Românul, octombrie 1915 (Anul 46, nr. 540-565)
1915-11-01 / nr. 540
ANUL 46-lea—No. 540 VOIESTâ SI VEI PUTEA ANtîNCIURI Linia corp 8 pe o coloană In pagina XI. 6«.’ bani Linia iorp 7 pe o coloană in pagina IV . . SO o«. i In aerti și reclame în pagina III linia. . i bnl A .«e adresa: in «simeni» s la Administrația ziarului. L r la d-nl John F. Jones & C-ie, 31 bl* «•• du Faubourg Montmartre. La Bîlin & Vinuai la d-nii Rudolf Moeks & G-ie La Leneve la d-nii Hansenstein & Vogler ți la toata agențiile de publicitate. KIDAfrșIA, STR. ACADEMIEI* »0.19 ADMINISTRAȚIa mm âCADEMIEI «0. 17 BUCUREȘTI 31 OCTOMBRIE CAMPANII PĂTIMAȘE — ATACURILE ADUSE COMISIUNEI PENTRU VÂNZAREA CEREALELOR — ’Adresării noștri’ sunt deprinși să facă arme din toate. Nu e măsură cit de inofensivă, care fiind luată de guvern, să nu fie intîmpinați de dînșii, cu critii pătimașe. Politica îl domină dar o politică dăunătoare intereselor nora!? ale țării. ‘ Acastă reflecție ne e sugerată de atitudinea pe care au luat a adversarii noștriî în chestia de<? fac*'iî prodigelor noastre- agriicote. Se știe că pentru respm.rea acestei chestiuni, guvernul a instituit o comisiune centrala pentru vînzarea înăuntru și exportul produselor agricole. ...narea acestei măsuri de către guvern a fost determinată între altele, de către însăși cererea reprezentanților celor mai autorizați al agriculturei noastre. Acești reprezentanți ai celei mai principiale noastre ramuri de producțiune, văzînd că, în Germania și în Austro-Ungaria singurele țări în cari putem azi exporta s’au constituit societăți cu caracter oficial pentru cumpărea cerealelor și avînd în vedere că aceste societăți vor tinde, în virtutea monopolului lor, să scadă la minimum prețul cerealelor noastre, au cerut, printr’un memoriu adresat guvernului, ca acesta să institue o comisiune pentru reglementarea vînzării a exportului produselor noastre agricole. Guvernul, luînd în considerare acest legitim deziderat, a procedat fără întîrziere la numirea Unei „comisiuni centrale pentru vizarea și exportul cerealelor“. Din această comisiune fac parte ministrul agriculturei și domeniilor„ patru delegați ai sindicatelor agricole, prezidentul Camerei de Comerț și Industrie din București, și este un delegat al ministerului finanțelor, al industriei și comerțului, al lucrărilor publice precum și un reprezentant al Băncii Naționale. Toți acești delegați, persoane competente, au să reglementeze vînzarea cerealelor, fixînd prețuri maximale pentru vînzările în interior și prețuri minimale pentru vînzările în afară. In acest mod comisiunea are menirea de a împiedeca, prin fixarea prețurilor maxime, o speculare a consumatorului indigen, iar prin stabilirea unor prețuri minime pentru export ea pune pe agricultorul român la adăpostul tiraniei societăților monopolizatoare din Austro-Ungaria și Germania. Ei, bine, cu toate că comisiunea centrală are un scop atît de lăudabil și atît de patriotic și cu toate că e alcătuită din persoane competente, profesionale, adversarii noștri au găsit cu cale s-o atace, susținînd că ea urmărește un monopol al vînzărei cerealelor românești. Nici nu ne vom opri asupra acestei acuzațiuni absurde. In faptul că comisiunea centrală are scopul de a opune sindicatului acaparator o sindicalizare a intereselor agriculturii naționale, adversarii au văzut o tendință de monopol și au trecut sub tăcere marile avantagii pe cari această comisiune le prezintă. Împrejurarea că din această comisiune fac parte delegații sindicatelor agricole, printre cari președintele Uniunei sindicale, nu e o garanție pentru adversarii noștri, că această comisiune nu urmărește decit apărarea intereselor agriculturei naționale. Acuzațiunile aduse modului în care e alcătuită și în care funcționează această comisiune n’au pici un temei. Ele nu dovedesc decit reaua credință a unor oameni