Romănul, noiembrie 1897 (Anul 41, nr. 828-851)
1897-11-26 / nr. 847
mA ANUL AL 41-LEA No. 847—Ediția de seara VOEȘTE ȘI VEI PUTEA ABONAMENTE In tota țara 30 leî pe an —pe 6 luni lS^eî—7 lei 50 bani pe 3 luni. Pentru preoți și învețătorii sătesciî 20 lei pe an.— In streinătate 40 lei pe an. Amnosuri • Pag. iv 50 banî linia nn Uil ClUn . Pag. m2 lei linia. Pag. NI 3 lei linia. Scrisorile nefrancate se refusă.— Articole ___________nepublicate se ard Mandatele și corespondențele privitoare la redacție se vor ndresa personal d-lni Yintilă Rosetti Director: VENTILA G. L ROSETTI Fondat în 1857 de C. A. ROSETTI LIMPEZIREA SITUAȚIUNEI Situațiunea s’a limpedit. Drapeliștile și-au dat jocul pe față și nici umbră de îndoială nu mai póte fi asupra scopului ce urmăresc. Până acum amicii d-lui Aurelian pretindeau că nu vor răsturnarea guvernului actual, că sunt membri devotați al partidului liberal și că singura deosebire este că ei vor să se facă reforme mai democratice ca amicii guvernului. Când întrebați fiind cari sunt acele reforme, păstrară tăcerea cea mai absolută. Tactica lor părea a fi a câștiga timp sperând că acea stare de indecisiune și spiritul de conciliațiune ce arăta d. Sturdza să slăbescă partidul liberal. Numai în conciliabule intime își manifestat intențiunile. Aci nu se sfiau d’a spune că vor capul lui d. Sturdza. Joi, au eșit din acea reservă, crezând că momentul d’a se număra a sosit, fără a se gândi că acea numărătdre era nerespectuaasă față de Tron. Curagiul le-a lipsit și de astă dată și au voit, la început să facă a se crede că buletinele albe fusese depuse, în mod spontaneu, și că nu fusese un ce pregătit. Beția presupusului succes a făcut însă să uite diplomația lor și Drapelul a declarat categoric că fusese un ce matur chibzuit. A doua zi au mers mai departe, și în numărul de Duminică Drapelul a scris : „Dacă au fost și sunt oarecari nepotriviri de vederi în sânul partidului liberal, ele se pot rezolva fără disolvări, și avem încă putința și dreptul de a da din partidul nostru multe și puternice formațiuni politice până să vie rândul conservatorilor”. Ne-au spus deci clar că privesc ca un drept și o datorie de a forma un alt minister, și deci că tind la resturnarea cabinetului Sturdza. Trebuia însă să înțelegă că indulgența are și ea limitele ei și că majoritatea nu va putea să mai piardă o sesiune stând în acea stare de indecisiune. O explicare se impunea, mai cu sdmă în urma votului comisiunei de răspuns la mesagiu. Membrii aleși în acea comisiune nu puteau rămâne sub bănuială că sunt represintanții minorităței și primul ministru nu putea lăsa a se acredita credința că guvernul a îndurat o înfrângere. D. Sturdza a fost nevoit să ceară acea explicație și s’a vădut că drapeliștii cu amicii lor conservatorii și disidenți fleviști nu sunt în stare să dea acea formație ministerială, care credeau că cu dreptul și datoria s’o dea. Situația a fost limpedită, au voia sau nu a aurelianiștilor, ceea ce nu póte fi decât în folosul partidului liberal. V. R 65 ROMANUL CASATIORIE — De al sei ce faci, zine el cu o voce tremurândă, începui să plâng ține S simțit ușurată. El se așeză lângă mine fără aice ceva. ’Lu plângeam și avui rușine de purtarea mea că nici nu îndrăsneam a’l privi. Mi se părea că trebuia să mă priveac cu un aer serios și înmărmurit, dar întâlnind privirea ochilor lui, observai că erau fixați asupră-mi cu o expresie dulce și gingașe ce părea că cere eroare. Luai mâna soțului meu și Ji«eî . — Iar la me! Nu sciam ce spuneam. — Da, dar eu scra, și spuneai adeverul. — Dar ce spuneam ? — Că trebuia să plecăm la St. Petersburg, căci nu mai aveam ce face aci. — Va fi cum vei voii, răspunsei. El me imbrățișă și’mi sărută mâna.