Românul, martie 1915 (Anul 45, nr. 299-326)

1915-03-01 / nr. 299

ANUL 45-lea — No. 2t§ VOIEȘTE SI VEI PUTEA ANUNCiUSI Pilit« corp 7 pe o coloană tu pagins Ii­ . . 50 bani Linia corp 7 pe o coloană tu peu^na IV . 30 b&ai inswMS "i reclame în pagina III linia. . "& *«i A­xa adresa: in­i«inw«nt» < îh A­ imiii intraUa ziăru­lui . La iH*«*»­*»» i la U­ijit .lobii F Joace & l-te, 31 bl» rue <in Faubourg Montmartre. l­ n Mt­rUit & Vienna la d-nii Rudolf MfiHfie & C-le La íírnévfi s U d-nii Haasenstain & Vogler și la toate agențiile de publicitate. REDACȚIA. SÍR. ASADEMIEI. Sp. 13 IPM INISTRAȚIA. CALEA VICTORIEI, Ho. 58 BUCUREȘTI, 28 FEBRUARIE Pitica și Melos CÂTEVA REAMINTIRI Nu avem amănunte destule pen­tru a putea lămuri pe deplin criza prin care a trecut guvernul grec în ultimile zile și credem că e cel pu­țin riscat să se ia drepți bune toa­te afirmațiile transmise prin agen­ții interesate și toate presupune­rile făcute pe temeiul lor. E atîta nevoie de simpatii și de aprobări, pline de speranțe, din țările neu­tre, în­cît beligeranții nu precu­­tesc mijloacele prin care simt că­­ vor putea produce efecte utile în opinia publică a Statelor străine. După cele ce a declarat d. Veni­­zelos în Camera ateniană retrage­rea sa a fost cauzată de un deza­cord de păreri între guvern și rege. Regele nu a arătat încredere în politica intervenționistă a primu­lui său ministru și acesta nu a re­nunțat la punctul său de vedere, admițând o continuare a neutrali­tății. Acesta e faptul exact. Inter­pretările care se dau­ motivele ce se atribue unei atitudini și celei­lalte și chiar atmosfera ce dom­nește în Grecia în jurul acestui conflict constituțional sunt pentru noi învăluite într’o mare nesigu­ranță. Numai desfășurarea ulte­rioară a evenimentelor va putea să aducă destulă lumină asupra acestor întrebări. D. Venizelos se retrage — pen­tru un timp nedeterm­inat — so­­sind în urma sa o operă săvîrșită. A prezidat la înfăptuirea idealu­lui național al elenismului, astfel în­cît Grecia și-a îndoit întinderea­ și numărul supușilor sub guver­­­nul său. Atîta e desigur de ajuns pentru a ilustra cariera politică a celui mai ambițios bărbat de Stat în serviciul patriei sale. Cînd a luat frînele puterii, în 1910, Grecia trecea printr-o criză politică gravă; partidele politice­­ erau numeroase și nestatornice , iar acțiunea lor avusese un efect­­ dizolvant mai cu seamă in cadrul armatei; ofițerii făceau politică­­ militantă și armata, amenința să­­ devină un instrument în mina eî­ c­tlorva oameni politici abili. î D. Venizelos, deși a venit la pu­­­­tere ca un homo norus, aproape­­ lipsit de partid, a izbutit să dea­­ Greciei un guvern tare, care să in­­­troducă ordinea, să inspire tutu­­i­rora respectul pentru datorie și să i schimbe, pe cit cu putință, însăși » mentalitatea populară, deprinziîn­­­d o cu ideia sacrificiului efectiv , pentru o cauză mare, pentru inte­­­resele patriei și ale neamului. V.­­ Venizelos a guvernat, în accepția , cea mai simplă și mai bărbătească ■ a acestui cuvînt. Cînd a socotit că era momentul cel mai favora­bil pentru a da lovitura cea mare imperiului turc, primul-ministru al Greciei a aderat la alianța sîrbo­bulgară și Grecii au pornit la răz­boiul pentru realizarea idealului național, pentru care au purtat două războaie consecutive, cel din­ții mai bogat în manevre și mai sărac în sacrificii, cel de al doilea mai scurt, mai puțin strălucit, dar mai costisitor. In urma aces­tor două războaie Grecii nu mai aveau de urmat, pe cît se pare du­pă ideile deocamdată dominante la Atena, de­cît o politică de neutrali­tate conservatoare. Printr'un