Românul, decembrie 1914 (Anul 44, nr. 215-242)
1914-12-02 / nr. 215
ANțJL 444ea — No. 215 . 'JE. VOIEȘTE SI VEI PUTEA ANUNCIURI Linia, corp 7 juj o coloftiă In pagina III. . r 0 baut Linia corp 7 pe o coloanît in pagina IV . . . 30 bani inserții și reclame în pagina Ini linia. . bij A se adresa: in ttomânlM î ia Administrația ziarului. La la d-nii John F. Jones Ste ie, 31 bis rue du Faubourg Montmartre. La Keilin & Viețui s la d-nii Rudolf Mosse & Cie La Genevés la d-nii Haasenstein - Vogler și la toate agențiile de publicitate. REDACȚIA: STR. ACADEMIEI, No. 19 ADMINISTRAȚIA, CALEA VICTORIEI, No. 566 BAH» EXTEMPUARUL Fundator : C. A. ROSETTI MARȚI 2 DECEMVRIE 1914 LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In țară . . . un hu I : în*i . . sonso luiîi 9 i.-l Ii> svri liustrate . urs an 1M> Sui . . . fe ts« luui !« Iu *■ Abonamente se încep la I ți !5 ale Uu-cărei luai A se adresa: iu Humulai la Adatkdstrați* ziarului și la oficile poștale. La Paria: la «Agenție Irternationale de journau* Gorbaty». La Vte.ua t la d-nul I. Betteuhausen, Staatsbabuho La lieneves Heinrich Massein. TELEFON No. 57/20 și 22/39 BUCUREȘTI, 1 DECEMVRIE Războiul istorirei 1969 Istoria pe care o vor învăța-o copiii și nepoții noștri va fi interesantă și ceva mai nouă rie cu aceea pe care noi am cules-o din cărțile de școală și de la profesorii noștri. Copiii și nepoții noștri vor învăța o istorie a războaelor celor mai din cerce, mai extraordinare prin teatrul operațiilor și prin numărul actorilor-eroi, și vor afla din cărți cum în războiul civilisației celei mai strălucite se adiunau două tendințe absolut contrarii: respectul vieței omenești și totuși disprețul aceleași vieți. Și într’ore timp în care profilaxia contra boalelor lua forme de dogmă, și se înființau societăți pînă și pentru protecția animalelor, se puteau totuși desfășura o întremăcelărire, și o savantă pomorire fată de care antica barbarie pălește ! Dar acestea surd curiosități oarecum literare ! Mai interesantă va fi caracteristica pe care istoricii viitorului o vor da războiului actual. Ei desigur vor boteza acest războiu grandios, fenomenal, absurd în consecințele lui și nelogic în obîrșiile lui, ca războiul istoriei. Firește citim îre telegramele ce se contrazic, în veștile interesate și cele desinteresate, dar naive. Ce zim cum azi o victorie grandioasă a pus pe fugă sute de mii de soldați, pentru ca aceeași soldați miine să repurteze ei o victorie. Unde e adevărul ? Cine mistifică ? Desigur greu de precizat în vremurile acestea cînd logica face voce de tun și etnit Urensot ori Krupp sunt academiile dacă nu chiar Templele timpului nostru. Da ceea ce se poate totuși, cu siguranță spune este că victoriile — ne gîndim desigur la armatele colosale ce se luptă îne Franța și în Rusia — sunt în zig-zag și că trăim într’o perioadă de istovire generală... Sunt boale ce răpesc cu ușurință organismele. O lovitură crincenă adusă unui organ principal — o lupă decisivă am putea spune — și victoria boalei e asigurată prin înfrângerea vieței. Nu tot astfel stau lucrurile în alte boale, cami rod organismul, nu cu lovituri fățișe și acute, ci prin insinuații profunde, prin atacuri nesimțite, cari rod măduva, distrug organele vitale, amorțesc imterea de reînoire a celulelor, și fac din omul voinic de altă dată, umbra lui. Aceste boale sunt cele cari se designează în medicină cu numele de cachetiee sau de consumpție. O astfel de optică latentă se întinde ca un giulgiu pus de o nevăzută zeiță a Moriei, asupra