Românul, ianuarie 1915 (Anul 45, nr. 241-270)
1915-01-28 / nr. 267
ANUL 45-lea — No. 267 VOIEȘTE S! VEI PUTEA anuncîuri Linia corp 7 pe o coloană în pagina III. Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV. Ingerul °i reclame în pagina III linia. . A se adresa: In nominile s la Administrația ziarului. La £»«rt«x la d-nii John F. Jones & G le, 31 bis rue du Faubourg Montmartre. La Berlin , Viena: la d-nii Rudolf Mosso & C-le La Geneve t la d-nii Haasenstein & Vogler și la toate agențiile de publicitate. REDACȚIA: STR. ACADEMIEI, No. 19 în MINSTRAȚIA, CALEA VICTORIEI, Bp. 56 30 bani 30 traai 2 loi P . — m PEE AUQR ACȚIUNI IMPORTANTE Primăvara se anunță deocamdată prin o astfel de intensificare a luptelor, încît se pare că abia acum asistăm la începutul războiului european. Luptele de pînă acum au fost o simplă încercare a puterii de rezistență de care sunt capabili adversarii din acest războiu de lungă durată. Nu s’a obținut nici un rezultat important, dar sau făcut sacrificii enorme și s’a uzat o cutime neprețuită din forța acumulată în atâtea țări în decursul deceniilor de muncă liniștită și productivă. Operațiile de piuă acum pot fi comparate cu niște uriașe recunoașteri strategice, în care adversarii au putut să-și măsoare puterile și să se observe in vederea loviturilor decisive pe care zadarnic le-au încercat pînă acum. In primăvară însă războiul de uzură trebuie să înceteze, deoarece operațiile militare vor fi ușurate după desgheț și mai ales pentru că imperiile centrale, blocate pe mare și pe uscat au nevoie să sfârșească repede. Chiar în Franța există numeroși oameni politici și publiciști, care nu văd nici decum cu liniște posibilitatea prelungirii nedefinite a războiului. In Rusia și în Anglia această prelungire a războiului e socotită chiar ca un factor important pentru obținerea victoriei, dar și armatelor rusoengleze li se va impune ciocnirea decizivă, pe mare și pe uscat, chiar dacă ele ar avea tot interesul ca această ciocnire să se amîne. De fapt însă observăm că atît Rușii cît și Englezii nu așteaptă impulsul ofensiv al Germanilor ci schițează de pe acum gestul unor viguroase atacuri, a căror plină desfășurare nu va permite-o firește decît trecerea iernii. Care va fi rezultatul acestor nouă sforțări ale ambilor adversari de a sparge umil din fronturi și a fi uscare în adevăr importanta, ar fî temerar «! p. .. zicem; se poate chiar ca aceste noui ciocniri să nu aibă nici un rezultat limpede și situația actua BUCUREȘTI, 27 IANUARIE să să se prelungească cu aceiaș nehotărîre ca și pînă acum, așteptând ca desnodămîntul grozavei drame să se decidă prin acțiunea factori, militari, diplomatici altor sau economici. Primăvara nu va fi numai o epocă de nouă ciocniri între actualele forțe ale beligeranților. Ea va fi încă și o desfășurare de forțe și mijloace noul. Un ministru englez a declarat că pentru Anglia războiul abia va începe la primăvară. După toate mărturisirile engleze, Regatul Unit va arunca pe cîmpul de luptă un nou cap expediționar, care, într-un anumit interval, va ajunge la un milion de soldați. Această nouă armată va tinde să schimbe echilibrul de pe frontul de Vest în folosul aliaților și, în orice caz, va da o înverșunare extremă ciocnirilor de pe acest front. In acelaș timp Germanii anunță blocarea coastelor engleze, astfel încît după proectul lor, din ziua de 18 Februarie st. n. nici un oraș comercial, al oricărui stat, beligerant sau neutru, nu va mai putea alimenta insulele britanice cu transporturile sale. E foarte greu ca această blocadă să fie efectivă, precum desigur e foarte greu să o socotim drept un simplu bluff, care a rămas în Anglia fără nici un