cari vor să facă din toate o armă de luptă împotriva unor adversari. Bineînțeles că aceasta nu va împiedeca pe membrii comisiunii să-și facă datoria spre binele general și,în deosebi spre binele agriculturei. Comerțul nostru din Orient Față de evenimentele ce se desfășoară actualmente, este sigur că de soarta războiului european depinde și rezolvarea chestiunei Orientului. Importanța intereselor economice ce ne leagă de această problemă au îndemnat pe d. dr. Cornelia Antonescu să publice o importantă broșură despre „interesele noastre economice în Orient“. Pentru ca o țară să cîștige și să stăpînească un debușeu străin pentru produsele sale, a spune d. Antonescu, trebue să îndeplinească următoarele condițiuni: Un excedent de produse ce se pot plasa pe piețele străine; organizarea unui serviciu de transport rapid, sigur și eftin; organizarea creditului pentru finanțatarea caselor exportatoare și înlesnirea tranzacțiunilor comerciale; constituirea unor asociațiuni de comercianți în vederea exportului; organizări pentru cunoașterea cît mai desăvîrșită a pieței de desfacere: consuli* atașați și agenti comerciali, camere de comerț de piețele de desfacere străine, muzee comerciale fixe și plutitoare. Intrebuințind toate aceste mijloace de luptă economică și armonizînd procedeele după condițiile specifice ale fiecărei piețe, se poate ajunge la rezultate pe deplin satisfăcătoare. O altă condițiune a unei bune expansiuni comerciale este și organizarea creditului extern. Activitatea unor institute financiare, în această direcțiune, ar consta în finanțarea caselor exportatoare din țară și în instituirea de sucursale și agenții în Orient, care ar avea rolul să mijlocească transacțiunile financiare dintre vînzătorii noștri și cumpărătorii străini. Acestea sunt într'un foarte scurt preconizările rezumatu-lui Antonescu pentru că produsele noastre să poată pătrunde cît mai bine în Orient. VESELE TOLICARIȚII ’ B-lQI FILIPESCI Pe „Epoca“ o supără cuvintele odios și ridicul. Pe amîndouă însă le merită. * Cîteva zile n’am mai tăiat nici una din prostiile „Adevărului". La întrebările cetitorilor noștri, în această privință, răspundem că am dat foarfecele la dezinfectat.* In literatura noastră Portretul era celebru prin cunoscutele versuri. Find ore de întristare Vor tulburat vre odată... Acum a devenit celebru prin d. Filipescu. De cît și atunci, ca și acum, celebritatea portretului a fost tot.... veselă.* D. N. Filipescu s’a apucat săcioplească portrete. Deși, după unii, d-sa ar fi un om destul de cioplit totuși nu prea reușește în noua sa îndeletnicire. Toată lumea recunoaște însă că, dacă nu știe să cioplească, trimite însă la Cioplea.... în duel. 1 * Desigur că riani face mare plăcere pictorului N. Filipescu cină vom spune că d-sa ne apare, ca om de neam, mai mult un zugrav, decît un zugrav adevărat. * „Epoca" numește pe parlamentarii întruniți la d. prezident al consiliului ȚUICARIȚI, COCOTE și PIEPOKOREȚI. Pe cînd d. Filipescu cu portretele acestor țuicăriiî? tivi Incai să se compromită definit Apropos. Tuicăriții d-lui Filipescu, cei cari dau cu cărămizi și înjură de mamă în fața Senatului, geamgii și ciomăgașii, unde unde au dispăruți Se cinstesc?* In urma eșirei d-lui Filipescu în potriva tuicăriților, trei sferturi din agenții d-sale electorali și-au înaintat demisiile motivate. Cică va fi lată la Iași. E lași! W. BANI 5 EXEMPLARUL Fundator : £. A. ROSETTI ÎNAINTAREA ofițerilor de poliție INSTITUIREA UNUI CONCURS Se știe că înaintarea ofițerilor de poliție se făcea pînă azi numai pe baza aprecierilor personale ale Prefectului Poliției, aprecieri influențate de cele mai multe ori de întervențiunile diferiților protectori ai ofițerilor candidați la înnaintare, a pune capăt acestui sistem dăunător serviciului polițienesc, și care mai implică adesea o nedreptățire patentă a