Sălajul Orizont, ianuarie-martie 1994 (Anul 4, nr. 230-253)
1994-01-13 / nr. 233
Porni Luceafărul. Creșteau ■ In cara lui aripă Și căi de mii de ani treceau ■ In tot atătea clipe /Hiket-L c'mi HikeuL I ZIAR INDEPENDENT | |ÂNUL V, NR 23Î, 13 IANUARIE 1994 [i© LJeFI f^.g^^wv^TMMMBy-aMWBBBaw»BWWwsawaBCTwaMMMiMMit* mm <wr«^ ii ,.iwwimh ■ iii nmiifiinMn > w^«iww»»<!g<^»wrygBWBWMWnwnwrBiM ii1' In \ n ill in —TmTmnrn-a??g11 IJll lilldll lllllW La cea de-a 144-a aniversare a nașterii lui Mihai Eminescu o teamă nedeslușită mă stăpânește. Și pe Dumneavoastră, sunt convins. De ce ? Pentru că ne-am făcut un obicei în ultimii ani de a săvârși fel de fel de festivități și comemorări, sfințiri și adunări, vinete numai de dragul de a te face. (La 1 Decembrie trecut, spre exemplu, coroana de flori ce trebuia depusă la Troița din Zalău din partea unui partid politic căruia nu-i lipsește pumnul pentru a se bate în piept a rămas pe undeva, prin tufișuri!!!). Toate acestea ne spun în ce stare morală de pseudo-patriotism ne scăldăm. La 20 de ani, când cei de-o vârstă cu el se îmbătau cu vorbe EMINESCU -144 Lumina Luceafărului ca mulți dintre noi azi, Eminescu era inițiatorul Congresului de la Putna. „N-am Cunoscut un om stăpânit ca dânsul de gândul unității naționale și de pornirea de a se da întreg pentru ridicarea neamului românesc“ — avea să mărturisească, mai târziu, Slavici. Din timpul școlii, de Ioan la Cernăuți, se adâncește în studiul istoriei românilor (ceea ce noi astăzi nu facem de 50 de ani, dimpotrivă, ne perfecționăm în falsificarea propriei noastre istorii), este preocupat permanent de IOAN LUPA Zilele Eminescu la Școala 5 Mâine, 14 ianuarie, la ora 11,00 la iȚcoaîa îîr. 6 din Zalău se vor dezveli două plăci. Conținutul lor i „Școala MIHAI EMINESCU Zalău“ și .,S-a pus această placă la 15 / 1994 când școala a primit numele poetului național M. Eminescu“. Acesta va fi, credem, cel mai remarcabil și mai emoționant moment din amplul program „Zilele £ominescu“ organizate la această școală din municipiul Zalău in care bustul Luceafărului poeziei românești veghează de mulți ani, ca o binecuvântare, asupra elevilor și dascălilor de aici. Prin bunăvoința d-lui director al școlii, prof. loan Grodian, am aflat că „Zilele Eminescu“ mai cuprind Joi, la Ianuarie ** depunere de flori la bustul poetului; Eminescu *so memento, programe artistice; Vineri, 14 ianuarie — vernisajul expoziției de pictură „Viața și opera lui Mihai Eminescu“; simpozionul „Eminescu cea mai înaltă întruchipare a spiritului românesc“, sâmbătă, 15 ianuarie ~ „Pe urmele lui Mihai Eminescu“, concurs în biblioteca școlară; „Omagiu lui Eminescu“ — prezentarea unor creații ale elevilor, dedicate genialului poet. ILEANA PETREAN PAUȘAN " (Continuare in pag. aff l Miluit Eminescu* M IULIU MANIU - 121 COMEMORARE LA ȘIMLEU Marți, 11 ianuarie 1994, în cadrul Fundației „Iuliu Maniu“ din Șimleu Silvaniei a fost comemorată împlinirea a 121 de ani de la nașterea lui Iuliu Maniu. Profesorul Constantin Păcuraru, directorul Liceului „Iuliu Maniu“ din localitate, a prezentat o documentată expunere despre viața și faptele ilustrului om politic — fiu al