sis­tem de alianțe și printr’o organi­zare temeinică a țării din nou mă­rite, guvernul grec a căutat să con­solideze definitiv cuceririle făcute, fixîndu-se într-o acțiune politică oare­cum intensivă, de­oarece vi­surile de extensiune erau limitate. Opinia d-lui Venizelos — și a al­tor oameni politici din Grecia — este că tocmai în interesul conser­­­­varii celor odată dob­indite, se im­pune ca Grecia să se asigure pe lingă partida europeană a Triplei­ Intelegeri printr’un real serviciu­­ făcut acesteia în acțiunea contra­­ Darii­anelelor. Tripla înțelegere, pe­­ care oamenii politici din Grecia ce­­ vor o intervențiune armată, o pre­văd învingătoare, ar avea să ga­­­­ranteze Greciei posesiunile odată­­ ocupate și, poate, ocuparea unor 2 noui teritorii rîvnite de poporul­­ diin.­­ Această politică nu s’a putut a­­cum realiza și d. Venizelos a tre­­­­buit să se retragă, lăsînd în urma­­ sa o operă. Cu această retragere , și cu constituirea noului cabinet , criza de guvern din Grecia se poa­­­­te considera deocamdată ca fiind­­ sfîrșită. c Situația INFLUENȚA RĂZBOIULUI IN ŐRIEA Economică a EGIPTULUI — RĂZBOIUL EUROPEAN A AVUT O PUTERNICA REPER­­CURSIUNE ASUPRA VIEȚII ECONOMICE — Războiul care se deslănțue cu a­­tîta furie în Europa, a avut o pu­ternică repercusiune asupra vieței economice a Egiptului. In ultimul timp țara noastră găsise un puter­­nic debușeu, pe piața Egiptului, pentru o parte din produsele sale, debușeu care an cu an creștea tot mai mult, așa că starea ne inte­resează în de­aproape mișcarea și star­ea­ economică a acestei țări. Până la declararea războiului, comerțul exterior al Egiptului își urma din ce în ce mai mult des­vol­tarea sa. In primele șapte luni ale anului 1914, comerțul de import al Egiptului crescuse cu un procent de 7 și 5 la sută față de epoca co­respunzătoare a anului 1913, iar comerțul de import crescuse cu 10 și 8 la sută. De îndată însă ce s-a declarat războiul european, comerțul de im­port și export al Egiptului a înce­put să descrească­ în chip vertigi­nos. Această scădere se ca­ fează în­­­ ultimele luni, la un procent de 65.70 și chiar 70 la sută, ceea ce în­seamnă pentru Egipt un adevărat dezastru economic. Această sc­iie­re de altfel a fost simțită de toate țările cari se găsesc în relați­uni comerciale cu Egiptul. In ceea ce privește țara noastră pierderea temporarală a debușeu­­­lui pe piața Egiptului este o pa­gubă destul de simțitoare. Pină ln Septembrie 1914, comerțul Româ­niei cu Egiptul făcuse un progres din cele mai îmbucurătoare. Pn ultimii trei ani de zile cifra acestui comerț se îndoise căci de ani de în cursul anului 1910 Rominia expor­tase în Egipt mărfuri su­b valoare numai de zece milioane in 1913 a­­cest comerț atinsese cuantumul de­­ două­zeci și opt de milioane lei­­Comerțul României cu Egiptul a viaat în mod regulat și di cre­ștere, până­ în Septemvrie 1914, pi­nă la care dată exportul României în Egipt atinsese cifra de 17.400.000 lei. Deja această dată însă, închi­­zîndu-se s­trim­toarea Dardanelelor ori­ce comerț dintre România și Egipt, a încetat cu desăvîrșire. Ținînd socoteală de aceste fap­te atunci vedem că, pentru anul 1914, comerțul dintre România și Egipt se cifrează la 17.400.00, pe cînd în anul 1913, acest comerț a atins cifra de 28.200.000 lei, așa că pentru exportul produselor româ­nești în Egipt, înseamnă o pagubă de 10.800.000, pentru anul 1914, da­că ne închipuim că exportul din 1914 ar fi fost egal cu cel din 1913, cum însă, după cum am spus, co­merțul Rominiei cu Egiptul se gă­sea în continuă creștere, atunci paguba pentru 1914 este cu mult mai mare. Produsele pe care România le ex­porta în bVnit sunt: lemnele de construcție, petrol și iaum.