Românul, ianuarie-decembrie 1935 (Anul 3, nr. 90-141)
1935-06-10 / nr. 112
„fi OMANUL*? U TUiFisIl € J JAL O MTIC . Poezia modernă, a evoluat în ultimul timp așa de mult încât spre o mai bună înțelegere a ei ar fi necesare câteva rânduri introductive. Dacă nu o facem totuși este datorită convingerii ce avem că în acest domeniu literar parcurgem o perioadă de tranziție în care experiențele trebuesc luate fiecare în sine, independente unele de altele iar rezultatele privite sub unghiul incert al viitorului. Exemplul poeziei minulesciene este îndeajuns de convingător, cel care în anii „una mie și nouă sute opt pare“ năzuia să frângă barierele unui sistem poetic rezumat în Vlahută, in Coșbuc, azi e și dânsul clasic... Cert e că spre deosebire de vremea când poetul constituia ceiace s’ar putea numi floarea blestemată a societății, astăzi o mulțime de atenții înconjoarării,a acestor simpatice apariții care au încetat, de exemplu să mai poarte părul lung. Atenția oficialitătei pentru poezie Se manifestă în felurite chipuri: premii, editări, ettine, etc. Poeți ca G. Bacovia, Adrian Maniu, Demostene Botez și alții au fost difuzați în massa poporului de către fundațiile regale, în eonii ireproșabile. Nu numai atât. O seamă de începători ale căror poesii s’ar fi pierdut altfel în colecțiile revistelor, adesea provinciale au fost cu îngrijire publicați de către aceeași editură a F. Regale. . Anul trecut bunăoară, un grup de patru poeți tineri (Eug. Jebeleanu, Vladimir Cavarnali, Horia Stamatu și Dragoș Vrânceanu) și-au văzut primele colecții poetice tipărite. Jucat numai că valoarea lucrărilor sau neînțelegerea publicului n’a reținut pentru multă vreme această trudă. . . Astăzi, după un an mă întreb în afară de „intimele sub săbii“ a primului, cine-și mai aduce aminte de Celelalte volume premiate? * Acelaș lucru am putea să spunem Și despre norocoșii anului acesta: Simion Stolnicul, Virgil Gheorghiu, și St. Baciu. Voi lua din fiecare volum la Intâmplare câte o strofă și voi lăsa cititorului sarcina de a se pronunța. Pod Eleat A lui Simion Stolnicul, de altfel ca și celelalte două, Marea Vânătoare și Poemele poetului tânăr e o colecție foarte subțirică. Gloria dă insomnii poeților. „Sub pod sunt arcadele afumate de nave „De ce lăsați să meargă un tractor pe catedrală „Și bicicliști gai printre domuri suave? „In porfir mai este o firidă goală. Sau din al doilea: „Un crepuscul cu furtuni în helicoane ! „Coran desgropat de simun „Sângele cu ingelatii siriane „Nu mă oprești înauntrul unui serai bun. „Cu mine lâncerând în împărății morgane Pe al treilea și cel mai tânăr vi-l pot prezenta în rândurile următoare: Poetul e frate cu calul și cu vioara din dulapul de brad Cu sufletul zării și cu țărâna umedă de lună In tocul său inima lui se sparge și sună In cerneala lui toate gâzele de aur cad. Desigur o strofă nu poate da măsura talentului cuiva; nu-i mai puțin adevărat, că asemeni unui ciob de oglindă sau unui strop de rouă putem privi în mic, ce este, devenirea fiind de atributul viitorului. * Ași fi voit să scriu și despre Iulian Vesper ceva. Oricum d-sa a colaborat în acest ziar pe tărâmul politic și fiindu-i prieten s’ar supăra ipăgubindu-i . . . , . ...„ De aceiaia voi lua din „Castelațu , tot O Strofa (Pământ negru în astm).