Rondul, decembrie 1998 (Anul 6, nr. 1686-1709)

1998-12-01 / nr. 1686

Astăzi, sârbătorim 80 De ANI DI IA UNIRIA ARDEALULUI CU ROMANIA FERDINAND I, Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României, La toți de față și viitori, sănătate: Asupra raportului președintelui consi­liului Nostru de miniștri sub No. 2.171 din 1918, Luând act de hotărîrea unanimă a Adunării Naționale din Alba-lulia. Am decretat și decretăm: Art. I. Ținuturile cuprinse în hotă­rîrea Adunării Naționale din Alba-lulia, dela 18 Noemvrie/1 Decemvrie 1918 sunt și rămân de apurarea unite cu Regatul României. Art. II. Președintele consiliului Nos­tru de miniștri este însărcinat cu adu­cerea la îndeplinire a decretului-lege de față. Dat în București, la 11 Decemvrie 1918, FERDINAND Președintele consiliului de miniștri și ministru de externe, Ion I. C. Brătianu. De Ziua Națională, Președintele Constantinescu speră ca românii să uite de disputele politice Răcit cobză, președintele Emil Con­ pe Aeroportul Sibiu, președintele a­stantinescu și-a încheiat, ieri, la Sibiu, solicitat românilor ca, de 1 Decembrie, vizita în Transilvania. Intr-o scurtă să fie uniți. “Cel puțin în una din cele conferință de presă, organizată ad-hoc 365 de zile ale unui an, cer românilor să fie uniți, să uite de disputele politice și să se bucure de Ziua Națională. Cel puțin în această zi, este momentul să ieșim din zbuciumul politic­­ care nu poate fi decât steril. Cel puțin în această zi, când sărbătorim Ziua Națională, ar trebui să găsim puterea de a ne respecta. Uităm prea des că Ziua Națio­nală are și un alt simbol. Este Ziua Unirii. Din păcate, con­stat că exact sentimentul de u­­nire, de solidaritate, este cel pe care suntem pe cale să-l pier­dem. Urez sibienilor, ca mâine (astăzi - n.r.), de Ziua Naționa­lă, să aibă o zi liniștită, împre­ună cu familiile și îi asigur de toată dragostea mea”, a preci­zat Emil Constantinescu, îna­inte de a se urca în avion, pre­ședintele României a avut a­­mabilitatea de a răspunde unor întrebări pentru cititorii ziaru­lui RONDUL. Radu ANDRONE T into lo­ UIC NU POATE FI ÎNGRĂDIT” - CONSTITUȚIA ROMÂNIEI PRIMĂRIA SIBIU VA CHELTUI 60 MILIOANE LEI PENTRU ORĂȘELUL COPIILOR MARTI 1 decembrie 1998 Anul VI, 8 pagini, 900 lei Varianta în limba română pe INTERNET http://rondul.verena.net e-mail. rondul@ verena.net MESAJUL PRIMARULUI MUNICIPIULUI SIBIU, CU OCAZIA ZILEI DE 1 DECEM Stimați concetățeni, întâia zi a lunii decembrie îi găsește pe ro­mâni cu sufletele în sărbătoare. Zi de mare importanță istorică, 1 Decembrie 1918 reprezintă împlinirea în faptă a unui vis al românilor de pretutindeni. Realizarea statului național român a reprezentat obiectivul spre ca­re s-au îndreptat românii cu toate speranțele și năzuințele lor. După Unirea Principatelor, din 1859, până la 1918, a fost istoria luptei pentru desăvârșirea unității. Acestui țel i-au fost dedi­cate toate eforturile clasei politice românești, al căror rezultat a fost dezvoltarea vieții economice și sociale, includerea și afirmarea în circuitul vieții economice și politicii internaționale, întă­rirea națiunii, a conștiinței și coeziunii națio­nale. Se împlinesc, astăzi, 80 de ani de la neuitata zi de la 1 Decembrie 1918, când, la Alba Iulia, 100.000 de­ oameni, veniți din toate colțurile Ardealului, au cerut: “Vrem să ne unim cu țara!” Ziua de 1 Decembrie 1918 va rămâne de neui­­tat în conștiințele românilor de pretutindeni și din toate vremurile, ca simbol al încheierii în apoteoză a unui lung proces de lupte și speranțe, de așteptări și strădanii, cu care s-a deschis o nouă epocă în istoria multiseculară a poporului român. Se cuvine, astfel, să întâmpinăm împreună, cu cinste, ziua de 1 Decembrie - “Ziua Națională a României”, sărbătoarea tuturor celor cu suflet românesc. av. Dan CONCURAT PROGRAMUL SERVICIILOR Cine POPULAȚIE, ASTĂZI 1 DECEMBRIE, IA SIBIU Victoria chinuită a normalității de Radu SCUTER Gardul din spatele gării centrale din Sibiu a fost, zeci de ani, un fel de zid al Berlinului, incomparabil ca dimensiuni și cu mult mai multe, permanente, breșe. Comparația cu celebrul simbol al războiului rece este sugerată de faptul că oricine do­rea să ajungă mai repede pe stră­duțele­ din spatele gării era nevoit “să forțeze” obstacolul clădit de-a lungul liniilor din rațiuni de securi­tate, iar acest lucru s-a întâmplat zeci de ani la rând, indiferent de zelul cu care administrația repara spărturile din gard. Nici o soluție tehnică a­­doptată pentru a-i obliga pe oameni să nu mai riște trecând peste linii nu rezista mai mult de câteva zile sau săptămâni. Oamenii foloseau scur­tătura, în ciuda oricăror obstacole, din necesitate, dint-un impuls nor­mal, dintr-o rațiune firească, econo­mia de timp, în timp ce autoritățile se încăpățânau să le facă un bine, să îi protejeze. Nimeni nu avea, însă, timp să ocolească mai bine de un kilometru, peste viaduct. Nimeni nu continuare în pag. 8

Next