poata scăpa de foamete și holeră se omoare un cerșetor din sat, și acesta să fiă jertfă lui Dumnezeu. Locuitorii din sat au designat pe cerșitorul Matunin ca jertfă, și după ce l’au omorît și i-au tăiat capul, i-au băut sângele, i-au fiert, inima și plămâniile și apoi le-au mâncat. Cercetarea a constatat, că făptuitorii sunt cu toții creștini și între ei mai muți, cari au umblat în școală din sat. Canibalii au fost dați pe mâna judecătoriei. VESTITUL SBIR MAI« M Avem toată încrederea în D-l Fleva Ministrul de interne, de aceia îl facem o respectoasă întrebare: Știe D-si, că în capul plășei Vădeni din județul Brăila, e menținut cu Subprefect vestitul sbir Mândroviceanu cu ajutorul seu Păculescu, cari sub conservatori s’au ilustrat, prin atâtea abuzuri ca cele dela pacepția Brăilei, atâtea schingiuiri asupra țăranilor ca cele din com. Vădeni și Românul și atâtea violențe în alegeri, spre a pune în capul com. numai pușcăriași, ca com. Scorțenî Vechi?.. Iși aduce aminte onor. d. Fleva, că atâtea ziare liberale ca: Românul, Gazeta Poprului, Naționalul ș. a. au strigat atâta contra hoțiilor și schingiuitor acestui Subprefect ? Ba ce e mai mult un ziar din Brăila „Luptătorul“ publică chiar și acum coloane întregi de jafurile acestui vestit zapciu !.... Dacă știe, atunci cum sunt deținuți și acum în capul unei plăși când locul lor ar fi trebuit să fie în pușcărie ? !... Pe lângă aceasta servindu-se de asemenea oameni compromiși, ar putea să fie bănuiți, că și liberalii se servesc de aceiași sistemă ca și conservatorii. Fiindcă lupul își schimbă părul dar năravul nu !.. Și iată dovadă ... Acești sbiri chiar acum au început a amenința pe alegători preparînd terenul pentru reușita vechilor stăpâni. In interesul alegerilor libere cerem a se scoate Sub prefectu Mândroviceanu și adjutorul seu Pâsculescu. La lucruri noi, trebue și oameni noi !... Sperăm, că se va da o legitimă satifacție, unul întregi pi ași. Având toată încrederea în guvernul liberal, spre a se pune capăt acestor hoții, cerem a se da ordine, severe, ca imediat toate veniturile comunelor rurale să se arendeze conform legei. 1) Pentru că hoțiele să dispară, din încasarea avilului. II) Pentru ca comunele având totdeauna un venit anual sigur, FOIȚA ZIARULUI «ROMANUL» 3 D’ALE THERETELOR Scoarță «Și apoi ce să o fi îndemnat să tacă deodată, înțelege, că nu e în firea ei să tacă, gând se află în societatea vreunui bărbat de care i place ori pe care vrea să’l vândă. * * * După ce două săptămâni de zile n’am slăbit pe David din apropierea ea într’o seara mami dus la el Ședea la o măsă cu fotografia Herminei în mână. Am rămas surprins nu pentru că ținea fotografia în smenă ci findcă o astfel de pașă în viața mea nu mai văzusem.*«Așa a» zise el văzând mirarea mea că e ceva splendit» De n’aș cunoaște-o. Uite-o...« grăi David cam «sos din fire „înaltă »vastă și oacheșe cu părul buclat resfirat pe spate și buclate țărănește pe cel mai nalt vârf al piscului ea pare o nimfă atinsă de pojarul dragostei și friptă de chinurile dorului. Privește ceva ridicându-se în vârful să nu mai remînă slujbașii comunali cu anii neplătiți ca sub conservatori. Cerem asemenea a se scoate zapcii nărăviți în aceste bolii ce se practică și acum, și în special zapciul Mândroviceanu și pomelnicul său Păsculescu de la plasa Vădeni ce și-au făcut o sistemă din aceste jafuri. N’ar strica risce controale severe primarilor din corn rurale încasărea veniturilor și suntem siguri ca se vor dovedi multe lucruri triste. Vom reveni lălbiniu l eipi fizic intri farmacie Un elev în farmacie M. R. în vîrstă de 22 ani all U, în serviciul d-lui Bugnier farmacist din Paris a fost victimă unui teribil accident al altora. Se