Țărani scunzi în zilele prelungi ară un pământ nesfârșit Până vor da de un cer împietrit Unde cuțitul plugului să spintece *n două Zorile muncii, rodnice, nouă.M, P. GRĂDINILE DE VARA In tradiția Bucureștenilor autohtoni grădina de vară înseamnă cârciumarul din colț. Aici în fiecare seară, cânta de obicei un țigan scrin car cuiul său și adesea, cu soția. Două trei mese furișate pe sub salcâm săraci, în frunză, întruniau familiile mai răsărite din cartier. Se consuma bere destulă și mititie tare pipărați. Doamnele șoșoteau neîncetat bărbații și povestiau mizeriile slujbei, fumând tacticos, conii adormeau în poală ori cu coatele de masă. Târziu, către miezul nopții se dădea semnalul de plecare; muzica tăcuse de mult, cărbunii dela grătar erau stinși. După aceia a venit răsboiul. Locul acestor grădini, cari mai pot fi întâlnite undeva prin depărtăriile unde oprește tramvaiul, a fost luat de către adevărate grădini. Adică niște locuri goale cu scaune numerotate, cu scenă și cu artiști dubioși. Zic dubioși fiindcă imediat după răsboiu a venit moda vilegiaturii, la munte ori la mare. Cine a avut’ parale s’a dus încotro l-a îndemnat inima. Artiștii cei mari și ei.. In București a rămas doar Tănase. Pa vremuri era tânăr iar faptele politice nesepus de hazlii, atunci serile Cărăbușului au făcut serii. Azi după premiera din 6 iunie, slabă nădejde. Alte grădini de vară, Marconi va adăposti echipa norocoasă de anul trecut a lui Sică Alexandrescu. De astă dată nu puteau ști dacă „Microbii Bucureștilor vor avea succesul „Valsului dimineții”. La Isbâpda pe Văcărești vom întâlni pe Maximilian îmbătrânit și ramolit. IHEO Ecouri Se pare că, printre alte avantagii, noul regim al comerțului exterior a avut și pe acela că a pus capăt unor penibile confilcte de atribuții ivite între Minnisetrul Industriei și Banca Națională a României. Cu ocazia discutărei noului regim, s-a pus de multe ori problema revizuirei raporturilor dintre Stat și Banca noastră de emisiune. Problema e deosebit de gingașe și față de ea nu se poate lua o atitudine decât după ce ți-ai făcut o idee clară despre natura acestor raporturi și despre evoluția lor de la înființarea B-N.R. până azi. Apariția lucrărei d-lui Lazăr Ionescu, asupra „relațiunilor“ dintre Stat și B.N.R.“ e așteptată cu îndreptățită nerăbdare. Ea promite să aducă lumină într’un domeniu unde claritatea n’a fost niciodată cea mai mare claritate. —....—societatea germană de T. F. F. a dobândit câștig de cauză în procesul ce-i fusese intentat de către șapte mari fabrici de discuri cinematografice și cari susțineau că nu permite difuzarea produselor lor. Discurile muzicale, conform deciziei tribunalului din Berlin, vor fi difuzate gratuit; numai pentru cele vorbite se va plăti un drept de reproducție fabricantului. . Bruno Mussolini al doilea fiu al d-lui Mussolini, a obținut brevetul de pilot aviator. Fiind în etate de 17 ani, el este cel mai tânăr aviator al Italiei. Fiul mai mare al ducelui, d. Vittorio Mussolini a obținut de asemenea brevetul de pilot, acum câteva luni. ---------------------------------------S D Țăran decorativ Sărbătorile naționale aduc în Capitală ori scot din mahalale cele mai variate și mai imposibile costume „țărănești”. Veți vedea astfel cuconițe periferice purtând oprege bănățene, vestă de Ger j cămașe de pe Bistrița Moldovei ori și mai rău. In ce privește chipul hazliu de a se travesti a clasei de sus am putea dovedi cu inepuizabile exemplare. Nu știm dacă se mai obișnuiește pe la mesele Dumnealor meritul țărănesc. Trebue să fie nespus de interesant efortul culinar precum și celălalt efort al „suportării "din partea comesenilor încântați ! Trebue să fie ca pe vremea răposatei Regine Elisabeta, mare amatoare de lapte cu mămăliguță spre cel mai evident dispreț al înaltei clase. Dar această modă a țărănismului de sărbătoare nu s’a oprit aci. Chemați ori nechemați au dus cu ei țăranul în artă ori literatură. Un țăran firește rumen și spălat îmbrăcați purtând fotogenic pe umăr o coasă ori sapă după anotimp , țărăncile au pătruns până la Banca Națională, unde îmbrăcate barbar de inestetic, împodobesc emisiunile monetare. Sculptura, pictura