răsunet. Germanii au realizat cîteva lovituri foarte îndrăznețe pe coastele Angliei, încît nu mai poate fi vorba de o simplă glumă; că aceste lovituri nu pot fi un preludiu convingător pentru eficacitatea unei blocade depline, e clar, dar e tot atit de clar că Englezii vor fi siliți să execute o mișcare navală mai energică și că vom asista la o uriașă luptă pe apă, în care cei doi adversari își vor măsura pentru întîia oară toate puterile lor. Primăvara va fi oarecum un al doilea început al războiului. Poate «acesta a duce la rezultate care să indice cu oarece»» implicabilitate desfășurarea ulterioară a acțiunilor militare. Papa Benedict a ordonat prtoțimei catolice din lumea întreagă, să citească — printre altele — și textul rugăciunei pe care reprezentantul lui Isus Cristos pe pămînt, a compus-o anume pentru grăbirea păcei. Atotputernicii pămîntului însă, vor asculta de cuvîntul prea Sfîntului locatar al Vaticanului ? Venit pe scaunul pontifical chiar în anul sîngerosului început de măcel european, Papa Benedict XV a căutat din primele zile să se pună, în contact cu șefii statelor beligerante și să mijlocească pacea a cărei posibilitate, de altfel, numai visătorii au întrezărit-o. Rezultatul se cunoaște. Benedict XV a propovăduit în deșert. Glasul lui n’a fost ascultat de nimeni și sacramentala formulă, „pax vobiscum“ s’a pierdut în vînt, în vîntul furios care trebuia să împrăștie de-a lungul lumei mirosul de iarbă de pușcă și de cadavre și să ridice cît mai sus spre cer, atît sgomotul asurzitor al tunurilor cît și rugăciunea aproape stinsă a celor care expirau pe cîmpul de luptă . Astăzi „pax vobiscum“ se aude din nou. De data asta el nu se mai adresează șefilor de stat, ci numai drept credincioșilor. Către ei se îndreaptă glasul preoților din lumea întreagă și în glasul lor nu-i decît interpretarea celei dîntîi voințe, a fondatorulu creștinismului. Cînd se va încheia, însă pacea ! Dacă lăsăm de-oparte, dorința clerului și consultăm pe cei inițiați în ale războiului, pacea este încă departe de a fi înfăptuită. Toată lumea este de acord a recunoaște că așa cum se găsește situația de azi a beligeranților, ea nu se poate lămuri decît după noui intervențiuni armate. Intervenția Papei Benedict XI nu poate schimba nimic din ceea ce a fost hotărît cu arma. Pacea nu se închee cu rugăciuni, ci Iu cu arme. Dumnezeu, în numele căruda se pornesc armatele la măcel pare a se dezinteresa complect cei care mor cu numele lui, pe buze Pacea nu poate fi impusă decît de o victorie și victoria decisivă pare a nu se fi desprins încă di cadrul problemelor fără semn de întrebare. Cine, va da lovitura decisivă ?.... Cele două tabere așteptau nerăbdare surpriza zilei de miine. Surpriza este însă aceiași. Ziua de mîine nu diferă cu nimic de $indeeni."* .. # HEGHCI PE ALB ȘI cu toate acestea „pax vobiscum“ resună în fiecare zi... Dar tot în fiecare zi mai răsună și.... tunul — singura personalitate care are cuvînt în momentul de față. KQH-Y-NOOK..... fflggmBSBÉB SPISRANULEI Ceroși are“ PARLAMENTUL? Pentru buna noastră reputație, care nu voim să sufere nici măcar o clipă, sîntem datori să dăm încă dela început o explicație și anume: inteligenta întrebare care formează titlul acestui articol nu ne aparține. Paternitatea ei o are, cum vă închipuiați, desigur, ziarul „Adevărul“. In acest ziar vedem zilnic întrebări de acestea: — De ce mîncăm? — De ce răsare soarele? — De ce mai strică ziarele din str. Sărindar bunătate de hîrtie? — Cum se poate să fii independent, cînd te-ai... cumpărat de atîtea orif Va să zică ultima întrebare sună astfel: Ce rost are parlamentul? Frumos, nu e așa? De cînd biata noastră Cameră a suferit neașteptată cinstea de a primi în sinul ei pe d. Miile, ziarele, din casa fabricei de saci o..., lovesc așa cu cîte o întrebare de unde și sună din cer! — Ce rost are parlamentulI „...refuză ori ce explicații în asemenea chestii grave, ce rol mai are Parlamentul! TREBUE DESFIINȚAT!