Românul, ianuarie-decembrie 1935 (Anul 3, nr. 90-141)
1935-01-05 / nr. 90
Opera de reconstrucție administrativă sis------ proectul ele. reformă aministrativă primește ă lele acestea ultima operție de retușare. In epoca tuturor recordurilor sportive, timpi extrem de scurt în var acest mare proect de interes cu totul excepționa a fost pregătit, discutat redactat și pus la pune constitue fără îndoială, frumoasă performanță. Se spune totuși că proiectul astfel întocmit a răspunde tuturor așteptîirilor. El nu va fi o simplu, parafrazare a legilo și sau proectelor anterioar un conglomerat d texte imprecise și inutile Cu atât mai mult cu câ autorii proedului au în felel să atace în plin cel trei mari capitole ale reformei : proedurei eidministrativă, controlul și vn teza și jurisdicției adminitrativă. Pr ’ ocedura administrativă este ea singură o operă uriașă. Intr’o fură si cart, biurocratismul emuleacă evrica bună administrație și în care paper as* maudele ideea de drept reglementarea în forme simple a funcționării aparatului administrativ înseamnă mai mult decât * revoluțiune. i Deci jurisdicției administrativei ? Avem astăzi, patru ca fagurii de instanțe administrative : contenciosul administrativ de Curțile dle- apel, Comitetele de revizuire, Curtea de Conturi și sutele și miile de comisiuni speciale du jurisdicție ele pe lângă mnistere, directorate, inspectorale etc. Nu știe ei uul unele să se îndrepte. Fiecare instanță, fiecare comisiune, ci procedură ei, cu termenele ei, cu formele ei. Existența celor două instanțe paralele, Contenciosul administrativ de la Curțile dle Apel și Comitetele de revizuire, constitue pur și simplu o anomeilie. ConelițiunUe procedurale in care se conduce o acțiune în fața instanțe lor ordinare ele contencios administrativ suneteaelreptul revoltătoare Părțile sunt delei început silite la cheltueli covărșitoare, formalităț complicate, termene seculare, amânări interminabile. Alcătuite în pripă, sub presiunea Clubului eli str. Corăbiei și a partizei ailor neplasați. Comitetele de revizuire, cari trebuiau să împlinească un metre gol în administrația țării, suferă și ele elevicii ele organizare ceiri reclamă intervenția radicală ei bisturiului. In fața unor asemenea stări ele lucruri, nu se poatte vorbi ele reoorganizare ci jurisdicției administrative dacă nu se ajunge la unificarea acestor doua categorii de instanțe și la reglementareei jurisdicțiilor speciale de pe lângă ministere, simplificându-se formele procedurale, asigurăndu-se rapiditatea soluționării proceselor și reducăndu-se la minimum cheltuelile. Problema jurisdicției administrative ca și problema întreagă, a organizării administrative trebue soluționată in ansamblul ei. Nu în rate, nu cu timiditate. Ea cere ochiul sigur și exercitat al unui reformator de linie mare, curajul omului de câmp și nu ezitările omului de cabinet. Administrația noastră decrepită, rutinară, greoaie, viciată până în profunzime, pretinde opera cea mare de reconstrucție nu capăceala lui Arvinte. Acesta a fost dealtfel și sensul îndemnului Regal. P. ALEXANDRESCI:-ROMAN ________________..A..________________ GUVERN de REALIZĂRI" Cuvântarea primului ministru și răspunsul Suveranului, rostite cu , ocazia anului nou, formează programul de lucru al guvernului pentru anul care începe. Și primul ministru și Suveranul au vorbit clar, răspicat. Au vorbit de nevoile țării, de nevoile armatei și s’a amintit și de sforțările făcute în anul ce s’a și scurs pentru ea să se păstreze în hotarele acestei țări o deplină săinătate morală, pentru ca poporul nostru dornic de linișt și muncă de pace și stabilitate sămână acelaș popor sănătos și cuminte. Probleme grele, au fost soluționate și date la o parte pentru totdeauna. A fost în adevăr un an greu, un an în care, așa după cum a spus primul ministru, guvernarea ] a