Romanul, septembrie 1898 (Anul 42, nr. 170-193)
1898-09-01 / nr. 170
La 1 Iunie același an, tot acest viitor mareșal al Imperiului, scriea tatălui seamnatórele : «încă o isbândă, tată, dar acesta este cea din urmă. «Armata Austriacilor, bătută [sperând de două luni, în cele din urmă a părăsit Italia ; acum s’a retras în Tirol și ocupă munți Alemaniei. «Generalul Beaulieu ocupa locul de Garda, Mincio, și ’și avea stânga la Mantua. «El se credea neînvins în acesta posiție care, într’adever, era frumosa de apărat, și cu tóte acestea noi l’am gonit. «Acest din urmă succes se cuvine în modul cel mai absolut generalului Bonaparte, și acoperă de glorie. El este resultatul manevrelor sale. El a amăgit cu totul pe dușman , căci pe când se întărea într’o parte, noi Pam isbit în parapusă. «Sa lovit la Borghetta , cavaleria nóstra a început încăerarea, pentru ântâia ora, s’a condus perși fect ; ea a răsturnat cavaleria dușmană, și apucând pe țărmul drept de a Mincio, infanteria nostra sa trecut pe la un vad. Ea a gonit pe dușman din cea mai frumosa și cea mai tare poziție, și acolo am luat orășelul de Valleggio. «Armata dușmană s’a aflat d’o dată tăiată și despărțită în două. O parte s’a retras îndată în munții din Tirol ; o altă parte a trecut Adige, și rămășița s’a închis in Mantua «Toți principii Italiei vin și cerertare. «Regele Neapolului tremură. «El a dobândit un arminstițiu de flece, cjile, după sosirea plenipotențiarului la Paris, ținut ca două mii patru sule contiisute de călăreți ce sunt în armata imperială să o parasesca îndată, și se vină a cantona la spatele armatei nóstre ; era vasele regelui Neapolului ce sunt unite cu flota engleza sa se retragă îndată la postul din Neapol. «Totul ne zâmbește, triumfurile nóstre sunt sigure, totul ne apropie de pace, ea este nemnlăturată, și vom păstra Belgia. «Desigur că ostenelile ni se plătesc cu prisos.» Mai ’nainte de a termina acest titlu, este locul cred, de a însemna aci, cum Ducele de Ragusa, ale cărui epistole le citirăm, descrie pe Masséna. Este necesar de a cunoște tretul acestui personagii, care a potavnt un însemnat rol în resbelul a Franței cu Ispania, ceea ce face obiectul acestei cărți. (Va urma). D. Sagasta a declarat unor ziarutși că numirea comisarilor pentru pace a fost amînată, căci comisarii trebue să aibă o încredere oarbă în guvern. Nu știți cine va fi la putere peste o lună, a adăugat d. Lagasti. Evenimentele din Spania Madrid, 29 August. — Camera deputaților.—D. Lagasta trinzînd cererea care voia ca cestiunea protocolului să fie discutată în ședința publică, republicanii, carliștii și conservatorii disidenți s’au retras din Cameră. Jurnalele se tem de căderea guvernului. ROMANUL * FELURIMI Telegraf pe trenuri și vapoare. — „Reichswehr“ aduce știrea despre următoarea interesantă invențiune, ce a fost adusă la cunoștința oficiului de patentă din Viena din partea căpitanului Ștefan Rendulic, baron Alexandru Dessewffy, baron Wilhelm Knoblock și baron Wilhelm Offerman. La toate nenorocirile și catrastrofele de tren câte s’au întâmplat, s’a ivit totdeauna vechea și nedeslegata cessiune cum s’ar putea asigura în asemenea cazuri viața oamenilor și materialul de pe tren sau mai bine zis cum s’ar putea înconjura asemenea incidente. Noua invențiune de care e vorba are chemare de a mijloci putința de telegrafiare între trenurile ce se mișcă în aceeași direcțiune sau vin unul către altul și de a înconjura în chipul acesta ciocnirile între ele. Iată cum se va opera cu invențiunea din cestiune. Să presupunem, că avem trei trenuri, care se mișcă pe aceeași linie : A înainta față în față cu B și D cari vin unul după altul din direcțiune opusă. Prin noua întocmire telegrafică, cele trei trenuri se afisează reciproc de direcțiunea fiecăruia și de distanță între ele. Asemenea trenul poate sta în legătură cu stațiunile atât cu cea spre care se mișcă cît și cu cea de la care a plecat. In chipul acesta orice catastrofa va putea fi delăturată. Nu numai atît. Pasagerii vor putea din oricare punct al circulațiunii să telegrafeze ori și unde ar voi.Căpitanul Rendulli, precum se asigură va aplica aceeași invențiune și la vapore. Puterea de memorisare a papei.