ocupă în laboratoriu cu prepararea unui medicament, cînd deodată se produse o explozie violenții ingredientile cu care lucra «’ au aprins, și flăcările ajungeai chiar la fața elevului zgomotul exploziunea și țipetele nenorocitei victime atrase multă lume, începutul incendiului a fost repede stins. In același timp farmacistul îngrijea de elevul său, cărua flăcările îl produsese mai multe răni la față. Nenorocitul elev a fost transportat la spitalul Beaujon. Acest accident a produs o mare emoțiune printre populația din cuartier cu atît mai mult că pompele sosiră la fața focului. In urmă s’a rînduit o anchetă. Haltarea democrației Un ziar din capitală, pe un ton duios are aerul a se mira, că de ce mulți, puțin democrați cari există în țară, recurg la ajutorul cutărei sau cutărei grupări politice spre a putea pătrunde în parlament deși acești democrați ispun de o presă puternică, care pătrunde în toate straturile societăței și au în ajutor oameni talentați și energici a căror idei sunt bine primite de un public întins* * *• * *• Și lucrurile judecate la suprafața, ar da destulă dreptate ziarului în chestiune și motiv de a nu - și putea explica nedumerirea sa. Un moment însă de reflecțiune și o privire retrospectivă asupra activităței presei democratice, ne va arăta causa slăbiciunei morale a acestei prese și a puținului rosunet ce ideile propagate de a avut, cu tot publicul ee-l întins de cititori. Cea mai mare parte din această presă, sub egida democrației nu a urmărit decât interese de tarabă și acolo unde întâlnia contraziceri, în loc de a răspunde prin argumente cari să fie pe cât de demne pe atâta și de convingătoare, le răspundea prin insulte. In loc ca oamenii sinceri și luptători convinși să fie încuragiați, s’a întrebuințat tóte mijloacele spre a fi distruși, deorece ei erau un pericol pentru acel cari nu profesau ideile democratice, decât pentru a și asigura o sursă de câștig material, ignorând cu totu câștigul moral care s'a diminuat din ce în ce, până ce acum amenință degetelor cu mâna stângă se rezema de pisc iar dreapta și-a puso pe frunte deasupra sprâncenilor dese ca ochii să i străbată în mai lungă depărtare.fii cu cât dor cu cât neastaupăr cu câta așteptare și cu câtă așteptare și cu câtă arzătoare sete despica cu ochii zările ca săi zăpsească cruțând văsduhurile și întrebând vânturile dacă nu l’au zărit rugând stelele ca să’l povățuiască luna și soarele miluind o să’l arate sâ’l scoată în vedere măcar numai o clipă să’l vadă Chil întrebând frunzele,dacă nu l’au ascuns codri dacă sau rătăcit, fiarele sălbatice dacă nu l’au sfâșiat adincimele dacă nu l’a sfârșit, adîncimele dacă nu l’ra e înghițit, ori pămîmntul dacă nu la astrucet, ce apoi,și ea fără să tremure, să se arunce din înățimea piscului în abisul întunecos „Uf, de s’ar fi aruncat înainte de ce au cunoscut’o», gemu el sub povara unei dureri nespuse. Trei săptamîni J David nu sa întîlnit cu Hermina. Intr’o Duminică primise o epistolă, în urma cărei Luni dimieața trebuia să plece. Toată ziua n’ a grăit o vorbă. Pe sub seară căuta prilej să se scape de mine. M’am făcut că nu-’l înțeleg și mai vîrtos m’am pus în cale’I. «Nu pot», zise el, văzînd, ca nu-’l modru să se scape de mine, «trebue să o mai văd, trebue să-’î mai vor ROMANUL I DECEMBRIE 1895 cu falimentul pe toți acei cel au nescutit. Chiar și acei democrați sinceri, au fost înăbușiți, și vocea lor oricît de puternică, nu a mai putut avea un ecou în lumea deja sceptică și desgustată. Democrați și democrați ar fi ost natural ca el Să meargă mînă în mână, și cu toții să contrijue la luminarea claselor, scoțîndule din ignoranța în care singeresc azi de niște prejudicii și obiceiuri pe cît de