— Iartă mă, Ție el, sunt vinovat față de tine. In sera aceleași eu a cântai tot repertorul meu, pe când el se plimba prin casă vorbind cu glasul jumătate, contra obiceiului seu. Adesea ’l întrebam ce vorbea și după un moment de reflexsiune, făcea acelaș lucru . In tot timpul recita versuri, câte odata se gândea mult, spunea lucruri extravagante Iu cari recunosceam dixpoziția lui momentană. — Ce mormăești aceul ? ’1 întrebai Se opri, reflectă un moment, surise și îmi recită încet aceste două versuri ale lui Lermontoff: Et lui, l’însense, demande un orage. Comme si dans l’orage on trourait la paix. — In adevăr, îmi e ficeam, e mai mult decât un om, pentru el nu e nimic ascuns, el scie totul ! Cum să nu-1 iubesc ? Mă sculai de la piano, îl luai de braț și început să merg apropiat, căsnimlu me să-i urmez pasul. — Da ? răspunse el întrebător și mă privi surîcjând. — Da, murmurai eu. Și deodată furăm coprinși amândoi de un acces de ve UH EXEMPLAR EO BARI MERCURI 26 NOEMBRIE(8 Decembrie) 1897 LUMINEAZA-TE SI VEI FI 5 îvN M nP-iiNA i a j EL fuiuncrunie se pritnrsc la PARIS d nu Lorette rue Gnumartin di.-Havas 3 place de la Boursr. Iones 31 bis rue Faub Montmarte.—Adam 37 rue de Varennes IN GERMANIA la d-nu Rudolf Messe. Berlin, Munich, Liepzig-Steiner (Hamburg, Ber*a) ?i d-nu H. L. Double Frankfort. ZURICH Rudolf La GENEVA ; la itáa&stféÉ''TÄ&jr. AUSTRIA: Viena/jfcudolf^R^ I.jlâjlerstatte—Dukes, WoIJSle Sf-r&Síens.A Chitanțele emise în numele ziarului Românul. Spre a fi valabile vor purta semnătura d-lui V. Rosetti. Cine e vinovat? Emoționați de cele ce s'au întâmplat Duminică, cu scîrba faimei ce ni se atribue ca sintem civilisați, întrebăm : Cine sunt vinovați de vandalismul de Duminică ? Cine e vinovat de aprinderea instinctului de rasă în cei mai pacinici și mărginiți cetățeni ai Capitalei, cine e vinovat de faptele „necondamnabile“ ale celor cari cred că bine ați făcut ? Or ce agitație trebue să’ și aibă explicația ei logică în virtutea căreia s’a făcut. In cazul de față, fiind vorba de un așa zis antagonism între două naționalități, explicația ar trebui să se găsescă lesne. Dar tocmai în cazul de față o explicație nu numai că nu e ușor de găsit, dar pare a fi și imposibilă. In lipsa unor explicații cari să aibă ca motiv religia, statul sau viața cetățenescă, economia trebue li să căutăm atunci pretextele acestei agitații. O parte din studenți împinși de sfîntul sentiment al patriotismului s’ au pus în capul unei agitații pacinice antisemite La întrunire nu s’a discutat teoreticesce așa numitul pericol, ci s’ au spus anecdote, s' au citit pasagii din Talmud, s’a vociferat și s’a declarat resbel. Și la urmă cînd s’a recomandat liniștea, sîngele era de mult înfierbîntat și în contra lui nefiind nici un remediu pacinica agitație s’a tăvălit în singe. Dar cine e vinovat ? • Studenții după ce s’au întâmplat scenele îngrozitore au făcut următarea declarație: „In urma întrunirei de la Dacia, întâmplându-se precari neorîndueți . Noi studenți universitari în numele tuturor studenților cari au luat parte la acesta întrunire, declarăm : Că nu suntem cîtuși de puțin amestecați în aceste neorîndueli; și acest lucru se probdză pînă la evidență, atît prin faptul că neorânduelile începuseră deja în timpul cât studenții erau în sală, cît și prin îndemnul făcut de toți oratorii ca publicul să se risipescă în liniște. “ Va să fii că vina nu póte fi a studenților. Bine dar atunci... cine e vinovatul ? De ce s’au strâns ómenii în pieță și de ce se dă ca argument că deja în timpul întrunirei neorînduelile începuseră ! Dacă nu întrunirea a fost de vină, de ce nu sau întîmplat astfel de neorândueli acum o săptămână, acum o lună, s’au acum un an ? Dar când s’au mai întâmplat scene la fel ? Totuși trebue să găsim pe vinovatul, el nu era la întrunire, dar trebue să fi fost afară. Am văzut o mulțime de copii de șcală, avînd rezevee grase în mînă, strigând „Jos jidanii11. Am văzut olteni, asemenea spărmă id capul unor copii ebrei. Am mai văzut „pantaloni crețiți cu ciomege g fise. Ăștia sunt vinovații ? Copii de șcală s’au oltenii agitatori? Ce acuzație! Atunci „pantalonii creți“? Cine pote condamna însă pe nișce omeni cari sunt atît de conștienți încît nu cunosc nici drepturile lor ? Studenții nu pot fi cei vinovați, căci ei n au avut timp ca să patrundă în fundul Dudescilor pentru ca să agite pe cetățeni. Cine, dar, cine? Amlax. Camera