de la Grigorescu incoace ne reprezintă numai zâmbet și fericire. Ah, țăranul! Ah, natura în sânul căreia trăește. Pe când în realitate fericitul locatar al prea frumoasei naturi nu prea în aceeași zi au fost decretași : erou al mânei stângi d. Botin erou al mânei drepte d. Maniu eroul cărții’n mână d. Sandu Tudor eroul mânei sparte (din Sparta) d. la Pvoovescu» D-ra Lucia Sturdza a declarat că d-sa nu este colun și ci columnă... Jfi, Matalaia Pavelescu joacă în „Logodnicul“... Logodnicul morții . Virginica Popescu nu se aude pe scenă. Dar se vede.. se sinchisește de ce îl înconjoară ; trăirea în preajma elementelor firii ni * impune o optică diformantă în sensul unei noui intervențiuiii primejdioase până la fatalism. ici, dar puțin importă aceasta pentru întâmplato irii decorativului rural. 8 Pentru dânșii curățenia aproximativă a unei vieții pe care nu pot să o înțeleagă decât transfigurând-o, poate să aibe o valoare in funcție de moda timpului. 8 Căci astăzi țărănismul i constitue incă o modă. ’ Chiar și în politică. Nu o poți vorbi în numele părinților și fraților lui dacă nu ești țărănist și nu porți '■n cușmă ca dr. Lupu ori pan ’ talani ca Mihalache. Să așteptăm să treacă moda. | .s NOVALIS ! Sturdza colortă Averescu la ună... La Ilfov se simte nevoia unui dorobanț cu schimbul... O parte din tinerii generoși trag prea mult la stânga... V/ După stagiunea de anul acesta d. Paul Prodan este încă în viață.. D. Haniu a tras peste opt... Iunie Când d-na Silvia Demetrescu apare în pijama, îți vine să-i zici Silvoaia... Cu altă ocazie, tot în acest loc, am scris cuvinte de laudă la adresa episcopului Visarion Puiu dela Bălți. Că am avut dreptate să desprindem din rândurile ierarhilor bisericii noastre pe Prea Sfințitul Visarion de la Bălți și să-l prezentăm ca pe cel mai de valoare păstor sufletesc, iată avem acum dovada : Regele tării, cu ocazia sfințirii catedralei Bălților, a spus o categoric: „Prea Sfinția ta, — a spus M. S. Regele —, ești unul dintre vlădicii neamului nostru care M’ai înțeles, din toate cuvântările ce am rostit, mai bine poate decât oricine. „De aceea fin, în aceste zile în care îți vezi încoronarea unei străduinți care ți-a apăsat greu pe suflet — o știu — dar în care vezi azi încununarea unei munci de zece ani, ați spune că ești acela care ai priceput cuvintele care le-am spus întotdeauna, că biserica noastră nu trebue să fie o biserică moartă, ci trebue să fie o biserică vie“. „Așa cum această eparhie a fost condusă cu toate greutățile ei, trebue să fie o pildă. Dar, da-ți-Mi j voe să spun că tocmai din cauza greutăților acestora, ai putut să dai o probă în fața întregei creștinătăți, și a bisericii ortodoxe, că aci există o adevărată biserică, și că această biserică este biserica credinței și nu o biserică isvorâtă , dintr’un buget al Statului“. II Cuvântul M. S Regelui, înfățișează creștinătății pe episcopul Visarion. .. SîI FANTOME șI PAIAȚE La ziua eroilor a fost sărbătorit zerou... și d. D. JL ca revista d-lui Tănase a fost o multiplă prostie. Să fie! In noul guvern francez la tiranla 0 buna propaf?anda pentru este un singur subsecretar de Stat... La estdias catoican Moll Spakov, a fost apucat împrejura... Văzând pe Lucreția Karr d. Chastenet, directorul lui „Le Temps“ a devenit imediat Chasteté... D. dr. slnge eKu s a pupat cu d. Mihalache Topoloveni. Probleme bisericești visărit» ruin mim Mse. Mai mult nu se poate spune. Alte laude nu mai pot fi adăugate și altă recompensă pentru atâția ani de muncă fără preget, nu i se putea da înaltului Chiriarh al Episcopiei Bălților. Cuvântul regal pronunțat cu această ocazie, ar trebui săpat cu litere de piatră și așezat la intrarea Catedralei, pentru ca acest