Românul, octombrie 1915 (Anul 46, nr. 540-565)

1915-11-01 / nr. 540

ANUL 46-lea—No. 540 VOIESTâ SI VEI PUTEA ANtîNCIURI Linia corp 8 pe o­ coloană In pagina XI. 6«.’ bani Linia io­­­rp 7 pe o coloană in pagina IV . . SO o«. i In aerti și reclame în pagina III linia. . i bnl A .«e adresa: in «simeni» s la Adm­inistrația ziarului. L r la d-nl John F. Jones & C-ie, 31 bl* «•• du Faubourg Montmartre. La Bî­­lin & Vinuai la d-nii Rudolf Moeks & G-ie La Leneve la d-nii Hansenstein & Vogler ți la toata agențiile de publicitate. KIDAfrșIA, STR. ACADEMIEI* »0.19 ADMINISTRAȚIa mm âCADEMIEI «0. 17 BUCUREȘTI 31 OCTOMBRIE CAMPANII PĂTIMAȘE — ATACURILE ADUSE COMISIUNEI PENTRU VÂN­ZAREA CEREALELOR — ’Adresării noștri’ sunt deprinși să facă arme din toate. Nu e mă­sură cit de inofensivă, care fiind luată de guvern, să nu fie intîm­­pinaț­i de dînșii, cu critii păti­mașe. Politica îl dom­ină dar o­ politică dăunătoare intereselor nora!? ale țării. ‘ A­castă reflecție ne e sugerată de atitudinea pe care au luat a adversarii noștriî în chestia de<?­­ fac*'iî prodigelor noastre- agri­i­cote. Se știe că pentru resp­m.rea a­­cestei chestiuni, guvernul a insti­tuit o comisiune centrala pentru vînzarea înăuntru și exportul pro­duselor agricole. ...narea acestei măsuri de către guvern a fost determinată între altele, de către însăși cererea re­prezentanților celor mai autori­zați al agriculturei noastre. Acești reprezentanți ai celei mai principiale noastre ramuri de­ producțiune, văzînd că, în Ger­mania și­ în Austro-Ungaria sin­gurele țări în cari putem­ azi ex­porta s’au constituit societăți cu caracter oficial pentru cumpă­rea cerealelor și avînd în vedere că a­ceste societăți vor tinde, în virtutea monopolului lor, să sca­dă la minimum prețul cerealelor noastre, au cerut, printr’un me­moriu adresat guvernului, ca a­­cesta să institue o comisiune pen­tru reglementarea vînzării a ex­portului produselor noastre agri­cole. Guvernul, luînd în considerare acest legitim deziderat, a proce­dat fără întîrziere la numirea U­­nei „comisiuni centrale pentru vizarea și exportul cerealelor“. Din această comisiune fac par­te ministrul agriculturei și dome­niilor„ patru delegați ai sindica­telor agricole, prezidentul Came­rei de Comerț și Industrie din Bu­curești, și este un delegat al mi­nisterului finanțelor, al industri­ei și comerțului, al lucrărilor pu­blice precum și un reprezentant al Băncii Naționale. Toți acești delegați, persoane competente, au să reglementeze vînzarea cerealelor, fixînd pre­țuri maximale pentru vînzările în interior și prețuri minimale pentru vînzările în afară. In acest mod comisiunea are menirea de a împiedeca, prin fixarea prețurilor maxime, o spe­culare a consumatorului indigen, iar prin stabilirea unor prețuri minime pentru export ea pune pe agricultorul român la adăpostul tiraniei societăților monopoliza­toare din Austro-Ungaria și Ger­mania. Ei, bine, cu toate că comisiunea centrală are un scop atît de lău­dabil și atît de patriotic și cu toa­te că e alcătuită din persoane com­­petente, profesionale, adversarii noștri­ au găsit cu cale s-o atace, susținînd că ea urmărește­ un mo­nopol al vînzărei cerealelor româ­­nești. Nici nu ne vom opri asupra a­­cestei acuzațiuni­ absurde. In faptul că comisiunea centra­lă are scopul de a opune sindica­tului acaparator o sindicalizare a intereselor agriculturii