Românul, ianuarie 1915 (Anul 45, nr. 241-270)

1915-01-28 / nr. 267

ANUL 45-lea — No. 267 VOIEȘTE S! VEI PUTEA anuncîuri Linia corp 7 pe o coloană în pagina III. L­inia corp 7 pe o coloană în pagina IV. Ingerul °i reclame în pagina III linia. . A se adresa: In n­ominile s la Administrația ziarului. La £»«rt«x la d-nii John F. Jones & G­ le, 31 bis rue du Faubourg Montmartre. La Berlin , Viena: la d-nii Rudolf Mosso & C-le La Geneve t la d-nii Haasenstein & Vogler și la toate agențiile de publicitate. REDACȚIA: STR. ACADEMIEI, No. 19 în MINSTRAȚIA, CALEA VICTORIEI, Bp. 56 30 bani 30 traai 2 loi P . — m PEE AUQR ACȚIUNI IMPORTANTE Primăvara se anunță deocamda­tă prin o astfel de intensificare a luptelor, în­cît se pare că abia a­­cum asistăm la începutul războiu­lui european. Luptele de pînă acum au fost o simplă încercare a puterii de re­zistență de care sunt capabili ad­versarii din acest războiu de lun­gă durată. Nu s’a obținut nici un rezultat important, dar sau fă­cut sacrificii enorme și s’a uzat o cutime neprețuită din forța acumu­lată în atâtea țări în decursul de­ceniilor de muncă liniștită și pro­ductivă. Operațiile de piuă acum pot fi comparate cu niște uriașe recunoașteri strategice, în care ad­versarii au putut să-și măsoare pu­terile și să se observe in vederea loviturilor decisive pe care zadar­nic le-au încercat pînă acum. In primăvară însă războiul de uzură trebuie să înceteze, de­oare­ce operațiile militare vor fi ușu­rate după desgheț și mai ales pen­tru că imperiile centrale, blocate pe mare și pe uscat au nevoie să sfârșească repede. Chiar în Franța există numeroși oameni politici și publiciști, care nu văd nici de­cum cu liniște posibilitatea prelungirii nedefinite a războiului. In Rusia și în Anglia această prelungire a răz­boiului e socotită chiar ca un fac­tor important pentru obținerea victoriei, dar și armatelor ruso­­engleze li se va impune ciocnirea decizivă, pe mare și pe uscat, chiar dacă ele ar avea tot interesul ca a­­ceastă ciocnire să se amîne.­­ De fapt însă observăm că atît Rușii cît și Englezii nu așteaptă impulsul ofensiv al Germanilor ci schițează de pe acum gestul unor viguroase atacuri, a căror plină desfășurare nu va permite-o fireș­te de­cît trecerea iernii. Care va fi rezultatul acestor nouă sforțări ale ambilor adversari de a sparge umil din fronturi și a f­i uscare în adevăr importanta, ar fî temerar «! p. .. zicem; se poate chiar ca­­ aceste noui ciocniri să nu aibă nici un rezultat limpede și situația actua­ BUCUREȘTI, 27 IANUARIE să să se prelungească cu aceiaș ne­­hotărîre ca și pînă acum, așteptând ca desnodămîntul grozavei drame să se decidă prin acțiunea factori, militari, diplomatici altor sau economici. Primăvara nu va fi numai o e­­pocă de nouă ciocniri între actua­lele forțe ale beligeranților. Ea va fi încă și o desfășurare de forțe și mijloace noul. Un ministru englez a declarat că pentru Anglia răz­boiul abia va începe la primăvară. După toate mărturisirile engleze, Regatul­ Unit va arunca pe cîmpul de luptă un nou cap expediționar, care, într-un anumit interval, va ajunge la un milion de soldați. A­­ceastă nouă armată va tinde să schimbe echilibrul de pe frontul de Vest în folosul aliaților și, în ori­ce caz, va da o înverșunare ex­tremă ciocnirilor de pe acest front. In acelaș timp Germanii anun­ță blocarea coastelor engleze, ast­fel încît după proectul lor, din ziua de 18 Februarie st. n. nici un oraș comercial, al ori­cărui stat, beli­gerant sau neutru, nu va mai pu­tea alimenta insulele britanice cu transporturile sale. E foarte greu ca această blocadă să fie efectivă, precum desigur e foarte greu să o socotim drept un simplu bluff, ca­re a rămas în Anglia fără nici un răsunet. Germanii au realizat