Românul, decembrie 1914 (Anul 44, nr. 215-242)

1914-12-02 / nr. 215

ANțJL 444ea — No. 215 . 'JE. VOIEȘTE SI VEI PUTEA ANUNCIURI Linia, corp 7 juj o colofti­ă In pagina III. . r­ 0 baut Linia corp 7 pe o coloan­ît in pagina IV . . . 30 bani inserții și reclame în pagina Ini linia. .­­ b­ij A se adresa: in ttomân­lM î ia Administrația ziarului. La la d-nii John F. Jones St­e­ ie, 31 bis rue du Faubourg Montmartre. La K­ei­lin & Viețui s la d-nii Rudolf Mosse & C­ie La Genevé­s la d-nii Haasenstein - Vogler și la toate agențiile de publicitate. REDACȚIA: STR. ACADEMIEI, No. 19 ADMINISTRAȚIA, CALEA VICTORIEI, No. 56­6 BAH» EXTEMPUARUL Fundator : C. A. ROSETTI MARȚI 2 DECEMVRIE 1914 LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In țară . . . un hu I : în*i . . sonso luiîi 9 i.-l Ii> svri liustrate . urs an 1M> Sui . . . fe­ ts« luui !« Iu *■ Abonam­en­te se încep la I ți !5 ale Uu-căr­ei luai A se adresa: iu Hum­ulai la Adatkdstrați* ziarului și la oficile poștale. La Paria: la «Ag­enție Ir­ternationale de journau* Gorbaty». La Vte.ua t la d-nul I. Betteuhausen, Staatsbabuho La lieneves Heinrich Massein. TELEFON No. 57/20 și 22/39 BUCUREȘTI, 1 DECEMVRIE Războiul istorirei 1969 Istoria pe care o vor învăța-o co­piii și nepoții noștri va fi interesan­tă și ceva mai nouă rie cu­ aceea pe care noi am cules-o din cărțile de școală și de la profesorii noștri. Copiii și nepoții noștri vor învăța o istorie a războaelor celor mai di­n cerce, mai extraordinare prin teatrul operațiilor și prin numărul actorilor-eroi, și vor afla din cărți cum în războiul civilisației celei mai strălucite se adiunau două ten­dințe absolut contrarii: respectul vieței omenești și totuși disprețul aceleași vieți. Și într’ore timp în care profilaxia contra boalelor lua forme de dogmă, și se înființau so­cietăți pînă și pentru protecția ani­malelor, se puteau totuși desfășura o întremăcelărire, și­ o savantă p­­omorire fată de care antica barba­rie pălește ! Dar acestea surd­ curiosități oa­­re­cum literare ! Mai interesantă va fi caracteristica pe care istori­cii viitorului o vor da războiului actual. Ei de­sigur vor boteza a­­cest războiu grandios, fenomenal, absurd în consecințele lui și nelo­gic în obîrșiile lui, ca războiul istoriei. Firește citim îre telegramele ce se contrazic, în veștile interesate și cele desinteresate, dar naive. Ce zim cum azi o victorie grandioasă a pus pe fugă sute de mii de sol­dați, pentru ca aceeași soldați mii­ne să repurteze ei o victorie. Unde e adevărul ? Cine mistifică ? De­si­gur greu de precizat în vremurile acestea cînd logica face voce de tun și etnit Uren­sot ori Krupp sunt academiile dacă nu chiar Temple­le timpului nostru. Da ceea ce se poate totuși, cu siguranță spune es­te că victoriile — ne gîndim de­si­gur la armatele colosale ce se lup­tă îne Franța și în Rusia — sunt în zig-zag și că trăim într’o perioa­dă de istovire generală... Sunt boale ce răpesc cu ușurință organismele. O lovitură crincenă adusă unui organ principal — o lupă decisivă am putea spune — și victoria boa­lei e asigurată prin înfrângerea vieței. Nu tot astfel stau lucrurile în al­te boale, cami rod organismul, nu cu lovituri fățișe și acute, ci prin insinuații profunde, prin atacuri nesimțite, cari rod măduva, dis­trug organele vitale, amorțesc im­terea de reînoire a celulelor, și fac din omul voinic de altă dată, umbra lui. Aceste boale sunt cele cari se de­signează în medicină cu numele de cachetiee sau de consumpție. O astfel de optică latentă se întinde ca un giulgiu pus de­ o nevăzută zeiță a Moriei, asupra cîmpiilor, o­rașelor, castelelor, museelor, și