naționale, adversarii au văzut­ o tendință de monopol și au trecut sub tăcere marile avantagii pe cari această comisiune le prezintă. Împrejurarea că din această comisiune fac parte delegații sin­dicatelor agricole, printre cari președintele Uniunei sindicale, nu e o garanție pentru adversarii noștri, că această comisiune nu urmărește de­cit apărarea intere­selor agriculturei naționale. Acuzațiunile aduse modului în ca­re e alcătuită și în care funcți­onează această comisiune n’au pici un tem­ei. Ele nu dovedesc de­cit reaua credință a unor oameni cari vor să facă din toate o armă de luptă împotriva unor adversari. Bine­înțeles că aceasta nu va împiedeca pe membrii comisiunii să-și facă datoria spre binele ge­neral și,în deosebi spre binele a­­gr­iculturei. Comerțul nostru din Orient Față de evenimentele ce se des­fășoară actualmente, este sigur că de soarta războiului european de­pinde și rezolvarea chestiunei O­­rien­tului. Importanța intereselor economice ce ne leagă de aceas­tă problemă au îndemnat pe d. dr. Cornelia Antonescu să publice o importantă broșură despre „inte­resele noastre economice în O­­rient“. Pentru ca o țară să cîștige și să stăpînească un debușeu străin pentru produsele sale, a spune d. Antonescu, trebue să îndeplineas­că următoarele condițiuni: Un excedent de produse ce se pot plasa pe piețele străine; orga­nizarea unui serviciu de trans­port rapid, sigur și eftin; organi­zarea creditului pentru finanța­­tarea caselor exportatoare și în­lesnirea tranzacțiunilor comercia­le; constituirea unor asociațiuni de comercianți în vederea expor­tului; organizări pentru cunoaș­terea cît mai desăvîrșită a pieței de desfacere: consuli* atașați și a­­genti comerciali, camere de co­merț de piețele de desfacere străi­ne­, muzee comerciale fixe și plu­titoare. Intrebuințind toate aceste mij­loace de luptă economică și armo­­nizînd procedeele după condițiile specifice ale fie­cărei piețe, se poate ajunge la rezultate pe de­plin satisfăcătoare. O altă condițiune a unei bune expansiuni comerciale este și or­gan­izarea creditului extern. Acti­vitatea unor institute financiare, în această direcțiune, ar consta în finanțarea caselor exportatoare din țară și în instituirea de sucur­sale și agenții în Orient, care ar avea rolul să mijlocească transac­­țiunile financiare dintre vînzăto­­rii noștri și cumpărătorii străini. Acestea sunt într'un foarte scurt preconizările rezumat­u-lui Antonescu pentru că produsele noastre să poată pătrunde cît mai bine în Orient. V­ESELE TOLICARIȚII ’ B-lQI FILIPESCI Pe „Epoca“ o supără cuvintele odios și ridicul. Pe amîndouă însă le merită. * Cîte­va zile n’am mai tăiat nici una din prostiile „Adevăru­lui". La întrebările cetitorilor no­ștri, în această privință, răspun­dem că am dat foarfecele la dezin­fectat.* In literatura noastră Portretul era celebru prin cunoscutele ver­suri. Find ore de întristare Vor tulburat vre­ odată... Acum a devenit celebru prin d. Filipescu. De cît și atunci, ca și acum, ce­lebritatea portretului a fost tot.... veselă.