Romanul, mai 1899 (Anul 43, nr. 361-382)
1899-05-01 / nr. 361
ANUL AL 43-lea No. 361 VOEȘTE ȘI VII PUTEA raia» «mrsri'r-A. «*» 5 B a- XL 1. In tói A țara AjlOXAMKNTl : IN ȚARA , pe an 20. Iei ci suplini. .10 lei IN STREINATATE „ „ „ 40 lei REDACȚIA Strada Stavropoleos No. 2 Fondat în 1857 de C. A. iUISE r 111 Director Vi VITLAU A. ROSETTI LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI 5 Bei.iar în tota țara ANINCIURI: Pagina IV...................linia 40 ban Inserții și reclame 2 lei linia ADMINISTRAȚIA : Strada Stavropoleos No. 2 Reamintim că toate]chitanțele liberate de administrația Siemani*nî trebuesc * sa fie semnate de d. Vintilă C. A. Rosetti Administrația nu răspunde de plățile făcute pe baza altor chitanțe. Această operațiune cotradictorie între consiliul județean minister, o supunem prin publicicitate la cunoștința noului prefect, rugetului să bine-voiască a cerceta cestiunea a sesiza din consiliul și a iterveni obținerea aprobării, deoarece sumele alocate în budgetele comunelor rurale din acest județ, s’au aprobat. Sperăm că se va obține rezultatul dorit. ln dascăl. Revisoratele școlare Una din cestiunile importante care merită atențiunea tuturor, binevoitorilor propășirea școalei primare sunt revisoratele școlare Aceste autorități școlare județene, sunt atît de împovărate în atribuțiunile funcționării lor, încît e imposibil a se satisface tote nevoile școalei. Pe cînd un subprefect de plasă își are ajutorul și copiștii săi, protoereul pe sub protoereti și protoestoși, inginerul ajutoarele sale etc. revisorul școlar este condamnat a îndeplini singur multiple și varii obligațiuni legale și reglementare precum: inspectam! anchete conferințe lucrări de cancelari etc. etc. Și toate acestea pentru întregul județ! Să nu surprindă pe nimeni dar faptul că cutare revisor a concentrat pe cîțiva învățători la reședință și i-a obligat a-i da ajutor; e forțat bietul revisor a fi atît de arbitrar către subalternii săi vezîndu-se așa de împovărat. Dintre diferitele îndatoriri ale revisoratelor școlare cea mai principală este și trebue să fie inspecțiunea școalelor și cu toate acestea lasă atît de mult de dorit, încât aș putea zice că se face de nevoe. II lipsește revisoului timpul necesar pentru a putea inspecta o mai multe ori pe an și școală de din această causă nu e de mirare să vezi prin unele județe mai mari că școala a fost visitată numai odată sau chiar nici atât într’un an școlar. Cea mai mare parte din timp este întrebuințat la celelalte atribuțiuni ale revisoratului, iar controlul, partea mai importantă a învățămîntului primar, suferă într’un mod simțitor. E imposibil ca un revisor școlar să facă neîntrerupt o lună de zile inspecțiuni școalelor rurale, căci la reîntoarcerea la reședință, își pune manele în cap, privind teancurile de pucuri pe care le găsește. Unele consilii județene, apreciind cu maturitate dificultățile revisorilor școlari, le-a alocat în budgetele respective, câte un post de sub-revier ; în acei ani s’a constatat, și astăzi se poate proba, că școalele au fost mai des inspectate, iar lucrările de cancelarie se efectuau mai cu promptitudine. Consiliu județului Constanța, în urma ordinului d-lui Ministru de interne, a prevăzut în anul acesta, suma necesară pentru un sub-revisor școlar; curios se pare însă, că acelaș minister suprimă acest post din motivul poate de economie budgetară. Din două una , sau nu era necesitate și prin urmare nu trebuia să se dea ordin la timpul oportun, sau că era neapărat un asemenea ajutor, și deci urma a se aproba. Reolvări de consilii Consiliul comunei urbane Turnu-Severin se disolvă institui aduse o comisiune interimară, compusă din dnil I. A. Protopopescu, președinte; C. T. Georgescu, vicepreședinte, și d-nl C. I. Rădulescu, D. Stăncescu și Dimitrescu, ca membri ai Florea comisiuneî. Consiliul comunei urbane Târgoviște se disolvă instituindu-se o comisiune interimară, compusă