­o­­­iind fiecare produs în parte atunci constatăm, pentru 1914 următoa­rele pagube: lemnele de construc­ție s’au exportat în 1914 pentru 5.500.000 lei, pe cînd acelaș produs în 1913 s'a exportat pentru o va­loare de 7.800.000 lei; petrolul s’a exportat în 1914 pentru o valoare de 5.400.000 lei, pe cînd în 1913 a­­elaș produs, s’a exportat pentru­­ valoare de 10.900.000 lei; în sfîr­­șit, al treilea produs român­esc s’a exportat în Egipt în cursul arm­ul 1914, pentru o valoare de 4 mi­lioane 100.000 lei, pe când­ în 1913, acelaș produs s-a exportat pentru o valoare de 7.900.000 lei. După cum se poate vedea com­er­țul nostru de export în Egipt, a fost destul de simțitor păgubit de evenimentele cari se desfășoară în Europa. 6 BANI t Fondator : 1 0SETT1 Primiriu Capitalei și sălile - spectacole D. Emil Petrescu, primarul Ca­pitalei, care a luat atîtea măsuri­­ lăudabile pentru binele orașului,­­ a fost informat de starea în care­­ se află unele localuri de spectacol­e din București. Pe lângă că sunt clă­­­­dite în pripă, pentru anume sco­­­­puri de exploatare, multe din a­­­­ceste săli sunt un permanent peri­­­­col pentru siguranța orașului. Ca­­ o încoronare a halului în care se­­ găsesc, cîteva din aceste faimoasel­e săli întreprinzătorii lor au socotit cu cale să facă și­ scene de­­ scînduri în centrul Capitalei,­­ în ziua de azi cînd — nici în mahalalele cele mai îndepărtate nu se mai îngădue construirea nici unei maghernițe din lemn! Nenorocitul de la margine, care are nevoe de o bucătărioară ca să facă mîncare pentru o casă de co­pii, nu obține autorizaț­iun­e de a construi o magazioară, iar patro­nii cinematografelor au construit scene de scînduri în inima orașu­lui, pentru „numerile“ de cafe­­concert! E strigător! Iată de ce d. primar s’a h­otărît să ia grab­ u­nice măsuri de îndreptare. Răul­­ s’a întins din cale afară, bucătă­­­­riile au fost transformate în săli , de spectacol, iar clădiri­ dintr’o ju­­­­mătate de cărămidă cuprind în ele mii de spectatori cu femei și copii­ . D. Maior Urlățeanu, comandantul­­ corpului pompierilor, a făcut în­­­­semnate constatări în această pri­­­­vință- D-sa a redactat rapoarte­­ ce au fost înmânate Primăriei, iar această autoritate a dat o ordo­­­­nanță de care anumiți întreprin­­­­zători nu vor să țină seamă. r E din toate punctele ae vene?*? * lăudabil că Primăria și Poliția și-au dat, mina pentru a veghea ca siguranța, liniștea și morala pu­blică să fie respectate. Cim­ pină în prezent norocul ne-a favorizat­­, din­ partea incendiilor și n’am avut­­ atîtea focuri mari, m’ar trebui să­­ ne bazăm pe asta — și, de aceea­­ nici nu ne bizuim. Să luăm mă­­d suri înainte de a fi prea tîrziu. j. D-nii Emil Petrescu și Gh­. Cor­­bescu vor ști să-și facă datoria în­treagă, ori alte străduințe se vor pune și ori­cite parale se vor risipi pentru rubrica „Inserțiilor și Re­clamelor“ prin, ajutorul căreia cinematografiștii polemizează cu autoritățile. R. e Expozițiile dela Ateneu — PICTORII FLORIAN ȘI CANTINI - Pictorul D. Flori­iu — îndestul 1­i de cunoscut publicului nostru — •e­­ expune în­ Rotonda Ateneului o . . , serie de marine. J '"V­I , ■ , , încă de multă vreme acest tîn­ăr­­ artist a căutat să se specializeze­­ în a reda sufletul, și vibrațiunile­­" Mării — cea mai capricioasă fe~ ,l­a inee și totodată și­­ cea­ mai perfidă. A reda viața, palpitările Mării e este a dispune nu numai de mult­e sentiment — dar și de multă teh­­­­­­nică. Se poate foarte ușor să cazi p­e în banal, căci Marea nu este nici­­­­odată aceeaș, prin urmare este