Saptamina, 1989 (Anul 19, nr. 2-50)
1989-08-04 / nr. 31
Maestrul MARIN CONSTANTIN ne oferă un nou și excelent disc Poetul ION ROȘU debutează în critică cu volumul „Legendă și adevăr în biografia lui Eminescu“ Cu gândul la „Crizantema de aur“, pianistul ROMEO IOVITA oferă interesante programe estivale Marele trofeu la Festivalul national de chitară clasică de la Sinaia a revenit lui CONSTANTIN STANCIU Premiul special al juriului onfinc, in Italia, filmul „Miracolul“, in regia lui TUDOR MARASCU Acuarelele lui VESPASIAN LUNGU din clerul eminescian au fost apreciate de public incepînd de la 1 august și GHEORGHE COZORICI iși reia activitatea la Teatrul National Compozitorul GEORGE GRIGORIU și regizorul MIRCEA DRAGAN (alături de fiica sa) privind cu Interes spre Gala filmului de la Costinești ADRIAN GEORGESCU si MARIANA BURUIANA discutind despre reluarea spectacolelor pe scena Teatrului „Bulandra" • BIBLIOTECA MUNICIPALA .MIHAIL SADOVEANU". Sub genericul .Teze, concepte, orientări fundamentale în opera tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român 41, miercuri 9 august, ora 14 la întreprinderea „Ventilatoare“ va avea loc o expunere pe marginea volumului: »Unitatea indestructibilă a întregului popor în Partidului Jurid și sub conducerea Comunist Român“ (Editura Politică, 1988). Participă: constantin Răducu, redactor la Editura Politică. (Organizează filiala »Tudor Vladimirescu“) , Joi 10 august, ora 14, la I.T.B. Direcție, se va prezenta volumul: “Concepția tovarășului Nicolae Ceaușescu privind rolul clasei muncitoare în lupta pentru transformarea revoluționară a societății, pentru construirea socialismului“ (Editura Politică, 1989). Participă : Tudor Stoica, redactor la Editura Politică Neculată“)Organizează filiala »D. Th. * In suita de acțiuni dedicate sărbătoririi a 45 de ani de la revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă se înscriu o serie de manifestări dintre care amintim : Marți 8 august, ora 14.30. la întreprinderea „Aversa“ are loc prezentarea volumului: „Zile de epopee“ (Editura Dacia. 1985). Participă: Dumitru Crăciun, autorul lucrării. (Organizează filiala „Alexandru Odobescu“) • Joi 10 august, ora 15, la întreprinderea .,Republica“ se va desfășura un dialog pe marginea volumului: „August 1944 — Repere istorice“ (Editura Științifică și Enciclopedică, 1986). Participă : Florin Constantiniu și Mihail Ionescu, autorii lucrării (Organizează filiala „Ion Minulescu“) . La sediul Bibliotecii Municipale „Mihail Sadoveanu“ va avea loc, luni 7 august, ora 15, o dezbatere pe marginea volumului: „Spiritul revoluționar în gîndire și acțiune“ (Editura Militară, 1989). Participă: dr. Constantin Florea, coordonatorul lucrării și Gabriel Dulea, redactor la Editura Militară . In cadrul ciclului „Cartea în sprijinul producției“, vineri 11 august, ora 14, la întreprinderea „Metalurgica“ se va prezenta volumul : „Controlul analitic al proceselor biotehnologice“ (Editura Tehnică, 1988). Participă: Vasile Magearu, autorul lucrării și Cecilia Simion, redactor la Editura Tehnică. (H. F.) m CENACLURI: In cadrul manifestărilor dedicate aniversării a 46 de ani de la Revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperia Uală, Mihaela Dinu a prezentat expunerea „Gloriosului August“ după care membrii cenaclului au susținut un reușit recital de poezie patriotică. La atelierul lucrativ al cenaclului literar „Lumina“ care funcționează la Institutul de studii și proiectări energetice București au fost programate să citească din ultimele lor creații: Hoaria Sava, Octavian Șendrulescu, Ana Maria Ghiorghiu, Elena Ardeleanu, Liviu Lup, Paulina Radu, Nicolae Neagoe și Elena Holumbă. Un ciclu deosebit de poezii bine lucrate a adus Ileana Sava în fața criticii ; în general autoarea scrie o poezie de meditație în care metafora are o anume frumusețe. Ea este Înzestrată cu talent, lucru ce o îndreptățește să spere în frumoase realizări viitoare. La Octavian Șendrulescu se observă truda pentru a-și găsi