Românul, ianuarie-decembrie 1936 (Anul 4, nr. 142-193)
1936-01-06 / nr. 142
ÄM1/L IV. No. *42 Fondator: C. A. ROSETTI Organ al Tineretului National-Liberal Abonament«: Anunțuri comerciale: APARE SfIPT AlKIfIRAL Redacția si Administrația 3 «noa» :.... • • • • • • • • • • • *® ® *■•' ** primase direct la Administrația ziarul« _ x 11t . —Nf W - Calan VMorM No. 34. — Săteni, preoți, învățători «t studenți. • . 600 ... . Taxa poștală plătită In numerar, conform Autorități și instituții ........ 1.000 . Manuscrisele nepublicate se distrug. aprobării No. 33.456/1935 Tala* 6 • 380-30 EXEMPLARUL 2 LEI «gaS5sÍÍSÍÍÍgÍÍÍaÍ«NÍáÍSa^^ Perspective Auzim cotidian vorbindu-se de Revoluții Și răsboaie. Spectrul morții e atât de apropiat, încât eu siguranța începerea ostilităților va fi primită pretutindeni cu cel mai desăvârșit calm. Spre deosebire de alte răsboaie, de toate răsboaiele care au fost până acum, viitorul ne va găsi pe fiecare pregătit. O pregătire mai mult de ordin psihologic tehnic. Aceasta din urmă nu de altfel nici nu prea are importanță. Pentru că iată Africa vorbește! Se transportă acolo mereu, de către italieni tot felul de arme, tot ce face progresul aduce la îndemână omului pentru a’și ucide semenul mai expeditiv. La fata locului însă, oamenii renunță la tancuri, avioane și mitraliere preferând sa se bată ea’n primele epoci, la trântă, gol, pe întuneric. O concepție largă, umanitaristă și anti-natională, care să modifice spiritul tinerilor vlăstare în sensul reprobării răsboiului,, n’a prins. Apelul către violență și brutalitate al instinctului perpetuat ca o poruncă prin veacuri e ascultat fără vre-o ezitare. Generațiile nouilor fapte mari a căror înfăptuire o văd mai degrabă pe terenurile de sport azi, decât în laborator, în războiu mâine decât în viața cenușie, de toate zilele. In toate domeniile activității omenești nimica nu-i definitiv, nici un gând dus până la capăt, nici un impuls către înfăptuiri durabile. Clădirile de după răsboiu, lucrările publice, constructiile, oricare ar fi ele, poarta inevitabil pecetea preparațiunilor chiar de a doua zi. Un spirit grăbit al mlábtuelii Cu orice chip: pregătirea noastră școlărească dela învățământul primar până la ultimele trepte ; cultura românească, viața socială românească, politica românească. O haină confecționată, o carte tipărită, o revistă, O cuvântare publică, o sărbătoare națională, totul provizorat. Fatalismul oriental inactiv și inadaptabil se unește inestetic cu o dorință, legitimă de sigur __ a ajungerii cel puțin aparent, în stadiul tarilor de tradiție și stabilitate. Lupta formelor fără fond prezintă astăzi aceia tristă actualitate ca pe vremea juneții lui Titu Maiorescu. Decât, nu numai noi suntem în această situație, chiar tarile apusului trec prin chinurile facerii unei alte lumi. Acolo închistarea și ramolismentul se cer îndepărtate ca o sgură, ca o cochilie de melc, prea strâmtă zilei de azi. Formula n’am găsit-o nici noi nici ei, noi printr’o schimbare decantată a tuturor formelor de împrumut, fără o prealabilă cercetare a aderenței lor și fără a le lăsa cel puțin timpul necesar aclimatizării ei prin lipsa de orice tări mai largi față de calapodul unei societăți, verificată prin timp ca acceptabilă. Formula au găsit-o rușii la formulă ca toate formulele viabile, de mijloc, planurile cincinale. Acolo, pe întinsul Uniunei republicelor sovietice s’a constatat mai ușor ca oriunde, în goana după înoire și în dorința nemărginită de a construi că nimic nu-i durabil dacă nu se lucrează metodic și că nici o reformă novatoare nu-i posibilă fără o anumită atmosferă prielnică. Concluzia s’a impus de la sine : propaganda și metodă. Serviciile de propagandă au luat un avânt nebănuit ajungându-se a cunoaște ultimul cetățean preocupările conducătorilor săi, spre a le critica și sugera alte idei, difuzate și ele, pe calea presei, foarte accesibile tuturor. (Acesta-i semnul de adevărată democratizare a unei națiuni). In al doilea rând se pune problema preexistenței unor norme, bine studiate și definitive, pentru mai multi anii, pentru ca să se poată lucra durabil și să existe o unitate de acțiune, absolut necesară. (Aceasta presupune autoritate și stabilitate). Sistemul a dat roade fiind introdus mai peste tot: Italia, Germania, America, Belgia etc. Si are perspective să se răspândească tot mai mult. . - ------------------------ COMUNICATUL Anul non a adus cetățenilor capitalei, sub forma de anunț lipit pe garduri și case, vestea liniștitoare că acțiunea domnit lui Dem. Dobrescu e în afară de cadrele partidului naționalțărănesc a cărui conducere înțelege să-și însușească punctul de vedere al d-rului Lupu. Comunicatul e semnat chiar de acesta din urmă și e redactat în termeni foarte violenți. Era și timpul: în ultima vreme patriahul național țărănesc dădea impresia că-i amenințat de mari prefaceri isvorâte nu atât din necesități ideologice ori doctrinare cât mai ales din ambițiile nemăsurate ale fiecăruia în conducătorii lui. Lăsând la o parte poza goală de orice conținut a domnului Maniu, cercuri]« pentru șefie, de sus -și până jos luaseră aspectul puțin comic, mai mult tragic — al disoluției. Și ar fi fost păcat. Marile masse populare ce încă mai cred în mitul și ideile țărăniste, adânc dezamăgite de rezultatele unei asemenea politici nenorocite s’ar fi îndreptat cu siguranță spre curentele extremiste, la marginele legalității De aceia bucuria noastră , de sinceri democrați și membri ai unui partid în care disciplina se bucură de stima cuvenită a fost vie la citirea comunicatului semnat de doctorul Lupu. Mai întâi prin acest chip se pune hotărât capăt versiunii interesate a celor excluși, că importanța persoanei lor provoacă insomnii conducătorilor partidului, unii înclinând a cere să se revină asupra excluderilor. Acest lucru e o imposibilitate morală. Mai întâi că partidul național-țăranesc nu se va resimți de pierderea moselor prin îndepărtarea d-lor Dobrescu, Protopopescu și Angelescu. In al doilea rând nu trebue a se confunda democrația cu demagogia. A te lăsa impresionat de numărul haimanalelor strânse de domnul Dobrescu în sala Tomis și a statua după urletul străzii înseamnă nimic altceva decât lipsa conducerii. Acest lucru dovedindu-se exact, partidul național țărănesc n’ar mai avea nici o justificare să existe în viața noastră politică. Căci domnul Dobrescu e lipsit de scrupule când e vorba să-și satisfacă ambiția-i flămândă. Nu era d-sa gata, mai acum câtva timp să ia conducerea noului curent comunist camuflat sub denumirea de front popular ? Și în fine e vorba de prestigiul noului șef al organizației Capitalei, domnul, dr. Lupu. Personalitatea d-sale ca organizator e îndeobște cunoscută. Despre metodele d-sale democratice s’a spus că merg până la demagogie. Ca să recurgă un asemenea bărbat politic la procedee de o energie puțin obișnuită înseamnă că situația — foarte gravă — solicita o asemenea intervenție chirurgicală. A se reveni apoi, în urma presiunilor d-lui Halippa ori Maniu înseamnă a dărâma ultimele speranțe în partidul național-țăranesc devenit pradă șacalilor politici. Deaceia și fără a ni se reproșa amestecul în afacerile interne ale altora salutăm cu satisfacție acest comunicat lămuritor: a) hotărârea biuroului central de conducere al organizației Capitalei este luată în deplin cord cu conducerea supremă apartidului și are tot asentimentul ei. b) Diferite svonuri lansate [prin presă că ANUMIȚI MEMBRI ai partidului AR PUTEA AVEA alte atitudini sunt pure fantazii. 3) Partidul național-țăranesc este o forță organizată și disciplinată, fiecare for având răspunderile și obligațiile sale. 4) In fond nici o conducere nu putea să tolereze anarhia și debandada la care acești domni s’au dedat în concluzie. 5) Dacă este ceva de regelat, este că s’a uzat de prea multă toleranță față de numiții domni și că hotărârea de excludere a venit prea târziu. Regretul domnului trebuie să fie regretul dr. Lupu sincer democrat dispus oricărui sâ nu confunde aiurelile demagogice ale unora cu instituții definitive ca democrația. MIHAI PARPALA BUGETUL Guvernele se mențin până în momentul cărții .Tefutința lor se dovedește în mai ales în alcătuirea și executarea unui buget, piatra de’ncercare a tuturor guvernelor, cu deosebire în ultimii ani. An de an s’au urmat bugete deficitare. Pe hârtie, venituri mari, umflate, cheltuelile la fel. Iar încasările slabe, neînsemnate față de sumele prevăzute. La nici unul din capitolele respective, încasările nu s’au putut ridica la sumele prevăzute. Cheltuelile