cea­­ mai puțin banală. ’ , A reda­­ A­ cu miestrie — origi­­­­nalitatea Mărei cu toată policloro­­­­mia ei, veșnic alta —’este a fi un artist original, un­ artist care iese­­ din banalitățile, tu­tu­ror cari sunt meșteșugari, — iar nu 1 artiști. Și, pe cît se pare — d. Florian este un artist — un artist care da­că încă n’a ajuns la maturitate — nu este însă departe. . Și, cu dorul, cu râvna lui de mun­că, de energie cheltuită numai pe­­ această cale — sperăm că acest ar­tist va ajunge cât de cur­ând să re- 1­col­teze, să culeagă și să se bucure de frumoase roade. c Marinele d-sale — dacă nu toate,­­ dar foarte multe redau cît mai a­­­­propiat de adevăr, de realitate im­­presiunile ce primim în fața aces­­­­tei splendide priveliști — fie cal­m­ă, fie agitată,­­ Atît în uleiu cit și în pastel d. r­­. Florian poate să ne dea lucrări, o cari­ prin valoarea lor să mulțu­­ r unească pe cei mai exigenți și ra­­r P Despre d. Cantini, care expune a­­ci lături de d. D. Florian, putem spu­­n­ne, că după cum se arată—pentru g, prima oară de nu ne înșelăm și — inaugurează destul de bine — nu dacă avem în vedere seria de ca­pete în uleiu, cari te remarcă prin vigoare, și prin desemn. Nu-1 putem apraia mai bin­e în di­altele de cir cum o apreciem în a­­ceste capete, cari denotă un real [n talent, frumoase atitudind pentru­­ redarea lor. Și, de altfel, taate aceste­­ capete au ceea ce trebue să aibă ea să fie pr lucrări bune. [t In definitiv : ti debut — putem spune — frumos !n' _______ IIL­____22?- I* DUPĂ I LUPTA Soldații finului m­ulți eaist­ea francezi ca atitudinea lor hotărîtă și bravi DUMINICA î MARTIE 1915 LU­MINEAZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE ! tară­ . . un an lalet . . . sauge luni 8 !»£ t.> tiwstinatate . . sm au 33 iei . . . șpaga luni în le­l ăbociatoentine încep la I și ii ale fie­cărei Inul  se lUdess: ■ “*TIT­­ WT.V«ipa-«« Sî» Acttalul StmfU «înrutoti și la ofielUe 8 \ 3 ț \Q T tjp Vauja«. *«Agence Iutarnaciouale 4e jouruattX JL«Att*S«Ak» * la Anul I. Battenhausen,. Staatsbabnhö —• ■ ■"*'“*fîB“Sinrich Masseln, TELEFON No. 57/20 și 22/39 * * • ' & EXCES DE CHIRURGIE jluvo/ju­tco tiiun­ cei chirurgia­­ r război a progresat uimitor mai rA1 Ies după războiul ruso-japonez le cel balcanic. e­ In actualul război, chirurgia 6, aplică aproape în mod exclusi­vi ceea ce a făcut pe mulți medi­ci să protesteze și să arate că s’­ j­ putea face, mai multă... medic­nă. Nu trebue ca intervenț­a chirurgicală să fie singurul mi­jj­loc de a vindeca o rană. Doctorul G. Guelpa scrie într revistă franceză, că îngrijire­a­ medicală poate aduce oricărei a­c­­țiuni chirurgicale o contribuție l­a capitală simplificînd evoluțiile c­ rănilor și determinând astfel o vindecare mai repede, fără a ei s­pune pe rănit la rezultatele sol­clei sau ale bisturiului. Iată cum caută să dovedeasc d-rul Guelpa îndreptățită lui afir­maț­iu­ne: Se admite în mod general c aceiași rană evoluează în mod di­­­ferit, după constituțiunea orga­­­­nică a fiecărui individ. De aceia doctorul este mai pu­­­țin sigur de vindecarea radicală , a unei răni produsă la un tuber­cu­los, un bătrîn etc., de cit­a aceia a unui tînăr cu o constitu­țiune organică viguroasă. In pri­mul caz, oricine găsește natura să se dea o mai mare importan­ță supravegheri medicale. Faptul se petrece la fel cu ră­niții de război: înainte de a prim rana, soldatul suferă o slăbire a organismului din cauza intoxică­rilor, care modifică evoluțiunea rănilor primite. Oboseala, frigul,­­noțiunile sunt cauze active care­­ în rezistența vitală. a Aceste considerațiuni ne dă ex­plicarea diferitelor complicațiuni ce