cîmpiilor, orașelor, castelelor, museelor, și spitalelor, din Europa ! Trăim, astfel, în timpurile acelea în care energiile producătoare se istovesc, în care milioane de vieți se vor mai pierde încă, pentru că singura victorie posibilă în aceste extraordinare momente este supraviețuirea față de istovirea adversarului. Cine va putea resista, mai mult, acela va învinge, și nu acela care va da o lovitură de artă... strategică. Războiul actual e războiul istovirei, e lupta armatelor, dar și o luptă economică, în care poporul ce nu va mai avea cu ce să se hrănească, va trebui să se declare gata a primi pacea. Dar atunei e sigur că războiul actual fiind o luptă de istovire are drept coeficient al lui permanent. Durata... Mai avem încă mult de așteptat, astfel, pînă la cuvîntul evanghelie al Păcei mântuitoare ! — ! — PROCEDELE CONDAMNABILE . PROPAGANDA INUTILA nwa——— — RĂZBOIUL in publicațiuni pentru... lumiNAREA OPINIEI PUBLICE Țările în războiu caută să aibă aprobarea și simpatia puterilor neutre, care reprezintă o forță latentă de mare însemnătate la vremea ei. Cum asigurarea victoriei este pentru fiecare din Statele în războiu un scop prin sine însuși legitimat, nu am avea desigur nimic decis în defavoarea întrebuințărei unor procedeie de atragere a opiniei publice din țările neutrale; cel mai sigur dintre aceste procedese este fără îndoială acela de a spune întotdeauna adevărul, potrivit cu faptele, și de a îngriji ca aceste fapte să fie ele înșile de așa natură încît să capete aprobarea oamenilor imparțiali din secolul în care trăim. Acest procedeu însă este incomod fiindcă faptele sunt uneori mai puțin lăudabile pentru cei ce le comit și atitudinile mai puțin frumoase decît ar fi trebuit să fie. Și atunci adevărul este... amenajat așa, încît să producă efectul dorit de captare a buneivoințe. Agențiile telegrafice vechi sau noul ad hoc înființate, se însărcinează atunci să... amenajeze adevărul și ne fac să asistăm la acel straniu și adese comic război de telegrame, în care se desvăluesc procedeie pe cît de ingenioase pe aât de puțin conforme cu respectul adevărului. Fiindcă există însă destule mijloace pentru a controla, mai curînd sau mai tîrziu, aceste amenajări speciale ale adevărului lucrurilor, procedeele sunt reprobabile dar nu pot, în cele din urmă, să facă vreun rău decît celor care le utilizează și care își pierd cu desăvîrșire creditul în opinia publică mistificată de mai multe ori, dar, în sfîrșit, luminată pe deplin. Există însă și un alt mod de captare a opiniei publice din țările neutrale ; acesta constă în a se amesteca în chiar organizarea internă a acestor țări și a căuta să fie influențate prin atitudinea unor factori de politică internă. Astfel se înființează gazete, se... conving anumite conștiințe ca să ia apărarea intereselor uneia din țările beligerante, se răspândesc broșuri de propagandă care nu au nimic de a face cu obiectivitatea și seriozitatea discuțiilor cinstite, se caută, cu un cuvînt, a semăna vrajbă și confuzie în mijlocul unei populațiuni neutrale, ca, la un moment dat, să se poată culege roadele unei asemenea acțiuni. In Spania, în Italia, în Peninsula Balcanică și la noi vedem apărînd gazete ale căror fonduri rămîn un mister și a căror redacție este o mască, vedem tipărindu-se zeci de mii de broșuri de către oameni cari nu aveau cu ce tipări o sută de cărți de vizită, vedem schimbîndu-se la față gazete vechi, cu atitudini bine cunoscute altă dată, vedem săvîrșindu-se o întreagă operă clandestină de propagandă străină, învăluită în aparența apărării