matca cea mai potrivită: in cele opt poeme el își însușește în mare măsură arta sugestiei, condensare și mai mare a versului o l-ar fi de bun augur. Ana Maria Ghiorghiu stăpînește prozodia și reușește de multe ori să atingă sfera lirismului autentic; poeziile ei în majoritate erotice sunt unitare, luminoase și egale ca realizare artistică. Gîndul Elenei Ardeleanu Păstrează memoria unor chipuri dragi pe care ie restituie unei vieți amplificate de forța metaforei; poezia sa îsi asumă în acest caz și funcție terapeutică, vindecînd sufleotul de melancolie. La Liviu Lup, primăvara își risipește parcă toate culorile în pastelurile creionate din tușe ferme în care de multe ori imaginile sunt pertinente; de asemenea autorului îi reușesc poeziile dedicate universului copilăriei cu corola lui de suavitate. In ceea ce o privește pe Paulina Radu, tonalitatea ludică se îmbină cu gravitatea, iar lira celeborează mereu marele miracol al nașterii vieții; autoarea trebuie să lupte în continuare pentru puritatea și claritatea fiecărui vers. La Nicolae Neagoe mesajul este generos, însă este necesar să se ferească de un oarecare anacronism al formei: totodată i se recomandă să exploateze filonul liricii patriotice deoarece în acest spațiu reușește cel mai bine. Elena Horumbă scrie o poezie a pămîntului natal în linie tradițională: autoarei i-ar fi de bun augur folosirea într-o măsură mai mare a figurilor de Stil. (VIORICA NANIA) * CASTEL_ ACADEMICA . ..Emblema. ..Editura Academiei RIS*R“ reprezintă. In tară cît si pretutindeni în lume garanția unei apariții de ținută'■ științifică deosebită. Iar dacă luăm drept etalon ultimele patru decenii în care editura a beneficiat de o structură organizatorică deosebită, bilanțul se prezintă atît cantitativ cit și calitativ de excepție. Mai întîi cantitativ: 12 000 de titluri — cărți și reviste — într-un tiraj total de aproximativ 25 000 000 de exemplare. Latura calitativă a activității Editurii Academiei a fost ilustrată, recent, printr-un moment de excepție: reeditarea, pentru marcarea centenarului morții lui M. Eminescu, ediției princeps a Poesiilor publicate de Maiorescu in 1883. Realizat prin renta UUTTPTITTU tografică și păstrând toate elementele grafice exterioare ale originalului volumul reprezintă într-adevăr o reușită de excepție a artei tipografice. Adăugarea unei postfețe, continind informații de istorie literară, ca «i * unei liste de rectificări în funcție de edițiile științifice posterioare apariției princeps, asigură caracterul științific al ediției ingrijite de Petru Creția. • După acest necesar preambul, vă invit, stimate Constantin Busuioceanu ca în calitate de director al Editurii Academiei să preluați ștafeta prezentării acestei prestigioase activități editoriale . Să consemnăm atunci că: In cinstea aceluiași centenar Eminescu, a apărut și volumul al XVI-lea din opera integrală a marelui poet, continînd corespondența acte, documente etc. Pentru cercetătorii din domeniul folclorului — un nou volum din „Colecția națională“ anume: Lirica de dragoste, vol. IV. Alte ediții aflate în planul acestui an: Al. Odobescu. Opere vol. V, partea I (Scrieri arheologice) și M. Kogălniceanu. Opere vol. XII (Corespondență). Eminescu. Opere. vol. X (Publicistică, partea a II-a) avînd prelucrările proprii In Cont.idomeniul cercetării limbii române. Editura Academiei are în planul pe acest an o nouă fasciculă din Dicționarul tezaur al limbii române (litera S, partea a III-a), vol. al m-lea din Formarea cuvintelor limba română. Derivarea cu sufixe verbale. Nazalitatea si rotacismul in limba română de Andrei Avram . Ortografie pentru toti de Mioara Avram și altele. O lucrare mult așteptată de specialiști este noua ediție, revăzută și îmbunătățită, a marelui Dicționar german-român (apărut in 1966). Pentru a răspunde cererilor cititorilor noștri am programat noi ediții sau continuări de tiraj la lucrări de larg interes ca DEX-Supliment. Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române. Puțină gramatică, vol. II de Al. Graur. In ceea ce privește istoria sunt de relevat: România și organizarea postbelică a lumii (1945—1947) de Valeriu Florin Dobrinescu, Constantin Brâncoveanu de un colectiv al Institutului de istorie „N. Iorga“ — o lucrare bazata pe o extrem de bogată bibliografie și care marchează personalitatea voievodului în viziunea contemporanilor și urmașilor. Organizarea de stat a Țării Românești (1765—1789) elaborată de Institutul de studii Sud-Est Europene . Intr-adevăr, un program de prim ordin privind tezaurul literaturii clasice, știința limbii și istoria. Vă propunem să continuăm, în curînd, discuția asupra științelor sociale, filosofiei, psihologiei și științelor exacte de vîrf. (HARALAMBIE LEBEA) • CENTENARUL EMINESCU. Asociația scriitorilor din Brașov a organizat o reușită evocare Eminescu, în cadrul filialei locale a Uniunii Societăților de Științe Medicale din România. Cuvântul de deschidere a fost rostit de dr. Ioan Rogoz, președintele filialei, după care dramaturgul Dan Tărchilă, secretarul Asociației scriitorilor, a subliniat importanța reuniunii , prelegerea privind viața și opera nemuritorului Mihai Eminescu a fost susținută de criticul literar Ion Itu, autorul unor recente ipoteze privind popasul brașovean al marelui poet. Versuri dedicate importantului eveniment, au rostit: Vasile Copilu Cheatră, Mardare Mateescu, Ludovic T. Hențiu și Mihail Comaniciu. Interesul participanților a fost marcat de aprinsul dialog „Eminescu și Brașovul“, la care au participat: dr. Ovidiu Păcuraru, dr. I. Pribie, dr. Alexandrina Lițu și dr. Simion Cota. • Scrisă în întregime de elevi, publicația „Lăcrămioarele Învățăceilor 4“, apărută la Brașov și consacrată Centenarului Eminescu, este coordonată de profesorii Iustina și Ion Itu . JUBILEUL A 45 DE ANI A REVOLUȚIEI ÎNCEPUTE ÎN „AUGUST 1944“ a prilejuit o impunătoare manifestare cultural-patriotică, care s-a desfășurat în „Sala coloanelor“ a Casei Armatei. Despre importanța actului național românesc a vorbit general-maior Ioan Florea, comandantul garnizoanei din Brașov. In prezența selectului și numerosului public alcătuit din profesori, elevi ai Școlii militare de ofițeri activi „Leontin Salăjan“, a veteranilor de război in frunte cu colonel (r) Constantin Lițu, colonel (r) Aurică Sitaru, colonel (r) Mihail Perju și Mardare Mateescu, fost corespondent special de război, au susținut un simpozion privind revoluția începută la 23 August 1944 și valoarea acesteia in contextul celui de al doilea război mondial. Partea cultural-artistică a fost susținută de formația corală bărbătească „Tiberiu Brediceanu 44 a veteranilor de război, dirijată de maior Mihail Gorbunov, și de membrii cenaclului literar »șt. O. Iosif al Casei Armatei. Piesele corale au alternat cu versuri realizate de Vasile Copilu Cheatră, Mardare Mateescu, Ludovic Hențiu, Ioan Gliga, dr. Alexandrina Lițu, Mihail Comaniciu, Teofil Racul, Gabriel Marinescu Wintze și Zamfirescu Ștefan. (IOAN RUSU) • CARNET COREGRAFIC: Aceste rînduri sînt doar o modestă pledoarie pentru cei șaizeci de ani de existență artistică pe care li Înscrie în Istoria baletului românesc, coregraful și balerinul Gabriel Negru , rînduri pentru o bulversare. Și, pentru că personalitatea lui G. Negru continuă să se manifeste azi cu atributele de teoretician al dansului, vom încerca să o descifrăm, pentru un om al dansului care a cunoscut Îndeaproape „baletele ruse“ prin Larionov și Goncearova, care este definit de o bogată experiență regizorală de teatru, există două direcții contigue ale dezvoltării dansului. Una este aceea a autonomiei acestei arte, definibilă printr-un „ansamblu de coduri specifice" care cer, atît coregrafului cît și Interpretului, o neîncetată „incizie personală“ ; cealaltă direcție este a căutării resorturilor proprii libretului coregrafic. Recunoscind, cum este și firesc, caractiUi Uv2 sinteza ai artei paietului, Cr. Negru își propune o sinxioxicizare a limbajului de specialitate, și