însă s’au executat întocmai ba de multe ori au depășit chiar sumele prevăzute. Viramente de la un capitol la altul a fost metoda practicată de aproape toți miniștrii finanțelor. Iar haosul financiar în fiecare an a devenit tot mai mare. Soluțiile curoscute și la îndemâna tuturor financiarilor au fost ocolite. Cu siguranță, acasă la ei miniștrii noștri de finanțe, se vor fi pricepind mai bine, bugetul lor personal il vor fi întocmit așa ca să poată fi executat, iar cheltuelile nu vor depăși în nici un caz veniturile sigure, pentru că aci, alte venituri nu mai pot fi create, așa numai ca să se poată face cheltueli. Pentru că e știut, metoda practicată de vistiernicii țării a fost mereu aceeași : creerea de venituri (pe hârtie) cari nu s’au putut încasa niciodată. Dar veniturile trebuiau creiate, căci numai în măsura creerii lor se puteau prevedea cheltueli tot așa de mari, cât și veniturile. Cheltuelile nu numai că au fost prevăzute așa cum au fost prevăzute veniturile, dar în timp ce încasările mergeau foarte greu, în vreme ce contribuabilul se găsea din zi în zi în mai grea situație și în neputință de ași achita dările, cheltuelile se executau cu repeziciune, cu exactitate. La sfârșit de an, deficitul putea fi constatat de toată lumea. Acesta a fost haosul produs în finanțele moștenit de guvernul țării, liberal. După sforțări de doi ani ,acum la finele celui de al doilea an financiar, iată că vom avea un buget fără deficit. Lucru rar. O supriză financiară. Dar cine nu cunoaște eforturile și cine nu știe grelele economii pe care guvernul le-a aplicat peste tot, pentru că să se ajungă aci ? Pe deasupra, ministrul finanțelor, d. V. Antonescu, la alcătuirea bugetului, s’a ferit pe cât posibil de creerea de venituri pe hârtie. D-sa, ce a prevăzut, a încasat, cel puțin 80 la sută, dacă nu 100 la sută, în plus, s’a cheltuit în raport cu încasările. Așa cum spuneam, guvernele se mențin până în momentul când nu pot executa un buget. Sub guvernarea liberală s’a alcătuit și s’a executat, un buget. Iată miracolul. Iată ceea ce nu s’a mai întâmplat de mult sub alte guvernări, iată ceea ce menține la cârmă guvernul d-lui Gh. Tătărescu. GH. DOBRESCU f Luni 6 ianuarie 1936 eespriinie si pianie In perioada tuturor paliativelor,, în timpul acesta în care o conjunctură penibilă împiedică orice guvern de la desfășurarea unei activități normale, formulare unor deziderate pentru o mare politică de stat nu poate fi decât un gând procetat cu optimism în viitor. Atunci când fiecare clipă cere imperios rezolvarea imediată a unui număr nedefinit de dificultăți, atunci când pe primul plan al actualității stă grija pentru ziua de mâine a optsprezece milioane de oameni, atunci când economia statului însăși, are nevoie sa fie susținută cu baloane de oxigen, atunci când neprevăzutul nu mai este accident ci regulă, nu poate fi învinovățit nimeni că înlătură un moment preocuparea organizării viitoare a statului pentru a salva ființa sa actuala. In ritmul diabolic pe cae l'a luat viața socială în ultimul deceniu, situația statelor tinere a popoarelor în devenire, este extrem de precară. Lipsite de tradiția și tara instituțională care desaconstitue sprijinul cel mai mare pentru guvernanții oricăruia din bătrânele state ale Europei, ele sunt nevoite să abată temporar evoluția lor normală, să treacă în planul al doilea preocuparea unei desvoltări armonice și organice, pentru a rezista în orice chip iureșului în care sunt prinse. In asemenea condiții, formularea unui plan complex de guvernare, plăsmuirea unei stringente politici de stat este utopică, aplicarea unui asemenea plan, în mod firesc, lentă și rigidă, este mai periculoasă decât lipsa lui totală. A propune mulțimii solari realizabile pe întinsul mai multor decenii, atunci când seismograful nu mai poate suporta vibrațiile cu intensitate de pataclism ale vieții sociale este a face demagogie. Pentru cine știe să considere în acelaș chip, cu aceiaș obiectivitate momentul trecut, cel actual și cel viitor, necesitatea și imposibilitatea unei mari politici de stat apar evidente. Trecutul statului românesc dovedește că desvoltarea lui s-a produs între liniile de forță ale unei gândiri politice organizate cu amploare și cu eficacitate, s’au urmărit cu egal