intereselor naționale. Se minte, se falsifică, se disimulează fără nici un scrupul, fiindcă o asemenea propagandă nu are ce cruța: se coboară nivelul moral al presei și al unor grupări politice, se înveninează opinia publică sau se ațîță fără de nici un folos, se cultivă orbirea și zăpăceala pentru ca nimeni ne mai cunoscând adevăratele interese ale țării sale să triumfe interesele străine. O asemenea propagandă este condamnabilă pentru intențiile sale, dar este nulă prin rezultate, deoarece e destul ca ea să fie demascată pentru ca să nu mai aibă nici un efect. Opinia publică a unui popor care știe ce vrea și care nu se trezește acum la o viață națională și politică cunoaște prea bine aceste manopere și le respinge cu dispreț. Ea e imunizată împotriva efectului lor. NEGRU PE ALB APA Cînd zici apă, zici totul. Nimic par’că nu s’ar suntea spune mai mult despre acest lichid banal, asupra căruia chimia cea d’iidr se înșeală cînd afirma că este acelaș pe toată suprafața globului. Și totuși aite lucruri noui s’ar putea spune despre apă, mai ales în zilele de fată. Formula H2O, este drept că ramține aceiași în orice tratat sau laboratoriu științific. Apa însă, este atît de felurită că aproape nimeni n'are curajul să întreprindă catalogarea ei. Apa mărilor, apa norilor, apa fîntînelor, apa de ploaie, apa pe care o capeți într’un pahar pentru a-ți potoli setea, și apa pe care o capeți în dosul zăgazurilor pentru a fertiliza pămîntul sau la nevoe a opriți loc năvala dușmanilor Patriei, sunt tot atîtea feluri deosebite de apă, după cum deosebite sunt bunioară bulgării de aur de bulgării de argint sau de cupru. Dar timpurile noastre moderne, nesocotiseră apa ca un lucru aproape demodat. Abia dacă o mai întrebuințau la stingerea incendiilor. Morile de apă fuseseră înlocuite cu morile de benzină, iar futonele arteziene prin focuri de artificii. Și cu toate acestea, timpurile noastre moderne au fost nevoite să revină la multe din străvechile întrebuințări ala apei. Cea mai clasică din ele a fost inaugurată în Flandra și pe malul canalului de Suez. Războiul actual care a inventat atîtea arme de foc, una mai perfecționată decît alta, a uitat că o armă—tat atut de redutabilă poate fi și apa. Inundațiile forțate din Belgia, care ne amintesc întru cîtva apărarea cetăților înconjurate cu șanțuri pline de apă, au dat cele mai eficace rezultate. Or cît de formidabil ar fi tunul 42 ,c. m. el n’a putut însă pînă acum seca terenurile inundate pentru a permite înaintarea armatelor germane. Iată deci motive puternice pentru a reface întrucîtva elogiul apei pe care timpurile moderne au neglijat-o pe nedrept. Pe aceeași apă se spune că pune mare preț și Rușii în acțiunea lor din Prusia orientală. Lacurile Mazuriene care îi împiedecă să pătrundă în inima Germaniei vor îngheța în curând. Și atunci ofensiva lor va fi mai ușoară. Rolul apei dar se desenează în războaiele moderne ca un element de prima ncesitate așa după cum el era prețuit și în antichitate. Și cu toate acestea cită deosebire între războaiele de atunci și cele de azi și cită asemănare între apa cetăților din evul mediu și apa canaturilor din Flandra, koh--noor -------------- LA CINEMATOGRAF La cinematograf sânt filme proaste ce voiți, — dar aceasta este treaba spectatorilor. La cinematograf nu e aer, nici lumină — sa auzi, nepriceputul! Lumină la reprezentații ce se dau pe întuneric — nu ai loc pe unde să fugă când s’o «prinde localul. La cinematograf sunt explicații și programe într’o limbă care ar face să roșească și pe un negru