Romanul, mai 1899 (Anul 43, nr. 361-382)

1899-05-01 / nr. 361

ANUL AL 43-lea No. 361 VOEȘTE ȘI VII PUTEA raia» «mrsri'r-A. «*» 5 B a- XL 1. In tói A țara AjlOXAMKNTl : IN ȚARA , pe an 20. Iei ci suplini. .10 lei IN STREINATATE „ „ „ 40 lei REDACȚIA Strada Stavropoleos No. 2 Fondat în 1857 de C. A. i­UISE r 111 Director Vi­ VITLA­U A. ROSETTI LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI 5 Bei.ia­r în tota țara ANINCIURI: Pagina IV...................linia 40 ban Inserții și reclame 2 lei linia ADMINISTRAȚIA : Strada Stavropoleos No. 2 R­eamintim­ că toate]chi­­tanțele liberate de admi­nistrația Sie­mani*­nî tre­buesc * sa fie semnate de d. Vin­t­ilă C. A. Rosetti Administrația nu răs­punde de plățile făcute pe baza altor chitanțe. Această operațiune co­tradicto­­rie între consiliul județean minister, o supunem prin publi­ci­citate la cunoștința noului pre­fect, rugetulu­i să bine-voiască a cerceta cestiunea a sesiza din consiliul și a i­terveni obținerea aprobării, de­oare­ce sumele a­­locate în budgetele comunelor rurale din acest județ, s’au a­­probat. Sperăm că se va obține rezultatul dorit. l­n dascăl. Revisoratele școlare Una­ din cestiunile important­e care merită atențiunea tuturor, binevoitorilor propășirea școalei primare sunt revisoratele școlare Aceste autorități școlare județe­ne, sunt atît de împovărate în atribuțiunile funcționării lor, în­cît e imposibil a se satisface tote nevoile școalei. Pe cînd un sub­prefect de plasă își are ajutorul și copiștii săi, protoereul pe sub protoereti și protoestoși, ingine­rul ajutoarele sale etc. revisorul școlar este condamnat a înde­plini singur multiple și varii o­­bligațiuni legale și reglementare precum: inspectam! anchete conferințe lucrări de cancelari e­­tc. etc. Și toate acestea pen­tru întregul județ! Să nu surprindă pe nimeni dar faptul că cutare revisor a con­centrat pe cîți­va învățători la reședință și i-a obligat a-i da ajutor; e forțat bietul revisor a fi atît de arbitrar către subal­ternii săi vezîndu-se așa de îm­povărat. Dintre diferitele îndatoriri ale revisoratelor școlare cea mai prin­cipală este și trebue să fie ins­pecțiunea școalelor și cu toate acestea lasă atît de mult de do­rit, în­cât aș putea zice că se face de nevoe. II lipsește revi­­soului timpul necesar pentru a putea inspecta o mai multe ori pe an și școală de din a­­ceastă causă nu e de mirare să vezi prin unele județe mai mari că școala a fost visitată numai odată sau chiar nici atât într’un an școlar. Cea mai mare parte din timp este întrebuințat la cele­lalte atribuțiuni ale revisoratului, iar controlul, partea mai importantă a învățămîntului primar, suferă într’un mod simțitor. E impo­sibil ca un revisor școlar să facă neîntrerupt o lună de zile inspecțiuni școalelor rurale, căci la reîntoarcerea la reședință, își pune manele în cap, privind teancurile de pucuri pe care le găsește.­­ Unele consilii județene, apre­ciind cu maturitate di­ficultățile revisorilor școlari, le-a alocat în budgetele respective, câte un post de sub-revi­er ; în acei ani s’a constatat, și astă­zi se poate proba, că școalele au­ fost mai des inspectate, iar lucrările de cancelarie se efectuau mai cu promptitudine. Consiliu județului Constanța, în urma ordinului d-lui Ministru de interne, a pre­văzut în anul acesta, suma ne­cesară pentru un sub-revisor școlar; curios se pare însă, că acelaș minister suprimă acest post din motivul poate de eco­nomie budgetară. Din două una , sau nu era necesitate și prin urmare nu trebuia să se dea ordin la timpul oportun, sau că era ne­apărat un asemenea aju­tor, și deci urma a se aproba. Reolvări de consilii Consiliul comunei urbane Tur­­nu-Severin se disolvă institui adu­se o comisiune interimară, com­pusă din d­nil I. A. Protopopescu, președinte; C. T. Georgescu, vice­președinte, și d-nl C. I. Rădu­­lescu, D. Stăncescu și Dimitrescu, ca membri ai Florea comi­­siuneî. Consiliul comunei urbane Târ­­goviște se disolvă instituindu-se o comisiune interimară, compusă