spi­talelor, din Europa ! Trăim, astfel, în timpurile acelea în care energiile producătoare se is­tovesc, în care milioane de vieți se vor mai pierde încă, pentru că singura victorie posibilă în aceste extraordinare momente este supra­viețuirea față de istovirea adversa­rului. Cine va putea resista, mai mult, acela va învinge, și nu acela care va da o lovitură de artă... stra­tegică. Războiul actual e războiul isto­­virei, e lupta armatelor, dar și­ o luptă economică, în care poporul ce nu va mai avea cu ce să se h­ră­nească, va trebui să se declare ga­ta a primi pacea. Dar atunei e sigur că­ războiul actual fiind o luptă de istovire are drept coeficient al lui permanent. Durata... Mai avem încă mult de aștep­tat, astfel, pînă la cuvîntul evan­ghelie al Păcei mântuitoare ! — ! — PROCEDELE CONDAMNABILE . PROPAGANDA INUTILA nwa——— — RĂZBOIUL in publicațiuni pentru... lumi­NAREA OPINIEI PUBLICE Țările în războiu caută să aibă aprobarea și simpatia puterilor neutre, care reprezintă o forță la­tentă de mare însemnătate la vre­mea ei. Cum asigurarea victoriei este pentru fiecare din Statele în războiu un scop prin sine însuși legitimat, nu am avea de­sigur nimic de­cis în defavoarea între­­buințărei unor procedeie de atra­gere a opiniei publice din țările neutrale; cel mai sigur dintre a­­ceste procedese este fără îndoială acela de a spune în­totdeauna a­­devărul, potrivit cu faptele, și de a îngriji ca aceste fapte să fie ele înșile de așa natură în­cît să ca­pete aprobarea oamenilor impar­țiali din secolul în care trăim. Acest procedeu însă este inco­mod fiindcă faptele sunt uneori mai puțin lăudabile pentru cei ce le comit și atitudinile mai puțin frumoase de­cît ar fi trebuit să fie. Și atunci adevărul este... a­­m­enajat așa, în­cît să producă e­­fectul dorit de captare a bunei­­voințe. Agențiile telegrafice vechi sau noul ad h­oc înființate, se în­sărcinează atunci să... amenajeze adevărul și ne fac să asistăm la acel straniu și adese comic război de telegrame, în care se desvălu­­esc procedeie pe cît de ingenioase pe aât de puțin conforme cu res­pectul adevărului. Fiindcă există însă destule mij­loace pentru a controla, mai cu­­rînd sau mai tîrziu, aceste ame­najări speciale ale adevărului lu­crurilor, procede­ele sunt repro­babile dar nu pot, în cele din ur­mă, să facă v­re­un rău de­cît ce­lor care le utilizează și care își pierd cu desăvîrșire creditul în o­­pinia publică mistificată de mai multe ori, dar, în sfîrșit, lumina­tă pe deplin. Există însă și un alt mod de captare a opiniei publice din ță­rile neutrale ; acesta constă în a se amesteca în chiar organizarea internă a acestor țări și a căuta să fie influențate prin atitudinea u­­nor factori de politică internă. Astfel se înființează gazete, se... conving anumite conștiințe ca să ia apărarea intereselor uneia din țările beligerante, se răspândesc broșuri de propagandă care nu au nimic de a face cu obiectivitatea și seriozitatea discuțiilor cinstite, se caută, cu un cuvînt, a semăna vrajbă și confuzie în mijlocul u­­nei populațiuni neutrale, ca, la un moment dat, să se poată culege roadele unei asemenea acțiuni. In Spania, în Italia, în Penin­sula Balcanică și la noi vedem a­­părînd gazete ale căror fonduri rămîn un mister și a căror redac­ție este o mască, vedem tipărin­­du-se zeci de mii de broșuri de că­tre oameni cari nu aveau cu ce ti­pări o sută de cărți de vizită, ve­dem schimbîndu-se la față gazete vechi, cu atitudini bine cunoscute altă dată, vedem săvîrșindu-se o întreagă operă clandestină de propagandă străină, învăluită în aparența apărării intereselor na­ționale. Se minte, se falsifică, se disi­mulează fără nici un scrupul, fiindcă o asemenea propagandă nu are ce cruța: se coboară nive­lul moral al presei și al unor gru­pări politice, se înveninează opi­nia publică sau se ațîță fără de nici un folos, se cultivă orbirea și zăpăceala pentru ca nimeni ne mai cunoscând adevăratele intere­se ale țării sale să triumfe inte­resele străine.