“ Ei de ce, mă rog, să fie desființat Parlamentul? Dacă nu s’a desființat el cînd a pătruns d. Miile într’însul, apoi desigur că nu se mai desființează în veci vecilor amin! A pătruns d. Miile în el și ocul nu l’a ars, cutremurul nu ’a înghițit, trăznetul mu l’a lovit, oamenii nu l’a desființat — eternitatea îi e asigurată. Se vede că d. Miile vrea să le dea peste nas alegătorilor că Van, vizat în adunarea deputaților și de aceea cere acum, cu insistență, desființarea Parlamentului! Noi îi dăm un sfat onorabilului I. Miile, să-și închipue că și-a adns idealul și parlamentul a fost desființat. In modul acesta: 1) își va vedea visul cu ochii și va scăpa de Parlament; 2) Va scăpa și Parlamentul de... piulițele d-sale Intelectuale... Fundator : C» A. ROSETTI IN FATA UNUI TROFEU 9 Regels Bavariei asistă la așezarea ansi ion luat dsîa francezi Intr’una din piețele principale ale orașului Tünche i ■ E fără îndoială că azi, mai mult ca oricînd, succesul în răz iboiu depinde nu numai de forța , cumciică 1,11 calitatea armatei în luptă, dar și de mijloacele de ravitajare ale armatei. Navitalarea o fac stațiunile de etape cari au de scop să asigure legătura și relațiunile de tot felul între armata de operațiuni și teritoriul național. Serviciul de etape are misiunea . I. A transporta la armată hrana pentru oameni și cai, imunițiuni de războiu, medicamente, echipament de tot felul, trăsuri, oamenii și caii necesari pentru complectarea golurilor în rîndurile armatei, din cauza pierderilor etc., și II. A transporta deja armată înapoi, în interiorul țarei,a evacua, oamenii, caii și materialele cari momentan nu mai sunt necesare armatei, adică: răniții, bolnavii, prizonierii, armele, efectele și trofeele luate de la inamic, etc. „Orașul, să-l numim ”., spune corespondentul de război al marelui ziar vienez, este acum o stațiune mare de etapă, pe care se bazează aprovizionarea unei întregi armate. Una din cele mai importante activități în zona etapelor este evacuarea bolnavilor și răniților. Știut este că la posturile de prim-ajutor, instalate cît se poate mai aproape înapoia frontului de luptă, răniții primesc, prin ajutorul personalului sanitar regimentar, primele îngrijiri medicale. De la aceste posturi răniții se transportă la ambulanța diviziei sau a corpului de armată, instalate înapoi, în afara bătăei tunurilor inamice ; transportul se efectuiază de către trăsurile de ambulanță regimentară, ajutate de cele ale ambulanței divizionare și ale ambulanței corpului de armată. La ambulanța de Corp de armată se face triajul răniților și bolavilor, cari se trimit apoi la spitalele mobile, sau se evacuează mai departe înapoi spre etape. Sosiți la spitalul de etapă, toți bolnavii și răniții se cercetează cu îngrijire. Aci se face din nou triajul lor ; ei se împart în următoarele categorii : Suspecții de holeră se instalează în baraje speciale (Mod. Deckert) în afară de oraș; cei de disenterie se instalează în pavilioanele cele mai apropiate, anume rezervate în acest scop. Greu răniții se odihnesc în spitalul de etapă 1—2 zile, în camere speciale amenajate și apoi sunt porniți cu transporturi speciale (trenuri spitale), spre „zona interioară“, cît se poate mai departe de „linia de demarcație“ (care desparte zona etapelor de cea interioa.I-*.. mîT.. i .îi ••*..