început în mijlocul unor dificultăți fără precedent în istoria politică a țării noastre. [ ! Așa cum guvernul d-lui G. Tătărescu a gospodărit țara în anul acesta plin de greutăți, este dovada deplină a calităților frumoase , pe care le întrunește primul ministru de mare gospodar, de urmași demn al lui Ionel Brătianu și mai in seamă al lui I. G. Duca. Dar începe un an nou, un an în care noui probleme se pun încă ilela începutul lui. t Și Suveranul le-a arătat in disrcursul ce a rostit. j Armata trebue întărită și înzeți strata. Armata e fala țării, ei paza ei. Ori o armată lipsită de armament mai ales în vremurile de acestea de clocotire a nemulțumirilor, ar însemna slăbiciunea noastră. Vrem pace, trebue să o păstrăm, ori pentru asta trebue să fim tari s ca atunci când e nevoe de forță e pentru menținerea ei, să o avem că- așa a spus Suveranul. a Ori sforțările guvernului pentru împrumutul ce a făcut este tocmai ceea ce dorește Suveranul Țării. I Dar M. S. Regele a cerut guvernului său ceva nou, ceva pe care guvernele trecute se pare că nu l-au avut deloc în vedere. Anume : un spirit nou care să pătrundă în toate administrațiile. Adecă să se întroneze cinstea peste tot. ! Fiecare la locul ce merită, fiecare ! să înțeleagă că o mică răspundere apasă pe umerii săi. Guvernele trecute s’au jucat cu noi, au schimbat, au prefăcut totul, dar acel ceva nou nu s’a abținut. Și nu s’a obținut pentru că inovațiile nu aveau la bază dorința de mai bine a țării, ci cu totul alte scopuri. Și de aceea peste tot găsim aceea de care ne plângem cu toții : dezordine, dezorientare. Ceva nou, un spirit nou, a spus Suveranul, să introducem în toate administrațiile țării, un spirit c are să însemne mai multă momită p. mai multă cinste, mai mult respect fată de țară. Și discursul Suveranului mai soluționează o problemă : aceea a eșnicului provizorat pe care il lovesc unii dintre oamenii noștri politici de azi. Provizoratul nu a folosit niciodată tării. Un program de guvernământ trebue realizat în timp. Jri dacă nu există acest timp, nu e poate vedea de ce este capabil un guvern să realizeze. Azi nu avem vreme de pierdut schimbările. E prea mult deucru pentru ca să ne mai ardă de așa ceva. Și de aceea, guvernului de azi, ni veln de realizări concrete și de peranțe mari. M. S. Regele, prin discursul său i-a acordat increere desăvârșită, pentru că într’un o m greu, a făcut dovada capacită-1 G. DOBRESCU Sâmbătă 1> ianuarie 1935 ANUL III. 90. Organ al Tineretului Național-Liberal Abonamente: Anunturi comerciale: auk Redacția și Atocratia: Anual ...••••'•••••••• 200 Lei Se primesc «Street la Administrația ziarului APARE SAPTARIRIJAL București I. — Calea Victoriei No. 34. — Bucurași Săteni, preoți, învățători și studenti. . . .0 „ „ . .. MPllh,F.f. » diuruc ... * Autoritate «i instituții............................... 1.000 „ Manuscrisele nepublcate se distrug.____________________________________________________________ __*•» 3.80 30 EXEMPLARUL 2 LEI Cu undița... Quid ho vi! Discursul Suveranului! resist cu ocazia anului tKlu, a emoționat pe mit?* Vi-Ceva nou ? Dar ce poate să mai fie Ilootr in lumea noastră ? Spiritul etic in politică, filosesia interesului general conceput fără prejudecăți, o schimbare de regim ? Burghezul român s’a întrebat în care categorie intră acel „nou“ anunțat de Monarhul Țării. Și fără îndoială că mulți au crezut în intențiunea unei prefaceri radicale, mai ales văzând puțina atențiine acordată Parlamentului... Trebue să observăm dela început că o schimbare de regim nu poate intra în interesul clar conceput al Monarhiei. Monarhia este un regim de coherență, de durată națională și principiul ei esențial este păstrarea fundamentelor de care este legată. La nou Monarhia s’a ridicat prin regimul democrat și parlamentar. Ea poate să aștepte o întărire de la desăvârșirea