* D. N. Filipescu s’a apucat să­­cioplească portrete. Deși, după u­­nii, d-sa ar fi un om destul de cio­plit totuși nu prea reușește în no­ua sa îndeletnicire. Toată lumea recunoaște însă că, dacă nu știe să cioplească, trimite însă la Cioplea.... în duel. 1 * De­sigur că riani face mare plă­cere pictorului N. Filipescu cină vom spune că d-sa ne apare, ca om de neam, mai mult un zu­grav, de­cît un zugrav adevărat. * „Epoca" numește pe parlamen­tarii întruniți la d. prezident al consiliului ȚUICARIȚI, COCOTE și PIEPOKOREȚI. Pe cînd d. Filipescu cu portre­tele acestor țuicăriiî? tivi Incai să se compromită defini­t Apropos. Tuicăriții d-lui Fili­pescu, cei cari dau cu cărămizi și înjură de mamă în fața Senatului, geamgii și ciomăgașii, unde unde au dispăruți Se cinstesc?* In urma eșirei d-lui Filipescu în potriva tuicăriților, trei sfer­turi din agenții d-sale electorali și-au înaintat demisiile motivate. Cică va fi lată la Iași. E l­ași! W. BANI 5 EXEMPLARUL Fundator : £. A. ROSETTI ÎNAINTAREA ofițerilor de poliție INSTITUIREA UNUI CONCURS Se știe că înaintarea ofițerilor de poliție se făcea pînă azi numai pe baza aprecierilor personale ale Prefectului Poliției, aprecieri in­fluențate de cele mai multe ori de întervențiunile diferiților protec­tori ai ofițerilor candidați la în­­naintare, a pune capăt acestui sistem dăunător serviciului polițienesc, și care mai implică adesea o nedrep­­tățire patentă a funcționarilor me­­rituoși, d. G. Corbescu, prefectul poliții Capitalei, a luat o deciziune prin care se institue concursul pen­tru înaintările ofițerilor de poliție. Iată textul acestei Deciziuni ca­re introduce un regim de mai mare dreptate în această importan­tă ramură administrativă: „ Avînd în vedere că înaintările in grad ale ofițerilor de Poliție din Poliția Capitalei, în cazuri de vacanțe, s’au făcut pînă în prezent la bază aprecierei directe și per­­sonale a Prefectului; Considerînd că o asemenea apre­ciere, pentru a fi cît mai luminată Și nepărtinitoare, trebue bazată pe toate elementele de judecată ce pot învedera meritele și însu­șirile candidaților. Considerînd că în primul rînd al însușirilor personale, capacita­tea profesională ține un loc de seam­mă, a cărei dovadă însă nu reese totdeauna din simplul contact al serviciului, pe de o parte din cau­za numărului mare al funcționa­­rilor, iar pe de alta din acea a scurtei perioade al funcțiunei pre­fectorale. Considerînd că în asemenea con­dițiuni, alegerea bazată — pe lin­gă alte elemente de apreciere , pe un concurs între candidați la acelaș grad, asupra materiilor ca­re fac obiectul atribuțiunilor func­țiunei, este un mijloc mai nemerit dar­anta în mod permanent atit interesul superior al institu­ției de care depind funcționarii cit și drepturile lor legitime la re­cunoașterea și răsplătirea muncei și capacitățea lor. Considerînd însă că o astfel de norma — îngrădite de anume con­­tlum­ Cntare­a mai este me­­nita să înlăture — intervențiunea și favoritismul, mijloace folosite și cel mai des în dauna însușirilor de caracter și demnitate, și preju­­di­ciabile cînd izbutesc atît insti­­tuțiunea cit și interesele lor bine înțelese ale funcționarilor. In ceea ce privește condițiunile statutare; Avînd în vedere că pentru pre­darea probelor concursului este necesar a se da candidaților te­meinice garanții de nepărtinire și de capacitate. Considerînd că ambele aceste deziderate pot fi îndeplinite prin instituirea unei Comisiuni de e­­xaminare și judecată a candidați­lor compusa în afară de șeful in­­stituțiunei de către Inspectori și Comisari aleși prin vot secret de Met­asU9. O^teriî Poliției Qapi-Pentru aceste motive decidem: 1. Ori­ce vacanță în corpul ofi­țerilor de Poliție ai Capitalei se împlinește la concurs între cei de același grad. 2. Data concursului este adusă a. cunoștința celor interesați prin circulara, la declararea vacanței. 