concepția sa, interpretul deține, pe parcursul evoluției scenice, atributul de „corector’i definiția coreologiei capata astfel extensii, devenind și știință a interpretării ideilor dansate, iar creatorul propriuzis este „coregraful dramaturg“, care compune in baza unei partituri libretistice elaborate anterior. Pentru G. Negru, „literatura rezerva dansului resursele principale“. Elaborad librete coregrafice în ideea unei specificități dramaturgice in contextul baletului actual, G. Negru ne mărturisește: „introducerea unor termeni proprii coregrafiei vor contribui la descifrarea semnificativă a acestei arte“. Pentru noi, nucleul dialogului cu G. Negru este necesitatea plasării baletului nostru zona generoasă a culturii, unde fieincare interpret, creator, trebuie să descopere autenticul spiritual, valorile ce pot propulsa noul slujind asigurind continuitate dobindirilor artistice. (RALUCA IANEGIU) Ș SUCCESE ROMÂNEȘTI PESTE HOTARE. DTpă ce obține în Portugalia, în Festivalul de la Santarem un important premiu, filmul Miracolul. In’ regia lui Tudor «KT să fiCUI foSte cim / nou remaiat ia üTi ü1?3Tivai mituluitpe Va ’ național. Prima ediție a Festivalului internațional de film și video tpt ( teme ecologice), desfășurat la Varallo Sesia, in Italia, acordă Premiul special al juriului filmului Miracolul. Festivalul a reunit participarea a 16 țări care au prezentat 63 de pelicule, subliniem prezența in concurs a unor țări cu bogată tradiție cinematografică, printre care amintim Cehoslovacia (3 filme in concurs), Anglia (6 filme), Franța (3 fime), S.U.A. (11 filme), Italia (22 filme) etc. Secțiile Festivalului au fost structurate pe mai multe teme, prin care se reprezentau raporturile: om-natură, om-mediul înconjurător, om-faună etc. Un juriu prestigios, care a implicat nu numai critici de film și realizatori, ci și oameni de știință, a selectat cele mai reușite filme pe temele anunțate. S-au remarcat în concurs, de asemenea și documentarele românești Cerbul, bijuteria Carpaților, de Liviu Litu și Pelicanii s-au intors de Ion Bostan. Cinematografia noastră continuă sa se afirme peste hotarele țării prin profesionalismul deosebit al reprezentanților săi, dintre care, in acest an, s-a detașat Tudor Mărăscu prin filmul Miracolul. (REP)A CERCETĂRI INTERDISCIPLINARE: Sub egida Academiei de Științe Medicale Institutul Victor Babeș a organizat, la București, Simpozionul internațional asupra mecanismului contracției musculare. Desfășurat pe trei secțiuni complementare, in care au fost prezentate 44 de teme de cercetare și experimentare in patologia umană. Simpozionul, al cărui Comitet de organizare a fost coordonat de prof. dr. I. Moraru (director) și dr. Caius Dragomir (secretar),a reliefat preocupările medicinii din țara noastră în contextul medicinii universale — de a fundamenta cercetarea de specialitate în vederea stabilirii de priorități in domeniul respectiv. Specialiștii din U.R.S.S., S.U.A., Bulgaria, k d.G., Olanda și România au dialogat, timp de 5 zile, putându-și verifica rezultatul unor cercetări, cu prilejul deplasării la Sanatoriul de boli musculare de la Vilcele (Covasna), unitate de asistență medicală, cunoscută pentru rezultatele ei de profil. Referatele prezentate de colective cu formație interdisciplinară (o modalitate proprie în această ramură a medicinii), din care amintim pe cele conduse de: I.I. Moraru, C. T. Dragomir D. D. Branișteanu, Marilena Alexianu, Gh. Benga, C. Zeană, precum și G. Pollack (S.U.A.), T. Blange (Olanda), F. Kössler (R.D.G.), Zoya Podrubanaia (U.R.S.S.), R. Kalfin (Bulgaria) — ca să amintim doar cîteva — au demonstrat actualitatea studierii mecanismului contracției musculare, consolidînd dezvoltarea noilor tehnici de rezonanță magnetică nucleară în terapia maladiilor aparatului muscular. Fiind al II-lea Simpozion pe acest profil, organizat in țara noastră (primul a avut loc in 1983), manifestarea a întrunit toate atributele esențiale ale unor dezbateri de ținută profesională, ocazionînd