venit de două săptămâni în țară: „Nunta de la regele tBellami“, „Pe cîmp este soldați“, etc. La cinematograf sunt chiar discrete întâlniri, dar asupra acestui punct nu ne oprim mai mult. La cinematograf se respectă mai ales adevărul. O pasăre care trece văzduhul etc.... • „Moartea aviatorului Chavez“ și o magazie arsă etc... „Marele incendiu din New York“. De cînd cu conflictul european mai ales cinematograful maltratează adevărul mai crud decit oricând. Două vapoare care se zăresc în depărtare sînt.... „Plecarea flotei engleze“. Nu mai vorbim de obiectivitatea știrilor pe care ni le aduc cinematograful. O anumită gazetărie nu este nimic pe lingă ceea ce e cinematograf nd în această materie. De aceea auzim cînd fluerături, cînd aplauze, cînd protestămi la filmele ce se proectează. Acolo se face politică de cafenea — cuvântul va mai trăi puțină vreme, căci în curînd se va spune „politică de cinematograf“, după cum a început să se spună „românească de cinematograf“. • .Noua firmă sub care încearcă să se reabiliteze romanul senzațional — cinematograful de crime senzaționale— a fost din timp observată și osândită. Altfel, uneori, la cinematograf se petrece bine. W. -------------- ț&segoli ------------- BEȚE - ȘUGUBEȚE MEDICILOR Cel mai nemerit nume pentru un medic ar fi: Ulcerul asemănîndu-se, bineî nțeles, clienții cu găinile. FOC! O telegramă ne anunță, că uzinele „Edison“ din New-York au fost mistuite de un incendiu. Ce timpuri ! Pînă și uzinele din America iau foc — foc împrumutat din incendiata Europă. EVE! Cît vei fi fost de goală, Evo, Cînd în păcat a fost să cazi — Dar tot erai mai îmbrăcată Decît femeile de azi, Crid. Un soldat francez de pe cîmpul de lupta, scrie părinților săi scrisoarea următoare: T... (Aisne), 11 Noemb. Dragă tată, Iți scriu de lingă un mare foc în plină pădure, la micul post de unde veghiem asupra trenului reglementar ; am fost trimis aci cm după opt zile de luptă. Mi-ai cerut, dragă tată amănunte. Iată, povestirea cea mai importantă din ultimele noastre lupte. Lunea trecută, am primit ordinul să luăm ferma din L... Era noapte. O noapte rece și luminată de lună inunda tranșeea cu o lumină bleu-electrique. Exact douăsprezece. Sacul pe spinare. Eșim din locuințele noastre pămîntene și, ca tirariori, înconjurăm pădurea, ne cățărăm pe platou, apoi, ferindu-se de lovitura de coasă a mitralierelor, ajungem în lungul unui zid alb așezat în dosul fermei, lată-ne — toată compania — pe un drum întortochiat și plin de stufiș. Tăcere. O altă companie, pornită înainte, e gata să fie nimicită la o depărtare de o sută de metri de noi. Slăbește, dă înapoi. O voce, aceea a căpitanului, ne șoptește încet, foarte impede, consemnul . ..»,„88 luptăm, mai bine să murim dar să nu ne dăm bătuți“". Și imediat, șase focuri de salvă. Acum, înainte. Atunci, draga mea mamă, reușirăm să săvîrșim această faptă aproape miraculoasă : să trecem, în plin de clar de lună, cu siluetele noastre cari săreau din loc în loc, detașate pe un lung zid alb, vre-o șasezeci de metri în norocul unei grindine de gloanțe, pentru a cădea în genunchi de cealaltă parte a gropii de unde i-am făcut pe dușmani să dea înapoi. Multi din ai noștri au căzut trăzniți, dar Germanii au lăsat pe cîmpul de luptă pe 250 dintre ai lor. In timpul luptei nu i vedeam. Auzeam numai vocea lor guturală și nu vedeam decit linia de foc care venea să spintece rîndurile noastre. Lupta a ținut pînă la ora cinci dimineața. Ei au fugit lăsîndu-ne cinci prizonieri. Aceasta e prima fază a luptei. A fost, în total, o