Ședința de la 24 Noembrie 1897 Totul de încredere Ședința se deschide la 2 ore p. m. Se dă citire la mai multe mesagiuri prin cari se inainteza deliberărea camerei mai multe legi. D-nu Prim ministru arată că Joi s’a i’votat cu minoritate comisia pentru alegerea comisii de respuns la.Mesagiu. Majoritatea fiind bilete albe s’ar părea că majoritatea nu voesce să discute acel răspuns cu guvernul deci se impune o explicare. I. Epurescu spune că spre a dispare orce echivoc, vr’o 50 de deputați prezintă următorea moțiune. MOȚIUNE „In urma cuventărei d-lui Prim ministru, Camera declară că are o deplină încredere în guvernul presidat de d. D. Sturdza și că este hotărîtă să-i dea, tot concursul pentru a’l pune în posiție să realiseze programa partidului liberal național și trece la ordinea filei“. Se pune moțiunea la vot cu apel nominal nefiind 15 deputați cari cer votul cu bile. Votează contra d-nii M. Germani.,1 Marghiloman., Politimos., Doctor Sculy. Se abțin : A. Arion., Aurelian., N. Constantinescu (Buzeu), Costinescu Em., Dimitrescu Iași, Dobrescu G., Ghica Anastasescu, Kogâlniceanu., Malaxa., Mincu, Morțun V., Petrescu M., Piteșteanu. Pop., Nae, Porumbaru Em., Scorțescu G., Gr. Sturdza, Teodorescu G. Dem., Vilacrosse, Xenopol, Ferechide., Haret., Cantacuzino., Stolojan A., V. Lascar., Fleva., Brătian I. Stavri. Resultatul votului. Votanți 101. Abținuți 27 din cari 4 miniștri. Pentru 96. Contra 4. D-nu Stelian luând cuvântul spune că votul de act dovedesce că cel de Jos n’a avut o simnificare politică. g.Comisia însă alesa ne obținând majorități, d-ni: Paladi, Gociaș, Corbescu, Stelian, Robescu și Nacu, demisioneza. D-nu Iancovescu crede că în urma votului de a trebuesce respinsă demisia. D-nu E. Costinescu anunță că și d-sa demisioneza. Se pune la vot respingerea demisiei d-lor Paladi, Nacu, Gociaș, Stelian, Robescu, Corbescu. Votanți 97. Pentru 96. Contra 1. Abțineri 24. Demisia se respinge. Se pune la vot demisia d-lui Em. Costinescu care se primesce. Se procede la alegerea unui membru în comisia de răspuns la mesagru, în locul d-lui Costinescu. In unanimitate se alege d. Epurescu fiind 8 abțineri. Cestiunea devastărilor D. A. Marghiloman deplânge devastările de Duminică și speră că adevărații studenți vor protesta și vor exclude din mijlocul lor pe cei cari au făcut acte de devastare. D-sa blamază poliția care n’a prevădut faptele, și n’a scrut să le reprimeze. D-sa conchide că or poliția a acoperit excesele, atunci trebue dată în judecată, or a fost incapabilă și atunci trebue schimbată. D-na Pherechide răspunde imediat pentru ca starea de neliniste să nu domnescă o oră mai mult în țară. Recunosce că acte de vandalism s’au săvârșit, dar apără pe studențime afirmând că ele n’au pornit de la studenți. E natural ca studenții să se ocupe de afacerile cari intereseza țara, dar nu admite ca studențimea să ia rolul de dirigiutori. Să învețe carte și apoi să dea lecție bărbaților politici. D. Pherechide arată că între români și evrei există un antagonism economic și că evrei în ultimul timp s’au întrunit spre a se adresa publicului și n’au fost opriți de guvern. Acea toleranță a făcut pe cei ce dirigiau mișcarea să mergă peste hotarele permise, au făcut placarde cari erau o insultă pentru națiunea română. Guvernul s’a hotărât în urmă să nu mai tolereze asemenea întruniri. Atitudinea agresivă a evreilor a produs o indignare și studenții s’au întrunit spre a afirma sentimentele lor naționale. Scuză poliția care scia că studenți nu vor merge mai departe, dar imediat ce a aflat că persone streine studenților împingeau la excese, a luat măsuri și a oprit de a fi conflict între studenți și Țarul Lumea Nouă. Actele de vandalism de Duminică s’au petrecut după ora 3, după întrunire, înainte se aduse la spitalul Xenocrat un român cu capul spart, și s’a aflat că el a fost atacat de evrei, cari au luat lemne dintr’o căruță ce trecea. In timpul întrunirei se comunică acel fapt, ceea ce a escitat pasiunile mulțime!! Cea ce nu se putea prevede de poliție. D. Perechide declară că