** ■ 1 -rAVfi i.multimp, wxrt consiliu esc majoritatea (70 la sută) au în mare parte răni la mîna stingă. La început autoritățile militare s’au mirat de mulțimea răniților tocmai la mîna stîngă și erau aplecate a crede, că ar fi vorba de o mutilațiune voită ; soldații răi, obosiți de multele zile cît au stat pe linia de trăgători, ar fi ridicat mîna stîngă în sus, expunînd-o astfel intenționat gloanțelor inamice, pentru a scăpa odată cu chipul acesta. Mai în urmă însă s’a constatat că nu s’a petrecut așa ceva ; mîna stîngă a trăgătorului (de asupra marginei de sus a parapetului șanțului adăpost) este de fapt foarte mult expusă, în privința aceasta s’a și făcut o propunere, d’a adopta la patul poștei un fel de scut de metal, mie, in felul gardei săbiilor de scrimă, care să protejeze mîna stîngă contra loviturilor. Oamenii ușor răniți, nu sunt trimiși departe înapoi, ci rămîn în zona etapelor. După ce se vindecă, li se dă cîtva timp o hrană substanțială, apoi se adună în mici unități și fac exerciții, pentru a fi deprinși din nou cu greutățile războiului. In urmă sunt trimiși din nou în front. * 1» # In momentul cînd scriu notele mele, mă găsesc în gară, unde se află lîngă peron un tren spital, vagoanele sunt bine aerate și cu rate, în fiecare vagon se găsește cîte un tablou, reprezintînd pe împărații Franz Iosif și Wilhelm c are poartă inscripția „cu staturi uiile în fidelitate“ (In Treue lest). Lîngă gară se găsește bucătăria și sufrageria, neîntreruptă activitate, aici s’a distribuit adésea ori zeci de mii de porții de frână în o singură zi, și 30—40 de mii pahare de ceai. Acei grav răniți zăceau pe niște saltele, iar cei ușor răniți pe puține paie. In uniformele lor murdare încă de pămîntul șanțurilor și cu pansamentele în parte pătrunse de sînge, îngrămădiți aolaltă, toți dormeau un somn adînc. Lăbipi mici de gaz, fumegînd, luminau această scenă sumbră, care reprezenta în toată goliciunea ei partea îngrozitoare a războiului. Numai doi erau deșepți: unul, un ceh, galben caeara, se svîrcolea cuprins de friguri și cerea oftînd apă, pe care -o derfoc> “E^i+arul, un evreu bărînt, iingur, ședea pe ba îngura, el stătuse lăpi gi în tranșee, iuat , le de desele ploi, i se p >ra suferea dureri emi litoare. Toți, ofițeri Ireau bărbile mari, iesie se mai vede vreunul iată. .. I Găsindu-mă cu o altă ocazie în gară, un alt tren sanitar, proprieatea cavalerilor ordinului de Malta, își făcea tocmai intrarea in gară. Mi s’a permis să trec prin el. Principele Franz Lichtenstein, în calitate de membru onorific al ordinului, făcea onorurile. Acest tren aparține Marelui priorat al Bohemiei și Austriei. (Ordinul are mai multe priorate în Germania și Austro-Ungaria), și în timp de pace stă la moșia ordinului de la Straconiț, lîngă Pilsen. De la începutul războiului trenul acesta se găsea fără întrerupere pe drum, între Galiția și Viena. Comandant al trenului e Colonelul Don Miguel de Braganza , dintre cei 2 medici, unul este medicul atît de cunoscut al operei imperiale din Viena dr. A. de B., ca surori de caritate funcționează Doamne tinere din societatea înaltă vieneză. Ordinul de Malta întreține trenuri de acest fel, fiecare cîte 6 150 paturi în 15 vagoane. In aceste trenuri se primesc numai cei grav răniți, fără deosebirea gradului militar. Instalațiunea este foarte frumoasă și corespunzătoare scopului, în afară de vagoanele de bolnavi există tot felul de compartimente de bucătărie, de locuit, de gospodărie, etc. . Totul este organizat cu cel mai mare confort ca și pe un vapor de pasageri. Spre cinstea ordinului trebue să se spună, că un tren al Maltezilor a fost acela, care a intrat cel dintîi în gara Iaroslav, pentru a evacua pe numeroșii răniți, pe cînd acea gară se găsea încă sub focul violent al inamicului. DIN