din d-nii Gr. L. Calr, președinte; Constantin Carabelea, vice-preșe­­dinte, și d-nii Lazăr Lăzărescu, Vasile Constantinescu-Ciuciuc și Constantin V. Dudescu. Consiliul comunei urbane Târ­­gu-Jiu se disolvă instituindu-se o comisiune interimară, compusă din d-nii Ioan Gr. Săftoiu, ca președinte, și Gheorghe Stolojanu, vice-președinte, și­ d-nii Ghiță Io­­nescu, Vasile Roșca și Trifan Cloșan, membri. Consiliul comunei urbane Cara­cal se disolvă instituindu-se o comi­siune interimară, compusa din d-ni Ștefan Ștefanescu, ca preșe­dinte, C. Dobrotescu, vice-preșe­­dinte, și d-nii V. Leontopol, M. Ceaușescu și T. Vlădescu, ca membri. Mișcarea electorală Partidul conservator din Ploești a convocat pe mâine seară o mare întrunire publică în sala liceului din localitate. D. Ion R. Kogălniceanu, preșe­dintele Camerei de comerț din Ploești, a adresat o scrisoare des­chisă alegătorilor colegiului II de Cameră din Prahova, anunțându-i că-șî pune candidatura. Liberalii din Brăila vor ține cumin­că o mare întrunire publică în sala Paradis, în vederea ale­gerilor generale. D. Eugen Stătescu va candida la colegiul I de Senat din Gorj. D. Ion Brătianu la colegiul I de Cameră di­n Gorj. Ni se spune că d. I. Luca-Ca­­rageali își va pune candidatura la Iași. Ciocnirea trenului d­e persane Galați-Tecucin Eri dimineață s'a respîndit în orașul nostru sronul, cum că trenul de persoane de la Galați spre Tecucin, ar fi deraiat în a­­propierea stației Planu-Conachi și că ar fi un mare număr de persoane rănite. Această sorie purtată din gură în gură cu exagerare gradată, a pus în Galați emoție. $ EDIȚIA DE SE­A­RA ___ _____ Sâmbătă 1. Duminică 2 (13—14) Maiu 1890 — ia—ia—i—gnarov i]*——­a—————~~—--------------------------------------- ________­­____________________ Scriea despre accidentul de tren la Hanul Conache are un frond de adevăr, dar importanța lui se reduce la foarte puțin față c­u exagerațiile emoționă­­toare ce­ l s’au dat. Tot accidentul după înforma­­țiunile luate la sorgintea com­­petinte se reduce la m­inoterele Trenul de persoane care a plecat era la orele 11.80 dimi­­neață din Galați­­ spre Tecuci, ajungi iur în apropierea stației Harm-Ko­naehe, a întîlnit și a­­costat în drumul său un­ vagon isolat, așezat pe o altă linie în dreptul garagiului. Ciocnirea a fost într adevăr destul de violentă , vagonul izo­lat a deraiat sub puterea coli­­ziunei. Un vagon de la trenul de persoane a avut o scîndură ruptă și alte cîte­va havarii fără importanță. Pasagerii din tren au scăpat numai cu spaima din accident care n’a lipsit mult ca să fie un dezastru. N’a fost nimeni rănit, cu toate că sguduitura a fost destul de puternică. KIOOU­IR.I La 1 Maiti va reapare primul nu­măr din „Profit“, biblioteca mira­­culelor“. Această broșură care va urma să apară de 2 ori pe lună avînd 64 de pagini și conțin­ând o materie variată este continuarea ziarului Profetul. Mireasa prințului Danilo, moșteni­torul muntenegrean, va trece la or­todoxie. Familia princiară Mecklen­burg-Strelitz încă ,și a dat învoirea, ca mireasa Jutta să treacă de la con­­fesia romano-catolică. Zilele trecute un student neamț din Praga a fost c­ânt bătut de niște Cehi din princină că a vorbit nem­țește pe stradă. Guvernul bulgar a trimes în Ro­mânia pe d. Cristian Gulcer, ins­pectorul general domenial, din S­o­fia, pentru a studia măsurile ce s’au luat în țară la noi relativ la pescuit și a pune bazele unei con­venții intre Romînia și Bulgaria in chestiunea exportului de pește, Erî s’a început in toată țara re­censământul copiilor in vitată da școală.