regretă cele întâmplate și afirmă că acum că este permis. Guvernul va lua măsuri și tote prăvăliile se pot deschide, guvernul fiind răspunzător de or ce exces s’ar mai întâmpla. Se cere închiderea discuției Vorbescu contra D 1 T. Ionescu. Se închide discuția. D-na Morțun ia cuvântul în chestie personală. D-sa face o comparație către cele petrecute acum la Lumea Nouă și la 1892 la Adevărul și susține ca partidele politice se servesc de studenți spre a-și face treburile. D-nu Pherekide respunde spre a disculpa poliția de învinuirea ce i se face și declară că devastatorii vor fi trimiși înaintea justiței. D-nu Dr. Sturza cere ca guvernul să interzică streinilor să facă întruniri spre a discuta legile țărei. Ședința se ridică la 4 ore 1/2. Și imediat au pus la cale urmatorea chestiune națională și savantă: ce sunt jidanii ? —„Ete, vinde de vax și chibrituri“ a strigat unul din Delea. — „Ba sântără tinichigii“ a răspuns Dealu-Spiri. „Sântără zugravi“ a adăogat Foloștină, și și-a exprimant dorința de a fi uciși zugravii și de a li se prăpădi vopseaua roșie pentru a nu mai face concurență culórei conservatóre, și pentru avea și ei prilejul să rosescá ! După mai multe păreri emise de ăî de la Vitan, de ăî de la Foișor, Tirchileștî și Obor, un ore care Negruți, ipsosar, pentru că totdeauna stă parcă de ipsos a afirmat că evreii sunt și geamgii. A fost de-ajuns atât, pentru ca decisia de a face afiș-veriș geamgiilor pe spinarea văcsuitorilor, ălor cu chibrituri, ălor cu „madipolon“ și alte substanțe de astea, să devie bastone nervose, drugi de fier pietre, stânjeni de lemne, fabrică de cărămizi—pălăria și bastonul meu două ființe alergătore. Cum însă cele împilate au fost geamurile, și cum, grație acestora geamgii nu au putut să fie erl la înălțimea... pervazurilor, au făcut un protest prin cari declară că prea au ținut la ei „pantalonii creți“, astfel că ei nu pot pune geamuri prin care să se redă limpede afară, nu cum vedeau manifestanții prin pisma turburetului. Frumos dar fără folos din partea giumgiilor. In urma acestora, studenții noștri au hotărât să țină atâtea întruniri câte bresle pe cari le ocupă evreii sunt, pentru a nu se zace că pentru unii sunt mumă iar pentru alții ciumă și pentru a arăta că au inimă generosa, mare—pă sunt civilisați ! Așteptăm ordinea întrunirilor și așteptăm cu unui interes pe cele privitore la hahami și la doctori—gâștele și clisurile. Se zice că ceinarii nu vor mai ferbe apă filtrată. Tire. LA VALE Protestul Geamgiilor Ca orice oment de inimă — de inimă fiindcă au lovit cu tota inima, manifestanții de la întrunirea de Duminică au avut de gând să împace și capra și varza. Ce și-au dis el ? Suntem noi „pantaloni creți“ dar ar fi bine să nu încrețim fruntele tuturora, ci așa, mai împarte, mai cu circumspecție și diplomație. CRONICA Cum iubesc bărbații și cum iubesc femeile. S’a zis că omul este cel mai nobil animal al creațiunei. Este adevărța în parte. Acea nobleță am căutat’o mult și rar, forte rar, am găsit’o la bărbați. Egoismul pare că a năbușit orce nobleță în sufletul lor pe când iubirea a făcut din femee o ființă care caută a se jertfi în totdeauna, care a păstrat intactă acea nobleță. Zgomotul ce s’a făcut bilele acestea, în jurul tfecerei Dreyfus mi-a dat o nouă dovadă despre nobleță femeei și trecerea Rojanei prin Bucuresci ne-a adus un exemplu de cum înțeleg bărbații nobleță de caracter. Nu mă pot opri d’a face o comparațiune. Printre piesele pe cari ni le-a represintat distinsa artistă a fost și Maison de pompée a lui Ibsen. Caracterele celebrului scriitor au fost bine observate și el ne arată lumea reală. In drama sa ni se face un tablou fidel de cum înțeleg bărbații onorea, cărora subordoneză întotdeauna egoismul lor. Tînăra și gentila Nora, spre a scăpa viața bărbatului ei, a împrumutat în secret o sumă de bani spre a înlesni acestuia o călătorie în Italia care î-a redat sănătatea. Spre a o plăti, nu cruță nici o jertfă, economiseza din banii ce i se dă pentru tóleta și noptea lucreza în secret, copiind scrieri ce i se plătesc.