3. Candidații doritori a se pre­zenta vor comunica aceasta în scris Prefecturei pînă cel mai tîr­­ziu în ajunul zilei cînd este fixat concursul, ora 6 p. m. Subiectul care fac obiectul con­cursului sunt alese de prefat. 5. Candidații au trei ore pentru proba scrisă : 6. Examinarea probelor candida­ților și clasarea lor se face de către o comisiune compusă din prefect, ca președinte și din doi inspectori și doi comisari^pliși, cîte și palm de către toți ofițerii de poliție ai­­ Capitalei, prin scrutin secret. 7. Comisiunea este aleasă pe ter­men de un an și hotărăște asupra probelor candidaților, la toate va­­r­ianțele ivite în cursul acelui an. 8. Comisiunea cotează valoarea probelor prin note de la 0 la 20, pentru fiecare cestiune pusă. 9. In caz de paritate de note sau de apreciere între doi sau mai mulți candidați, comisiunea hotă­râre după ținerea unui examen o­­ral, avînd în vedere și statele de serviciu ale candidaților. 10. Șeful biroului diviziei perso­nalului îndeplinește atribuțiunile de secretar al comisiunei. 11. Candidații streini corpului, nu vor putea fi preferați la vacan­ță, de­cît dacă au titlul de licen­țiat în drept. Dată azi la 18 Octombrie 1915. Prefect: Corbescu. Un­­ opidivn. Două copile cuminți și nenoroci­te, foarte nenorocite, date afară din casa l­or și-au luat o odăiță în­­tr’o mahala îndepărtată și, acolo, supt un nume fata — ca să nu facă de rîs pe cei cari le-au aruncat pe drumuri — în tai­î­ă, neștiute de ni­meni, munceau zi­­ și noapte cu a­­cul ca să-și cîștige o biată existen­tă ca vai de lume, în vreme ce fa­milia lor trăia bine. Intr’o bună zi iisă vremea s’a schimbat, a venit frigul, au înce­put* ploile, au îngh­eța’t­ pereții co­cioabei în care loc­uiau, proprieta­rul le gonea și el, Sf. Dumitru so­sise, alt adăpost nicăeri. Să fi fos altele aveau o scăpare: calea Vic­toriei. Ele am ales ceva mai trai­nic — pentru că... plimbarea nu ți­ne mult — și ceva mai cinstit în a­­celaș timp: moartea. Ziarele au în­registrat faptul la rubrica „Din Ca­piitală“ ; mnele au încercat chiar să se ocupe de canasle desnădăjdluirii bietelor copile cari s’au sinucis cui mangal în str. Popa Nan, dar nimeni n’a pătruns misterul. Pen­tru că trebue să fie un mister la mijloc. Nu se sinucid de­odată, do­uă domnișoare cinstite, de familie bună, sunt un nume fals, într’o ma­hala îndepărtată. Un fapt divers, — așa e. Poate mi se va arunca aceste cuvinte din­tr’o parte sau dintr’alta. Dar cît e de sfîșietor ! Și cine ne poate opri să găsim că sînt fapte diverse cari dam mai mu­lt de gîndiit de­cit unele opere li­terare sau filosofice ? C. R. DUMINICA 1 NOIEMBRIE 1915 ABONAMENTE tu țară , un an 18 lat . . . șeaae luni ă­­» in ate­ ănn­tete , an an 38 lei . . . șea*» anul 18­1« Abonamentele încap la 1 și ÎS »ie­mei-eAr«1 lan­ & m­ed­ressi In B­­o*»«**»*» * ia Administrație «anului ti­i» oficiii poștale, un *»«« ■iss la «Agence internationale de statut Gorbaty», La Vicu« t la d-nul I, Bettenhauann, Staatsbabaht La­­ î«ncvt x Heinrich Masseln, TELEFON No. 57/20 și 22/39 LUMINE AZA­ TE ȘI VEI FI CREDITUL AGRICULTORILOR IN ARGENTINA CUM ESTE ORGANIZAT Argentina fiind o țară emina­mente agricolă ca și a noastră, și intru cit actualele