— Din Roma se anunță, că ștarea sănătății Sfântului părinte e din cele mai satisfăcătoare. Mai zilele trecute a servit însuși leturgia în capela sa privată. După terminarea serviciului de vin, a zis: «Se vorbește atât de mine că sunt slăbuț, că adeseori îmi perd simțirile și că memoria mi-ași fi perdut-o cu totul. Ei bine ascultați-mă puțin!“ Și începu și douăzeci de minute fără întrerupere, recitea latinește întreg cântecul al doilea din Eneida, plastica povestire despre căderea Troei, apoi se adresa ascultătorilor săi: „Câți oameni credeți că ar fi în stare să facă așa ceva la etatea mea?“ Câți tineri, dar nu bătrâni ar putea găsi azi cari să fie în stare să facă așa ceva ?“ Orele de lucru.— In America la întreprinderile orașelor și ale statului, muncitorii lucrează numai 8 ore pe cînd la industrie și la meserii vremea lucrului e cel mult 11 ore. In statul Conecticut legea a hotărât că numai 8 pare să fie siliți a lucra zilelil și muncitori. In Australia 9 ore ear Sîmbăta numai jumătate din aceastea. Restimpul de muncă în India răsăriteană ține 11 ore, în Anglia 8, ore în Elveția și Austria 11 ore In Francia 10 ore ear, în Belgia numai vremea de lucru a femeilor si a copiilor e hotărîtă și țărmuită prin lege. Coasa morții.— Pe pămînt, în fiecare minut mor 98 de inși, și astfel într'o oră : 5300, într’o zi 127.000 ear într’un timp d’un an 46.300.000. Socoteala asta se întemeiază pa următoarele : Să n‘presupunem, că pe pămînt trăesc 1.530.000. 000 de viețuitoare, a căror viață mijlocie e 33 de ani. In atît timp trebue să se reînoiească întreaga omenire ceia ce numai așa e cu putință, dacă pe an vor muri 46,300,000. Deoarece într’un an sunt 525,600 de minute, pe fiecare minut se vin 88 de coșuri de moarte. Asasinarea împărătesei Austriei Unitar din Capitală publică următoarele depeșe: O depeșă oficială sosită în Viena din Geneva (Elveția) spune că împărăteasa Elisabeta a Austriei a fost ucisă de un anarhist italian. Iată amănunte : Pe cînd împărăteasa voia să se îmbarce pe vapor ca să se ducă la Territet, un individ se repezi la dînsa și a dete o lovitură de cuțit, împărăteasa căzu îndată. Vaporul ’și-a continuat călătoria însă curînd s’a întors înapoi pentru ca să readucă la uscat pe împărăteasă care nu s’a mai ‘ deșteptat din leșin și care, îndată ce a fost adusă la oțel, ’și-a dat sufletul. Anarehistul criminal a fost imediat arestat. Moartea împărătesei a pricinuit mare consternație în tot orașul. Prima veste a sosit la ministerul de externe. Consiliul de miniștri tocmai era întrunit, împăratul se află la castelul Schoenbrun, lângă Viena. Toate ziarele au scos edițiuni extraordinare. Iată alte amănunte, cari se telegrafiază din Geneva, relativ la asasinarea împărătesei Elisabeta , împărăteasa plecă la amiezi de la otel spre a se imbraca pentru Territet. Pe drumul către localul de imbarcare, un anarhist italian, anume Loucheni, născut în Paris, s'a apropiat ele împărăteasă și i-a dat o lovitură de pumnal în regiunea inimei; împărăteasa a căzut la pământ însă s’a ridicat și a putut să ajungă pe vapor unde a leșinat. Vaporul a plecat însă curând s’a întors în port; împărăteasa a fost transportată