acestui regim nu de la înlăturarea lui. Dar lucrul acesta a fost spus chiar dela înălțimea Tronului. Ce poate însemna o mai bună administrație și mai puțină legiferare, decât fortificarea ideii democrate ? A face legi mai puține, dar a le alcătui adecvate intereselor generale și a le aplica în așa fel încât să dea toate roadele, este în fond a reface prestigiul puțin compifonat al parlamentarismului. tul Suveranul a pus acces hhotărâtor pe voința morală, pe spiritul pozitiv ce trebue să conducă treburile statului și care trebue să înlocuiască paralizanta rutină administrativă. Reforma este în primul loc morală. Iată ceea ce este nou. Fiindcă o reformă morală însemnează întotdeauna spirit nou. Când lucrurile s’au înșiruit prea încet pe un drum și când ritmul lor nu mai dă tot 'randamentul posibil, treifewe schimbat sau drumul sau ritmul. Astăzi se cere un nou ritm pe acelaș drum. Fără îndoială că gânditorul obiectiv va naște necesitatea recuncestei schimbări. Nu există deci nici un motiv de emoție pentru democrați. j Pentru noi „noutatea“ nici n’ar putea exista în alt domeniu decât în cel moral. A schimba regimul politic și a păstra aceleași moravuri, , aceleași obiceiuri, echivalează cu o simplă mișcare de rotație. Singura schimbare posibilă este în moravuri. Ea este însă și cea mai dificilă. Suveranul Țării a atacat astfel problema romănească în centrul ei , nu prefaceri de suprafață, de coloratură politică, de fațadă ci prefaceri de structură, de mentalitate. Guvernul actual prin suflul tânăr ce aduce în politica românească este singurul capabil să determine o asemenea reacțiune. Primele semne se văd. Criteriul moral este însă unul pentru toți și aceea toți trebue să i de se supună. M. FARCAȘANTf Politica struțului Nu știm dacă țara românească se poate făli cu mai mult decât doi sau trei mari oameni politici, nu știu dacă la mai puternică scuturare cei ce trec ca atare, nu rămân decât simple marionete de succes ale unei conjuncturi fericite; ceea ce este însă sigur este că inteligențele vii n’au lipsit niciodată, că în umbra unui fals entusiasm se ascunde de cele mai multe ori luciditatea scepticismului rece. La prima vedere pare decât așa. Cu rare excepții, altfel omul politic român e volubil, agitat, pare atent mai ales la circumstanțele momentane, jonglează cu concepte ce își duc generalitatea până la neant, afirmă principii ce sunt infirmate de nota lor utopică. Fără îndoială că în întestularea aceasta stă acea farsă pe care o întrezărește și cel din urmă votant. Omul politic rondan este conștient de demagogia pe care o face, omul politic român este miop de bună voie. Moda presbiții este de dată recentă, ea viază de la căderea în opoziție a domnului Maniu. Eu vă mărturisesc că n’am înțeles niciodată nevoia unei asemenea diformări de optică. Mi se pare că-i egal de periculoasă presbiția acelui ce refuză considerarea momentului în favoarrea unei atitudini de maraldă, ca și miopia celor ce-și bagă degetele în ochi pentru a nu-și verdea nici măcar lungul nasului. Este poate rezultanta unei proaste educații politice, reminiscența unui romantism ce și-a avut justificarea acum o sută de ani, este în orice caz optica aceasta diformată fenomenul ce dă vieții nostre politice aspectul unei operete din cele mai grosolane. . Câteva recente manifestări, ale câtorva fruntași politici au subliniat lucrul în toată urâțenia lui, l’au subliniat într’o direcție așa cum l’au subliniat și în cea opusă. ] Cineva a îndrăsnit să renunțe la formulele consacrate, să spuie lucrurilor pe nume, să ia contact cu realitatea și să o prezinte în toată goliciunea ei. In sine, realitatea aceasta nu aducea nici un prejudiciu politicii noastre de stat, desvăluirea ei a stârnit însă furtună, a stârnit, furtună fiindcă trăda politica de struți pe care am făcut-o până ACî. Ne-am deprins să ne