din d-nii Gr. L. Calr, președinte; Constantin Carabelea, vice-președinte, și d-nii Lazăr Lăzărescu, Vasile Constantinescu-Ciuciuc și Constantin V. Dudescu. Consiliul comunei urbane Târgu-Jiu se disolvă instituindu-se o comisiune interimară, compusă din d-nii Ioan Gr. Săftoiu, ca președinte, și Gheorghe Stolojanu, vice-președinte, și d-nii Ghiță Ionescu, Vasile Roșca și Trifan Cloșan, membri. Consiliul comunei urbane Caracal se disolvă instituindu-se o comisiune interimară, compusa din d-ni Ștefan Ștefanescu, ca președinte, C. Dobrotescu, vice-președinte, și d-nii V. Leontopol, M. Ceaușescu și T. Vlădescu, ca membri. Mișcarea electorală Partidul conservator din Ploești a convocat pe mâine seară o mare întrunire publică în sala liceului din localitate. D. Ion R. Kogălniceanu, președintele Camerei de comerț din Ploești, a adresat o scrisoare deschisă alegătorilor colegiului II de Cameră din Prahova, anunțându-i că-șî pune candidatura. Liberalii din Brăila vor ține cumincă o mare întrunire publică în sala Paradis, în vederea alegerilor generale. D. Eugen Stătescu va candida la colegiul I de Senat din Gorj. D. Ion Brătianu la colegiul I de Cameră din Gorj. Ni se spune că d. I. Luca-Carageali își va pune candidatura la Iași. Ciocnirea trenului de persane Galați-Tecucin Eri dimineață s'a respîndit în orașul nostru sronul, cum că trenul de persoane de la Galați spre Tecucin, ar fi deraiat în apropierea stației Planu-Conachi și că ar fi un mare număr de persoane rănite. Această sorie purtată din gură în gură cu exagerare gradată, a pus în Galați emoție. $ EDIȚIA DE SEARA ___ _____ Sâmbătă 1. Duminică 2 (13—14) Maiu 1890 — ia—ia—i—gnarov i]*——a—————~~—--------------------------------------- ____________________________ Scriea despre accidentul de tren la Hanul Conache are un frond de adevăr, dar importanța lui se reduce la foarte puțin față cu exagerațiile emoționătoare ce l s’au dat. Tot accidentul după înformațiunile luate la sorgintea competinte se reduce la minoterele Trenul de persoane care a plecat era la orele 11.80 dimineață din Galați spre Tecuci, ajungi iur în apropierea stației Harm-Konaehe, a întîlnit și acostat în drumul său un vagon isolat, așezat pe o altă linie în dreptul garagiului. Ciocnirea a fost într adevăr destul de violentă , vagonul izolat a deraiat sub puterea coliziunei. Un vagon de la trenul de persoane a avut o scîndură ruptă și alte cîteva havarii fără importanță. Pasagerii din tren au scăpat numai cu spaima din accident care n’a lipsit mult ca să fie un dezastru. N’a fost nimeni rănit, cu toate că sguduitura a fost destul de puternică. KIOOUIR.I La 1 Maiti va reapare primul număr din „Profit“, biblioteca miraculelor“. Această broșură care va urma să apară de 2 ori pe lună avînd 64 de pagini și conținând o materie variată este continuarea ziarului Profetul. Mireasa prințului Danilo, moștenitorul muntenegrean, va trece la ortodoxie. Familia princiară Mecklenburg-Strelitz încă ,și a dat învoirea, ca mireasa Jutta să treacă de la confesia romano-catolică. Zilele trecute un student neamț din Praga a fost cânt bătut de niște Cehi din princină că a vorbit nemțește pe stradă. Guvernul bulgar a trimes în România pe d. Cristian Gulcer, inspectorul general domenial, din Sofia, pentru a studia măsurile ce s’au luat în țară la noi relativ la pescuit și a pune bazele unei convenții intre Romînia și Bulgaria in chestiunea exportului de pește, Erî s’a început in toată țara recensământul copiilor in vitată da școală.Azi va fi o mare serbare școlară la Ateneu in folosul cantinelor din București. Cursurile școalelor primare vor fi suspendate în orele după amiază pentru ca toți institutorii și institutoarele să poată lua parte, învățătorii din Argeș după terminare conferinț lor, au decis să meargă in excursie la Curtea de Argeș. Se afirmă că director general al Teatrului Național va fi numit distinsul profesor Anghel Demetrescu Guvernul sârb