la oțelul Beaurivage unde a murit. Hainele împărătesei erau pline peste tot de sânge. Criminalul a fost arestat. O depeșă din Berna spune că ucigașul Louchini e locuitor din Parma. Codul penal care e în vigoare în cantonul Genevei excluzând pedeapsa cu moarte, ucigașul va fi condamnat numai la închisoare pe viață. O depeșă din Zurich spune că ucigașul împărătesei a venit într’adins la Geneva pentru a comite crima. Ministrul președinte Thum s’a dus la castelul Schoenbrun, unde se află împăratul, spre a comunica vestea nenorocită. La teatrul Burg vestea a ajuns în timpul reprezentației «Faust» , artistul a ișit pe scenă și a comunicat-o publicului, după care atât teatrul Burg cât și celelalte teatre imediat au fost închise. O altă depeșă din Geneva spune că înpărăteasa a fost dusă plină de sânge pe vapor. După o altă versiune, împărăteasa a murit pe când era transportantă la hotel. Vestea a pricinuit asupra mult încercatului împărat o durere indescriptibilă. Toate cercurile sociale sunt adîncite în cel mai mare doliu și sunt cuprinse de cea mai sfâșietoare compătimire pentru augustul soț. Mii de oameni plâng pe strade citind edițiile extraordinare ale ziarelor. Tragica moarte a împărătesei pricinuește în Viena o impresie colosală. Edițiunile speciale ale ziarelor, cari anunță mortea, se desfac în cantități mari pe strade. Șefii tuturor Statelor au trimes telegrame de condoleanțe împăratului Franz Josef care e cuprins de o nespusă durere. Elisabta Amelia Eugenia, împărăteasă a Austriei, s’a născut la 12 Decembrie 1837. Prin urmare era în vârstă de 61 de ani. Era fica mai mare a ducelui Maximilian Josef de Bavaria. La 12 Aprilie 1854 s-a căsătorit cu împăratul Franz Josef și a avut trei copii, două fice și un fiu, Rudolf, prințul moștenitor, care s’a sinucis. De când cu perderea fiului său, împărăteasa, cuprinsă de o durere nestinsă, era mereu în călătorie. Având o înfățișare frumoasă și maiestoasă, dînsa știuse că’și dobândească simpatiile poporului, mai cu seamă ale clasei înalte. Era o mare amatoare de sport și o călăreață excelentă. Ultime Informațiuni . Din Giurgiu se scrie că Joul, regimentul 10 de călărași, cu un efectiv de 600 de ómeni călări, a trecut în not Dunărea (Brațul sf. Gheorghe). După terminarea trecerei în not, soldații au excutat școla de regimet, sub comanda maiorului Elefterescu, care în fruntea regimentului, a trecut cel d’intern în tot Dunărea. După câteva ore, trupele s’au tntors la cazarmă, cu toții urzi pe haine. Totuși, atât ofițerii cât și soldații și gradele inferiore, erau plini de veselie că au reușit atât de bine a exercițiile grele pe cari le-au executat cu multă maestrie. □ Primăria din București a început să elibereze cărți de alegător. Aceste cărți pot fi scoase la secretariatul primăriei în tote zilele, de la ceasurile 9 la 11 dimineața. □ I. P. S. La Mitropolitul Miron Roman din Sibiu se află greu bolnav de câteva jile, după cum anunță «Telegraful român». 1 . Regele nostru, cînd a primit vestea despre moartea împărătesei Austriei, a trimes o lungă telegramă de condolență soțului asasinatei: «c Consilul inspectorilor generali ai armatei, după multe discuțiuni, a terminat în sfîrșit cu modificarea nouei uniforme ofițerești. Nouăle modele vor fi supuse aprobărei regelui. Numeroase case germane și austriace, din Capitală au arborat t Forța ziarului „ROMÂNUL“ (Mi Califul Abderam SAU * Patru-spre prece file fericite în cincizeci ami de domnie. — Nici o biruință câștigată împotriva dușmanilor săi nu-i mișcase inima de o așa bucurie vie: pasărea sfărâmase frageda sa închisoare; ea trăia! Abderam, biruitor în bătălii avea dreptul a se crede cel mai mari viteaz,— de astă dată