funcționarilor merituoși, d. G. Corbescu, prefectul poliții Capitalei, a luat o deciziune prin care se institue concursul pentru înaintările ofițerilor de poliție. Iată textul acestei Deciziuni care introduce un regim de mai mare dreptate în această importantă ramură administrativă: „ Avînd în vedere că înaintările in grad ale ofițerilor de Poliție din Poliția Capitalei, în cazuri de vacanțe, s’au făcut pînă în prezent la bază aprecierei directe și personale a Prefectului; Considerînd că o asemenea apreciere, pentru a fi cît mai luminată Și nepărtinitoare, trebue bazată pe toate elementele de judecată ce pot învedera meritele și însușirile candidaților. Considerînd că în primul rînd al însușirilor personale, capacitatea profesională ține un loc de seammă, a cărei dovadă însă nu reese totdeauna din simplul contact al serviciului, pe de o parte din cauza numărului mare al funcționarilor, iar pe de alta din acea a scurtei perioade al funcțiunei prefectorale. Considerînd că în asemenea condițiuni, alegerea bazată — pe lingă alte elemente de apreciere , pe un concurs între candidați la acelaș grad, asupra materiilor care fac obiectul atribuțiunilor funcțiunei, este un mijloc mai nemerit daranta în mod permanent atit interesul superior al instituției de care depind funcționarii cit și drepturile lor legitime la recunoașterea și răsplătirea muncei și capacitățea lor. Considerînd însă că o astfel de norma — îngrădite de anume contlum Cntarea mai este menita să înlăture — intervențiunea și favoritismul, mijloace folosite și cel mai des în dauna însușirilor de caracter și demnitate, și prejudiciabile cînd izbutesc atît instituțiunea cit și interesele lor bine înțelese ale funcționarilor. In ceea ce privește condițiunile statutare; Avînd în vedere că pentru predarea probelor concursului este necesar a se da candidaților temeinice garanții de nepărtinire și de capacitate. Considerînd că ambele aceste deziderate pot fi îndeplinite prin instituirea unei Comisiuni de examinare și judecată a candidaților compusa în afară de șeful instituțiunei de către Inspectori și Comisari aleși prin vot secret de MetasU9. O^teriî Poliției Qapi-Pentru aceste motive decidem: 1. Orice vacanță în corpul ofițerilor de Poliție ai Capitalei se împlinește la concurs între cei de același grad. 2. Data concursului este adusă a. cunoștința celor interesați prin circulara, la declararea vacanței. 3. Candidații doritori a se prezenta vor comunica aceasta în scris Prefecturei pînă cel mai tîrziu în ajunul zilei cînd este fixat concursul, ora 6 p. m. Subiectul care fac obiectul concursului sunt alese de prefat. 5. Candidații au trei ore pentru proba scrisă : 6. Examinarea probelor candidaților și clasarea lor se face de către o comisiune compusă din prefect, ca președinte și din doi inspectori și doi comisari^pliși, cîte și palm de către toți ofițerii de poliție ai Capitalei, prin scrutin secret. 7. Comisiunea este aleasă pe termen de un an și hotărăște asupra probelor candidaților, la toate varianțele ivite în cursul acelui an. 8. Comisiunea cotează valoarea probelor prin note de la 0 la 20, pentru fiecare cestiune pusă. 9. In caz de paritate de note sau de apreciere între doi sau mai mulți candidați, comisiunea hotărâre după ținerea unui examen oral, avînd în vedere și statele de serviciu ale candidaților. 10. Șeful biroului diviziei personalului îndeplinește atribuțiunile de secretar al comisiunei. 