cuvânt să poată fi cetit de toate generațiile care se vor succeda, spre a preamări nu numai strădaniile Vlădicii Visarion, dar mai ales pentru a servi de exemplu celor ce vor urca trepte episcopale, ca să învețe din acest cuvânt regal, că biserica trebue să fie vie, o biserică a credinței, nu o biserică a formelor, lipsită de viață. Știm, suntem convinși, episcopul Visarion va fi chemat să joace un mare rol în viata bisericii noastre. Ceea ce a făcut la Bălti, e numai un început. Vor urma alte înfăptuiri de mare importanță pentru biserica noastră. Și dacă în mijlocul unei populații sărăcite a reușit să ridice cel mai frumos monument bisericesc, dacă tot aci a reușit să ridice nu numai ziduri, dar să sădească și o credință vie, desigur speranțele pe cari și noi, alături de M. „S. Regele, le punem în Vlădica Visarion, nu vor fi desmințite. Biserica română ortodoxă!e mândrește că în rândurile ierarhilor el, are pe Visarion Punu. QUINTILIAN h — ' ,r --- j . rrf* Am asistat era la unul din jocurile cari au contribuit în cea mai mare football. Pe lângă clasa înaltă a jocului pe care a știut să ni-l furnizeze Rifspensia în compania C. F. R.-ului, au fost împrejurări deosebite cari au făcut jocul extrem de paliptant. Jocul începe într-un tempo molatec, din cauza căldurei aproape insuportabile, în fața a peste 15.000 speratatori. Ripensia joacă admirabil, domină, iar C. F. R. marchează înaintarea Ripensiiei lipsită de serviciile liniei de mijlocași, excelează în combnatiuni tehnice, dar ineficace în fața unei echipe îsuflețite și hotărâte să învingă, nu prin tehnica jocului, ci prin acțiuni personaleși răzlețe. La pauză C. F. R. conduce cu 2-1După pauză, în minutul 2, după un schimb admirabil între Beke, Binden și Schwartz, tabela indică 2-12. Acum începe adevărata dispută. Ripensia joacă admirabil, toate compartimentele funcționează mulțumitor, chiar și linia de halfi, și în minutul 6 în urma unei splendide cobminații Schwartz-Dobai, acesta din urmă marcheză imparabil. D. Xifando esre nu vede ce trebue să vadă, pemulțumit de turnura jocului, a-ordă offside, făcând o enormă greșală, Dubai alergând după minge. De aci jocul ia altă înfățișare. I ! Ripensia continuă să joace frumos și să combine iar C, F R. speculând orice greșală, să marcheze, repet încă odată, numai prin acțiunile personale ale extremilor și nici decum jucând football. La sfârșitul timpului reglementar, tabelele indică 5-5 match egal. Acordându-se prelungirea de 30 minute, C. F. R. reușește să mai învi... șcrie un punct dintr-un penalti bătut în urma unei greșeli a luii Deheleanu. Ripensia a pierdut un match care trebuia câștigat, după felul cum a jucat, la cel puțin două puncte diferență. De altfel Ripensia a fost lipsită de serviciile lui Pavlovici și nevoită să întrebuințeze jucători încă nerestabiliți de pe urma accidentelor suferite în ultima vreme. Informațiuni Rezultatele jocurilor pentru reelecptimni pentru reprezentativa Vieneil disputate la 1 și 2 Iunie au fost următoarele: România A—Viens 3-3 (0-0)’. România B.—Viena 1-6 (1-3), Uf RS C. Strassbourg, a doua clasată in campionatul Franței a învins Iugoslavia cu 1-0. « Comisia de Selecție a echipei naaționale a fixat lotul de jucători din care vor fi desemnați titularii: RIPENSIA: Pavlovici, Burger, Deheleanu, Lakatos, Bindea, Schwartz, Ciolac, Dobai, C. A. O, Chiroiu, Juhasz, Covaci, Bodola, C. F. R.: Cuedan,Vinttilă, Georgescu, VENUS: Albu, Sepi, Eisenbeisse, UN. TRICOLOR: Sucitulescu, Atti și Ulescu. JUVENTUS: Creeanu. Liga de Nord în formație: Șepci Dori, Chiroiu, Munteanu, Juhaș, David, Năsturel, Covaci, Bodola, Orza, Căpușan, a dispus de Admira (Austria) cu 4-1 (3-0). Astăl seară la Venus are loc o reuniune senzațională