neroade, pe atât și de vătămătoare, să le îndrumeze spre o altă cale, a reformelor democratice, a progresului si civilisațieî. Dar nu sa putut, căci în fața interesului general, s’a ridicat mai puternic interesul personal,intringele desgustătoare, ambiția condamnabilă de a-țî ucide prietenul pentru ca tu singur să te ridici și se eclipsezi pe cel din jurul sătî, șî era natural, când aceasta era situația elementelor democratice din țară, publicul cititor să rămână impasibil, nu numai în față persoanelor, dar și în fața ideilor propagate de ele. Ce încredere pot avea cititorii în principiile profesate de democrați, când aceste principii sunt terfelite și nesocotite zilnic de mulți din democrații noștri ? OSSIP LOURIF CRIMA Le dădu cuvântul acusateî. Toate capetele se întoarseră către ea. De o talie mijlocie, brună, cu ochii înfundați în orbite, pleopele înroșite de lacrămi, obrajii scofâlciți, îmbrăcată în negru, Luisa Blanchard producea o impresie dureroasă. Ea se rădică și începu cu o voce înceată, pătrunzătoare și plină de sinceritate. — Da, domnilor jurați, sunt culpabilă, eu am ucis pe doctorul Barrot, nu o neg. Vă voi povesti cum s’a făcut de am comis această crimă. Orfelină, am fost crescută de o mătușe a mea. Grație ajutorului șefi, mi am putut face studiile și obține diploma de institutoare. Mătușa mea muri. După multe cercetări, am rușit se găsesc un modest loc într-un mic pensionat. Munceam, îmi câștigam onest existența și eram aproape fericită, dacă poate fi cineva fericit, când e singur în lume Atunci am făcut cunoștința cu Armanuol Barrotl El era încă student și își făcea cel din urmă an. Era frumos, m2 iubea—cel puțin așa îmi spunea —îmi jură că mă va lua de soție când se va face doctor și după promisiunea sa, mi dădui lul. Când cineva iubește nu mai cugetă, și eu iubeam din toată puterea mea, din tot sufletul meu. Cu toate acestea nu mi am părăsit locul de la pension, unde amorul meu nu era cunoscut. Sosiam dimineața și plecam seara. Avem un colțișor unde să me pot adăposti, vedeam în toate serile pe Armand și eram fericită. Vai deveni însă însărcinată. Când făcui cunoscut lui Armand starea mea, el deveni palid și nemulțumirea sa fu ecscesivă. La pensionat se văzu starea mea și lui concediată. In acest timp Armandat își trecuse doctoratul și fu primit medic.El începu a veni la mine din ce în ce mai rar și in sfârșit în momentul când am născut dispăru, el me părăsi cu desăvârșire. Iam scris, dar nu primi scrisorile mele, el se mutase, fără a lăsa adresa. Situațiunea mea era spăimântuloe trebuia să lucrez, spre a ,mî câștiga existența, trebue să m hrănesc copilul bosc». La ce folos?» îl întrebai eu după ce ’i privit îndelung. «N’vin astâmpăr, n-am odihnă, trebue să văd, căci nu voi putea pleca...» «Bine, vom merge pe ulița ei, va fi pe afară.» Și aprinzându-mi țigarea, am plecat luândul de braț. La poarta Herminei nu era nimini, iar pe uliță abia se zărea din când în când vreun om tăind drumul până la vecini. Ne-am preumblat de vre-o două ori în susul și în josul uliței, dar să ne întoarcem acasă, de după colț sa ivesce H rmina In societatea ofițerului și a unui domn străin, pe care nu-l cunoșteam. «O vezi», îi zise eu încet. El abia gângăvi două cuvinte, pe care nu le-am putut înțelege. Deși era pe ceal’ altă cărare, când am fost în dreptul lor, lormia ne-a cunoscut, și dândune «bună seara», ne a întrebat de suntem de mult la oreumblare. N’am răspuns nimic, iar pe David l-am strîns de braț, ca să racă, cu toate că el sărmanul, și dacă ar fi vrut, n’ar fi putut scoate nici o vorbă. Când s’a întors David, era toamnă târzie. El însuși mai așezat, stăpân pe mișcările sale și chibzuit la vorbe, păreambătrînit cu