cî­­teva lovituri foarte îndrăznețe pe coastele Angliei, încît nu mai poa­te fi vorba de o simplă glumă; că aceste lovituri nu pot fi un prelu­diu convingător pentru eficacita­tea unei blocade depline, e clar, dar e tot atit de clar că Englezii vor fi siliți să execute o mișcare navală mai energică și că vom a­­sista la o uriașă luptă pe apă, în care cei doi adversari își vor mă­sura pentru întîia oară toate pute­rile lor. Primăvara va fi oare­cum un al doilea început al războiului. Poate «acesta a du­ce la rezultate care să indice cu oare­ce»» im­plicabilitate desfășurarea ulterioară a acțiuni­lor militare. Papa Benedict a­ ordonat prto­­țimei catolice din lumea întreagă, să citească — printre altele — și textul rugăciunei pe care repre­zentantul lui Isus Cristos pe pă­­mînt, a compus-o anume pentru grăbirea păcei. A­tot­puternicii pămîntului în­să, vor asculta de cuvîntul prea Sfîntului locatar al Vaticanului ? Venit pe scaunul pontifical chiar în anul sîngerosului început de măcel european, Papa­ Benedict XV a căutat din primele zile să se pună, în contact cu șefii statelor be­ligerante și să mijlocească pacea a cărei posibilitate, de altfel, nu­mai visătorii au întrezărit-o. Rezultatul se cunoaște. Bene­dict XV a propovăduit în deșert. Glasul lui n’a fost ascultat de ni­meni și sacramentala formulă, „pax vobiscum“ s’a pierdut în vînt, în vîntul furios care trebuia să împrăștie de-a lungul lumei mi­rosul de iarbă de pușcă și de cada­vre și să ridice cît mai sus spre cer, atît sgomotul asurzitor al tu­nurilor cît și rugăciunea aproape stinsă a celor care expirau pe­ cîm­pul de luptă . Astăzi „pax vobiscum“ se aude din nou. De data asta el nu se mai adre­sează șefilor de stat, ci numai drept credincioșilor. Către ei se îndreaptă glasul pre­oților din lumea întreagă și în gla­sul lor nu-i de­cît interpretarea celei dîntîi voințe, a fondatorulu creștinismului. Cînd se va încheia, însă pacea ! Dacă lăsăm de-oparte, dorința clerului și consultăm pe cei ini­țiați în ale războiului, pacea este încă departe de a fi înfăptuită. Toată lumea este de acord a re­cunoaște că așa cum se găsește si­tuația de azi a beligeranților, ea nu se poate lămuri de­cît după noui intervențiuni armate. Intervenția Papei Benedict XI nu poate schimba nimic din ceea ce a fost hotărît cu arma. Pacea nu se închee cu rugăciuni, ci Iu cu arme. Dumnezeu, în numele că­ruda se pornesc armatele la măcel pare­ a se dezinteresa complect cei care mor cu numele lui, pe buze Pacea nu poate fi impusă de­cît de o victorie și victoria decisivă pare a nu se fi desprins încă di­­ cadrul problemelor fără semn de întrebare. Cine, va da lovitura de­cisivă ?.... Cele două tabere aștept­­­au nerăbdare surpriza zilei de mii­ne. Surpriza este însă aceiași. Ziua de mîine nu diferă cu nimic de $indeeni."* .. # HEGHCI PE ALB ȘI cu toate acestea „pax vobis­cum“ resună în fie­care zi... Dar tot în fie­care zi mai răsună și.... tunul — singura personalitate ca­re are cuvînt în momentul de față. KQH-Y-NOOK­.­­.... fflggmBSBÉB SPISRANULEI Ce­roși are“ PARLAMENTUL? Pentru buna noastră reputație, care nu voim să sufere nici măcar o clipă, sîntem datori să dăm în­că dela început o explicație și a­­nume: inteligenta întrebare care formează titlul acestui articol nu ne aparține. Paternitatea ei o are, cum vă în­chipuia­ți, de­sigur, ziarul „Adevă­rul“. In acest ziar vedem zilnic în­trebări de acestea: — De ce mîncăm? — De ce răsare soarele? — De ce mai strică ziarele din str. Sărindar bunătate de hîrtie? — Cum se poate să fii indepen­dent, cînd te-ai... cumpărat de atî­­tea orif Va să zică ultima întrebare sună astfel: Ce rost are parlamen­tul? Frumos, nu e așa? De cînd biata noastră Cam­eră a suferit neașteptată cinstea de a primi în sinul ei pe d. Miile, ziarele, din casa fabricei de saci o..., lovesc a­­șa cu cîte o întrebare de unde și su­nă din cer! — Ce rost are parlamentulI „...refuză ori­ ce explicații în ase­menea chestii grave, ce rol mai a­­re Parlamentul! TREBUE DES­FIINȚAT!