Românul, ianuarie-decembrie 1935 (Anul 3, nr. 90-141)

1935-06-10 / nr. 112

„fi OMANUL*? U T­U­iFisIl € J JAL O MT­I­C . Poezia modernă, a evoluat în ulti­mul timp așa de mult încât spre o mai bună înțelegere a ei ar fi nece­sare câteva rânduri introductive. Dacă nu o facem totuși este datori­tă convingerii ce avem că în acest domeniu literar parcurgem o perioa­dă de tranziție în care experiențele trebuesc luate fiecare în sine, inde­pendente unele de altele iar rezulta­tele privite sub unghiul incert al viitorului. Exemplul poeziei minulesciene este îndeajuns de convingător, cel care în anii „una mie și nouă sute opt pare“ năzuia să frângă barierele u­­nui sistem poetic rezumat în Vla­­hută, in Coșbuc, azi e și dânsul cla­sic... Cert e că spre deosebire de vremea când poetul constituia ceiace s’ar putea numi floarea blestemată a so­cietății, astăzi o mulțime de atenții înconjoară­­rii,a acestor simpatice apariții care au încetat, de exemplu să mai poarte părul lung. Atenția oficialitătei pentru poezie Se manifestă în felurite chipuri: pre­mii,­ editări, ettine, etc. Poeți ca G. Bacovia, Adrian Maniu, Demostene Botez și alții au fost difuzați în m­assa poporului de către fundațiile regale, în eonii ireproșabile. Nu numai atât. O seamă de începători ale căror poesii s’ar fi pierdut altfel în colec­țiile revistelor, adesea provinciale au fost cu îngrijire publicați de către aceeași editură a F. Regale. . Anul trecut bunăoară, un grup de patru poeți tineri (Eug. Jebelea­­nu, Vladimir Cavarnali, Horia Sta­m­­atu și Dragoș Vrânceanu) și-au vă­­zut primele colecții poetice tipărite. J­ucat numai că valoarea lucrări­lor sau neînțelegerea publicului n’a reținut pentru multă vreme această trudă. . . Astăzi, după un an mă întreb în afară de „intimele sub săbii“ a pri­mului, cine-și mai aduce aminte de Celelalte volume premiate? * Acelaș lucru am putea să spunem Și despre norocoșii anului acesta: Simion Stolnicul, Virgil Gheorghiu, și St. Baciu. Voi lua din fiecare volum la In­tâmplare câte o strofă și voi lăsa cititorului sarcina de a se pronunța. Pod Eleat A lui­ Simion Stolnicul, de altfel ca și celelalte două, Marea Vânătoare și Poemele poetului tâ­năr e o colecție foarte subțirică. Glo­­­­ria dă insomnii poeților.­ „Sub pod sunt arcadele afumate de nave „De ce lăsați să meargă un tractor pe catedrală „Și bicicliști gai printre domuri suave? „In porfir mai este o firidă goală. Sau din al doilea: „Un crepuscul cu furtuni în heli­coane ! „Coran desgropat de simun „Sângele cu ingelatii siriane „Nu mă oprești în­auntrul unui serai bun. „Cu mine lâncerând în împărății morgane Pe al treilea și cel mai tânăr vi-l pot prezenta în rândurile urmă­toare: Poetul e frate cu calul și cu vioara din dulapul de brad Cu sufletul zării și cu țărâna umedă de lună In tocul său inima lui se sparge și sună In cerneala lui toate gâzele de aur cad. De­sigur o strofă nu poate da mă­sura talentului cuiva; nu-i mai pu­țin adevărat, că asemeni unui ciob de oglindă sau unui strop de rouă putem privi în mic, ce este, deveni­rea fiind de atributul viitorului. * Ași fi voit să scriu și despre Iulian Vesper ceva. Ori­cum d-sa a colabo­rat în acest ziar pe tărâmul politic și fiindu-i prieten s’ar supăra ipă­­gubindu-i . . . , . ...„ De aceiaia voi lua din „Castelațu , tot O Strofa (Pământ negru în astm­).