faptă plină de elan frumos și aspru. Dar urmarea... Ascultați... Deci, către ora șase dimineața, ocupam ferma. Repede, cu febrilitate, am început să amenajăm cîteva adăposturi în micul șanț de la marginea drumului. Dar vaii de-abia am dat primele lovituri de sapă că un obuz isbucni de-a a supra capetelor noastre. Nebuni de mînie, Germanii nu încetară să ne bombardeze pină la ora patru după amiază. Să vă descriu orele prin cari am trecut mi-e imposibil. In fiecare minută, înspăimîntătoarea comoțiune făcea să vibreze pămîntul ca o placă de aramă și ne stropea de șrapnele. Stăm cu toții aplecați, în mica noastră cușcă de pămînt de un metru înălțime, fără acoperiș. Am reușit să sap o vizuină pentru mine. In jurul nostru, din timp în timp, gemătul unui om atins. Cu neputință să plecăm. Și apoi trebuia să luptăm, să luptăm pînă seara, pină la victorie. Ahi înțeleg acum valoarea, acestor cuvinte , să luptăm. Am luptat. Fiul tău, Jean Scrisoarea e datată din 11 Noembrie. I-a trebuit destulă vreme pînă să ajungă acolo solide era așteptată cu multă nerăbdare, căci tatăl ceruse fiului lămuriri multe... asupra luptelor la care ia parte. La citirea și recitirea scrisorii, bătrînii părinți adunați la gura sobei, plîng și fără îndoială se entuziasmază la faptele eroice săvîrșite de compania din care fiul lor face parte. Se stabilește prin entuziasmul trăit de părinți și de copil, o legătură sufletească plină de iubire pentru copilul viteaz. Legătura aceasta, trece astfel peste ororile descrise și nu se oprește decît asupra avânturilor mari după care se țese, poate, triumful de mîine al Franței, pornită în contra unui dușman puternic prin forța lui uriașă și prin perfecta lui organizare militară. Viitorul nu și-a precizat încă, în linii sigure, contururile... IV IFfc a S •»=» eI» TI_j XIV A ü IV ’ST S3! - LUAREA UNEI FERME - PERSIA SI RASBOIUL, UN CONSILIU DE COROANA PERSAN PREZIDAT DE REGENT, PENTRU A LUA O HOTARARE IFATA DE EVENIMENTELE CE SE PETREC IN APROPIEREA HOTARELOR PERSIEI In unele cercuri de meseriași s’a făcut o adevărat agitațiune pe tema amenzilor la cari au fost supuși meseriașii cari cu nici un preț și cu toată îngăduința de cari au dat dovadă organele însărcinate cu aplicarea legei meseriilor, nu au voit să se pună în curent cu plata cot i zarhurilor impuse de lege. Chestciunea aceasta a amenzilor meseriașilor datează de multă vreme, adică chiar de la punerea în aplicare a legei meseriilor și asigurărilor muncitorești. Meseriașii, se știe, au fost nemulțumiți de această lege și au crezut că, pînă la modificarea ei, o pot eluda, neîndeplinindu-și obligațiunile pe cari le impune. Tocmai fiindcă era vorba de o reformă la început, și pentru ca să nu se nască un fel de animozitate împotriva reformei, organele însărcinate cu aplicarea legei, cu controlul, aplicarea și încasarea amenzilor s’au arătat mai mult decît indulgente, de o toleranță excesivă. Pentru că se susținea că multe din amenzile aplicate au fost pricinuite nu din rea voință, ci din necunoașteera legei, d. Al. Radóici, ministrul industriei și comerțului, a făcut să se voteze în trecuta sesiune parlamentară un procet de lege în urma căruia se absolvau de amendă pînă la o anumită dată meseriașii. D-sa a avut însă grija de a afirma, atît în expunerea de motive a legei, cît și în discuțiunea ei generală cum că este vorba de o măsură cu totul excepțională, care nu se va mai repeta. Ministrul industriei și comerțului a făcut un apel la toți meseriașii ca pe viitor să-și plătească regulat cotizațiunile datorite, căci