afirmarea studiilor și cercetărilor specialiștilor din România pe arena internațională. (CORTNA SOROCEANU) . MUZEUL DE ARTA AL REPUBLICII. Vizitatorul care, pătrunzînd în sălile muzeului admiră frumusețea inestimabilelor valori pe care le găzduiește, știe prea puțin că aceste opere își datorează, în bună măsură, „viata“, restauratorilor, acești ,medici curanți“ al marilor muzee. Intr-adevăr, poate o bună parte din capodoperele admirate azi de publicul vizitator nu și-ar fi găsit loc în sălile muzeului dacă nu ar fi intervenit acești „oameni din umbră“ despre a căror migăloasă muncă se știe prea puțin. Mai întîi, ei sînt aceia care împrospătează aspectul exponatelor înainte ca ele să fie amplasate la locul lor în sălile de muzeu. Mai apoi, tot restauratorii „vindecă bolile pe care, în timp operele de artă le pot căpăta ,din felurite motive. Puțini vizitatori știu, spre exemplu, că somptuoasele costume de ceremonie din secolul al XVI-lea, ce fuseseră transformate cîndva în simple draperii decorative, și-au recăpătat Înfățișarea originară grație muncii și îndemânării restauratorilor. Puțini și-ar fi imaginat că o parte din picturile vechi pe lemn, mărturie a unei tradiții seculare a meșteșugului „zugrăviei" și-ar mai fi putut recăpăta aspectul inițial, după gradul avansat de deteriorare în care au fost ține prin cine știe ce coloane. Muslochii puizeio semnate de represemații de frunte ai picturii moderne Grigorescu, Andrcescu, Luchian anduy, Isei* ș.a., au fost readuse i viața de mina pnna de grija aestauratorior, obieete din cerami, din metal prețios, din ierna a din alte materiale ce fac pai din patrimoniul Muzeului de ază al Republicii fac popasuri mai sus, sau mai scurte , laboratoarele - restaurare, unde „tratamentul“, sulit după o minuțioasă investiga pentru precizarea „diagnosticul, poate dura luni sau chiar ani de zile. Munca anonimă a restaurărilor se regăsește practic in fiecardin obiectele admirate de vizitări și dacă prin specificul procei aceștia nu își consemnează nume decit In documentele procesul de restaurare, este bine ca atei cind admirăm exemplarele decepție din galeriile muzeului să o amintim și de acești dăruiți profesiei, grație cărora multe in operele de artă își trăiesc, o a doua viață . Persoanei care doresc să primească invitația unele din manifestările muzeei sunt rugate să își trimită adresa exactă la Muzeul de artă al R.Somânia, str. Știrbei Vodă 1, sec. 1 (tel. 13.30.30 / 834), menționînd pofesia și numărul de telefon. /ICTOR SIMION • DE AMICIȚIA Fără Îndoială nu este o carte dentivâ — nici nu s-ar putea scri« deocamdată una — despre NichiU Stanescu, nici definitorie, decitite parțial, acest „concilium“ depți, prozatori, critici, actori, artișt plastici, întrunit la repezeală, pecum în absența unor principii sa repere directoare așa cum, de aici, se și cuvine In cazul unei asemea întreprinderi, luminată doar cuu admirația pioasă, gata să Înnobilez cel mai neînsemnat gest în auranitului! Putin de considerat ca o continuare sau o „anexă“ (în sens bun 1) a Antimetafizicii —, de care la rândul ei se vrea a fi sosită și ca „subsol“, note și contarii, al poeziei, eventual al bioafiei poetului așadar, explicați până la inefabil— — noul volum alui Aurelian Titu Dumitrescu, Nicta Stănescu, atît cit mai știm noi 1989), într-o regie „barocă“, expun frust sentimente, stări, „poze“ ale celorlalți, marii și micii prietenii lui Nichita Stanescu (într-o secție aproximativă și oarecum „Limitată“ de propria-i lipsă de obiectivare sau măcar de neutralitate!), în vreme ce fostul învățăcel, poate u atît de epigon cum îl vor uni A.T. Dumitrescu cu aceeași profată bucurie admirativă încearcă i impună amintirilor „aranjate“ interlocutori ritmul sincerității. :niar dacă are aparența unui „dor“ — întocmit cît de cit și numele adevărului istorico-literar, ca și cele semnate de Gh. Tomoze sau c. Crișan —, cartea lui A.T are frumusețea unei „cărți cu P*teni“, a unei pavegheri vesele in,ațe