­­Azi va fi o mare serbare școlară la Ateneu in folosul cantinelor din București. Cursurile școalelor primare vor fi suspendate în orele după amiază pentru ca toți institutorii și insti­tutoarele să poată lua parte, învățătorii di­n Argeș după ter­minare conferinț lor, au­ decis să meargă in excursie la Curtea de Argeș. Se afirmă că director general al Teatrului Național va fi numit dis­tinsul profesor Anghel Demetrescu Guvernul sârb a votat o lege a­­supra pescuitului. Această lege a și fost pusă în aplicare cu începere de la 1 Apri­lie. Marți, 4 Mai viitor, orele 10 di­mineața, d-na Păucescu va face un parastas de două ani la biserica Bradu, pentru odihnirea sufletului regretatului Grigore Păucescu. Serviciul va fi oficiat de către P. S. S. arhereul Nifon, vicarul Mitro­poliei. La finele lunei Mai se va deschi­de la școala de arh­itectura din Capitală o exposiție a lucrărilor ex­ecutate de elevii acestei școale in cursul anului curent. IMZ BE TELEPATIE In cunoscuta revista Annales des sciences psychiques găsim­ descris un fapt foarte curios, după Vessile spiritista a lui Ernesto Velpi din Vercelli. Faptul e relatat de D ra Lubovv Kn­­janowsky (astă­zi d na Semenoff. „În familia noastră —scrie D-ra Lu­­bovr Krijanowsky — era un cățeluș desmerdat și iubit de toți ai casei, și m­ai ales de Vera. Și poate din pri­cina prea multelor și exageratelor de s­­merdări, cățelul se înbolnăvi într’o zi. Avea sufocațiuni și tușea ; medi­cul veterinar, care -l îngrija, nu spu­sese că e ceva periculos. Cu toate astea­­ Vera era foarte neliniștită ; se scula noaptea pentru a’i face fricți­une și a’i da doctorii , dar nimeni nu se gândea că o să moară. Intr’o noapte însă, starea lui Bo­nica (acesta era numele cățelului) de­veni de o dată mai rea. Hotărârăm ca dimineața să ducem cățelul la ve­terinar, căci de am fi trimes să îl che­me ar fi venit tocmai spre seară. Dimineața deci­d era și cu mama noastră plecară cu cățelul la doctor. Eu rămăsei acasă și mă așezai să scriu. Eram așa de ocupată cu scri­sul, în­cât și uitasem de plecarea a­­lar­mei când de o dată aud cățelul tușind în camera de alături. Acolo era panerul ce’î servea de locuință, și, de când se îmbolnăvise, de îndată cum îl auzeam tușind sau­ gemînd, careva din noi se ducea să ’i vadă de ce are nevoe, să’î dea doctoria ori să ’î dea de băut sau să ’î indrepteze bandajul ce ’1 avea la gât. După obiceiu me sculai și mă a­­propiai de paner ; când l’am văzut gol, m­i am adus aminte că mama și Vera plecaseră cu cățelul, am rămas înmărmurită, căci tusea fusese sgo­­motoasă și am auzit-o foarte bine și clar, în­cât nu mai încăpea o erore de auz. Stăm gândindu-mă lângă panerul gol, când aproape de mine auzii forte bine un lătrat al cățelului, cu care de obicei îi ne saluta la intrare ; apoi un al doilea, care părea că vine din camera de alături ; îri fine un al tre­ilea lătrat plângător, care părea că se pierde în depărtare. Mărturisesc că am fost mișcată și tremuram grozav ; apoi îmi veni gîn­­dul că trebue să fi murit cîinele; mă uitai la ceasornic; erau două­spre­­­zece ceasuri fără cinci minute. Turburată și agitată m’am așezat la fereastră și așteptam pe mama și Vera cu nerăbdare. Zărind pe Vera venind singură, alergai înaintea ei și-a spusei într’un suflet: „Bonica a mu­rit.“ — „Cum am aflat ?“ zise ea mi­rată. Alai ’nainte de a’î răspunde am întrebat’o de știe ora precisă când a murit.— „Câte­va minute înainte de două­spre­zece“, îmi răspunse ea. Și apoi îmi povesti următoarele : — Cînd am ajuns—eu­ și mama— la doctorul veterinar, pe la ceasurile un­spre­zece, doctorul nu era acasă , dar servitorul ne rugă să așteptăm, c ci pe la amiază stăpânu-său tre­­­buia să se întoarcă, de­oare­ce era vremea cînd primea vizite. A­m stat deci, dar cățelul se arăta din ce în ce mai agitat ; eu—zice Vera—îl puneam cînd pe divan, cînd jos pe pămînt și mă uitam cu nerăbdare la ceas. Vedeam cu bucurie că mai erau numai cîte­va minute până la 12, cînd cățelul începu iarăși să se înece. Vrui să-l ridic din nou pe di­van ; dar, cînd îl ridicai ,j de jos, văzut atît pe el ăi și minele mele că se îl acoper cu o lumină purprie, atît de pu­ternicit și atît de strălucitoare, în­cît, neînțelegînd de­loc ce vrea să fie acesta strigat speriată, foc ! Mama nu văzu ni­mic , dar, cum sta cu spatele la sobă crezu că rochia îi luase foc, și se întoarse speriată spre sobă, dînsa văzu însă că în sobă nu era foc, dar în acelaș timp constatam