băgăm capul între pene pentru a crede că nu ne vede nimeni, ne-am deprins să negăm evidențele crezând că atât ajunge pentru o argumentare. Este o greșeală fundamentală care poate să ne coste scump, este o întrevedere a întregii noastre politici pe fals, pe artificii, este o slăbiciune pe care n’o justifică nimic. In Franța bunăoară ar părea cam stupid să se nege existența unui partid regalist, așa cum stupid ar părea să se nege existența unei tradiții germane în Alsacia. Sunt lucruri recunoscuți de oricine dar cari nu pot clin fi nici republica nici integritatea teritorială a Franței. In mărturisirea realităților stă toată demnitatea Franței, în convingerea că nimic nu-i poate infirma organicitatea și stă puterea ei. Oare n’avem noi dreppul aceleiași frunți ridicate, este candineva pe pămîntul acesta care să creadă că țara întinsă de pa Dunăre și până în margi île cîmpii ungurești trebue apărată în integritatea ei prin minciuna care se numește atât de fals acțiune diplomatică? Eu cred că nu. Drepturile noastre nu trebuesc afirmate prin negarea altora ci prin dovedirea continuă a temeinicii lor. Nu avem oare atât de multe drepturi asupra acestui pământ încât să putem suporta în liniște vecinătatea oricui ? este oare nevoie să afirmăm că nu există alții pentru a afirma că existam noi ? Fără îndoială că nu Fără îndoială că oricine știe lucrurile acestea și că un cap băgat între pene nu poate înșela pe nimeni așa cum nu ne poate aduce vreun serviciu. Scoateți-1 domnilor dintre penele struțului pentru a vede oricine că poartă siguranța unei certitudini și dârzenie unei hotărliri nestrămutate. ION ZUILIESCU 111» Domul Mu Numia mai mare peste păduri pe celebrul A. Dobrescu, ulterior guvernator al Ardealului, posturi de răspundere în Stat erau ocupate, fiind plătite cu lefuri astronomice, de capacități gen. Vidrighin. Nu mai vorbim de reforme costisitoare ca aceea a Administrației locale, ori a diferitelor regii autonome, birouri de plasare pentru partizani flămânzi. In fine se mai putea explica insuccesul politicei domnului Maniu datorită crizei economice dezlănțuită în acea vreme. Nimănui nu i-a trecut prin minte să caute explicația în chiar viata d-sale publică și privată anterioară descălecării în București. D-l Iorga a făcut acest serviciu Democratul și legalistul prezident începe guvernarea , cerând d ° A»o?Si Ne !” ali> h“””1 > (Continuare în pagina 3 1 Am încercat o dureroasă surpriză citind broșura de curând apărută a d-lui Iorga întitulată istoria unei legende : Iuliu Maniu, înțelegem că activitatea politică a fostului prim ministru și șef al partidului național-țărănesc să nu fi dat roadele pe care o țară întreagă le aștepta. Explicații puteau fi multe: lipsa de contact cu realitățile românești de dincoace de munți cu totul deosebite de acelea în care și-au călit d 1 Maniu personalitatea politică. Lipsa de colaboratori destoinici și de bună credință, încă, nu s’au șters din mintea tuturor acele experiențe hazardante și uneori comice din prima guvernare țărănistă prezidată de d-l Iuliu Maniu. Continuare în pig 3a 21 Conștiință de natura incestuoasă a iubitei sale, ea caută s’o înăbușe, însă remușcările, privațiunile, chinurile la care s’a supus, implorând mai curând moartea decât să săvârșească o astfel de fără delege, n’au produs efectul așteptat iar vestea morții lui Thezeu împinge, determină, pe Phedra să facă declarația de iubire care este cauza tuturor nenorocirilor sale. Hippolyt este un tânăr atletic, un bărbat frumos, timid, retras, însă el iubea cursele de care — sportul favorit al epocei — și mai cu seamă vânătoarea de monștri — și mai mult unei femei fragile, însă orbită de pasiune. Conflictul tragic este simplu: Phedra iubește pe Hippolyt, iar acesta, indiferent la pasiunea Phedrei, iubea pe SCRISOARE DIN PARIS I.Sftupau o tânără prințesă rudă