“ Ei de ce, mă rog, să fie desfiin­țat Parlamentul? Dacă nu s’a des­ființat el cînd a pătruns d. Miile într’însul, apoi de­sigur că nu se mai desființează în veci vecilor a­­min! A pătruns d. Miile în el și ocul­ nu l’a ars, cutremurul nu ’a înghițit, trăznetul mu l’a lovit, oa­menii nu l’a desființat — eternita­tea îi e asigurată. Se vede că d. Miile vrea să­ le dea peste nas alegătorilor că Van, vizat în adunarea deputaților și de­­ aceea cere acum, cu insistență, desființarea Parlamentului! Noi îi dăm un sfat onorabilului I. Miile, să-și închipue că și-a a­­dns idealul și parlamentul a fost desființat. In modul acesta: 1) își va vedea visul cu ochii și va scăpa de Parlament; 2) Va scăpa și Parlamentul de... piulițele d-sale Intelectuale... Fundator : C» A. ROSETTI IN FATA UNUI TROFEU 9 Regels Bavariei asistă la așezarea ansi ion luat dsîa francezi Intr’una din piețele principale ale orașului Tünche i ■ E fără îndoială că azi, mai mult ca ori­cînd, succesul în răz­­­ iboiu depinde nu numai de forța , cumciică 1,11 calitatea armatei în luptă, dar și de­ mijloacele de ra­­vitajare ale armatei. N­avitalarea o fac stațiunile de etape cari au de scop să asigure legătura și relațiunile de tot felul între ar­mata de operațiuni și teritoriul național. Serviciul de etape are misiunea . I. A transporta la armată hrana pentru oameni și cai, imunițiuni de războiu, medicamente, echipa­ment de tot felul, trăsuri, oamenii și caii necesari pentru complec­­tarea golurilor în rîndurile arma­tei, din cauza pierderilor etc., și II. A transporta deja armată înapoi, în interiorul țarei,­­a e­­vacua, oamenii, caii și materialele cari momentan nu mai sunt ne­cesare armatei, adică: răniții, bolnavii, prizonierii, armele, efec­tele și trofeele luate de la ina­mic, etc. „Orașul, să-l numim ”., spune corespondentul de război al ma­relui ziar vienez, este acum o sta­țiune mare de etapă, pe care se bazează aprovizionarea unei în­tregi armate. Una din cele mai importante activități în zona etapelor este e­­vacuarea bolnavilor și răniților. Știut este că la posturile de prim-ajutor, instalate cît se poa­te mai aproape înapoia frontu­lui de luptă, răniții primesc, prin ajutorul personalului sanitar re­gimentar, primele îngrijiri medi­cale. De la aceste posturi răniții se transportă la ambulanța divi­ziei sau a corpului de armată, ins­talate înapoi, în afara bătăei tu­nurilor inamice ; transportul­­ se efectuiază de către trăsurile de ambulanță regimentară, ajutate de cele ale ambulanței diviziona­re și ale ambulanței corpului de­­ armată. La ambulanța de Corp de armată se face triajul răniți­lor și bolavilor, cari se trimit a­poi la spitalele mobile, sau se e­­vacuează mai departe înapoi spre etape. Sosiți la spitalul de etapă, toți bolnavii și răniții se cercetează cu îngrijire. Aci se face din nou triajul lor ; ei se împart în urmă­toarele categorii : Suspecții de holeră se instalea­ză în baraje speciale (Mod. Dec­­kert) în afară de oraș; cei de di­­senterie se instalează în pavilioa­nele cele mai apropiate, anume rezervate în acest scop. Greu ră­niții se odihnesc în spitalul de e­­tapă 1—2 zile, în camere speciale amenajate și apoi sunt porniți cu transporturi speciale­ (trenuri spitale), spre „zona interioară“, cît se poate mai departe de „li­nia de demarcație“ (care despar­­­­te zona etapelor de cea interioa­­.I-*.. mîT.. i .îi ••*..