spiritului, fără tonalități noptati, recviem. Așadar, in ciuda obcțiilor, o carte de reamintire-recitit despre Nichita Stănescu, care întruchipează ca o legendă sau poem, prin rememorare, din cneni, bucoavne și obiecte, carte v^du-se totodată o secțiune de aur prin avatarurile generației ’60. făm, astfel, multe intîmplări cunosc și necunoscute despre Nichita, »spre clipa astrală cind un arbore i-a scuturat frunzele peste poeți despre preaiubirea sa intru prieten, despre „Eminescul ratat“ aflat în orice epigon , despre noblețea temei și „sacralitatea bufonă», dspre acel ludic-sublim „Eu sunt nu mai este nimeni“, despre oracolul diamantin și „noua frontig a sufletului uman“, despre „escul superior“ și marginile rădălciei pipăite cu două degete.*, «ne atinge această carte, atinge lă îndoială un om, una din respinile sale, intră în comuniune cu mimentul urgenței de a comunica frumusețea pămîntului. E gînduluia Patriei. Din spatele cuvintelor, nlăuntrul lor nu se înalță nici ung prăvale un din sonai hamletrian ci doar un surîs omenesc prea ornesc iluminînd singurătăți de miătoare valuri. Intrînd din nou, prin această carte, în de-a pururi froralele sale dimineți, să-i spunn ca-n ziua cea dinții cînd izvou himine „Bine ai venit, NichitaJfotescu ! (NARCIS ZARNESCU) BOCATIA PORTRETULUI i Ștefan Gavrilă este de acum ifft âW*>t —ămeciat și cunoscut. Expone sale de la Centrul de cultură | creație *Cntarea RomâniH“ — H.I. au dovedit că ne aflăm în fa lucrărilor unui plastician care« onorează meseria, indiferent că «exprimă prin peisaj, portret, navă statică; în pictura sa este evit ntă lecția de bună condiție a maeșrior artei românești pe care pictorulrafician a asimilat-o creator, p potriva opțiunilor sale. Picturile sa sunt adesea compoziții „răzvrăti“, dinamice, dornice să realitatea ei»lite și sâ reevaluez« pentru a livra domeniului un colț artistic, intru ștefan Gavrila, din nură cu arbori e« și-au „dilatat“ runchiul pe parcursul a zeci de ani sunt și pagini ale trecutului ț promisiuni pentru viitor. Rafinametul său de esență îi permite să roltească adesea culori violente pe care le integrează a firesc in masa scolită de tandrețe materiel collate. Domeniul în care Ștefan Gavin se remarcă precum un artist d excepție este grafica, cu precăde portretul. Artistul iubește „cipul“ țăranilor, a oamenilor simp ai tuturor acelor personaje cu peonalitate puternică, le înțelege (prin chiar darul temperamentului său iscoditor) firea, le bănuiește tensiunea și zbuciumul, le întrevede devenirea. Reușește o gamă extinsă a nuanțelor expresive ale chipului omenesc, un tuș, în cărbune, în tehnica mixtă pe care le stăpînește cu incontestabilă măiestrie. Un portret semnat de Ștefan Gavrilă este, în sine, un caleidoscop al stărilor personajului ce vorbesc despre tipologii și caractere. Sunt motive pentru care o expoziție semnată de Ștefan Gavrilă este așteptată cu interes afectiv și bucurie. (A.M. CRISTINA). film 7—13 august PREMIERE : • Nava lut Vang, Droductie a studiourilor din R.P. Chineză : scenariul : Wu Aojun, Wang Vi ; regia : Wang VI ț imaginea : Wu Benli ; muzica : Zhang ■li ei in ; cu : LI Junfeng, Wang Lisha, Zansr Zhiguo. Dong llonglin. Fu Fuxing, Han Haihua. Xu Songyuan, King Jizbou. Dong Yanbo. song Wemhua. Rulează la : București (Bd. Gh. Gheorghiu—Dej I. 15.61.54) Excelsior (Bd. 1 Mai 174 . 65.49.45), Favorit (Drumul Taberei 28. 45.31.70). LUNA FILMULUI PENTRU PACE ȘI DEZARMARE . LA NOAPTE VA MURI ORAȘUL (7—9 aug.). DUIOS ANASTASIA TRECEA (10 aug.) ; COPILĂRIA LUI IVAN (U—13 aug.) : Cinema Studio (Bd. Magheru 29. 59.53.15) . NOIEMBRIE. ULTIMUL BAL (Rom.) : Union (Str. 13 Decembrie 21 . 13.49.04) : JANDARMUL ȘI JANDARMERITELE (Fr.) : Doina (Str. Doamnei 9 : 16.35.38) ; FLORI DE gheata (Rom.) : Aurora (Bd. Dimitrov 118 . 35.04.66); Cultural (Bd. Metalurgiei 29 : 83.50.13) ; SECRETUL ARMEI ... SECRETE (Rom.) : Cosmos (Șos. Pantelimon 321 . 27.54.95), Lira (Calea 13 Septembrie 196 . 