de box. Programul cuprinde patru matchuri amatoare și patriu profesioniste, dintre care trei, internaționale. Dintre matchuri, cel mai lant pare să fie debutul lui intereGegea Mitu în fața lui Grizzo. Urmează apoi: Godfrey-Pavelescu Spakod lacovacci și Ilie Constantin-Teișanu. I» JL are Finala Cupei României COLUNII Tempesta unor articole din „Neamul Românesc“, comentarii fugare și desemnate pe mare - cea recent publicației „Istorii a Românilor“ de Constantin C Giurescu, a stârit trăznetul polemic al tânărului profesor dela facultatea de litere din Bucurști, a angajat o anumită preșa constituit pentru fiecare din cei angajați un succes sau un insucces, după unghiul de vedere sau orizontul cititorului. Obligați ,suntem s'o spune din capul locuiții,autu noi nu exista un proces. Giurescu-Iorga și dacă există el rămâne de interes pur personal, pentru noi există o serie de procese pe cari recenta polemică le aduce in fata opiniei publice, există în chip egal un proces Giurescu, un proces Iorga, un proces general al știinii românești, un proces particular al propovăduitorilor ei după catedrele universitare. Nu putem avea pretenția să ne constituim în juriu nici să dăm un verdict, vom încerca doar să aducem discuția in planul ei fix’psc, să privim realitățile pe cât mai multe fațete Fațetele acestea se desprind fără dificultate urmărind condițiile în care a isbucnit polemica, urmărind rândurile și între rândurile ei, mobilele ascunse ce o generează. D-l Constantin C. Giuresccu, titular al catedrei de Istoria Românilor la facultatea de litere din București a publicat în editura Fundațiilor Culturale Regale și a închinat Regelui primul volum al unei sinteze a Istoriei Românilor. Două fapte de oi, cami puteau enerva pe profesorul [orga mai mult decât publicarea însăși a operei; 1) Publicarea ei în editura fundațiilor Regale ; 2) închinarea făcută Regele’’ închinare care, după cum bine se știe nu se poate face fără agrementul Suveranului. De aci reacția violentă a Nemului Românesc, reacție cu veleități de polemică științifică și cu surde rezonanțe de proces personal și politic, de aci răspunsul de acelaș calibru al d-lui Giurescu, de aci intervenția „Adevărului“. j Ne va fi crtat deci, dacă vom reluza această interferență de planuri și dacă ne vom permite să le disingem, înțelegem bine că d. Iorga poate fi enervat de tentativa a lui Giurescu de a se instaura în istoric oficial și agreat, înțelegem bine mobilul politic pentru care a obținut d. Giurescu acest agrement și fisura pe care o va putea provoca într’un anumit partid,’înțelegem bine furia „Adevăruui“ împotriva acestui naționalist ce atacă pe de curând convertitul la sentimente mai bune profesor Niculae Iorga. Deși gazetă politică, refuzăm să alunecăm pe panta aceasta, ne permitem doar să observăm inadvertența și lipsa de ținută pe care o conwitne o polemică așa zis științifică, dusă în cotidiane politice, ne permitem să întrebăm de ce natură este naționalismul d-lui Giurescu, care ataca pe caiman Blumenfeld intro gazetă nu n’a suferit niciodată de sentimente naționaliste și care și-a găst cu Adevărul punct de contact, doar în ceeea ce se numșete o atitudine de stânga. Revenind la obiectul formulat al polemicii, la competența d-lui Giurescu și la cea pusă în discuție, a d-lui Iorga să reținem pentru un moment Neamului Românesc, că atacul pripit și pătimaș a aruncat drept argumentație doar câteva exemple luate la întâmplare, că exemplele acestea în prezenta era lor și în replică sunt departe de a fi lichidate, că din felul în care ■s’a produs atacul rezultă clar o cetire superficială și parțială a volumului încriminat, că prin urmare discuția științifcă asupra Istoriei Românilor rămâne încă