** ■ 1 -rAVfi i­.mu­­ltim­­p, wxrt consiliu esc majoritatea (70 la sută) au în mare parte răni la mîna stingă. La început autoritățile militare s’au mirat de mulțimea răniților tocmai la mîna stîngă și erau a­­plecate a crede, că ar fi vorba de o mutilațiune voită ; soldații răi, obosiți de multele zile cît au stat pe linia de trăgători, ar fi ridi­cat mîna stîngă în sus, expunîn­­d-o astfel intenționat gloanțelor inamice, pentru a scăpa odată cu chipul acesta. Mai în urmă însă s’a constatat că nu s’a petrecut așa ceva ; mîna stîngă a trăgăto­rului (de­ asupra marginei de sus a parapetului șanțului adăpost) este de fapt foarte mult expusă, în privința aceasta s’a și făcut o propunere, d’a adopta la patul poștei un fel de scut de metal, mie, in felul gardei săbiilor de scrimă, care să protejeze mîna stîngă contra loviturilor. Oamenii ușor răniți, nu sunt trimiși departe înapoi, ci rămîn în zona etapelor. După ce se vin­decă, li se dă cîtva timp o hrană substanțială, apoi se adună în mici unități și fac exerciții, pen­tru a fi deprinși din nou cu greu­tățile războiului. In urmă sunt trimiși din nou în front. * 1» # In momentul cînd scriu notele mele, mă găsesc în gară, unde se află lîngă peron un tren spital,­­ vagoanele sunt bine aerate și cu­­ rate, în fiecare vagon se găsește cîte un tablou, reprezintînd pe împărații Franz Iosif și Wilhelm c are poartă inscripția „cu statur­i uiile în fidelitate“ (In Treue lest). Lîngă gară se găsește bu­cătăria și sufrageria, neîntrerupt­ă activitate, aici s’a distribuit a­­désea ori zeci de mii de porții de frână în o singură zi, și 30—40 de mii pahare de ceai. Acei grav răniți zăceau pe niș­­te saltele, iar cei ușor răniți pe puține paie. In uniformele lor murdare încă de pămîntul șanțu­rilor și cu pansamentele în par­te pătrunse de sînge, îngrămădiți aolaltă, toți dormeau un somn a­­dînc. Lăbipi mici de gaz, fume­­gînd, luminau această scenă su­­m­bră, care reprezenta în toată goliciunea ei partea îngrozitoare a războiului. Numai doi erau deș­epți: unul, un ceh,­ galben ca­­eara, se svîrcolea cuprins de fri­guri și cerea oftînd apă, pe care -o derfoc> “E^i+arul, un evreu bă­­rîn­t, i­ingur, ședea pe­­ ba îngura, el stătuse­­ lăpi gi în tranșee, iu­­at , le de desele ploi, i se p >ra suferea dureri emi litoare. Toți, ofi­­ț­eri I­reau bărbile mari, iesie se mai vede vre­unul iată. .. I Găsindu-mă cu o altă ocazie în gară, un alt tren sanitar, proprie­­atea cavalerilor ordinului de Malta, își făcea tocmai intrarea in gară. Mi s’a permis să trec prin el. Principele Franz Lichten­stein, în calitate de membru ono­rific al ordinului, făcea onorurile. Acest tren aparține Marelui prio­­rat al Bohemiei și Austriei. (Or­dinul are mai multe priorate în Germania și Austro-Ungaria), și în timp de pace stă la moșia or­dinului de la Straconiț, lîngă Pil­sen. De la începutul războiului trenul acesta se găsea fără între­rupere pe drum, între Galiția și Viena. Comandant al trenului e Colonelul Don Miguel de Bra­­ganza , dintre cei 2 medici, unul este medicul atît de cunoscut al operei imperiale din Viena dr. A. de B., ca surori de caritate func­ționează Doamne tinere din so­cietatea înaltă vieneză. Ordinul de Malta întreține trenuri de acest fel, fiecare cîte 6 150 paturi în 15 vagoane. In a­­ceste trenuri se primesc numai cei grav răniți, fără deosebire­a gradului militar. Instalațiunea este foarte frumoasă și corespun­zătoare scopului, în afară de va­goanele de bolnavi există tot fe­lul de compartimente de bucătă­­­rie, de locuit, de gospodărie, etc. . Totul este organizat cu cel mai mare confort ca și pe un vapor de pasageri. Spre cinstea ordinu­lui trebue să se spună, că un tren al Maltezilor a fost acela, care a intrat cel dintîi în gara Iaroslav, pentru a evacua pe numeroșii ră­niți, pe cînd acea gară se găsea încă sub focul violent al