interes desvoltarea armonică a tuturor instituțiilor, ridicarea economică a națiunii, crearea unei clase burgheze autohtone cu funcție de plasmă organicizantă, vârșirea unui nivel cultural desășit moral, o integrare de fapt în ritmul european. i multe, multe sunt S’au realizat în curs de realizare, altele sorocite viitorului.. Este evident iarăși pentru oricine, că acest cadru de evoluție, a fost astăzi depășit, că viața noastră socială și politică a generat excrescențe, că revenirea la vechile preocupări este o problemă de viitor. Nimeni nu are dreptul să pasasra orbește pe drumul zilei de ieri, lăsând în urmă tot ce impune clipa de față. Pentru a purcede din nou la o mare politică de consolidare și propășire sociala, economică, și spirituală românească, trebue să curățim întâi terenul de resturile ciclonului care s’a abătut asupra lumii întregi. Nimănui nu-i este interzis să plăsmuiască sisteme pentru ziua de mâine, dar nimeni nu poate avea pretenția că poate cuprinde ziua, de astăzi într’un sistem, fie el și al „statului țărănesc"4 ION ZURESCU »•01*«NELINIȘTE Preocupările noastre pentru manifestările, publice in domeniul sinuos și contradictoriu de realementare greoaie „ raporturilor și postulatelor pacifiste dintre popoare, devin din ce în ce mai susceptibile de neîncredere, de nesiguranță, de paradox. Am put a suporta la un moment dat or" verosimilitatea și netemeinicia tuturor încercărilor de a se însăila în fine o acțiune pozitivă, rabi, de intențiunî“ pacifiste. Cine știe dacă în substratul acesta cu mi* rajul înșelător al păcii în sine, noi să vedem dincolo de durabilitatea aparențelor, manevrele ina micale ale regi sorilor de culise. Există într’adevăr o dorință nestrămutată, o dorință dumnezeiască a exponenților colectivității pentru pace și pentru suspendarea războiului ca mijloc de rezolvare armată a diferendelor între ele. Ne-o spun laconic comunicatele fiecărei conferințe. ne-o mărturisesc cu prudența specifică diplomatului de fiecare dată miniștrii de externe. Ne-o demonstrează cu tenacitate congresele atâtor ligi sau reuniuni antirevizioniste. Și totuși... fiecare bubuit de tun undeva departe, dezminte imediat un comunicat sau o moțiune. Națiunile strigă pacifismul lor cu același însă, Cu același piept cu care iși recheamă prin gloanțe o porțiune de teritoriu, sau un grai, de conaționali. Așa, se pune problema valabilității Genevei. Poate cenaclul de la Geneva să-și mai mențină prestigiul atribuțiunilor sale? Mai poate fi ea o garanții a securității și a reprimării lichidării conflictelor prin glontel ucigaș ? Geneva ! Ființa ta e un coșmar sublim, fascinant... Tu ești ascensiunea, virtutea întrupată acolo pe colinele și munții de însin<frîcan, unde fiecare profi al luptei crede în sanctitatea ta, în idolul tău... Tu oprești cu murmurul glasului tău strălimpede elanul și conștiințele diplomaților care iși confiază pacifismul lor generic in declaratiuni ipocrite, pentru că să urzească după cortina scenei tale, marșurile și neterinagiile ucigașilor cu mitraliere si gaze... Poate că Geneva are ceva din nepotismul fantomatic — al harurilor aevea. Dar ea nu poate fi în niciunn caz un mister rece, de nesezizat Ea nu trebue să fie așa... Geneva are un sens. Are o sensificație înaltă, umanitară. Personalitatea ei nu poate fi terfelită — dar personalitatea ei trebue să aibă o prestanță. Ea trebue să aibă promptitudinea unei atitudini ferme. Dincolo de tenebrele păcii se impune acțiunea pacifiștilor convinși, ale căror idei materializate să însemne altceva decât un bubuit sinistru de tutun, o mitralieră surătoare, un gaz care suge plămâni, un submarin ca o fantomă ori un avion minune PETRE CORCOVEANU BAT.5 " (Continuare în pag. 2 a) naționalizarea som că Hitler susține, pe drept cuvânt clasa țărănească formează fundamentul nației. Numai în contact cu pământul poate omul să dobândească atât sănătate fizică cât și virtuțiile virile, care trebuesc să salveze și să întărească rasa. de la activitatea sa fructuoasă reabilitare a agriculturei. Hitler este asistat de Walther Darre, ministrul agriculturei și al alimentației. W. Darre este extrem de capabil și convins de ideile național socialismului. După cum și numele trădează d, W. Darre deschide dintr'o veche familie