a votat o lege asupra pescuitului. Această lege a și fost pusă în aplicare cu începere de la 1 Aprilie. Marți, 4 Mai viitor, orele 10 dimineața, d-na Păucescu va face un parastas de două ani la biserica Bradu, pentru odihnirea sufletului regretatului Grigore Păucescu. Serviciul va fi oficiat de către P. S. S. arhereul Nifon, vicarul Mitropoliei. La finele lunei Mai se va deschide la școala de arhitectura din Capitală o exposiție a lucrărilor executate de elevii acestei școale in cursul anului curent. IMZ BE TELEPATIE In cunoscuta revista Annales des sciences psychiques găsim descris un fapt foarte curios, după Vessile spiritista a lui Ernesto Velpi din Vercelli. Faptul e relatat de D ra Lubovv Knjanowsky (astăzi d na Semenoff. „În familia noastră —scrie D-ra Lubovr Krijanowsky — era un cățeluș desmerdat și iubit de toți ai casei, și mai ales de Vera. Și poate din pricina prea multelor și exageratelor de smerdări, cățelul se înbolnăvi într’o zi. Avea sufocațiuni și tușea ; medicul veterinar, care -l îngrija, nu spusese că e ceva periculos. Cu toate astea Vera era foarte neliniștită ; se scula noaptea pentru a’i face fricțiune și a’i da doctorii , dar nimeni nu se gândea că o să moară. Intr’o noapte însă, starea lui Bonica (acesta era numele cățelului) deveni de o dată mai rea. Hotărârăm ca dimineața să ducem cățelul la veterinar, căci de am fi trimes să îl cheme ar fi venit tocmai spre seară. Dimineața decid era și cu mama noastră plecară cu cățelul la doctor. Eu rămăsei acasă și mă așezai să scriu. Eram așa de ocupată cu scrisul, încât și uitasem de plecarea alarmei când de o dată aud cățelul tușind în camera de alături. Acolo era panerul ce’î servea de locuință, și, de când se îmbolnăvise, de îndată cum îl auzeam tușind sau gemînd, careva din noi se ducea să ’i vadă de ce are nevoe, să’î dea doctoria ori să ’î dea de băut sau să ’î indrepteze bandajul ce ’1 avea la gât. După obiceiu me sculai și mă apropiai de paner ; când l’am văzut gol, mi am adus aminte că mama și Vera plecaseră cu cățelul, am rămas înmărmurită, căci tusea fusese sgomotoasă și am auzit-o foarte bine și clar, încât nu mai încăpea o erore de auz. Stăm gândindu-mă lângă panerul gol, când aproape de mine auzii forte bine un lătrat al cățelului, cu care de obicei îi ne saluta la intrare ; apoi un al doilea, care părea că vine din camera de alături ; îri fine un al treilea lătrat plângător, care părea că se pierde în depărtare. Mărturisesc că am fost mișcată și tremuram grozav ; apoi îmi veni gîndul că trebue să fi murit cîinele; mă uitai la ceasornic; erau douăsprezece ceasuri fără cinci minute. Turburată și agitată m’am așezat la fereastră și așteptam pe mama și Vera cu nerăbdare. Zărind pe Vera venind singură, alergai înaintea ei și-a spusei într’un suflet: „Bonica a murit.“ — „Cum am aflat ?“ zise ea mirată. Alai ’nainte de a’î răspunde am întrebat’o de știe ora precisă când a murit.— „Câteva minute înainte de douăsprezece“, îmi răspunse ea. Și apoi îmi povesti următoarele : — Cînd am ajuns—eu și mama— la doctorul veterinar, pe la ceasurile unsprezece, doctorul nu era acasă , dar servitorul ne rugă să așteptăm, c ci pe la amiază stăpânu-său trebuia să se întoarcă, deoarece era vremea cînd primea vizite. Am stat deci, dar cățelul se arăta din ce în ce mai agitat ; eu—zice Vera—îl puneam cînd pe divan, cînd jos pe pămînt și mă uitam cu nerăbdare la ceas. Vedeam cu bucurie că mai erau numai cîteva minute până la 12, cînd cățelul începu iarăși să se înece. Vrui să-l ridic din nou pe divan ; dar, cînd îl ridicai ,j de jos, văzut atît pe el ăi și minele mele că se îl acoper cu o lumină purprie, atît de puternicit și atît de strălucitoare, încît, neînțelegînd deloc ce vrea să fie acesta strigat speriată, foc ! Mama nu văzu nimic , dar, cum sta cu spatele la sobă crezu că rochia îi luase foc, și se întoarse speriată spre sobă, dînsa văzu însă că în sobă nu era foc, dar în acelaș