inamicu­lui. DIN RASBO­Ul de azi INTR O STAȚIUNE DE ETAPA OBSERVAȚIUNILE UNUI CORESPONDENT DE RASBOIU AL ZIARULUI „NEUIE FREIE PRESSE“~ m Tmm AVIS O informație din ziare anunță că, la închisoarea de la Mărgineni — adăpostind și pe deținuții de la Pîngărați, această închisoare fiind suprimată — totuși vor rămîne încă o sută de locuri disponibile. Avis, deci, amatorilor. DE CE? Un oarecare individ, In urma u­­nei discuțiuni violente cu proprie­­tăreasa lui, a lovit-o cu un pumnal ce-l avea pe masă, în brațul sting. De asemeni, două fiice ale gazdei au fost rănite. Și, mă rog, de ce toate acestea? Pentru că-l chiema... Neghină. MERCURI 28 IANUARIE 1915 SUPUNE A ZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE to țară . . un an 1 S lei . . . sease luni Ú îeî to străinătate , un an 36 lei . . . șease luni SS le Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni A se adresa: In Homitnint u Administrația ziarului și la oficii­« poștale La Paris« la «Agence Internationale Ae Journau: Gorbaty». La Viena x la d-nul I. Bettenhausen, StaatsbaVmiio La Génévé x Heinrich Massein. TELEFON No. 57/20 și 22/39 GLOANȚELE DUM-DUM -CE SUNT ELE? ASEMĂNAREA LOR CU­ GLOANȚELE ORDINARE.—EFECTELE LOR— GLOANȚELE OBICINUITE POT DEVENI GLOANȚE DUM-DUM întrebuințarea gloanțelor dum-str’o masă neregulată, cu diferite dini a alarmat pe beligeranți, ramificări ascuțite, tăioase, care Efectele lor îngrozitoare au ri-­ pătrunzând în corpul omenesc pre­cticat protestări ele pretutindeni și intervenții pentru ca întrebuința­rea lor să înceteze. Ce sunt aceste înspăimântătoare gloanțe ! Gloanțele de armă — să le zi­cem normale în opoziție cu cele dum-dum — prin felul cum sunt conformate și mai ales grație vi­tezei cu care pătrund în corp, pro­duc răni regulate și foarte rar mortale. Ele nu necesită interven­ții chirurgicale și după un scurt timp individul se vindecă. Faptul acesta a făcut pe mulți să le numească — în ironie — gloanțe umanitare, calificativ ne­justificat de­cît în cazurile cînd corpul omenesc nu se opune vre-o arteră, astfel în­cît din umanitare devin instantaneu omorîtoare. Datorită însă multor împreju­rări gl­aretele de armă pot fi și mai periculoase. Astfel din cauza m­ooșeluirii glon­țul deformându-­se și pătrunzând astfel în corpul omenesc produce răni și complicațiuni care necesită o imediată intervenție chirurgica­lă. Efectele gloanțelor deformate prin­ ricoșet prezintă asemănări uimitoare cu efectele înspăimîntă­­toarelor dum-dum.­­Știm cum e un glonț normal de arma: un corp cilindro-conic cu vârful în formă de ogivă și com­pus dintr-o învelitoare metalică tare, făcută din aliaje de diferite metale ca alamă, fer, nichel, în in­teriorul căreia se găsește o massă de plumb care umple cavitatea în­velișului. E de ajuns o mică modificare a acestui glonț pentru a obține u­nul dum-dum. E de ajuns adică să tăiem învelișul de jur împrejur la o mică depărtare de vîrfuil cilin­drului și să-l scoatem ( ca un fel de căciulă); vîrful glonțului ră­mîne astfel numai de plumb. Grație maleabilității lui, plum­bul se deformează sub influența gazelor armei și se preschimbă in­duce răni grave și foarte des mor­tale. Se mai pot face gloanțe dum-dum t­ăiind în formă de cruce extremi­tatea ogivală a glonțului astfel in­át se permite plumbului să se de­formeze. Ca atare un dum-dum este un glonț al cărui înveliș ne mai a­­vînd omogeneitate și prin urmare o rezistență normală, se deformea­ză de la sine sub înrîurirea gaze­lor din armă. * * * Din cauza asemănării efectelor gloanțelor dum-dum cu acelea ale gloanțelor ricoșate este foarte greu și aproape cu neputință să se poa­tă afirma cu preciziune ce fel de glonț a cauzat rana, cu atît mai mult eu cât sunt multe împrejură­rile care determină