evenimente ca­re se desfășură în Europa, au cau­zat pagube în comerțul de cereale din Argentina, exportul diminuîn­du-se foarte mult, fată de ceea ce ei a­m timpuri normale, credem interesant de a arăta chipul cum sa organizat, în această țară de peste ocean, creditul menit de a veni în ajutorul agricultorilor strivitoratî. Autoritățile publice din Argen­tina au găsit cu cale că soluțiunea cea mai bună pentru a organiza creditul și a veni astfel în ajuto­rul agricultorilor, este warantarea cerealelor. V­arantul reprezentînd o valoa­re reală este o garanție sigură pentru creditul acordat cultivato­rului. Creditul însă reprezentat prin warante nu rezolvă întreaga chestiune a creditului agricultori­lor căci acest credit nu se dă de­cit pentru recoltele culese și în­magazinate, ori agricultorul are nevoe de credit și pentru a-și con­­tinua culturile sale. Pentru a se da o rezolvare și a­­­cestei lăture a chestiune­, autori­tățile publice din Argentina, am venit cu legile speciale din Octom­brie 1914, prin care dispune acor­darea creditului și în baza gajului de mașini agricole, instrumente de muncă, animale și ori­ce bu­­nuri mobile necesare unei exploa­tări agricole. Legea din 15 Octombrie 1914 a­­supra varanțelor hotărăște îna­­inte de toate că operațiile de cre­dit mobiliar pe fructe sau produse agricole, pe animale, pe produse silvice, miniere sau pe mașini, de­puse in magaziile fiscului sau ce­­ol de al treilea, se vor face prin așa numitele certificate de depu­neri și de garantare. Putea emite de asemeni certificate și acea­s­ta numai în ur­ma unei autorizări date de către puterea executivă din Stat, de­cit magaziile și depozitele particula­re. E absolut interzis întreprinderi­­or de depuneri, la cari se referă , legea din 15 Octombrie 1914 de a se ocupa cu operații de cumpărare și vindere de fructe sau produse, identice cu cele consemnate în cer­tificatele de depuneri sau de wa­rantare ce sunt în drept să emită. Pentru ca ele să poată emite certificate de depuneri și de wa­rantare, în conformitate cu fruc­­tele sau produsele depuse, se cere: 1. ca subzisele fructe să fie asi­gurate sau direct de proprietar sau indirect de întreprinderile cari se ocup cu depozitarea și ga­­ran­tarea. 2. Ca valoarea lor să fie mai ma­re ca cinci sute de pesos din mo­neda națională. 3. Ca aceste fructe să nu fie su­­puse la sarcini sau popriri jude­cătorești notificate administrato­rului depozitului, căci atunci sînt considerate ca și cînd n’ar exista Warantele vor fi în­totdeauna I noiî1.1„I?a]va­ pea dinții andosare a­­ certificatului de depozit sau­ în caz eventual a waranței, va fi con­semnată în dosul documentului respectiv, pentru a fi considerată ca valabilă, această apulo­­are va trebui înregistrată în registrele întreprinderii de depozitare, în termen de șase zile.­­ Efectul andosărei, în ceea ce privește certificatul de depozit, este transferarea proprietăței lucru­rilor la care se referă, împreună cu sarcinele existente, în cazul u­­nui warant negociat și cu drep­turile de creanțe aferente, în caz de simplu warant. Proprietarul certificatului de depozit, desfăcut de warant res­pectiv negociat, va putea să plă­tească suma prevăzută înainte încă de scadența war­ant, împru­mutului. Creditorul unui warant va avea dreptul de a cere la sca­dență remiterea valorei consem­nate, pe simpla prezintare a wa­­rantului. Depozitarul