ani. Intâlnindu ne, ne-am dus pe primedă iarba îngălbenise și tufișurile rărite erau pline de vrăbi sburdalnice, care vesele se ciupuleau, apoi repede se care era unica mea consolare. Era drăguț, micuțul și semăna lui Armandi concentrat asupra lui toată dragostea ce avusesem petru tatăl său. Adese ori trebuea să plec și să las singură pe acesta mică ființa și atunci se înbolnăvi. Într’o zi ducândume să ’mi caut de lucru, lăsat pe sermauul micuț în îngrijirea unui vecin caritabil, dar când mă reîntorse, el nu mai respira, era mort... Durerea mea încă fu mare. Il ridică, îl puseră într’un mic scriu. Cât era de frumos acest cherubin !.. Nl duseră la cimitir. Mă aflam iarăși singură, singurică, ca și mai ’nainte. Ce ’mi rămânea de făcut f Mă decisei să mor, dar mai înainte am voit se ved mormântul copilului meu, acest mormânt iubit, peste care voiam să ’mi iau viața . Aveam un revolver încărcat singurul cadou ce primisem într o zi de la Armand, îl pusei în bușumi și mă îndreptai spre cimitir....Trecui pe dinaintea unei biserici... Se celebra o căsătorie..Era o mulțime de lume...Auzeam pe lume zicând ca mireasa era bogată și foarte frumoasă, că era o căsătorie din dragoste. Im amintit că și eu visasem o dată a fi măritată că și eu puteam să fiu fericită Promisiunile lui Armand se rădicau înaintea mea. De odată cineva zise din mulțime: Eată mirii I M2: întorsel și me simțit, ca trăsnită — era el, era Armand, el trecu chiar pengă mine, cu tînăra mireasă... Atunci nu ’mi mai dădui seamă de ce fac am scos revolverul din buzunar și am tras în el. Iată adevărul, tot adevărul, judecați mă dar acum domnilor jurați. După o scurtă delibrare, juriul aduse un verdect negativ. Publicul manifestă mulțumirea sa.. .singura acusata remase nemișcată, o umbră trecu peste fața sa, și acesta fu totul. Felurimi Diarul cel mun de medinopie din lume. Este semut, că diarul cel mai nordic îl redacteză Eschimoșii din Genlanda. Redactorul, culegătorul, și tipograful acelui clar este un indigen de acolo cu numele Müler, care vinde și distribue diarul. Tipografia lui se află în Godthaab, de unde el iasă de două ori pe lună în încălțăminte de iernă printre compatrioți săI și călătoresee prin țeră, ca singurul anteluptător al civilisației. Mai 'nainte în foța acesta cu numele , „Lösestof“ erau numai nescart de semne primitive pentru a desvolta în omeneariositatea și fantasia, apoi a urmat litere, după litere silabe, cuvinte și în urmă proposițiunî, prin cari se esprimau nescarî scriî scurte. Așa a învățat Möler pe compatrioții sei a ceti, omenii îi sunt forte recunoscători privindu-l ca pe un apostol. O societate literară din Dania, a trimes lui Möller în Gronlanda o tipografiă de mână, bărbă și litere nouă, ca el să-și completeze șir mărescă tipografia sa. O definiție chinesă a pianului. In o carte chinesă se die următorele despre pian : „In casele poparelor din Vest, adisua doi aflăm un animal de casă-Are 4 piciore, ba altul are și numai 3 și omul îl pute face se cânte cum voesce Bărbați, femei, ba chiar și băeți se pun lângă el, apoi îi lovesce dinții și din când în când îl calcă pe cadă. Atunci deodată începe a cânta. Cântecul acestui animal face mai mare zgomot ca al paserilor, dar nu o așa armatăsă câte una la pămînt, se scălda lăfăindu-se în năsip și mulțumiră se așeza ciripino pe vr un arbore fărăsărăcit de frunze tânguindu-se parcă după verdeața și veselia, și după podoba de odinioară alaturi. Obosiți de vorbă, ne-am pus pe o bancă, privind tăcuți la câte o frunză galbenă și mohorîtă, cum din voea rerii fără milă deslipită de trunchifi, era mânată deasupra capului nostru pe nesăbuita cale a vîntului. Oameni erau puțin d Icî colo un bătrân gârbovit, răzbunat de baston, se opria din vreme în vreme, ca să mai privească natura .