însă el se înălța în rândul Providenței ; el biruise soarta căci dăduse viață.» Mansu, sfârșind stihul al zecelea, privea pe Kalif cu un aer ce părea că spune : «Intr’adevăr, acest stih nu poate prețui cincisute douăsprezece galbeni.» Alhakem însă cu ochii pironiți pe tăblițele sale scria : ,,/n viitor se va înființa în orașele mari al Kalifatului câte o locuință adăpostitoare sub mumele de, Cuibul Providenței,?» care numele sărmane vor fi primite spre a naște fructul pântecelui lor“ Ia urmă întrebă pe luntraș ; așa e că ’ți datorez de două ori câte două-sute cinci-zeci și șase de galbeni ? «Dacă înălțimea voastră socotiți astfel, n’am ce se răspund», adăogă luntrașul gătindu-se a începe stihul al unsprezecelea. XI Nu, fericirea nu se află în respectul ce cineva îl poruncesc. Era o zi în care, printr’o nouă poruncă publicată în numele miniștrilor imperiului, se punea în vederea poporului datoriele ce trebue a avea către persoana califului, înjosită curtenirea lingușitorilor, preschimbase într’un cult religios respectul cuvenit suveranului Cordovei și astfel poruncise, sub pedepsele cele mai aspre, ca toți se îngenuche în calea lui Abderam precum îngenuche înaintea lui Dumnezeu ; era vorba, în această poruncă, despre moartea aceluia care ar fi călcat’o refuzând de a’și umili fruntea și a ’și îndupî genunchii. . Porunca consiliului, publicată cu zgomot prin toate colțurile statului, trecea din gură în gură și se cobora din locuința bogatului în umilitul locaș al muncitorului : toți se înspăimântară cunoscând preumblările tiptile ale misteriosului Kalif, și se temeau de a nu se întâlni fără veste față în față cu Kaliful pe care nu ’l-ar fi cunoscut, sub îmbrăcămintea’ simplă c’a oricărui cetățean de rînd. Neobservarea putea fi pedepsită ca o resvrătire. Abderam marele Kalif, ce făcea atunci pe când miniștrii săi îl puneau pe aceia treaptă cu Dumnezeu, și pe când poporul lui tremura ca varga în fața poruncei răspîndită prin orașe de pristavî. El mergea încet pe jos cu o bâtrînă care abia se mișca, silindu-se a-și potrivi pașii cu aceia ai slabe bătrîne. Pe această mătușă o întâlnise sfârșită de osteneală, și rezămată de lavița unei porți — Vali respundea ea, în minutul în care califul trecea pe lângă dînsa, dacă ar fi aici scumpul meu Hisden, cel din urmă fiu din douăsprezece ce am născut, el îmi va fi călăuza spre a’mî urma drumu, și brațul sĕu mă v’a susține pînă la hotarul drumului meu. Abderam auzind’o, se apropie de dînsa și îi zise : bună bătrîna eu nu sunt Hisden, fiul tăü dară ca și dînsul pot fi răbdător și voinic ; în lipsa brațului lui, te rog a te servi de al meu. Sărmana bătrînă după ce îl privi, se sculă și resemându-se de Abderam, își luă drumu spre casa ei. Nu era priveliște mai frumoasă și mai mișcătoare decât acesta. Un principe tânăr și vioiau micșorîndu-și mesul spre a se potrivi sărmanei femei bătrîne, care se resema pe brațul lui cu toată greutatea celor optîzeci de ani ai unei bătrîne ; era un tabloue^ vrednic de lăudat , puterea și tăria protegtând cea din urmă copilărie. In calea lor nu se aflau pristavî cari se stinge poporului : Ingenunchiați și salutați, căci era pe Abderam , domnul vostru ! Nu era acolo nici un oficier de al palatului care se execute porunce dată. Cu toate acestea, lumea, crezînd că este un fiu supus care slujește de călăuză bătrînei sale muma, fiește care se oprea spre a privi pe copilul de laudă o răbdător și toți îl salutau cu și iubire deosebită. Astfel, supunerea poruncită de mândria coronel se înplinea în curățenie fără nici o frică și ca o atragere voioasă la inimea, către presupunsul final bătrîneî. (Va urma). - ----------------- ------------—^ |