­­ O asemenea propagandă este condamnabilă pentru intențiile sale, dar este nulă prin rezulta­te, de­oare­ce e destul ca ea să f­ie demascată pentru ca să nu­ mai aib­ă nici un efect. Opinia publi­că a unui popor care știe ce vrea și care nu se trezește acum la o viață națională și politică cunoaș­te prea bine aceste manopere și le respinge cu dispreț. Ea e imu­nizată împotriva efectului lor. NEGRU PE ALB A­PA Cînd zici apă, zici totul. Nimic par’că nu s’ar suntea spune mai mult despre acest lichid banal, a­­supra căruia chimia cea d’iid­r se înșeală cînd afirma că este acelaș pe toată suprafața globului. Și totuși aite lucruri noui s’ar putea spune despre apă, mai ales în zilele de fată. Formula H2­O, este drept că ra­mține aceiași în ori­ce tratat sau laborator­iu științific. Apa însă, este atît de felurită că aproape ni­meni n'are curajul să întreprin­dă catalogarea ei. Apa mărilor, a­­pa norilor, apa fîntînelor, apa de ploaie, apa pe care o capeț­i într’un pahar pentru a-ți potoli setea, și a­pa pe care o capeți în dosul zăga­zurilor pentru a fertiliza pămîntul sau la nevoe a opri­ți loc năvala dușmanilor Patriei, sunt tot atîtea feluri deosebite de apă, după cum deosebite sunt bunioară bulgării de aur de bulgării de argint sau de cupru. Dar timpurile noastre moderne, nesocotiseră apa ca un lucru a­­proape demodat. Abia dacă o mai întrebuințau la stingerea­ incendi­ilor. Morile­ de apă fuseseră înlocu­ite cu morile de benzină, iar futo­­nele arteziene prin focuri de artifi­cii. Și cu toate acestea, timpurile noastre moderne au fost nevoite să revină la­ multe din străvechile întrebuințări ala apei. Cea mai cla­sică din ele a fost inaugurată în Flandra și pe malul canalului de Suez. Războiul actual care a inventat atîtea arme­ de foc, una mai per­fecționată de­cît alta, a uitat că o armă—tat­ atut de redutabilă poa­te fi și apa. Inundațiile forțate din Belgia, care ne amintesc întru cît­va apă­rarea cetăților înconjurate cu șan­țuri pline de apă, au dat cele mai eficace rezultate. Or cît de formidabil ar fi tunul 42 ,c. m. el n’a putut însă pînă acum seca terenurile inundate pentru a permite înaintarea armatelor ger­mane. Iată deci motive puternice pen­tru a reface întru­cît­va elogiul a­­pei pe care timpurile moderne au neglijat-o pe nedrept. Pe aceeași apă se spune că pu­ne mare preț și­ Rușii în acțiunea lor din Prusia orientală. Lacurile Mazuriene care îi împiedecă să pă­trundă în inima Germaniei vor în­gheța în curând. Și atunci ofensi­va lor va fi mai ușoară. Rolul apei dar se desenează în războaiele moderne ca un element de­ prima ncesitate așa după cum el era prețuit și­ în antichitate. Și cu toate acestea cită deosebire în­tre războaiele de atunci și cele de azi și cită asemănare între apa ce­tăților din evul mediu și apa cana­turilor din Flandra, koh­--noor --------------­ LA CINEMATOGRAF La cinematograf sânt filme proas­te c­­e voiți, — dar aceasta este treaba spectatorilor. La cinematograf nu e aer, nici lumină — sa auzi, nepriceputul! Lumină la reprezentații ce se dau pe întuneric — n­u ai loc pe unde să fugă când s’o «prinde localul. La cinematograf sunt explicații­­ și programe într’o limbă care ar face să roșească și pe un negru