împrejmuitoare cuprins de gândul, cea care îi este ori nu dat să o mai revadă la anul întinerit. David făcea cu bățul semne neînțelese pe unnisip, iar eu priveam în toate părțile, fără ca ceva să’ mî poată țintui privirea. Ii propusei să mergem la un dahar de bera și ne scalarăm să plecăm* Făc noi câțiva pași, zări pe Norima și pe ofițer ca cel l’alta capăt al promenazi. « E Hermina», zisei eu oprindu mă In foc». «Hermina», grăi David«fără să vrea, cu glasul sec și tresărind: «Da! mai bine să o ocolim, hai pe dincoace». David se gândi câteva clipite, apoi ca și un om, care de mult ’și a perdut, voința și puțin îî pasă de ce face, nios. Cu tote că animalul acesta brav are dinți mari, totuși nu mușcă. Nici nu trebue legat, căci nu e de temut, că va fugi.“ Greva culegătorilor de litere din Budapesta, care amenință deja de timp mai îndelungat, a isbucnit în fine alalt erî. Redactorii și proprietarii ziarelor mai însemnate în înțelegeri, cu posesorii tipografiilor, într’o confrență ținută încă la o h hotărîră se procedă solidar la cas decă s’ar ivi greva și se scotă fiarele lor cu cuprins minimal, în cașul cel mai bun cu cuprinsul de jumătate pe timpul cât vaj dura greva. Preșeintele proprietarilor de tipografii din Budapesta, Dr Ludovic Gerő, publică în „Pest. Lld “ ui de ieri în fruntea foii un comunicat, în care constată erupeperea grevei și spune, că pe masa hotărâre de la 9 c, tóte foile de oi din capitala Ungariei vor apăre cu conținut minimal, eventual pe jumătate. Mai departe spune, că toți cei interesați vor fi încunoșciințați de orice schimbare, se se va face în timpul duratei grevei. Dintre cele 477 batalioane ale armatei austro-ungare sunt:: 130 permanente 84 maghiare 67 cehemorav, 46 serbe, 41 polone, 38 rutene, 24 române, 21 slovace, 13 slavone și 4 italienee. In 23 i. c. s’a întâmplat în Sepsi-Sent-Gorgiu un lucru oribil. Fetele din internatul pentru învățătoare la kisdedóv-uri esind din # 1 chiliile de zi, și voind a trece pe sub o streșină în dormitoare au fost deodată acoperite de șindilele din streșină, ce s’au rupt sub povara zăpezii. Dintre 15 fete 8 au scăpat sănătoase, 6 au fost rănite, iare una, cu numele Balázs Ana a murit imediat. Despre accident s’a relatat imediat la ministrul de interne. INFORMAȚIUNI Honn subprefect D-l D. Tănăsescu, a fost numit subprefect la plasa Jiul-de-sus, județul Dolj. D-l Ernest Miclescu, la plasa Măcin, jud. Tulcea. D-l V. Buță, locotenent în retragere, subprefect la plasa Cîmpu, județul Prahova. Dl. G. Strehăianu, plasa Dumbrava jud. Mehedinți. Cursurile școalei normale din Constanța au fost suspendate pentru o lună, din cauză că mai mulți elevi s-au bolnăvit de febră tifoidă. MM. LL. Regele și Regina vor lua reședința de iarnă în palatul din Calea Victoriei, la 23 Noembrie. In ceea ce privește pe AA. L. RB.prințul Ferdinand și principesa Maria, nu se știe dacă vor petrece iarna in streinătate, în palatul de la Cotroceni sau în cel din Calea Victoriei. Pina acum nu s'a hotărît încă nimic în această privință și ori ce informațiune date de unii confrați, nu pot fi decit simple presupuneri. In urma unei noi consfătuiri a biuroului comitetului central electoral al liberalilor, candidații parzise, fie »* «Și nici sa n’o mai întâlnești căci, nu e ea de tin»». N’a zis nimic și am plecat. * * *• De cu seară se ridicase un vînt năprasnic, încovoind copacii de la rădăcini și îndârjindu-se, fiindcă nu le putea smulge și cele din urmă frunze, ridica pravul val-vîrtej silind pe oameni să se ascundă în casă și să închidăbine ferestrile, pe care furios le zingînia din țuțină. Prietenul meu se preumbla prin