Țărani scunzi în zilele prelungi ară un pământ nesfârșit Până vor da de un cer împietrit Unde cuțitul plugului să spintece *n două Zorile muncii, rodnice, nouă.M, P. GRĂDINILE DE VARA In tradiția Bucureștenilor autoh­toni grădina de vară înseamnă cârciumarul din colț. Aici în fie­care seară, cânta de obicei un țigan scrin car cu­iul său și adesea, cu soția. Două trei mese furișate pe sub salcâm săraci, în frunză, întruni­­au familiile mai răsărite din carti­er. Se consuma bere destulă și miti­­tie tare pipărați. Doamnele șoșote­­au neîncetat bărbații­ și povestiau mizeriile slujbei, fumând tacticos, conii adormeau în poală ori cu coatele de masă. Târziu, către miezul nopții se dădea semnalul de plecare; muzi­­ca tăcuse de mult, cărbunii dela grătar erau stinși. După aceia a venit răsboiul. Lo­cul acestor grădini, cari mai pot fi întâlnite undeva prin depărtării­le unde oprește tramvaiul, a fost luat de către adevărate grădini. Adică niște locuri goale cu scaune numerotate, cu scenă și cu artiști dubioși. Zic dubioși fiindcă imediat după răsboiu a venit moda vilegiaturii, la munte ori la mare. Cine a avut’ parale s’a dus încotro l-a îndemnat­ inima. Artiștii cei mari și ei.. In București a rămas doar Tăna­­se. Pa vremuri era tânăr iar fapte­le politice nesepus de hazlii, atunci serile Cărăbușului au făcut serii. Azi după premiera din 6 iunie, slabă nădejde. Alte grădini de va­ră, Marconi va adăposti echipa norocoasă de anul trecut a lui Sică Alexandrescu. De astă dată nu puteau ști dacă „Microbii Bu­cureștilor vor avea succesul „Val­sului dimineții”. La Isbâpda pe Văcărești vom în­tâlni pe Maximilian îmbătrânit și ramolit. IHEO Ecouri Se pare că, printre alte avantagii, noul regim al comerțului exterior a avut și pe acela că a pus capăt unor penibile confilcte de atribuții ivite între Minnisetrul Industriei și Banca Națională a României. Cu ocazia dis­cutărei noului regim, s-a pus de mul­te ori problema revizuirei raporturi­lor dintre Stat și­ Banca noastră de emisiune. Problema e deosebit de gingașe și față de ea nu se poate lua o atitudine decât după ce ți-ai făcut o idee clară despre natura acestor ra­porturi și despre evoluția lor de la înființarea B-N.R. până azi. Apariția lucrărei d-lui Lazăr Io­­nescu, asupra „relațiunilor“ dintre Stat și B.N.R.“ e așteptată cu în­dreptățită nerăbdare. Ea promite să aducă lumină în­­tr’un domeniu unde claritatea n’a fost niciodată cea mai mare claritate. —....—s­ocietatea germană de T. F. F. a dobândit câștig de cauză în pro­cesul ce-i fusese intentat de că­tre șapte mari fabrici de discuri ci­nematografice și cari susțineau că nu permite difuzarea produselor lor. Discurile muzicale, conform deciziei tribunalului din Berlin, vor fi difu­zate gratuit; numai pentru cele vor­bite se va plăti un drept de repro­­ducție fabricantului. . Bruno Mussolini al doilea fiu al d-lui Mussolini, a obținut brevetul de pilot aviator. Fiind în etate de 17 ani, el este cel mai tâ­năr aviator al Italiei. Fiul mai mare al ducelui, d. Vittorio Mussolini a obținut de asemenea brevetul de pi­lot, acum câteva luni. ---------------------------------------­S D Țăran decorativ Sărbătorile naționale a­­duc în Capitală ori scot din mahalale cele mai va­riate și mai imposibile costume „țărănești”. Veți vedea astfel cuconițe peri­ferice purtând oprege bă­nățene, vestă de Ger j că­­m­așe de pe Bistrița Mol­dovei ori și mai rău. In ce privește chipul hazliu de a se travesti a clasei de sus am putea do­vedi cu inepuizabile exem­plare. Nu știm dacă se mai obișnuiește pe la me­sele Dumnealor meritul țărănesc. Trebue să fie­­ nespus de interesant efor­tul culinar precum și ce­lălalt efort al „suportării "din partea comesenilor încântați ! Trebue să fie ca pe vre­mea răposatei Regine Eli­­sabeta, mare amatoare de lapte cu mămăliguță spre cel mai evident dispreț al înaltei clase. Dar această modă a ță­rănismului de sărbătoare nu s’a oprit aci. Chemați ori nechemați au dus cu ei țăranul în artă ori li­teratură. Un țăran firește rumen și spălat îmbrăcați purtând fotogenic pe u­­măr o coasă ori sapă­ du­pă anotimp , țărăncile au pătruns până la Banca Na­țională, unde îmbrăcate barbar de inestetic, împo­dobesc emisiunile mone­tare. Sculptura, pictura de la