ve­nit de două săptămâni în țară: „Nunta de la regele tBellami“, „Pe cîm­p este soldați“, etc. La cinematograf sunt chiar dis­crete întâlniri, dar asupra acestui punct nu ne oprim mai mult. La cinematograf se respectă mai ales adevărul. O pasăre care trece văzduhul etc.... • „Moartea aviatorului Chavez“ și o magazie arsă etc... „Marele in­cendiu din New York“. De cînd cu conflictul european mai ales cinematograful maltra­tează adevărul mai crud decit ori­când. Două vapoare care se zăresc în depărtare sînt.... „Plecarea flotei engleze“. Nu mai vorbim de obiectivitatea știrilor pe care ni le aduc cinema­tograful. O anumită gazetărie nu este nimic pe lingă ceea ce e cine­matograf nd în această materie. De aceea auzim cînd fluerături, cînd aplauze, cînd protestămi la filme­le ce se proectează. Acolo se face politică de cafenea — cuvântul va mai trăi puțină vreme, căci în cu­­rînd se va spune „politică de cine­matograf“, după cum a început să se spună „românească de cinema­tograf“. • .Noua firmă sub care încearcă să se reabiliteze romanul senzațional — cinematograful de crime senza­ționale­— a fost din timp observa­tă și osândită. Altfel, uneori, la cinematograf se petrece bine. W. -------------- ț&segoli -------------­ BEȚE - ȘUGUBEȚE MEDICILOR Cel mai nemerit nume pentru un medic ar fi: Ulceru­l asemă­­nîndu-se, bine­î nțeles, clienții cu găinile. FOC! O telegramă ne anunță, că uzi­nele „Edison“ din New-York au­ fost mistuite de un incendiu. Ce timpuri ! Pînă și uzinele din America iau foc — foc împrumu­tat din incendiata Europă. EVE! Cît vei fi fost de goală, Ev­o, Cînd în păcat a fost să cazi — Dar tot erai mai îmbrăcată De­cît femeile de azi, Crid. Un soldat francez de pe cîmpul de lupta, scrie părinților săi scri­soarea următoare: T... (Aisne), 11 Noemb. Dragă tată, Iți scriu de lingă un mare foc în plină pădure, la micul post de unde veghiem asupra trenului re­glementar ; am fost trimis aci cm­ după opt zile de luptă. Mi-ai cerut, dragă tată amănun­te. Iată, povestirea cea mai im­portantă din ultimele noastre lupte. Lunea trecută, am primit ordi­nul să luăm ferma din L... Era noapte. O noapte rece și lumina­tă de lună inunda tranșeea cu o lumină bleu-electrique. Exact do­uăsprezece. Sacul pe spinare. E­­șim din locuințele noastre pămîn­tene și, ca tirariori, înconjurăm pădurea, ne cățărăm pe platou, a­­poi, ferindu-se de lovitura de coa­să a mitralierelor, ajungem în lungul unui zid alb așezat în do­sul fermei, lată-ne — toată com­pania — pe un drum întortochiat și plin de stufiș. Tăcere. O altă companie, pornită înainte, e gata să fie nimicită la o depărt­are de o sută de metri de noi. Slăbește, dă înapoi. O voce, aceea a căpi­tanului, ne șoptește încet, foarte impede, consemnul . ..»,„88 luptăm, mai bine să murim dar să nu ne dăm bătuți“". Și imediat, șase focuri de sal­vă. Acum, înainte. Atunci, draga mea mamă, reu­șirăm să săvîrșim această faptă aproape miraculoasă : să trecem, în plin de clar de lună, cu silue­tele noastre cari săreau din loc în loc, detașate pe un lung zid alb, vre-o șasezeci de metri în noro­cul unei grindine de gloanțe, pen­tru a cădea în genunchi de cea­laltă parte a gropii de unde i-am făcut pe dușmani să dea înapoi. Multi din ai noștri au căzut trăzniți, dar Germanii au lăsat pe cîmpul de luptă pe 250 dintre ai lor. In timpul luptei nu i vedeam. Auzeam numai vocea lor gutura­lă și nu vedeam de­cit linia de foc care venea să spintece rîndu­­rile noastre. Lupta a ținut pînă la ora cinci dimineața. Ei au fugit lăsîndu-ne cinci prizonieri. Aceasta e prima fază a luptei. A fost, în total, o faptă plină de elan