se ivesc deseori agravînd ra­nile, care în starea normală a or­ganismului ar fi evoluat în mod simplu și spre o vindecare sigu­ră. * * O mare agravare a rănilor se datorește microbului tetanosului. Se știe că contagiunea tetanosu­lui se dezvolta mult mai bine în rănile mici, de­cît în rănile mari, unde scurgerea sîngelei e­­limină și microbul infecțios. S’a dovedit pe de altă parte că privațiunea de hrană poate fi pre­lungită cîteva zile în șir, fără pericol pentru bolnav, prilejind o mai repede efectuare a schimbu­lui organismului. Prin faptul în­lăturări vremelnice a unei can­tități mari de toxine, se poate ră­ * * * Fiindcă, după cum s’a consta­tat, tetan­osul complica evoluțiu­­nea rănilor, dr. Gelpa propune ca un medic anume h­otărît, să e­­xamineze terenul regiunilor tran­v ? ! In Germania și în Austro-Unga­­re­­­ria, cuvîntul de ordine este: Gale­­a­re moi!... , lovind s f­ruiául ’restrictei‘deriva­­nj­­elor din grîu. gr. Dar, mă veți întreba, ce-are de-a „ face grîul cu gulerele moii... . Mult, foarte mult, fiindcă și pîi­­­u­nea și, scrobeala albă cu care se în­­tă­tăresc gulerele și manșetele tot din grîu ese și una și alta. Și cum griul începe să­ devină tot mai rar în coprinsul acestor două imperii centrale, ar fi o nebunie să conti­­l­e nui cu fabricarea scrobelei cînd n’ai grîu îndeajuns pentru fabri­­c­i­­carca pîinei. Iată clar cum în Germania ca și c­e în Austro-Ungaria, moda a por­­­­nit-o cu cel puțin trei­ luni înainte­­, și cămășile moi de vară, grație e­­­venimentelor iau locul gulerilor și manșetelor scrobite. Așa cum este venită din străi­­­­nătate această­ veste, ea nu prezin­­­tă, de­cît importanța obișnuită a "' " s'nui fapt divers, care se produce c.­­ într’o atmosferă comică deși origi­­n­­­­nea lui trebue căutată în ce mai p . sin­geroasă perturbare a secolului, t. Cînd auzi că într’un imperiu ca scrobirm fabricarea scrobelei, îți iim­? săPiri­ rîzi. Cînd însă te gîndești mai de­parte și cercetezi cauzele care au determinat aceste măsuri, surîsul se schimbă, într’un sentiment de milă pe care nici un suflet nu și-l poate ascunde în fața unui dezas­tru uman. Or, ultimele ordonanțe din Germania și Austro-Ungaria, nu fac de­cît să confirme produce­rea primelor simfonie ale acestui dezastru,­­ Lipsa de grîu și deci lipsa de­­ pîine, lipsa hranei esențiale pentru or­ce gură de om, indiferent națio­nalitatea lui, nu trebue judecată , cu ușurința cu care ne-am fi amu­zat poate să judecăm lipsa guleri­lor și manșetelor scrobite din Ger­­­­mania sau Austro-Ungaria. In m­o­stirea aceasta comisă, din care s’ar­­ putea, la nevoe broda un admirabil „­­ subiect de vodevil, se sbate cu ul- 111 p­rima desperare, originea celei­ mai ” clasice tragedii a vremurilor noa­s­­trr­e­tre. Gulerile moi, nu sunt de­cît flo­ricelele proaspăt culese cu care se caută a se ascunde figura unui ca­­'fa*'e?teF%,tr-­ trcPue văzut. Scrobe o­­biectul tragic al griciunii^eJl' n> SU Și cu toate acestea, cînd ne gîn­­dim că există oameni pentru care scrobeala joacă mai mare rol de­cît pîinea!... In primul rînd­, mă gîndesc la acei „ghigherli" pentru care im­­pecabilitatea toaletei lor, are pre­cădere asupra cerințelor cotidiane ale stomacului. Mă gîndesc la a­­cele persoane, despre care nu se știe niciodată, unde, cum și din ce mănîncă, dar care ne epatează tot­dea­una cu corectitudinea guleri­lor imaculate, a pantalonilor căl­cați cu dungă și a multor alte ca­lități inutile care te fac să te gîn­dești mai mult și mai departe de­cit atunci poate cînd ți-ar fi șoptit în mod discret: „n’am ce mînca“.. Și Unii* intestivi nu sunt de tot șeelor pentru a vedea dacă