o asemenea măsură nu se va mai da. De atunci însă meseriașii — o parte destul de însemnată — au căutat să continue a se sustrage de la plata cotizațiunilor, fie din neglijentă, fie din rea voință. Alte argumente nu sunt plausibile căci cotizațiuniile sunt așa de mici vicit ori cît de minime sunt veniturile meseriașilor față de scumperea traiului, tot ar putea fi plătite. Negreșit simt și cazuri în cari meseriașii au plătit cotizațiunile, cari li s’au oprit din salariu, dar patronii n’au lipit timbrele respective în carnete. In rezumat, organele însărcinate cu controlul încasărilor, au constatat în ultimul an din nou o mulțime de contravențiuni la legea meseriilor și asigurărilor muncitorești. Spiritul de solidaritate de clasă puțin desvoltat în societatea romînească, și o dovadă despre aceasta este tocmai greutatea cu care se încasează niște sume de bani, cari în definitiv se cheltuesc exclusiv numai pentru muncitori. Pentru ca să nu se primejduiască însă și principiul asigurărilor și pentru că Casa Centrală a meseriilor nu are alt mijloc de coercițiune la îmreamînă, s-au aplicat din nou amenzi meseriașilor recalcitranți. Au început din nou intervențiile la ministerul industriei și la casa centrală, pentru iertarea acestor amenzi. Bazați pe precedentul creat anul trecut, — care, încă odată, nu a fost decît o măsură cu totul excepțională, — delegațiuni de meseriași au cerut din nou autorităților superioare să li se ierte amenzile. D. ministru al industriei și comerțului. "Consecințe cu declarațiunile pe care le-a făcut la votarea legei despre care am vorbit, a declarat că de iertare i de amenzi nu mai poate fi de acuma vorba. In adevăr, o lege în ființă trebue să se aplice, și mai cu seamă cursele muncitorești de ajutor, boală, etc. • ar fi primejduite în însăși existența lor cînd s’ar răspîndi printre meseria și credința, convingerea, că pot eluda legea nesupărați, căci amenzile sunt o simplă formalitate, o sperietoare pentru cei naivi cari cred că legile sunt făcute ca să fie aplicate. Dar s’a adus d-lui ministru al industriei o altă cerere, de astă-dată mai plausibilă. Amenzile sunt definitive și nu vor fi ©itate, despre acest punct nu mai este discuție. Dar vremurile sunt extraordinar de grele. Condițiuiuile economce defavorabile, criza financiară și economică, lipsa de lucru și semaperea traiului împiedecă pe meseriași de a putea plăti acum aceste amenzi, cari sunt exigibile. Așa fiind, meseriașii au cerut ministerului să admită amînarea executărei amenzilor pînă cînd sit,națiunea se va mai îmbunătăți, iEta cunoscînd în parte temeinicia argumentelor aduse de meseriași și pentru a dovedi încă odată că e animat de un spirit foarte tolerant față de clasa muncitorească, d. Al. Radovici a admis ca urmăririle amenzilor să fie amânate. A pus însă d. ministru o condițiune , pentru ca un meseriaș să poată beneficia de amînarea executărei amenzei, să fie la curent cu plata cotizațiunilor. Desigur că toți se vor grăbi să o facă. Astfel, în chestiunea aceasta, atît de neplăcută a amenzilor meserașilor, d. ministru al industriei, a luat o măsură echitabilă, care împacă toate interesele, atât ale casei centrale a asigurărilor, cit și cele speciale și personale ale fiecărui meseriaș. Să sperăm că nu peste mult meseriașii toți vor înțelege că mutualitatea e un principiu de la care nimeni nu trebue să se sustragă. Mir. ANCHETE O măsură dreaptă IN CHESTIUNEA AMENZILOR MESERIAȘILOR MINISTERUL INDUSTRIEI ȘI COMERȚULUI A LUAT O MĂSURĂ ECHITABILA CARE IMPACA TOATE INTERESELE —