că Bonika își dăduse sufletul, ceea ce făcu ca mama să nu mă certe pentru strigă­tul meu de­ foc! și pentru spaima ce i am dat“... Țin să mai adaog—continuă d-ra Lubow Krijanowsky către d-l Er­nesto Volpi directorul revistei Fes­­sille spiritista—că acest câne avea o inteligență extraordinară, cum n’am­ mai văzut la un alt animal din spe­­ciea lui. Avea calități sufletești ca­racteristice omului. Așa, de pildă, era caritabil. O dată, fiind la țară, l’am putut observa, cum, în timp de opt zile, ducea pîne și aripi de pui a unui sărman cine vagabond i flă­­­mînd, și cum îl privea, cu o adevă­rată s­atisfacțiune, mîncînd. Apoi avea o păpușă cu care se juca în­tocmai cu copiii. Peste cît­va timp după moartea lui Wera s-a îmbolnăvit foarte grav de o inflamațiune de plămîn, în­cât era aproape să moară. In timpul boalei, atît eu cit și Wera, am văzut de mai multe ori pe cățelul nostru Bo­­­nika stînd lingă pat la căpătâiul bol­navei“. 0 ARTA JOUR Sfârșitul secolului nostru aparține hotărît afișului care l’a cucerit într’­un chip atât de minunat Și tot a­­fișul va deschide în fanfara culorilor sale secolul viitor de care nu sun­tem depărtați de­cât cu două păsuri. Ast­fel arta în adever democratică, vorbind sufletului popular, înțeles de mulțime, captivând privirea impu­nând atențiunea și admirațiunea, deș­teptând ideile estetice, moralizând prin ele, se substitue progresiv artei solemne Dar cine se va plânge de înfrângerea pretinsei mare­ arte așa de des falsă, a saloanelor și a mu­­seelor? Arta aceasta nouă e vie și veselă, e glumeață și ironică , adesea satirică, câte­odată elocventă, fer­mecătoare înainte de toate. Trebue să fie ast­fel pentru a reuși pe lângă popor care în general nu gustă lu­crurile posomorite. Caracterul scu­lt ne­distins trădează primele sale origine. Cu toate aces­te Englesii au cercat să-șî aroge meritul de a o fi născocit și au pre­tins că procede la Hogarth, Giiliny și Gnikshank­­ e o eroare. Afișul e de origină franceză și parisiană ; inspiratorii săi fură mari­ caricatu­­riști de acum patru­zeci de ani, ca Raffet, Gavarni, Monnier, Johannot, Daumier, creatorii afișului alb și ne­gru, ale cărui modele mai de seamă sunt placardele reclame pentru a­­nunțarea unor cărți ca Don Chicho­­tte, Viveurs de Paris, Jerome Paturot, Manet care făcu afișul pentru Les Chats a lui Champfleury, Gustave Doré care lucră pentru reclama căr­­ței Londres, Courbet care desemnă anunțul pentru serbarea Realismului la 1859, fură ultimii representanțî ai acestei școli a albului și negrului. Apoi, după șoapte opt ani, apăru a­­fișul colorat al lui Cheret. Primele încercări ale acestui maes­tru genial datează în adevăr, dinain­te de 1860 și colecționatorii plătesc azi cu aur composițiunile de atunci pentru reclama unui roman senza­­țional. Mulțumită lui Cheret, săracul își aru muzeul în stradă și Parisul, Londra, Bruxela, Berlinul, Viena, Roma, New- York, toate orașele cele mari ale vechiului și noului continent, cunos­­­cură repede aceste festivități ale o­­­cililor oferite gratis trecătorilor. Pe­reții, până atunci desonorați de pă­cătoase zugrăveli în care dominau culorile strigătoare, se acopereau de adevărate creațiuni ale creionului. Trompetele Renumelui restiră glo­­­ria lui Cheret urbi et orbi. Industria­lii își dară îndată seama de imensa însemnătate a artei aplicate la in­teresele lor mercantile, și rivalitatea artiștilor, porniți cu duiumul pe ca­lea cea nouă produse capo d’opere. Se ivi însă un spirit posac care își închipui că această inv­i­une po­pulară a afișelor era un fel de pro­­­fanațiune de nesuferit pentru este­tician­. Huysmans o denunță consi­liului municipal din Paris și edilii de la Primărie se emoționară, emise ingenioasa propunere Cine­va de face să dispară afișele colorate pla­­n cardate pe stradă prin multiple tim­bre proporționate Moțiunea, spriji­nită de unii, combătută cu căldură de alții, n’avu efect de­cât în parte Afișul nu putu trăi de­cât cu con­­dițiunea de a primi marca fiscului ;

Next