care ar delăsa crurile prevăzute în warant, lu­în prejudiciul proprietarului sau cre­ditoru­lui, precum și acel ce ar în­străina sau ar retrage din depo­zit, pentru a le greva ca­­ bunuri proprii, bunurile depuse, va fi pa­sibil de pedepse determinate, cari variez între două luni și zece ani de închisoare, după importanța pagubei cauzate. Printr’o altă lege, votată la 19 Octombrie 1914, autoritățile din Argentina complectează dispoziți­­unile cu privire la creditul agri­cultorilor. După dispozițiunile acestei legi, constituirea unui gaj agricol se poate face și pe mașini, unelte sau instrumente agricole, pe animale de toate speciile și produsele lor precum și pe obiectele mobile ne­cesare unei exploatări rurale și pe fructele de ori­ce natură rezul­tate în anul agricol în care se în­cheie contractul de gaj.­­ Privilegiul purtătorului certifi­catului de gaj agricol, este stabi­lit pe termen de doi ani de la data inscriere­­lui și se întinde și la indemnitatea de asigurare în caz de sinistru și la despăgubirile ce s’ar da de cei vinovați de daune sau deteriorări a bunurilor puse în gaj. Privilejul agrar vin însă după privilegiul proprietarului, pentru arenda unui an întreg, sau pen­tru suma plătibilă în numerar pentru uzul sau întrebuințarea bunului, în acelaș interval de timp dacă datoria este anterioară con­­stituirei gajului. Fructele și produsele amim­ale sau agricole pot fi vîndute de de­bitor, dacă sunt recoltate, pentru ca cumpărătorul însă să devie pro­prietarul lor, trebue s­ă plătească în prealabil creditorului, sumele ce grevează asupra produselor cumpărate. Pentru realizarea sumei împru­mutată pe un gaj agricol, legea dă drept creditorului de acțiune executorie după legile comune, se declară însă nulă ori­ce convenție care ar permite creditorului de a-șî apropria gajul depus pentru garantarea sumei împrumutate, fără formalitățile vînzărei jude­cătorești, sau care ar conține clau­ze prin care debitorul sau renunța la formalitățile de executare în caz de neplată. Legiuitorul din Argentina a ți­­nut să prevadă și sancțiuni s­evere pentru cei ce ar nesocoti legea. Așa de pildă dacă debitorul con­­stitue un gaj pe bunurile altuia, sau care ar declara aceste bunuri libere, cînd ele ar fi gravate de vre-o datorie, va fi pedepsit cu­ închisoarea de la două luni la șase ani, afară de despăgubirile civile către creditorul indus în eroare. St. Mt RECUNOAȘTERE ! Cavaleriști germani porniți în recunoaștere pe frontul de vest Atitudinea­ Greciei - UN ARTICOL AL ZIA­RULUI „CURIERE DE LA SERRA“ Roma, 29 Oct. — „Corriere della Sera" scrie că nu se știe, dacă Gre­cia e pe cale de a înfige și ea pum­nalul, a­șa cum a făcut Bulgaria. Pentru a se înlătura însă ori­ce posibilitate primejdioasă — spune ziarul — Quadrupla trebue să ia toate măsurile cuvenite. De­sigur, amenințarea flotei franco-engleze în apropierea ape­lor Greciei și sporirea continuă a forțelor debarcate la Salonic, iar debarcarea de trupe în Albania ar produce la Atena efecte salutare. Gerda trebue să simtă că forțele aliaților de pe mare și uscat sunt gata să lucreze viguros. Pentru a preîntîmpina o mișcare a Greciei defavorabilă Quadruplet,­­ Grecia trebue silită să-și lămurească în grabă atitudinea, mobilizarea ei, care avea de scop atacarea Bulga­riei, devine cum o amenințare îm­potriva aliaților. înțelegerea este stăpînă în M­editer­ană; are mij­loace cu care să-și garanteze acea­stă stăpânire și a neglija întrebu­ințarea lor ar fi o gravă greșeală. (A. T. I.) In jurul călătoriei baronului Burlan pe Baffin Roma 3Q. Octombrie.