11. Candidații streini corpului, nu vor putea fi preferați la vacanță, decît dacă au titlul de licențiat în drept. Dată azi la 18 Octombrie 1915. Prefect: Corbescu. Un opidivn. Două copile cuminți și nenorocite, foarte nenorocite, date afară din casa lor și-au luat o odăiță într’o mahala îndepărtată și, acolo, supt un nume fata — ca să nu facă de rîs pe cei cari le-au aruncat pe drumuri — în taiîă, neștiute de nimeni, munceau zi și noapte cu acul ca să-și cîștige o biată existentă ca vai de lume, în vreme ce familia lor trăia bine. Intr’o bună zi iisă vremea s’a schimbat, a venit frigul, au început* ploile, au îngheța’t pereții cocioabei în care locuiau, proprietarul le gonea și el, Sf. Dumitru sosise, alt adăpost nicăeri. Să fi fos altele aveau o scăpare: calea Victoriei. Ele am ales ceva mai trainic — pentru că... plimbarea nu ține mult — și ceva mai cinstit în acelaș timp: moartea. Ziarele au înregistrat faptul la rubrica „Din Capiitală“ ; mnele au încercat chiar să se ocupe de canasle desnădăjdluirii bietelor copile cari s’au sinucis cui mangal în str. Popa Nan, dar nimeni n’a pătruns misterul. Pentru că trebue să fie un mister la mijloc. Nu se sinucid deodată, două domnișoare cinstite, de familie bună, sunt un nume fals, într’o mahala îndepărtată. Un fapt divers, — așa e. Poate mi se va arunca aceste cuvinte dintr’o parte sau dintr’alta. Dar cît e de sfîșietor ! Și cine ne poate opri să găsim că sînt fapte diverse cari dam mai mult de gîndiit decit unele opere literare sau filosofice ? C. R. DUMINICA 1 NOIEMBRIE 1915 ABONAMENTE tu țară , un an 18 lat . . . șeaae luni ă» in ate ănntete , an an 38 lei . . . șea*» anul 181« Abonamentele încap la 1 și ÎS »iemei-eAr«1 lan & medressi In Bo*»«**»*» * ia Administrație «anului tii» oficiii poștale, un *»«« ■iss la «Agence internationale de statut Gorbaty», La Vicu« t la d-nul I, Bettenhauann, Staatsbabaht La î«ncvt x Heinrich Masseln, TELEFON No. 57/20 și 22/39 LUMINE AZA TE ȘI VEI FI CREDITUL AGRICULTORILOR IN ARGENTINA CUM ESTE ORGANIZAT Argentina fiind o țară eminamente agricolă ca și a noastră, și intru cit actualele evenimente care se desfășură în Europa, au cauzat pagube în comerțul de cereale din Argentina, exportul diminuîndu-se foarte mult, fată de ceea ce ei am timpuri normale, credem interesant de a arăta chipul cum sa organizat, în această țară de peste ocean, creditul menit de a veni în ajutorul agricultorilor strivitoratî. Autoritățile publice din Argentina au găsit cu cale că soluțiunea cea mai bună pentru a organiza creditul și a veni astfel în ajutorul agricultorilor, este warantarea cerealelor. Varantul reprezentînd o valoare reală este o garanție sigură pentru creditul acordat cultivatorului. Creditul însă reprezentat prin warante nu rezolvă întreaga chestiune a creditului agricultorilor căci acest credit nu se dă decit pentru recoltele culese și înmagazinate, ori agricultorul are nevoe de credit și pentru a-și continua culturile sale. Pentru a se da o rezolvare și acestei lăture a chestiune, autoritățile publice din Argentina, am venit cu legile speciale din Octombrie 1914, prin care dispune acordarea creditului și în baza gajului de mașini agricole, instrumente de muncă, animale și orice bunuri mobile necesare unei exploatări agricole. Legea din 15 Octombrie 1914 asupra varanțelor hotărăște înainte de toate că operațiile de credit mobiliar pe fructe sau produse agricole, pe animale, pe produse silvice, miniere sau pe mașini, depuse in magaziile fiscului sau ceol de al treilea, se vor face prin așa numitele certificate de depuneri și de garantare. Putea emite de asemeni certificate și aceasta numai în urma unei autorizări date de către puterea executivă din Stat, decit magaziile și depozitele particulare. E absolut interzis întreprinderior de depuneri, la cari se referă , legea din 15 Octombrie 1914 de a se ocupa cu operații de cumpărare și vindere de fructe sau produse, identice cu cele consemnate în certificatele de depuneri sau de warantare ce sunt în drept să emită. Pentru ca ele să poată emite certificate de depuneri și de warantare, în conformitate cu fructele sau produsele depuse, se cere: 1. ca subzisele fructe să fie asigurate sau direct de proprietar sau indirect de întreprinderile cari se ocup cu depozitarea și garantarea. 