frumos și aspru. Dar urma­rea... Ascultați... Deci, către ora șase dimineața, ocupam ferma. Repede, cu febri­­­­litate, am început să amenajăm cîteva adăposturi în micul șanț de la marginea drumului. Dar vai­­i de-abia am dat primele lovituri­­ de sapă că un obuz isbucni de-a­ a supra capetelor noastre. Nebuni de mînie, Germanii nu încetară­ să ne bombardeze pină la ora pa­tru după amiază. Să vă descriu orele prin cari am trecut mi-e im­posibil. In fiecare minută, îns­­păimîntătoarea comoțiune făcea să vibreze pămîntul ca o placă de aramă și ne stropea de șrapnele. Stăm cu toții aplecați, în mica noastră cușcă de pămînt de un metru înălțime, fără acoperiș. Am reușit să sap o vizuină pen­tru mine. In jurul nostru, din timp în timp, gemătul unui om atins. Cu neputință să plecăm. Și apoi trebuia să luptăm, să luptăm pînă seara, pină la victorie. Ah­i înțeleg acum valoarea, a­­cestor cuvinte , să luptăm. Am luptat. Fiul tău, Jean Scrisoarea e datată din 1­1 No­­embrie. I-a trebuit destulă vreme pînă să ajungă acolo solide era aș­teptată cu multă nerăbdare, căci tatăl ceruse fiului lămuriri mul­te... asupra luptelor la care ia parte. La citirea și recitirea scri­sorii, bătrînii părinți adunați la gura sobei, plîng și fără îndoială se entuziasmază la faptele eroice săvîrșite de compania din care fiul lor face parte. Se stabilește prin entuziasmul trăit de părinți și de copil, o legătură sufletească plină de iubire pentru copilul vi­teaz. Legătura aceasta, trece ast­fel peste ororile descrise și nu se oprește de­cît asupra avânturilor mari după care se țese, poate, triumful de mîine al Franței, por­nită în contra unui dușman puter­nic prin forța lui uriașă și prin perfecta lui organizare militară. Viitorul nu și-a precizat încă, în linii sigure, contururile... IV IFfc a S •»=» eI» T­I_j X­IV A ü IV ’ST S3! - LUAREA UNEI FERME - PERSIA SI RASBOIUL, UN CONSILIU DE COROANA PERSAN PREZIDAT­ DE REGENT, PENTRU A LUA O HOTA­­RARE IFATA DE EVENIMENTELE CE SE PETREC IN APROPIEREA HOTARELOR PERSIEI In unele cercuri de meseriași s’a făcut o adevărat agitațiune pe te­ma amenzilor la cari au fost su­puși meseriașii cari cu nici un preț și cu toată îngăduința de ca­ri au dat dovadă organele însărci­nate cu aplicarea legei meseriilor, nu au voit să se pună în curent cu plat­a cot i zarh­uri­lor impuse de lege. Ch­estciunea aceasta a amenzilor meseriașilor datează de multă vre­me, adică chiar de la punerea în a­­plicare a legei meseriilor și asigu­rărilor muncitorești. Meseriașii, se știe, au fost nemul­țumiți de această lege și au cre­zut că, pînă la modificarea ei, o pot eluda, neîndeplinindu-și obli­gațiunile pe cari le impune. Tocmai fiindcă era vorba de o reformă la început, și pentru ca să nu se nască un fel de animozitate împotriva reformei, organele însăr­cinate cu aplicarea legei, cu con­trolul, aplicarea și încasarea a­­menzilor s’au arătat mai mult de­cît indulgente, de o toleranță ex­cesivă. Pentru că se susținea că multe din amenzile aplicate au fost pri­cinuite nu din rea voință, ci din necunoașteera legei, d. Al. Rad­ó­ici, ministrul industriei și comer­țului, a făcut să se voteze în tre­cuta sesiune parlamentară un pro­­cet de lege în urma căruia se ab­­solvau de amendă pînă la o anu­mită dată meseriașii. D-sa a avut însă grija de a afir­ma, atît în expunerea de motive a legei, cît și în discuțiunea ei ge­nerală cum că este vorba de o mă­sură cu totul excepțională, care nu se va mai repeta. Ministrul industriei și comerțu­lui a făcut un apel la toți mese­riașii ca pe viitor să-și plătească regulat cotizați­uni­le datorite, căci o asemenea