franceză, care a emigrat — prin 1680 — în Argentina, unde s’a născut și actualul ministru a Reichului, de care ne cupăm în capitolul acesta. Părintele lui Walther Darre conducea în Argentina o fermă de import și export. Astfel c’a infiltrat fiului său primele idei ale unui plan de agricultură științifică. W. Dane nu este numai ministru alimentației și al agriculturei, ci și primul țăran al Reichului, Reichsbauerführer. Corporația alimentară a Reichului înglobează toată viața agricolăi a Germaniei moderne. Aceasta corporație este împărțită în patru secții principale care ating respectiv următoarele chestiuni : 1) Politica economică generală și reprezentare corporativă; 2) Producția tehnică agricolă și învățământ; 3) Cooperative agricole 1) Comerț en gros și în detaliu și transformarea produselor agricole. Din punct de vedere administrativ această corporație alimentară cuprinde următoarele organe : 1) Un șef al țăranilor: Reichsbauerführer-2) Un Stat Major (Stabsanul) care se cundează pe șeful țăranilor, care nu este altul decât chiar ministrul agriculturii și al alilimentației ; II 3) Reichsbauramt, care are în frunte un director al Reich-ului din „administrația autonomă țărănească“. Patru „secții principale“ subdiviziuni ale acestui „serviciu de gestiune“ al administrației autonome. Fiecare este cătmul de un șef de secție Abteilungsleiter ; zece experți constituesc un comitet: Beirat atașat șefilor de secție; o dietă a țăranilor din Reich : Reichsbauertag. Mai există o organizație regională : Landes baue rnsohaf ten eu Landesba. yeenführer, Stalsabțeilung și o or ganizație inferioară: Kreisbauernschaften cu un Kreisbauernführer și Kreisobmann, Scopul urmărit prin această organizație este dublu: 1) să informeze autoritățile asupra situației economice ale întreprinderilor agricole individuale și 2) a vghea, ca aceste întreprinderi să se consacre binelui colectivităței W. Darré a creat o adevărată castă țărănească. Inspirându-se dupe un vechiu obiceiu al pământului, de prin reginile Westfalice și Saxonia, el a legislat — cu legea din 29 Septembrie 1933 dreptul de succesiune funciară pentru cazul cel mai în vârstă • Erbhof. Expunerea de motive te susmenționatei legi spune că ea a fost instituită în dorința Reich ului de a menține pătura țârănească ca „izvor de sânge“ al poporului german, asigurând existența vechei proprietăți ereditare germane. Legea stipulează anumite condițiuni pentru ca pământul să se numească ereditar. Din punct de vedere al suprafeței minime, domeniul spre a fi ereditar trebue să aibe o întindere de minimum 125 hectare, care reprezintă parcela nutritivă minimă : Ackernehrung. Prin această expresie treime să înțelegem cantitatea de pământ necesară pentru a hrăni și îmbrăca o familie, fără ca ea să mai depindă de fluctuațiunile situațiilor economice cât și spre a asigura gestația economică. Această lege referitoare la pământul ereditar al țăranului se numește „Reichserbhofgeser“ proteguește bunurile agricole contra excesului de împrumuturi cu dobânzi oneroase și evită fărâmițarea averei, în scopul ca bunul agricol să rămână intact și fără datorii moștenire, în mâinile agricultorilor liberi. In scopul de a naționaliza solul, nearienii care moștenesc terenuri agricole sunt obligați să le vândă la arieni. Terenurile agricole declarate i ereditare, se consideră indivizibile inalienabile și insesizabile. La moartea proprietarului pământul trece fiului mai în vârstă,, cu condiția ca acesta să aibe voința și capacitatea de a se ocupa personal cu lucratul pământului. Ceilalți moștenitori au dreptul să-și împărțească bunurile mobiliare cât și proprietățile urbane, dacă există. Copii hrăniți pe moșie până în ziua când se găsesc în posibilitate de a-și câștiga o exstință independent. Moștenitorul care administrează bunurile agricole, din beneficiile exploatării are îndatorirea de a acoperi cheltuelile de educație ale fraților fYlfalov și Legea conferă demnități particulare ocupantului fermei ereditare , numai el are dreptul de a se numi „Bauer“; proprietarii sau arendașii pământului neereditare se numesc ..Sandwirt“ Ambiția lui W. Darré a fost de a sustrage pe agricultori din sistemul economic capitalist, care face pe agricultori victima legei cererei și a ofertei, care î