chidla. Câteodată venia până la fereastră și, ascultand șuierul ascuțit și prelungit al vintului ce răscolia pămăntul, se simțea pare că mai bine și mai ușurat. Vîntul ce mai domolise și noaptea înaintase, dar el nu stingea lumina. Se șterse pe frunte , se răzimă de masa pe care își ținea cărțile, și începu să cânte cu un glas domol și trăgănat, dar cu un acccent duios și înăbușit de o ascunsă durere «De ce nu miiî». Toate dorurile lui ascunse, toate visurile dulci ale lui, toate tainele mistuitoare și toate fantasticile lui plăsmuiri neîmplinite și piedute erau turnate cu prisosul amarului nesfîrșit în cântecul, care-l sfâșia, dar îl mângâia în ciuda lui durere. Refrenul «De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii» al ultimei strofe, răsună lin și sfâșietor, ca strigătul din urmă al unui om uitat în mijlocul pustiei titlului liberal la colegiul al 3-lea din Capitală,sînt d-nii Horia C. A. Rossetti și Pitișteanu. Candidatura d-lui Rosetti a întîmpinat de la început cele mai vii simpatii și a fost votată de unanimitatea membrilor comitetului electoral. D. D. Sturdza-Scheianu va gira afacerile Băniceiiigricole pînă la 1 Decembre, ce va alege urmașul d-sale în sarcina de director al acelei Bănci. Arcimandrit de scaun la Buzău a fost numit pe ziua de 15 Noembrie protosinghel Iliescu Isidor. Un proces sensațional . La 24 Noembrie, se va judeca de către consiliul de răsboiu al corpului 2 de armată procesul locotenentului Vasiliu Eugeniu Ghristescu din Regimentul Ilfov No. 21, acuzat pentru faptul de crimă de omor săvîrșit dar neisbutit in persoana d-rei Alexandrina Manole, fapt petrecut la 5 Octombrie a. c. la Sinaia. Desbaterile acestui proces romantic promit a fi foarte interesante. Se scie că și inculpatul a căutat să se sinucidă, trăgindu și două focuri de revolver. Promitem o dare de seamă amănunțită a acestui proces. Apărarea va fi susținută de d. căpitan în retragere Dimitrie Manolescu și de fratele acuzatului, advocat din Birlad, Clubul Presei Societatea.Presei a redeschis clubul ei pentru membrii societăței. In regulamentul votat de adunarea generală s’a hotărît ca și persoanele străine de societate să fie admise ca vizitatori. Vizitatorii nu vor plăti nici taxă de intrare nici cotisațiuni. ț Aseară s’a făcut inaugurarea redeschidere, eliberându-se totodată cărți de liberă frecventare a tuturor acelora ce doresc să facă parte din club. Numărul doritorilor a întrecut așteptările societăței. Judecind după mulțimea cererilor, clubul Presei va fi unul din cele mai fregentate. De la 29 Octombrie și până la 5 Noembre a. e. s’au făcut 63 de căsătorii civile. Liberalii din Craiova au ținut era o întrunire în sala Hurju au decis lista definitivă a candiidaților. D. N. Nicolescu a fost numit revizor școlar din Craiova. Catedrele suplinite de la facultățile din București și Iași, au fost scoase la concurs pentru ziua de 15 Aprilie. D. E. Stătescu, ministru de justiție a adresat procurorilor o circulară relativă la atitudinea ce trebue să aibă parchetul în alegeri. Curtea de Casație a respins recursul făcut de Brening pentru liberare pe cauțiune. Codul de justiție militară va fii modificat. Autorul crimei din Tecuci, a fost prins în stația Berbeci. In consiliul de miniștri ținut erî, s’a discutat cestiuni importante privitoare la alegeri. Tablourile de înaintări în armată vor fi prezentate Regelui săptămîna viitoare. In ședința sa de orî, comisia interimară s’a ocupat și cu ceifără hrană și fără apă. Și ca și cum Însuși s’ar fi pătruns de glasul sau, »coasa fotografia Herminei, și privind’o cu nesaț, cu glasul stins, par’că din inimă smuls îngă nă năbușit: «Pierdută , — pierdută — și cât e de frumoasă». SFIRȘIT - V 4-