Grigorescu incoace ne re­­­prezintă numai zâmbet și­­ fericire. Ah, țăranul! Ah, natura în sânul că­reia trăește. Pe când în realitate fe­­ricit­ul locatar al prea frumoasei naturi nu prea în aceeași zi au fost decretași : erou al mân­ei stângi d. Botin erou al mânei drepte d. Maniu eroul cărții’n mână d. Sandu Tudor eroul mânei sparte (din Spar­ta) d. la Pvoovescu» D-ra Lucia Sturdza a declarat că d-sa nu este colun­ și ci columnă... Jfi, Mata­laia Pavelescu joacă în „Logodnicul“... Logodnicul morții . Virginica Popescu nu se aude pe scenă. Dar se vede.. se sinchisește de ce îl în­conjoară ; trăirea în pre­ajma elementelor firii ni * impune o optică diforma­­n­tă în sensul unei noui in­­tervențiuiii primejdioase­­ până la fatalism. i­ci, dar puțin importă a­­­­ceasta pentru întâmplato­ i­rii decorativului rural. 8 Pentru dânșii curățenia­­ aproximativă a unei vieți­i pe care nu pot să o înțelea­­­­gă decât transfigurând-o,­­ poate să aibe o valoare in funcție de moda timpului. 8 Căci astăzi țărănismul i constitue incă o modă. ’ Chiar și în politică. Nu o poți vorbi în numele pă­­­­rinților și fraților lui dacă nu ești țărănist și nu porți '■­n cușmă ca dr. Lupu ori pan ’ talani ca Mihalache. Să­­ așteptăm să treacă moda. | .s NOVALIS ! Sturdza colortă Averescu la ună... La Ilfov se simte nevoia unui dorobanț cu schimbul... O parte din tinerii generoși trag prea mult la stânga... V/ După stagiunea de anul acesta d. Paul Prodan este încă în viață.. D. Haniu a t­ras peste opt... Iunie Când d-na Silvia Demetrescu apare în pijama, îți vine să-i zici Silvoaia... Cu altă ocazie, tot în acest loc, am scris cuvinte de laudă la adre­sa episcopului Visarion Puiu dela Bălți. Că am avut dreptate să des­prindem din rândurile ierarhilor bisericii noastre pe Prea Sfințitul Visarion de la Bălți și să-l prezen­tăm ca pe cel mai de valoare pă­­stor sufletesc, iată avem acum do­vada : Regele tării, cu ocazia sfințirii catedralei Bălților, a spus­ o categoric: „Prea Sfinția ta, — a spus M. S. Regele —, ești unul dintre vlădicii neamului no­stru care M’ai înțeles, din toate cuvântările ce am rostit, mai bine poate decât oricine. „De aceea fin, în aceste zile în care îți vezi încoronarea unei străduinți care ți-a apăsat greu pe suflet — o știu — dar în care vezi azi încununarea unei munci de zece ani, ați spune că ești acela care ai priceput cuvintele care le-am spus întotdeauna, că biserica noastră nu trebue să fie o bise­rică moartă, ci trebue să fie o bi­­­­serică vie“.­­ „Așa­ cum această eparhie a fost condusă cu toate greutățile ei,­­ trebue să fie o pildă. Dar, da-ți-Mi j voe să spun că tocmai din cauza­­ greutăților acestora, ai putut să­­ dai o probă în fața întregei cre­­­­știnătăți, și a bisericii ortodoxe, că aci există o adevărată biserică, și că această biserică este biserica credinței și nu o biserică isvorâtă , dintr’un buget al Statului“. II Cuvântul M. S­ Regelui, înfăți­șează creștinătății pe episcopul Visarion. .. SîI FANTOME șI PAIAȚE La ziua eroilor a fost sărbătorit zerou... și d. D. JL ca revista d-lui Tănase a fost o multiplă prostie. Să fie! In noul guvern francez la tiranla 0 buna propaf?anda pentru este un singur subsecretar de Stat... La estdi­as catoi­can Moll Spakov, a fost apucat împre­jura... Văzând pe Lucreția Karr d. Chastenet, directorul lui „Le Temps“ a devenit imediat Chas­­teté... D. dr. slnge eKu s a pupat cu d. Mihalache Topoloveni. Probleme bisericești visărit» ruin mim Mse. Mai mult nu se poate spune. Alte laude nu mai pot fi adăugate și altă recompensă pentru atâția ani de muncă fără preget, nu­ i se putea da înaltului Chiriarh al Episcopiei Bălților. Cuvântul regal pronunțat cu această ocazie, ar trebui săpat cu litere de piatră și așezat la intra­rea Catedralei, pentru ca acest cu­­vânt