31.71.71) ; EXPERIMENTUL (U.R.S.S.) : Cotroceni (Șos. Cotroceni 9 : 81.68.88): AIX ATERIZEAZĂ STRĂBUNICĂ I (Rom.) șI VIATA CA O POVESTE (Rom.) : Drumul Sării (Drumul Sării 30 . 31.28.13) : LOCURI IN INIMA (S.U.A.) : Pacea (Bd. Uverturii 70—72 . 71.30.85). teatru l TEATRUL GIULEȘTI : Sala Majestic (tel. 14.72.34) . PESCĂRUȘUL — marți 8. joi 10. sâmbătă 12. ora 18.30 ; ARTA CONVERSAȚIEI — miercuri 9. vineri 11. duminică 13. ora 18.30. • TEATRUL SATIRIC-MUZICAL .CONSTANTIN TANASE“ : Grădina de vară Boema : BUNA SEARA BOEMA — marți 8, miercuri 9 joi 10. vineri 11. sâmbătă 12. duminică 13. ora 19 • Teatrul de vară Herăstrău : VARIETĂȚI — sâmbătă 12 duminică 13, ora 18 m Sala Savoy (Calea Victoriei 33 . 15.56.78) : DESCHI BAROC JAZZ QUINTET — marți 8, ora 18. • TEATRUL ȚĂNDĂRICĂ , sala Victoriei (Calea Victoriei 50 . 15.23.77) : ILEANA SINZIANA marți 8 miercuri 9, ora 11 ; BUAL 1— — vineri 11. sâmbătă 12. ora 11 m Teatrul de păpuși Herăstrău : VASILACHE ȘI MARIOARA — joi, 10. ora 18. „PUIUL” — duminică 13. ora 18. • RAPSODIA ROMANA (Str. Lipscani 53 . 13.13.00) : MERIDIANE FOLCLORICE — luni 7. marți• miercuri 9. joi 10. vineri 9. duminică 12. ora 18.30 DINU LIPATTIFOTOGRAF De la Dinu Lipatti, pianistul de renume mondial, au rămas, în arhiva familiei, circa 600 de clișee fotografice. Este un aspect total insolit al biografiei sale, care a surprins atît pe iubitorii și admiratorii personalității lui muzicale, cita I pe cei care urmăresc Îndeaproape progresele artei fotografice românești, istoria acesteia. Căci, trebuie spus de la Început, dacă Lipatti Își are locul cuvenit In istoria universale, el se plasează pianisticii dintr-o dată și Pe neașteptate și In Istoria fotografiei românești , de asemenea și in rndul personalităților literare și artistice care s-au lăsat atrase de minuirea cu dexteritate a ..cutiei magice. Prin aceasta, Lipatti — muzicianul — a dovedit tocă o dată că arta sunetelor nu este separată de arta văzului, a privitului în special , că dacă există o ..audiție colorată*, cum se afirmă astăzi in tratatele de specialitate, de bună seamă că există ai o vedere .auditivă”, o Îmbinare ai colaborare nuanțată între cele două organe de simt și de creație, la urma urmei. Din piesele fotografice executate de Lipatti s-a alcătuit de curînd o expoziție al cărei succes la public a fost deplin. Nu despre aceasta vrem să notăm aici, deși ecourile ei nu s-au stins încă, ci despre ideea care ne-a fost sugerată de expoziție. Anume aceea că multe din imaginile și, mai ales, modul artistului de a privi realitatea, se cuvin a fi transcrise intr-un album editorial. Acesta ar satisface atit exigentele specialiștilor in fotografie, cit și pe cele ale amatorului de fotografie, de document artistic asupra unei personalități de excepție. Căci ceea ce impresionează in felul de a fotografia al virtuozului pianist nu este expresia unui capriciu tennic ori monden, ci dorința de a lăsa posterității un document despre interiorul și exteriorul lumii sale intelectuale, o cale de pătrundere în universul sufletului său. In acest sens, este deosebit de elocventă fotografia care prezintă interiorul unui vechi aparat de radio cu lămpi, dar care, prin felul in care este „atacat“ de aparatul de fotografiat ne apare ca o fabuloasă mașinărie a viitorului. Pare că artistul este obsedat de ideea de a surprinde momentul și mecanismul prin care „cutia“ începe să cînte sau să vorbească. Pe lingă arta sunetelor sau, tocmai datorită acesteia, care nu se lasă captată în cuvinte, dar care se lasă tradusă în imagini, el folosit și vederea ca artă, ca moda de developare a engramelor sale spirituale. Desigur, un al nuanțelor și nuanțărilor muzicolog științifice va găsi similitudini între arta concertistică a pianistului și felul în care acesta a privit lumea înconjurătoare prin intermediul aparatului de fotografiat. In putinele imagini prezentate cu ocazia expoziției din Sala A.A.F. am descoperit faptul că Lipatti știe să creeze peisajul ori autoportretul, iar nu să-l redea pur și simplu. El