Sălajului. Sub egida F.R. E. Zalău FOAIA DE INFORMARE Un colectiv de redacție — Sanda Socaciu, Maria Margin și Angela Torga — a editat, sub egida Filialei de Rețele Electrice Zalău, Foaia de Informare nr. 1, trim. IV 1993, drestându-se in special salariaților proprii, suntem de părere că va contribui într-o măsură mai mare la cunoașterea realităților unității și a noutăților în materie. Nefiind invidioși, dorim viață lungă acestei noi apariții trimestriale. Și pentru că Foaia are și „Zâmbete... serioase”, spicuim de la această rubrică: „Dacă te simți bine, nu fi îngrijorat. Trec* și astat”. M. I*. I AUZI UNA! Polițistul : — Vă rog să suflați în fiolă ! Șoferul : — D-le, chiar nu mă crezi că sunt beat ? Domnul Paul Everac, faimosul director general al Televiziunii Române a predat ștafeta (apropo de celebra sa „Ștafetă nevăzută")Asta este ! Cred că dacă nu se încăpățâna să ne strice noaptea de Revelion, mai stătea la etajul 11 mult și bine. Dar ceea ce-și face omul cu mâna lui... în locul domniei sale a fost numit în fruntea televiziunii dom- S BĂTÂND SAUA... Pe vremea regretatului era o vorbă: „Dai în mine, dai în clasa muncitoare, dai în clasa muncitoare, dai în partid, dai în partid, dai în Ceaușescu, dai în Ceaușescu, dau o bere !“. La vremuri noi, zicale noi: „Dai in mine, dai în privatizare, dai in privatizare, dai în reformă, dai în reformă, dai în guvern» dai în guvern, dai în Iliescu; dai în Iliescu, dăcă și eu dau“. Șl uite așa, Iliescu, săracul, care nu este altul decât bunul nostru președinte, a ajuns ciuda bătăilor tuturor fiilor națiunii, tineri și vârstnici, bărbați și femei indiferent de naționalitate și apartenență politică. Pentru toate nedreptățile de jos până sus, Iliescu e de Pentru toate neajunsurile vină de sus până jos, Iliescu e de vină! Nu ai plug să-ți ars pământul, nu ai sămânță să pui sub brazdă, nu ai lemne de foc, nu ridică gunoiul de pe strgi. Au al apă rece și caldă la robinet, nu ai căldură în apartament, nu-ți ajunge pentru traiul zilnic, ai salariul ajuns Șomer, te tratează cu indifernți primăria, consiliul județean, prefectura, te bruschează polițistul, te ruinează cămătarul, te cerți cu nevasta, te cu fratele, Iliescu e de judeci vină ! Dă pe el! Și tu, nevoiașul și disperatul, te lași prins de val și-ți verși veninul în cele mai pitorești cuvinte. ... Asta în timp ce „sfinții“ își râd în barbă și-și fac făcutele. Cât mă privește, la această rubrică, nu voi „DA“ niciodată în Iliescu. Aș bate șaua de pomană. Alții vor fi „păruiți“. Știu eu cine. AUREL PAUȘAN — - ---rn«! wywwvw1- “J.VHV W’B'»»1 w ’1 -.ÍVJ. ULTIMA OUA nul Dumitru Popa. Mă bucur și, totodată, mă întristez. Mă bucur pentru că, în sfârșit, la cârma televiziunii a ajuns un ziarist de profesie, un ardelean care cugetă mult înainte de a face ceva și nu invers, mă întristez pentru ea, cunoscându-l personal, îmi dau seama că, cu vorba sa domola, cu bunul său simț nu va putea face față intrigilor și meschinărilor pe care „Miticii“ din Parlament, Televiziune și presă le vor țese în jurul său. Mi-ar părea foarte rău dacă cineva s-ar juca cu el de-a „uite Popa, nu » Popa“. Dar, cine știe ... A. PAUȘAN