să poată fi cetit de toate ge­nerațiile care se vor succeda, spre a preamări nu numai strădaniile Vlădicii Visarion, dar mai ales p­entru a servi de exemplu celor ce vor urca trepte episcopale, ca să învețe din acest cuvânt regal, că biserica trebue să fie vie, o bise­rică a credinței, nu o biserică a formelor, lipsită de viață. Știm, suntem convinși, episcopul Visarion va fi chemat să joace un mare rol în viata bisericii noastre. Ceea ce a făcut la Bălti, e numai un început. Vor urma alte înfăp­tuiri de mare importanță pentru biserica noastră. Și dacă în mijlocul unei popu­lații sărăcite a reușit să ridice cel mai frumos monument bisericesc, dacă tot aci a reușit să ridice nu numai ziduri, dar să sădească și o credință vie, desigur speranțele pe cari și noi, alături de M. „S. Regele, le punem în Vlădica Vi­sarion, nu vor fi desmințite. Biserica română ortodoxă!­e mândrește că în rândurile ierarhi­lor el, are pe Visarion Punu. QUINTILIAN h — ' ,r --- j . rrf* Am asistat era la unul din jocurile cari au contribuit în cea mai mare football. Pe lângă clasa înaltă a jocului pe care a știut să ni-l furnizeze Rifs­­pensia în compania C. F. R.-ului, au fost împrejurări deosebite cari au făcut jocul extrem de paliptant. Jocul începe într-un tempo mola­tec, din cauza căldurei aproape insu­portabile, în fața a peste 15.000 spera­tatori. Ripensia joacă admirabil, domină, iar C. F. R. marchează­ înaintarea Ripensiiei lipsită de ser­viciile liniei de mijlocași, excelează în combnatiuni tehnice, dar inefica­ce în fața unei echipe îsuflețite și hotărâte să învingă, nu prin teh­ni­­ca jocului, ci prin acțiuni personale­­și răzlețe. La pauză C. F. R. conduce cu 2-1­După pauză, în minutul 2, după un schimb admirabil între Beke, Binden și Schwartz, tabela indică 2-12. Acum începe adevărata dispută. Ripensia joacă admirabil, toate compartimentele funcționează mul­țumitor, chiar și­ linia de halfi, și în minutul 6 în urma unei splendide cobminații Schwartz-Dobai, acesta din urmă marcheză imparabil. D. Xifando esre nu vede ce trebue să vadă, pemulțumit de turnura jocu­lui, a-ordă offside, făcând o enor­mă greșală, Dubai alergând după minge. De aci jocul ia altă înfățișare. I ! Ripensia continuă să joace frumos și să combine iar C, F­ R. speculând orice greșală, să marcheze, repet în­că odată, numai prin acțiunile per­sonale ale extremilor și nici de­cum jucând football. La sfârșitul timpului reglementar, tabelele indică 5-5­ match egal. Acordând­u-se prelungirea de 30­­ minute, C. F. R. reușește să mai în­­vi... șcrie un punct dintr-un penalti bă­tut în urma unei greșeli a lui­i Dehe­­leanu. Ripensia a pierdut un match care trebuia câștigat, după felul cum a jucat, la cel puțin două puncte dife­rență. De altfel Ripensia a fost lipsită de serviciile lui Pavlovici și nevoită să întrebuințeze jucători încă neresta­bili­ți de pe urma accidentelor sufe­rite în ultima­­ vreme. Informațiuni Rezultatele jocurilor pentru reelecp­timni pentru reprezentativa V­ieneil disputate la 1 și 2 Iunie au fost ur­mătoarele: România A—Viens 3-3 (0-0)’. România B.—Viena 1-6 (1-3), Uf RS C. Strassbourg, a doua clasată in campionatul Franței a învins Iu­goslavia cu 1-0. «­ Comisia de Selecție a echipei naa­­ționale a fixat lotul de jucători din care vor fi desemnați titularii: RIPENSIA: Pavlovici, Burger, De­­heleanu, Lakatos, Bindea, Schwartz, Ciolac, Dobai, C. A. O, Chiroiu, Juhasz, Covaci, Bodola, C. F. R.: Cuedan,­­Vinttilă, Geor­­gescu, VENUS: Albu, Sepi, Eisenbeisse, UN. TRICOLOR: Sucitulescu, Atti și Ulescu. JUVENTUS: Creeanu. Liga de Nord în formație: Șepci Dori, Chiroiu, Munteanu, Juhaș, David, Năsturel, Covaci, Bodola, Or­­za, Căpușan, a dispus de Admira (Austria) cu 4-1 (3-0). Astăl seară la Venus are loc o reu­niune senzațională de