RASBOUl de azi INTR O STAȚIUNE DE ETAPA OBSERVAȚIUNILE UNUI CORESPONDENT DE RASBOIU AL ZIARULUI „NEUIE FREIE PRESSE“~ m Tmm AVIS O informație din ziare anunță că, la închisoarea de la Mărgineni — adăpostind și pe deținuții de la Pîngărați, această închisoare fiind suprimată — totuși vor rămîne încă o sută de locuri disponibile. Avis, deci, amatorilor. DE CE? Un oarecare individ, In urma unei discuțiuni violente cu proprietăreasa lui, a lovit-o cu un pumnal ce-l avea pe masă, în brațul sting. De asemeni, două fiice ale gazdei au fost rănite. Și, mă rog, de ce toate acestea? Pentru că-l chiema... Neghină. MERCURI 28 IANUARIE 1915 SUPUNE A ZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE to țară . . un an 1 S lei . . . sease luni Ú îeî to străinătate , un an 36 lei . . . șease luni SS le Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fiecărei luni A se adresa: In Homitnint u Administrația ziarului și la oficii« poștale La Paris« la «Agence Internationale Ae Journau: Gorbaty». La Viena x la d-nul I. Bettenhausen, StaatsbaVmiio La Génévé x Heinrich Massein. TELEFON No. 57/20 și 22/39 GLOANȚELE DUM-DUM -CE SUNT ELE? ASEMĂNAREA LOR CU GLOANȚELE ORDINARE.—EFECTELE LOR— GLOANȚELE OBICINUITE POT DEVENI GLOANȚE DUM-DUM întrebuințarea gloanțelor dum-str’o masă neregulată, cu diferite dini a alarmat pe beligeranți, ramificări ascuțite, tăioase, care Efectele lor îngrozitoare au ri- pătrunzând în corpul omenesc precticat protestări ele pretutindeni și intervenții pentru ca întrebuințarea lor să înceteze. Ce sunt aceste înspăimântătoare gloanțe ! Gloanțele de armă — să le zicem normale în opoziție cu cele dum-dum — prin felul cum sunt conformate și mai ales grație vitezei cu care pătrund în corp, produc răni regulate și foarte rar mortale. Ele nu necesită intervenții chirurgicale și după un scurt timp individul se vindecă. Faptul acesta a făcut pe mulți să le numească — în ironie — gloanțe umanitare, calificativ nejustificat decît în cazurile cînd corpul omenesc nu se opune vre-o arteră, astfel încît din umanitare devin instantaneu omorîtoare. Datorită însă multor împrejurări glaretele de armă pot fi și mai periculoase. Astfel din cauza mooșeluirii glonțul deformându-se și pătrunzând astfel în corpul omenesc produce răni și complicațiuni care necesită o imediată intervenție chirurgicală. Efectele gloanțelor deformate prin ricoșet prezintă asemănări uimitoare cu efectele înspăimîntătoarelor dum-dum.Știm cum e un glonț normal de arma: un corp cilindro-conic cu vârful în formă de ogivă și compus dintr-o învelitoare metalică tare, făcută din aliaje de diferite metale ca alamă, fer, nichel, în interiorul căreia se găsește o massă de plumb care umple cavitatea învelișului. E de ajuns o mică modificare a acestui glonț pentru a obține unul dum-dum. E de ajuns adică să tăiem învelișul de jur împrejur la o mică depărtare de vîrfuil cilindrului și să-l scoatem ( ca un fel de căciulă); vîrful glonțului rămîne astfel numai de plumb. Grație maleabilității lui, plumbul se deformează sub influența gazelor armei și se preschimbă induce răni grave și foarte des mortale. Se mai pot face gloanțe dum-dum tăiind în formă de cruce extremitatea ogivală a glonțului astfel inát se permite plumbului să se deformeze. Ca atare un dum-dum este un glonț al cărui înveliș ne mai avînd omogeneitate și prin urmare o rezistență normală, se deformează de la sine sub înrîurirea gazelor din armă. * * * Din cauza asemănării efectelor gloanțelor dum-dum cu acelea ale gloanțelor ricoșate este foarte greu și aproape cu neputință să se poată afirma cu preciziune ce fel de glonț a cauzat rana, cu atît mai mult eu cât sunt multe împrejurările care