nu este tetanifer (operațiunea este foarte simplă și poate fi săvîrși­tă în cîteva ceasuri). Dacă rezul­tatul va fi pozitiv se va institui de urgență tratamentul preven­tiv al infecțiunei cu ser antiteta­nic. Ca mijloace imediate pe care să le întrebuințeze însuși soldatul rănit propune ca soldatul să-și supravegheze singur orice leziu­ne a pielei, ungînd-o cu tdietură de iod; să utilizeze chinină ori de cite ori simte dureri reumatice; soldatul rănit care nu poate fi dus imediat la ambulanță, să-și administreze singur un purgativ. Sosit la ambulanță i se va injec SIVU­ll ~­­__kji chinină și piramidou; i se va da de asemenea un purgativ, oricît­ de gravă ar fi rana. Dacă rănitul are temperatura ridicată va fi su­pus unei privațiuni de hrană. Medicul poate fi sigur că dacă temperatura bolnavului se menți­ne ridicată, aceasta însemnează începutul unui proces morbid spe­cial, împotriva căruia se impun intervenții raționale. Numai astfel — închec d-rul Guelpa — se va reduce morbidi­■foffor» •­* * *1 ' consecințele firești ale războiului, pe care unii îl caută cu luminarea, după cum spune romanul, și aceas­ta parca «mi»«, 1­u.fundarea cît mai adincă în întunerecul a­tîtor și atîtor dezastre ale zilelor de minner... KOH-Y-NOOR. D'SCUTII FOLOSITOARE IN RĂZBOIUL ACTUAL Cîte­va observațiuni făcute de dr. GUELPA într’o revistă franceză YJOAVILAís nr.1­. 1 — — '­­ sim­itj organismul nu mărsură s­ă lupte cu succes împotriva celo­r­lalte cauze de intoxicare ce provi fie dintr’o insuficientă combu­s­tiune celulară, fie din răni la orice altă infectiune. Chirurgia n’ar aduce singur folosul real pe care îl poate adu­ce în unire cu medicina. E de a­juns o privire asupra faptele spre a se convinge ori­cine­ că a­ceasta metoda stăpînește cu desa­vîrșire mersul oricărei boala; ră­ni­le cele mai grave se modific, simțitor și repede, ajungând plăg simple la adăpostul ori­cărei com­­­­pileați­uni. O probă convingătoare a rolu­­­lui important pe care îl are cura medicală a răniților, ne-o dă utili­zarea științifică a purgativul« și­ a privațiuni de hrană, contra gangrenelor gazoase, complica­țiuni atît de primejdioase a răni­lor în actualul război. IV SBCa-JF&’gJ Ir» 1=3 ALB GULERE MOI... 5EȚE-ȘUGUBEȚE MAI CUMINTE Deși Atena poartă acelaș nume cu „Minerva“, zeița... înțelepciunii,­­ totuș prima pare a fi, mai înțe­leaptă ca sec­unda. ------- M TOT INDARAT! Dacă ’l chiam­ă Rac­orsH — e foarte firesc să dea tot îndărăt în ce privește sănătatea și integrita­tea minții, deși declarațiunile-i în privința atitudinei României le face în ziarul italian : „Avanti“. SCR­ITORULUI NIGRIM­­­­ are***: i..... . Meșterul Nigrim. ” Pentru că ’l... confundă Lihnea cu Cridim. aferim Piu­ziaye franceze Gynnoflici cu porții — CONDIȚIUNILE NOULUI REGIM — O telegramă din Berlin, trans­misă din Amsterdam ne arată con­­dițiuniile porțiilor, la care de aci înainte sunt supuși germanii. Fiecare persoană nu va avea dreptul, de­cît la maximum patru livre de pîine sau de făină pe săp­­tăm­înă, adică gospodina care va voi să-și reînoiască mica ei previ­ziune de făină pentru trebuințele culinare, va trebui să reducă la a­­tiia time care-i este asignată pe săptămînă. Cum, de altă parte, pîin­ea pe ca­re o mănâncă actualmente germa­nii este mult amestecată cu car­tofi, dacă supușii lui Wilhelm se îngrașă cu acest regim, vor tre­bui să se apuce­ serios de „delica­tese“. Dar iată, că și delicatesele vor fi, poate...în curând monopolizate. Se vorbește de pe acum de tăierea în masă a porcilor, cărora li se re­proșează că au prea multă poftă de mîncare și că mănincă grăun­tele care pot servi oamenilor.

Next