box. Programul cuprinde patru mat­churi amatoare și­ patriu profesionis­te, dintre care trei, internaționale. Dintre matchuri, cel mai lant pare să fie debutul lui intere­Gegea Mitu în fața lui Grizzo. Urmează apoi: Godfrey-Pavelescu Spakod­ lacovacci și Ilie Constantin-Teișanu. I­» JL­ are Finala Cupei României COLUNII Tempesta unor articol­e din „Neamul Românesc“, comentarii fugare și desemnate pe mare - cea recent publicației „Istorii a Românilor“ de Constantin C Giurescu, a s­târit trăznetul po­­lemic al tânărului profesor dela facultatea de litere din Bucu­­rști, a angajat o anumită preș­a constituit pentru fiecare din cei angajați un succes sau un insucces, după unghiul de ve­dere sau orizontul citi­toru­l­ui. Obligați ,suntem s'o spune din capul locuiți­i,aut­u noi nu exista un proces. Giurescu-Iorga și dacă există el rămâne de interes pur personal, pentru noi e­xis­tă o serie de procese pe cari recenta polemică le aduce in fata opi­niei publice, există în chip egal un proces Giurescu, un proces Iorga, un proces general al știi­nii românești, un proces parti­cular al propovădui­torilor ei după catedrele universitare. Nu putem avea pretenția să ne constituim­ în juriu nici să dăm­­ un verdict, vom încerca doar să aducem discuția in planul ei fi­­x’psc, să privim realitățile pe cât mai multe fațete Fațetele acestea se desprind fără dificultate urmărind condi­țiile în care a isbucnit polemica, urmărind rândurile și între rân­duril­e ei, mobilele ascunse ce o generează. D-l Constantin C. Giuresccu, titular al catedrei de Istoria Românilor la facultatea de litere din București a publicat în edi­tura Fundațiilor Culturale Re­gale și a închinat Regelui pri­mul volum al unei sinteze a Is­toriei Românilor. Două fapte de oi, cami puteau enerva pe profesorul [orga mai mu­lt decât publicarea însăși a operei; 1) Publicarea ei în editura fundațiilor Regale ; 2) închinarea făcută Regele’’ închinare care, după cum bine se șt­ie nu se poate face fără a­­gremen­t­u­l Suveranului. De aci reacția violentă a Ne­mului Românesc, reacție cu ve­leități de polemică științifică și cu surde rezonanțe de proces personal și politic, de aci răs­punsul de acelaș calibru al d-lui Giurescu, de aci intervenția „A­­devărului“. j Ne va fi crtat deci, dacă vom rel­u­za această interferență de planuri și dacă ne vom permite să le disingem, înțelegem bine că d. Iorga poate fi enervat de tentativa a­ lui Giurescu de a se instaura în istoric oficial și agreat, în­țelegem bine mobilul politic pen­tru care a obținut d. Giurescu acest agrement și fisura pe care o va putea provoca într’un anu­mit partid,’înțelegem bine furia „Adevăruui“ împotriva aces­tui naționalist ce atacă pe de curând convertitul la sentimente mai bune profesor Niculae Iorga. Deși gazetă politică, refuzăm să alunecăm pe panta aceasta, ne permitem doar să observăm inadvertența și lipsa de ținută pe care o conwitne o polemică așa zis științifică, dusă în cotidiane politice, ne permitem să între­băm de ce natură este naționa­lismul d-lui Giurescu, care a­­taca pe caiman Blumenfeld in­tro gazetă nu n’a suferit­ nici­odată de sentimente naționaliste și care și-a găst cu Adevărul punct de contact, doar în ceeea ce se numșete o atitudine de stânga. Revenind l­a obiectul formulat al polemicii, la competența d-lui Giurescu și la cea pusă în dis­cuție, a d-lui Iorga să reținem pentru un moment Neamului Românesc, că atacul pripit și pătimaș a aruncat drept argu­mentație doar câteva exemple luate la întâmplare, că exem­plele acestea în­ prezenta era lor și în replică sunt departe de a fi lichidate, că din felul în care ■s’a produs atacul rezultă clar o cetire superficială și parțială a volumului încriminat, că prin urmare discuția științifcă asu­pra Istoriei Românilor rămâne încă deschisă, deschisă