și o adversară la tronul Athenei ,Arist. In declarațiunea fatală, Phedra spune lui Hippolyt că ea iubește pe Thezeu așa cum l-au descris zeii, sau așa cum îl vede ea în Hippolyt, cu acelaș port, aceeaș ochi, aceeaș vorbă și timiditate și că regretă de a fi cunoscut pe Thezeu mai înainte de a fi văzut pe fiul său căci ea îl iubește pe el iar nu pe tatăl său. Iată cum Phedra traduce sentimental ce o chinue : „Jaime. Ne pense pas au’au moment oue jet”aime. „Innocente à mes yeux, je m’appronve moi-meme . .,0b jet in fortune des vengeances célesies, „Je m’abhorre eneor plus gue tu ne me détesu „J'ai voulu te paraître odieuse. inhumaine ; „Pour mieux te résister, j’ai eher ta haine. „De auoi m’ont profité mes inutiles soins 1 „Tu me haissais plus, je ne faimais pas moins. „Tes malheurs te pretaient en-CQr de nouveaux charmes. „J'ai lanqui, j’ai séché, dans Ies feux dans Ies farmes". Ce strigăt înfiorător, impresionant, aceste versuri în gura Venturei ! Hippolyt rezistă, se scandalizează îi amintește că Thezeu este tatăl lui și soțul ei, însă vestea morții regelui constituie o eliberare pentru Phedra care strigă : „Délivre Tunivers d’un monstre qui t’irrite, „La veuve de, Thésé ose aimer Hippolyte !“ In realitate, Thezeu nu e mort o întârziere prea lungă, a favorizat acreditarea zvonului morții, el se întoarce în Athena. Remușcarea începe să lucreze conștiința aceleea care s’a lăsat condusă de minimă. In incertitudinea sortii, Phedra, prin gura femeii sale de încredere, acuză de cel , ce l-a iubit. Hippolyt este alungat în exil de tatăl său, însă in drum spre exil un monstru maritimi a ieșit din valuri și caiii săi s’au înspăimântat târându-l și omorându-l. Phedra se otrăvește reabilitând memoria lui Hippolyt, print’o auto-acuzare în fața lu Thezeu. Iată gândul operii lui Racine. Incestul de care se acuza Phedra este numai intelectual. Ea nu este după însăși expresia autorului „ui tout à fait coupable, ui tout à fait innocente“. Phedra lui Racine este o Phedră creștină prin remușcările sale de conștiință ;ea este o creștină catolică, victimă a fatalității. In destinul ei se explică dogma predestinațiunii. Divinitatea hărăzise din eternitate spre comiterea acestei incest și orice efort făcut ar fi fost inutil. Cu alte cuvinte, ea era „une juste à qui la grace a manque“ după cum o caracterizase Voltaire. Să se retie denaturarea intențională a faptelor : Phedra lui Racine, nu comite incestul material, o exploziune de sentimente pasionate este singurul caz de acuzare. In urmă printr’o ficțiune utilă ea este prezumată încă în viată pentru a se simți necesitatea unei pledoarii. In realitate,și pentru a fi în linia dreaptă a sentimentului său de onoare ea s’a sinucis-în cazul din urmă man’are ne‘ AÄ 1- „Tr» ä»»rt.i Tnîțî frrre» Trivaîa. Transpusă pe planul moravurilor moderne, d-l Campinechi explică tragedia Phedrei printr’o căsnicie în trei : bărbat, femee și un târziu, care împarte patul conjugal al femeii din neglijența, părăsirea, în orice caz din vina bărbatului. Thezeu, absentânduse prea îndelungată vreme, sa făcut vinovat față de soție. Acesta este primul argument în favoarea Phedrei. Dar acesta are pe umerii ei o ereditate prea încărcată care o urmărește ca o lege implacabilă. Putea ea face excepțiune dela înclinarea moștenită din partea ascendenților săi? Nu. Ea explică greșelile lor. Căci mama sa, Pasipha, a avut relațiuni inevitabile cu un taur alb din care sa născut minotaurul. Această iubire necugetată îi era inspirată de Venus, pentru că Venus urmărea batjocorirea familiei Phedrei deoarece Soarele — Appolon — tatăl Pasiphei, dăduse în vileag iubirea zeiței cu Marte. Suntem în plină mitologie. Unealtă de răzbunare a lui Venus. Phedra nu se poate sustrage urei zeiței iubirii. Această din urmă explicare este predestinația, dogmă creștină jansenistă aplicată unui