2. Ca valoarea lor să fie mai mare ca cinci sute de pesos din moneda națională. 3. Ca aceste fructe să nu fie supuse la sarcini sau popriri judecătorești notificate administratorului depozitului, căci atunci sînt considerate ca și cînd n’ar exista Warantele vor fi întotdeauna I noiî1.1„I?a]va pea dinții andosare a certificatului de depozit sau în caz eventual a waranței, va fi consemnată în dosul documentului respectiv, pentru a fi considerată ca valabilă, această apuloare va trebui înregistrată în registrele întreprinderii de depozitare, în termen de șase zile. Efectul andosărei, în ceea ce privește certificatul de depozit, este transferarea proprietăței lucrurilor la care se referă, împreună cu sarcinele existente, în cazul unui warant negociat și cu drepturile de creanțe aferente, în caz de simplu warant. Proprietarul certificatului de depozit, desfăcut de warant respectiv negociat, va putea să plătească suma prevăzută înainte încă de scadența warant, împrumutului. Creditorul unui warant va avea dreptul de a cere la scadență remiterea valorei consemnate, pe simpla prezintare a warantului. Depozitarul care ar delăsa crurile prevăzute în warant, luîn prejudiciul proprietarului sau creditorului, precum și acel ce ar înstrăina sau ar retrage din depozit, pentru a le greva ca bunuri proprii, bunurile depuse, va fi pasibil de pedepse determinate, cari variez între două luni și zece ani de închisoare, după importanța pagubei cauzate. Printr’o altă lege, votată la 19 Octombrie 1914, autoritățile din Argentina complectează dispozițiunile cu privire la creditul agricultorilor. După dispozițiunile acestei legi, constituirea unui gaj agricol se poate face și pe mașini, unelte sau instrumente agricole, pe animale de toate speciile și produsele lor precum și pe obiectele mobile necesare unei exploatări rurale și pe fructele de orice natură rezultate în anul agricol în care se încheie contractul de gaj. Privilegiul purtătorului certificatului de gaj agricol, este stabilit pe termen de doi ani de la data inscrierelui și se întinde și la indemnitatea de asigurare în caz de sinistru și la despăgubirile ce s’ar da de cei vinovați de daune sau deteriorări a bunurilor puse în gaj. Privilejul agrar vin însă după privilegiul proprietarului, pentru arenda unui an întreg, sau pentru suma plătibilă în numerar pentru uzul sau întrebuințarea bunului, în acelaș interval de timp dacă datoria este anterioară constituirei gajului. Fructele și produsele amimale sau agricole pot fi vîndute de debitor, dacă sunt recoltate, pentru ca cumpărătorul însă să devie proprietarul lor, trebue să plătească în prealabil creditorului, sumele ce grevează asupra produselor cumpărate. Pentru realizarea sumei împrumutată pe un gaj agricol, legea dă drept creditorului de acțiune executorie după legile comune, se declară însă nulă orice convenție care ar permite creditorului de a-șî apropria gajul depus pentru garantarea sumei împrumutate, fără formalitățile vînzărei judecătorești, sau care ar conține clauze prin care debitorul sau renunța la formalitățile de executare în caz de neplată. Legiuitorul din Argentina a ținut să prevadă și sancțiuni severe pentru cei ce ar nesocoti legea. Așa de pildă dacă debitorul constitue un gaj pe bunurile altuia, sau care ar declara aceste bunuri libere, cînd ele ar fi gravate de vre-o datorie, va fi pedepsit cu închisoarea de la două luni la șase ani, afară de despăgubirile civile către creditorul indus în eroare. St. Mt RECUNOAȘTERE ! Cavaleriști germani porniți în recunoaștere pe frontul de vest Atitudinea Greciei - UN ARTICOL AL ZIARULUI „CURIERE DE LA SERRA“ Roma, 29 Oct. — „Corriere della Sera" scrie că nu se știe, dacă Grecia e pe cale de a înfige și ea pumnalul, așa cum a făcut Bulgaria. Pentru a se înlătura însă orice posibilitate primejdioasă — spune ziarul — Quadrupla trebue să ia toate măsurile cuvenite. Desigur, amenințarea flotei franco-engleze în apropierea apelor Greciei și sporirea continuă a forțelor debarcate la Salonic, iar debarcarea de trupe în Albania ar produce la Atena efecte salutare. Gerda trebue să simtă că forțele aliaților de pe mare și uscat sunt gata să lucreze viguros. Pentru a preîntîmpina o mișcare a Greciei defavorabilă Quadruplet, Grecia trebue silită să-și lămurească în grabă atitudinea, mobilizarea ei, care avea de scop atacarea Bulgariei, devine cum o amenințare împotriva aliaților. înțelegerea este stăpînă în Mediterană; are mijloace cu care să-și garanteze această stăpânire și a neglija întrebuințarea lor ar fi o gravă greșeală. (A. T. I.) In jurul călătoriei baronului Burlan pe Baffin Roma 3Q. Octombrie. „Corriere d’Italia" comentează pe larg vizita Baronului Burlan, ministrul de externe al Austro-Ungariei, la Berlin. Această vizită era necesară în urma evenimentelor din Balcani. Brutala invaziune a Serbiei n’a îmbunătățit cu nimic situația militară a Imperiilor Centrale, pricinuindu-le dimpotrivă o risipire zadarnică de forțe. Situația politică n’a căpătat nici dînsa o mai mare stabilitate. Deși regele Greciei lu a chemat la guvern, cum ar fi trebuit să facă după constituția, pe Venizelos, situația din Grecia nu se prezintă ca sigură pentru Imperiile Centrale. Pe de altă parte, atitudinea Romîniei preocupă foarte mult guvernul german și cel austro-ungar. In cercurile conducătoare din Berlin recriminațiunile împotriva Austro-Ungariei devin din zi în zi mai violente. Și, fără prea mult înconjur, i se spune că oricum s’ar isprăvi războiul, Austro-Ungaria va trebui să plătească ouăle sparte. Și cum dintre cele două părți ale Monarhiei austro-ungare Austria constitue punctul de mai mică rezistență, ea va fi acela care va trebui să plătească. (A. T. I.). Depunerile de aur la Banca Naționala In această chestiune primim următoarea scrisoare : Domnule Director, I D. I. G. Bibicescu, Vice-Guvernatorul Băncei Naționale, în scrisoarea de mulțumire publicată în „Viitorul“, adresată d-lui C. Costescu-Comâneanu, declară că Banca va restitui la timp Doamnei Costescu-Comăneanu monetele j jubilare pe care d-sa a binevoit să le depună la Bancă. Cred că ar fi bine ca Banca Națională să dea un comunicat, pe care să-l publice prin mai multe ziare, pentru ca toată lumea i să vază că Banca își ia obligațiunea să I restitue, după încetarea războiului, monetele jubilare care s’ar de- Ipune la Bancă, și sunt sigur că o mare parte din posesorii de monete jubilare se vor grăbi să le de- Ipună„ Astăzi monetele jubilare, mai cu seamă cele de 100 lei, avînd o I primă destul de mare, fiind căutate de cei cari fac colecțiuni, mulți din cei ce le posedă elită de la le depune la Bancă, pe cînd dar că vor fi asigurați că mai tîrziu I are să li se restitue, le-ar depune cu siguranță, căci pe lingă mulțumirea ce ar avea de a fi făcută o faptă folositoare, pot avea și un mic beneficiu, luînd cu banii ce vor obține pe monetele jubilare , un libret al Cassei de economie I de la care au o dobîndă de 4 lum. I la sută pe an. Profit tot deodată de această ocaziune pentru a face o mică rectificare. In articolul meu „Nevoia de aur I în timp de războiu“, publicat în „Democrația“ din 15 Octombrie, vorbind de depunerile în aur făcute în Franța de către particulari, spuneam că în mai puțin de ■ 5 luni s’a depus 600 milioane la Banca Franței. Așa erau atunci știrile publicate în ziarele franceze. Astăzi într’o depeșă din Paris I se zice ca depunerile în aur făcute în Franța au depășit suma de un 1 miliard. Fac cu plăcere această rectificaire, căci nu m’am îndoit un singur minut de spiritul de sacrifficiu al poporului francez și de vi■ualitatea de care dă continue dar vezi nobila națiune franceză. Primiți, etc. Th. C. Aslan