­­ „Corrie­re d’Italia" comentează pe larg vizita Baronului Burlan, minis­trul de externe al Austro-Unga­­riei, la Berlin. Această vizită era necesară în urma­ evenimentelor din Balcani. Brutala invaziune a Serbiei n’a îmbunătățit cu nimic situația mi­litară a Imperiilor Centrale, prici­­nuindu-le dimpotrivă o risipire zadarnică de forțe. Situația politică n’a căpătat nici dînsa o mai mare stabilitate. Deși regele Greciei lu a chemat la guvern, cum ar fi trebuit să fa­că după constituția, pe Venizelos, situația din Grecia nu se prezin­tă ca sigură pentru Imperiile Cen­trale. Pe de altă parte, atitudinea Ro­­mîniei preocupă foarte mult gu­vernul german și cel austro-ungar. In cercurile conducătoare din Berlin recriminațiunile împotri­va Austro-Ungariei devin din zi în zi mai violente. Și, fără prea mult înconjur, i se spune că ori­cum s’ar isprăvi răz­boiul, Austro-U­ngaria va trebui să plătească ouăle sparte. Și cum dintre cele două părți ale Monarh­iei austro-ungare Aus­tria constitue punctul de mai mi­că rezistență, ea va fi acela care va trebui să plătească. (A. T. I.). ­Depunerile de aur la Banca Naționala In această chestiune primim ur­­­­mătoarea scrisoa­re : Domnule Director, I D. I. G. Bibicescu, Vice-Gu­­­­vernatorul Băncei Naționale, în scrisoarea de mulțumire publica­­­tă în „Viitorul“, adresată d-lui C. Costescu-Comâneanu, declară că Banca va restitui la timp Doam­nei Costescu-Comăneanu monetele j jubilare pe care d-sa a bine­voit­­ să le depună la Bancă. Cred că ar fi bine ca Banca Na­­­­țională să dea un comunicat, pe ca­­­­re să-l publice prin mai multe zia­­r­­e, pentru ca toată lumea i să vază­­ că Banca își ia obligațiunea să I restitue, după încetarea războiu­­­­lui, monetele jubilare care s’ar de- I­pune la Bancă, și sunt sigur că o­­ mare parte din posesorii de mo­­­­nete­ jubilare se vor grăbi să le de- I­­­pună„ Astăzi monetele jubilare, mai­­ cu seamă cele de 100 lei, avînd o I primă destul de mare, fiind cău­­­­tate de cei cari fa­c colecțiuni,­­ mulți din cei ce le posedă elită de la le depune la Bancă, pe cînd da­­r că vor fi asigurați că mai tîrziu I are să li se restitue, le-ar depune­­ cu siguranță, căci pe lingă mul­­­­țumirea ce ar avea de a fi făcut­ă o faptă folositoare, pot avea și un­­ mic beneficiu, luînd cu banii ce­­ vor obține pe monetele jubilare , un libret al Cassei de economie I de la care au o dobîndă de 4 lum. I la sută pe an. Profit tot deodată de această o­­­­caziune pentru a face o mică rec­­­­tifica­re. In articolul meu „Nevoia de aur I în timp de războiu“, publicat în­­ „Democrația“ din 15 Octombrie,­­ vorbind de depunerile în aur fă­­­­cute în Franța de către particu­­­­lari, spuneam că în mai puțin de ■ 5 luni s’a depus 600 milioane la­­ Banca Franței. Așa erau atunci­­ știrile publicate în ziarele fran­­­­ceze. Astăzi într’o depeșă din Paris I se zice ca depunerile în aur făcute­­ în Franța au depășit suma de un 1­­ miliard. Fac cu plăcere această rectifi­­­caire, căci nu m’am îndoit un sin­­­gu­r minut de spiritul de sacri­­f­ficiu al poporului francez și de vi­■­ualitatea de care dă continue da­­r vezi nobila națiune franceză. Primiți, etc. Th. C. Aslan

Next