determină ricoșatul proectilelor. Doctorul Eugene Rochard scria cîndva: „Germanii pentru a trage mai repede, nu mai ochiau oi trăgeau în neștire. Este sigur că pentru ei principalul era să arunce asupra inamicului o cantitate enormă de fer și de plumb. Astfel că o mulțime de proeotile întîlnesc vre-o armă sau corpuri tari. Atingînd pămîntul ricoșează pe pietriș. Ba chiar nu este cu neputință de crezut că, în spațiu, proectilele se încrucișează, se izbesc între ele într’o formidabilă combinațiune de obuze, șrapnele și gloanțe“. Faptul silește pe medici să facă multe restricțiuni în stabilirea cauzelor rănilor. Iată dară că gloanțele dum-dum, — sunt adesea gloanțele obicinuite pe care nici unul din popoarele azi în luptă nu de întrebuințează proporțional mai puțin decît cellalt. De aceea vina cea mare în efectele dezastruoase pe cari le aduc gloanțele, o are și de data aceasta întîmplarea care contribue ca gloanțele să ricoșeze spre a deveni dini gloanțe obicinuite, gloanțele cu efecte îngrozitoare, dumdumi Popoarele în luptă continuă totuși să se învinuiască reciproc de întrebuințarea gloanțelor dumdum. Administrația Casei Școalelor a editat de curînd o foarte inceesantă lucrare care ar trebui să fie cercetată nu numai de cei ce o ocupă de cercetările filosofice, dar de toți intelectualii. Este vorba de cartea intitulată „Eroii“ datorită marelui cugetător englez Carlyle, tradusă în romînește de către un distins magistrat și doctor în filosofie d. C. Antóniade, fost secretar general al ministerului instrucțiunei Carlyle care este considerat ca cel mai mare englez după Shakespeare, concepe istoria în chip cu totul personal. Istoria universală, pentru dînsul, este istoria oamenilor mari. Toate faptele pe cari le înregistrează istoria, nu sînt decît manifestarea, rezultatul material al gîndurilor ce au frămîntat pe oameni mari ce au existat pe lume; de aceia Carlyle definește istoria drept o mină nesecată de biografii. Caracteristica fiecărei epoci este imprimată și se incarnează în oameni săi mari, în eroi săi, în aceia cari au luptat pe diferite tărîmuri, ale activităței omenești, pentru propășirea patriei, pentru înălțarea neamului. Potretele acestor eroi, descrise de istorici, trebuește veșnic scoase la lumină, pentru că numai astfel se deslușește vremea în care ei au trăit și se explică în chip evident toate evenimentele epocei lor. Oangle în interesanta sa lucrare, separă pe eroii istoriei, după felul cum ei s’au manifestat și după faptele lor înregistrate de istorie. Astfel pe Odin îl arată erou ca divinitate, pe Mahomet erou ca profet; Dante și Shakespeare eroi ca poeți și cugetători; Luther și Knox eroi ca preoți; Johnson, Rousseau și Burns eroi ca oameni de litere și în sfîrșit pe Cromwel și Napoleon Bonaparte, eroi ca regi, ca stăpînitori de popoare. După ce enumără aceste șase clase de eroi, Carlyle spune în cartea sa: „Eroii aceștia aleși din țări diferite și epoci foarte îndepărtate și diferind cu totul în ceea ce privește fizionomia lor externă, vor putea, dacă vom ști să privim just, să ne lumineze o mulțime de lucruri. Văzîndu-le și cercetîndu-le bine, am putea să aruncăm cîteva priviri pînă ’n inima istoriei lumei. Ce fericit aș fi, daca aș putea într’o măsură oarecare, — spune Carlyle, — și în niște timpuri ca acestea, să vă descoper însemnătatea eroismului; legătura divină care unește pe oameni mari din diferite epoci cu oameni din timpul prezent“. Cît de necesar este în țara noastră, mai cu seamă în momentele de față, cultul eroilor» Traducerea operei lui Carlyle făcută de d. C. Antoniade, este venită la timp. «T. cărți mous CULTUL JEMILOR CUM EXPLICA CUGETĂTORUL CARLYLE ISTORIA OMENIRII —