acelor ce vor avea să o citească cu alt­­ punct de vedere decât al celor dela Neamul Românesc. Fiindcă dincolo de exemplele puse în discuție s'a trecut la a­­cuzații ce privesc competența ștințifică și valabilitatea activi­tății pe acest tărâm a d-lor Iorga și Giurescu să îndrăsnim a ne opri mai mult asupra aces­tui punct. Activitatea profesorului Iorga­­ este prea bine cunoscută, se po­menește în­deobște numărul con­­­­siderabil al lucrărilor sale­, bo­găția materialului informativ pe care l-a oferit cercetărilor. I Atacul d-lui Giurescu poarta­­ asupra nexactităților pe cari le conține lucrările d-lui Iorga a­supra superficialelor sale cu­noștnțe pe anumite domenii. Este evident,, d-l Iorga poate fi ușor atacat, pentru cei ce T au urmărit superficialitatea sa ești bine cunoscută, decât sabia are două tăișuri și ea se leagă d două puncte de vedere din care nu știm dacă este mai just A porfessorului Giurescu sau ia orice caz justificat prin activi­tatea și ținuta sa personală. Profesorul Iarga a apărut în ogorul istoriei românești atunci când prea puține isvoare erau cunoscute, când documentele și materialul informativ era aco­­­perit de colbul arhivelor Profe­sorul­ Iorga este acel care a ofe­rit istoricilor viitori atât mate­rial cât nu s’a cules până la el de hoți înaintașii la un loc și cât nu se va culege multă vreme de aci înainte, D-l Constantin Giurescu îi im­pută inexactitate de informație, inexactități în publicarea docu­­­­mente­lor, îi opune prea adesea­­ pe Ion Bogdan ca exemplu de culegător de material, vom ob­­­­ser­va un sigurar lucru, anume că profesorul Iorga es­te înainte de ori­ce un desțem­nător de ogar, că în asemenea situație și din acest punct de vedere nu poți cere acea stringență metodică ce te obligă să dai o publicație două sau trei în viață. Profesorul Iorga cons­ti­tue pentru știința istorică româ­nească faza de pregătire, faza de netezire a terenului, acesta este poate motivul pentru care d-sa n’a dat o sinteză la nivelul activității sale generale. Deci, în aparență just, atacul d-lui Giurescu este în fond fals și de reacredință, de cu atât mai reacredință cu cât d-sa în­suși mărturisește că informația pen­t­ru o Istorie a Românilor este cu totul incompletă, de cu atât mai reacredință cu cât d sa nu poate opiune d-lui Iorga măr­turia vie unui efort făcut pe tă­râmul istoriei românești. Născut profesor univeritar ca fiu al eminentului C. Giurescu, d. Constantin C. Giurescu s’a a­­plecat la o vârstă foarte fragedă după catedra facultății de litere din­ București, să întemeieze o critică istorică științifică, să gă­sească lacune tuturor lucrărlor anterioare nașterii sale, să for­muleze dezideratul unor publi­cații, de strip­genta metodică, sä preconizeze publicarea sistema­tică a documentelor încă nepu­blicate și ne­folosite. Toate bune până aci, se spu­ne în­deobște că un literat sau un actor ratat poate da un bun critic, lucrul e verificabil și pen­tru știința istorică. Iată însă că departe de a pu­ne în practică dezideratele sale de ordin științific d. Constantin C. Giurescu trece direct la o sin­teză a istoriei românilor ce poartă în nnele bibliografice multe din lucrările d-lui Iorga și nici una din lucrările sale proprii (fiindcă nu există). Iată deci că d. Giurescu departe de a reprezenta punctul de vedere al unei metodice stiigente devi­ne un simplu denigrator.­ cu a­­tât mai ușor cu cât acuzând pe alții de lipsă de pregătire se a­­flâ și d-sa în situația de profe­sor ce predă un curs de metodo­logie a științelor istorice, în care pune problema istoriei ca știință, lipsit fiind de cele mai elementare cunoștințe de logi­că, bunăoară.­­In linia aceasta își va fi amintind de un semi­nar al anului 1929 când un stu­dent din anul preparator i-a (Continuare in pag. 3)

Next