ricoșatul proec­tilelor. Doctorul Eugene Rochard scria cînd­va: „Germanii pentru a tra­ge mai repede, nu mai och­iau oi trăgeau în neștire. Este sigur că pentru ei principalul era să arun­ce asupra inamicului o cantitate enormă de fer și de plumb. Astfel că o mulțime de proeotile întîlnesc vre-o armă sau corpuri tari. A­­tingînd pămîntul ricoșează pe pie­triș. Ba chiar nu este cu neputin­ță de crezut că, în spațiu, proecti­­lele se încrucișează, se izbesc în­tre ele într’o formidabilă combi­­națiune de obuze, șrapnele și gloan­țe“. Faptul silește pe medici să fa­că multe restricțiuni în stabilirea cauzelor rănilor. Iată dară că gloanțele dum-dum, — sunt adesea gloanțele obicinui­te pe care nici unul din­ popoarele azi în luptă nu de întrebuințează proporțional mai puțin de­cît cel­lalt. De aceea vina cea mare în e­­fectele dezastruoase pe cari le a­­du­c gloanțele, o are și de data a­­ceasta întîmplarea care contribue ca gloanțele să ricoșeze spre a de­veni dini gloanțe obicinuite, gloan­țele cu efecte îngrozitoare, dum­­dumi Popoarele în luptă continuă to­tuși să se învinuiască reciproc de întrebuințarea gloanțelor dum­­dum. Administrația Casei Școalelor a editat de curînd o foarte ince­­esantă lucrare care ar trebui să fie cercetată nu numai de cei ce o ocupă de cercetările filosofice, dar de toți intelectualii. Este vorba de cartea intitulată „Eroii“ datorită marelui cugetător englez Carlyle, tradusă în romînește de către un distins magistrat și doc­tor în filosofie d. C. Antóniade, fost secretar general al ministe­rului instrucțiunei Carlyle care este considerat ca cel mai mare englez după Sha­kespeare, concepe istoria în chip cu totul personal. Istoria univer­sală, pentru dînsul, este istoria oamenilor mari. Toate faptele pe cari le înregistrează istoria, nu sînt decît manifestarea, rezulta­tul material al gîndurilor ce au frămîntat pe oameni mari ce au existat pe lume; de aceia Carlyle definește istoria drept o mină ne­secată de biografii. Caracteristica fiecărei epoci este imprimată și se incarnează în oameni săi mari, în eroi săi, în aceia cari au luptat pe diferite tărîmuri, ale activităței omenești, pentru propășirea patriei, pentru înălțarea neamului. Potretele a­­cestor eroi, descrise de istorici, trebuește veșnic scoase la lumi­nă, pentru că numai astfel se des­lușește vremea în care ei au trăit și se explică în chip evident toate evenimentele epocei lor. Oangle în interesanta sa lucra­re, separă pe eroii istoriei, după felul cum ei s’au manifestat și după faptele lor înregistrate de istorie. Astfel pe Odin îl arată erou ca divinitate, pe Mahomet e­­rou ca profet; Dante și Shakes­peare eroi ca poeți și cugetători; Luther și Knox eroi ca preoți; Johnson, Rousseau și Burns eroi ca oameni de litere și în sfîrșit pe Cromwel și Napoleon Bonapar­te, eroi ca regi, ca stăpînitori de popoare. După ce enumără aceste ș­ase clase de eroi, Carlyle spune în cartea sa: „Eroii aceștia aleși din țări di­ferite și epoci foarte îndepărtate și diferind cu totul în ceea ce privește fizionomia lor externă, vor putea, dacă vom ști să privim just, să ne lumineze o mulțime de lucruri. Văzîndu-le și cerce­­tîndu-le bine, am putea să arun­căm cîte­va priviri pînă ’n inima istoriei lumei. Ce fericit aș fi, da­ca aș putea într’o măsură oare­care, — spune Carlyle, — și în niște timpuri ca acestea, să vă descoper însemnătatea eroismu­lui; legătura divină care unește pe oameni mari din diferite epoci cu oameni din timpul prezent“. Cît de necesar este în țara noa­stră, mai cu seamă în momentele de față, cultul eroilor» Traducerea operei lui Carlyle făcută de d. C. Antoniade, este venită la timp. «T. c­ărți mous CULTUL JEMILOR CUM EXPLICA CUGETĂTORUL CARLYLE ISTO­RIA OMENIRII —

Next