deschisă, deschisă acelor ce vor avea să o citească cu alt punct de vedere decât al celor dela Neamul Românesc. Fiindcă dincolo de exemplele puse în discuție s'a trecut la acuzații ce privesc competența ștințifică și valabilitatea activității pe acest tărâm a d-lor Iorga și Giurescu să îndrăsnim a ne opri mai mult asupra acestui punct. Activitatea profesorului Iorga este prea bine cunoscută, se pomenește îndeobște numărul considerabil al lucrărilor sale, bogăția materialului informativ pe care l-a oferit cercetărilor. I Atacul d-lui Giurescu poarta asupra nexactităților pe cari le conține lucrările d-lui Iorga asupra superficialelor sale cunoștnțe pe anumite domenii. Este evident,, d-l Iorga poate fi ușor atacat, pentru cei ce T au urmărit superficialitatea sa ești bine cunoscută, decât sabia are două tăișuri și ea se leagă d două puncte de vedere din care nu știm dacă este mai just A porfessorului Giurescu sau ia orice caz justificat prin activitatea și ținuta sa personală. Profesorul Iarga a apărut în ogorul istoriei românești atunci când prea puține isvoare erau cunoscute, când documentele și materialul informativ era acoperit de colbul arhivelor Profesorul Iorga este acel care a oferit istoricilor viitori atât material cât nu s’a cules până la el de hoți înaintașii la un loc și cât nu se va culege multă vreme de aci înainte, D-l Constantin Giurescu îi impută inexactitate de informație, inexactități în publicarea documentelor, îi opune prea adesea pe Ion Bogdan ca exemplu de culegător de material, vom observa un sigurar lucru, anume că profesorul Iorga este înainte de orice un desțemnător de ogar, că în asemenea situație și din acest punct de vedere nu poți cere acea stringență metodică ce te obligă să dai o publicație două sau trei în viață. Profesorul Iorga constitue pentru știința istorică românească faza de pregătire, faza de netezire a terenului, acesta este poate motivul pentru care d-sa n’a dat o sinteză la nivelul activității sale generale. Deci, în aparență just, atacul d-lui Giurescu este în fond fals și de reacredință, de cu atât mai reacredință cu cât d-sa însuși mărturisește că informația pentru o Istorie a Românilor este cu totul incompletă, de cu atât mai reacredință cu cât d sa nu poate opiune d-lui Iorga mărturia vie unui efort făcut pe tărâmul istoriei românești. Născut profesor univeritar ca fiu al eminentului C. Giurescu, d. Constantin C. Giurescu s’a aplecat la o vârstă foarte fragedă după catedra facultății de litere din București, să întemeieze o critică istorică științifică, să găsească lacune tuturor lucrărlor anterioare nașterii sale, să formuleze dezideratul unor publicații, de stripgenta metodică, sä preconizeze publicarea sistematică a documentelor încă nepublicate și nefolosite. Toate bune până aci, se spune îndeobște că un literat sau un actor ratat poate da un bun critic, lucrul e verificabil și pentru știința istorică. Iată însă că departe de a pune în practică dezideratele sale de ordin științific d. Constantin C. Giurescu trece direct la o sinteză a istoriei românilor ce poartă în nnele bibliografice multe din lucrările d-lui Iorga și nici una din lucrările sale proprii (fiindcă nu există). Iată deci că d. Giurescu departe de a reprezenta punctul de vedere al unei metodice stiigente devine un simplu denigrator. cu atât mai ușor cu cât acuzând pe alții de lipsă de pregătire se aflâ și d-sa în situația de profesor ce predă un curs de metodologie a științelor istorice, în care pune problema istoriei ca știință, lipsit fiind de cele mai elementare cunoștințe de logică, bunăoară.In linia aceasta își va fi amintind de un seminar al anului 1929 când un student din anul preparator i-a (Continuare in pag. 3)