timp constatam că Bonika își dăduse sufletul, ceea ce făcu ca mama să nu mă certe pentru strigătul meu de foc! și pentru spaima ce i am dat“... Țin să mai adaog—continuă d-ra Lubow Krijanowsky către d-l Ernesto Volpi directorul revistei Fessille spiritista—că acest câne avea o inteligență extraordinară, cum n’am mai văzut la un alt animal din speciea lui. Avea calități sufletești caracteristice omului. Așa, de pildă, era caritabil. O dată, fiind la țară, l’am putut observa, cum, în timp de opt zile, ducea pîne și aripi de pui a unui sărman cine vagabond i flămînd, și cum îl privea, cu o adevărată satisfacțiune, mîncînd. Apoi avea o păpușă cu care se juca întocmai cu copiii. Peste cîtva timp după moartea lui Wera s-a îmbolnăvit foarte grav de o inflamațiune de plămîn, încât era aproape să moară. In timpul boalei, atît eu cit și Wera, am văzut de mai multe ori pe cățelul nostru Bonika stînd lingă pat la căpătâiul bolnavei“. 0 ARTA JOUR Sfârșitul secolului nostru aparține hotărît afișului care l’a cucerit într’un chip atât de minunat Și tot afișul va deschide în fanfara culorilor sale secolul viitor de care nu suntem depărtați decât cu două păsuri. Astfel arta în adever democratică, vorbind sufletului popular, înțeles de mulțime, captivând privirea impunând atențiunea și admirațiunea, deșteptând ideile estetice, moralizând prin ele, se substitue progresiv artei solemne Dar cine se va plânge de înfrângerea pretinsei mare arte așa de des falsă, a saloanelor și a museelor? Arta aceasta nouă e vie și veselă, e glumeață și ironică , adesea satirică, câteodată elocventă, fermecătoare înainte de toate. Trebue să fie astfel pentru a reuși pe lângă popor care în general nu gustă lucrurile posomorite. Caracterul scult nedistins trădează primele sale origine. Cu toate aceste Englesii au cercat să-șî aroge meritul de a o fi născocit și au pretins că procede la Hogarth, Giiliny și Gnikshank e o eroare. Afișul e de origină franceză și parisiană ; inspiratorii săi fură mari caricaturiști de acum patruzeci de ani, ca Raffet, Gavarni, Monnier, Johannot, Daumier, creatorii afișului alb și negru, ale cărui modele mai de seamă sunt placardele reclame pentru anunțarea unor cărți ca Don Chichotte, Viveurs de Paris, Jerome Paturot, Manet care făcu afișul pentru Les Chats a lui Champfleury, Gustave Doré care lucră pentru reclama cărței Londres, Courbet care desemnă anunțul pentru serbarea Realismului la 1859, fură ultimii representanțî ai acestei școli a albului și negrului. Apoi, după șoapte opt ani, apăru afișul colorat al lui Cheret. Primele încercări ale acestui maestru genial datează în adevăr, dinainte de 1860 și colecționatorii plătesc azi cu aur composițiunile de atunci pentru reclama unui roman senzațional. Mulțumită lui Cheret, săracul își aru muzeul în stradă și Parisul, Londra, Bruxela, Berlinul, Viena, Roma, New- York, toate orașele cele mari ale vechiului și noului continent, cunoscură repede aceste festivități ale ocililor oferite gratis trecătorilor. Pereții, până atunci desonorați de păcătoase zugrăveli în care dominau culorile strigătoare, se acopereau de adevărate creațiuni ale creionului. Trompetele Renumelui restiră gloria lui Cheret urbi et orbi. Industrialii își dară îndată seama de imensa însemnătate a artei aplicate la interesele lor mercantile, și rivalitatea artiștilor, porniți cu duiumul pe calea cea nouă produse capo d’opere. Se ivi însă un spirit posac care își închipui că această inviune populară a afișelor era un fel de profanațiune de nesuferit pentru estetician. Huysmans o denunță consiliului municipal din Paris și edilii de la Primărie se emoționară, emise ingenioasa propunere Cineva de face să dispară afișele colorate plan cardate pe stradă prin multiple timbre proporționate Moțiunea, sprijinită de unii, combătută cu căldură de alții, n’avu efect decât în parte Afișul nu putu trăi decât cu condițiunea de a primi marca fiscului ;