măsură nu se va mai da. De atunci însă meseriașii — o parte destul de însemnată — au căutat să continue a se sustrage de la plata cotizațiunilor, fie din neglijentă, fie din rea voință. Al­te argumente nu sunt plausibile căci cotizațiuniile sunt așa de mici vicit ori cît de minime sun­t veni­turile meseriașilor față de scum­­perea traiului, tot ar putea fi plătite. Negreșit simt și cazuri în cari meseriașii au plătit cotizațiunile, cari li s’au oprit din salariu, dar pa­tronii n’au lipit timbrele respecti­ve în carnete. In rezumat, organele însărcinate c­u controlul încasărilor, au consta­tat în ultimul an din nou o mulți­me de contravenț­iuni la legea me­seriilor și asigurărilor muncito­rești. Spiritul de solidaritate de clasă puțin des­voltat în societatea ro­­m­înească, și o dovadă despre a­­ceasta este tocmai greutatea cu care se încasează niște sume de bani, cari în definitiv se cheltuesc exclusiv numai pentru muncitori. Pentru ca să nu se primejduias­că însă și principiul asigurărilor și pentru că Casa Centrală a mese­riilor nu are alt mijloc de coerci­țiune la îm­reamînă, s-au aplicat din nou amenzi meseriașilor recal­citranți. Au început din nou intervenți­ile la ministerul industriei și la casa centrală, pentru iertarea aces­tor amenzi. Bazați pe precedentul creat a­­nul trecut, — care, încă odată, nu a fost de­cît o măsură cu totul ex­cepțională, — delegaț­iuni de me­seriași au cerut din nou autorită­ților superioare să li se ierte amen­zile. D. ministru al industriei și co­merțului. "Consecințe cu declarați­­unile pe care le-a făcut la votarea legei despre care am vorbit, a de­clarat­ că de iertare i de amenzi nu mai poate fi de acuma vorba. In adevăr, o lege în ființă trebue să se aplice, și mai c­u seamă cursele­­ muncitorești de ajutor, boală, etc. • ar fi primejduite în însăși exis­tența lor cînd s’ar răspîndi printre meseria și credința, convingerea, că pot eluda legea nesupărați, căci amenzile sunt o simplă formalita­te, o sperietoare pentru cei naivi cari cred că legile sunt făcute ca să fie aplicate.­ Dar s’a adus d-lui ministru al industriei o altă cerere, de astă-da­­tă mai plausibilă. Amenzile sunt definitive și nu vor fi ©itate, des­pre acest punct nu mai este­­ discu­ție. Dar vremurile sunt extra­ordi­nar de grele. Condițiuiuile econo­­mce defavorabile, criza financia­ră și economică, lipsa de lucru și semaperea traiului împiedecă pe meseriași de a putea plăti acum a­ceste amenzi, cari sunt exigibile. Așa fiind, meseriașii au cerut ministerului să admită amînarea executărei amenzilor pînă cînd si­t,națiunea se va mai îmbunătăți, iEta cunoscînd în parte temeini­cia argumentelor aduse de meseri­ași și pentru a dovedi încă odată că e animat de un spirit foarte to­­lerant față de clasa muncitoreas­că, d. Al. Radovici a admis ca ur­măririle amenzilor să fie amânate. A pus însă d. ministru o condiți­une , pentru ca un meseriaș să poa­tă beneficia de amînarea execută­rei amenzei, să fie la curent cu plata cotizațiunilor. De­sigur că toți se vor grăbi să o facă. Ast­fel, în chestiunea aceasta, a­tît de neplăcută a amenzilor mese­rașilor, d. ministru al industriei, a luat o măsură echitabilă, care împacă toate interesele, atât ale casei centrale a asigurărilor, cit și cele speciale și personale ale fie­cărui meseriaș. Să sperăm că nu peste mult m­e­seriașii toți vor înțelege că mutu­alitatea e un principiu de la care nimeni nu trebue să se sustragă. Mir. ANCHETE O măsură dreaptă­ ­ IN CHESTIUNEA AMENZILOR MESERIAȘILOR MINISTE­­RUL INDUSTRIEI ȘI COMERȚULUI A LUAT O MĂSURĂ ECHITABILA CARE IMPACA TOATE INTERESELE —

Next