știe să deschidă noi unghiuri de vedere asupra obiectivului ales și chiar asupra obiectelor. Mai știe că din această pricină fotografiile realizate sunt nu numai „lecturi“ inedite ale existenței sale, ci și viitoare documente, mărturii ale călătoriei sale în lumea artelor. A da exemple, aici și acum, din mulțimea celor 600 de fotografii ale sale este — dacă nu de prisos — fastidios. Important este însă faptul că un album cuprinzînd o selecție din foto grafiile artistului ar reconstitui nu numai habitatul său artistic și existențial, ci și o idee fotografică Lipatti, „contrapunctul“ său în această artă tînără de 150 de ani. Ceea ce, pentru istoria fotografiei din România, nu este puțin lucru. orașul JURNALUL m. n. r. 1. T..rr.nli|l rtoft^ritml__C. ISUatl • constituie o denunțare necruțătoare realităților— ochinuirilor hutsghezo-moșierești, la care a participat totuși în calitatea sa de personalitate marcantă, afiliat la unul din partidele de guvernămînt. El însuși este denigrat și disprețuit de către colegii săi parlamentari, pentru faptul că se trăgea dintr-o familie cu obîrșie țărănească fără blazon, însemnările sale relevă acest lucru : „Am o stare sufletească mizerabilă. Liberalii, mai a ies oculta, sînt mai sectari și mai curioși... decit aricind. La el se tolerează toate ticăloșiile (...) Costinescu, mă conving pe zi ce trece e un gheșeftar ordinar (...) to partidul nostru neantul. Carp planează. (Restul... I tritați-vă la el. Fiecare cu egoismul personal, cu balonul eului, cu nepricepera, cu mișeliile și așa mai departe). Intrigi, nemernicii, ambiții, nimic serios (...)*. „Cred că la pol e singura țară în care se poate zice: «din fericire sunt prea cinstit ca să fac politic㻓 scria revoltat doctor C. Istrati In anul 1807 mai, după „pacificarea" prin masacru a celor 11 000 de țărani răsculați In martie a aceluiași an. Eugen Ghica, coleg de este un adversar ascuns al colegiu, doctorului Istrati, care-l desconsideră pentru originea sa scriind : „Eugen Ghica (...) cind zice țăran pare că ar dori să-l spânzure. Personal nu mă poate suferi, mai ales de cind am sătean spus In Senat ca sunt fiu de și că sătenii nu sunt săi- i bateci“. „O săptămână Sturza, nepot al lui Ioniță Sturza, mă înjură in toate părțile, căci nu sunt se vede boier“. Urmează o altă decepție. In octombrie 1912 dr. C. Istrati a primit din cauza unei dispute politicianiste ale vremii, administrarea provizorie a municipalității bucureștene — un primariat intermediar. Și-a luat sarcina în serios, a convocat consiliul de igienă și salubritate publică al Capitalei, analizind gravele deficiențe de ordin igienic ce dâbuiau și primejduiau starea sănătății publice. Trăgind concluziile acestei ședințe, doctorul C. Istrati recunoaște cl principalul oraș al României este unul din cele mai Insalubre din Europa și ca nu se vor putea realiza succese durabile In acțiunea de combatere a bolilor infecto-contagioase, fără punerea în aplicare a unui program complex de îmbunătățiri urbanistice. El a expropriat la vederea asanării, terenurile mlăștinoase din jurul lacurilor Floreasca și Herăstrău, constatind ca Bucureștiul era aprovizionat cu apă necorespunzătoare din punct de vedere igienic, a dispus să se revizuiască instalația de captare a apei de la Arcuda. Dar toate acstea l-au costat pe doctorul C. Istrati Înlăturarea din funcția de primar al Capitalei trei luni mai tîrziu. A fost invitat să-și dea demisia căci devenise prin ideile sale [UNK] urbanistice foarte incomod. eugen Teodoru II / \ scena cronica teatrală bune intenții „EMINESCU" - OPERA ROMANA In momentul de fată in Întreaga lume, regia de teatru se implică în spectacolul de operă si reușește o fantastică revitalizare a genului. Am mai scris despre spectacolele de operă, cu normala rezervă că nu suntem cronicari muzicali, compozitori intr-un cuvînt specialiști in domeniul muzical deci ne permitem a analiza o astfel de reprezentație doar din punctul de vedere al teatralității sale. înscrierea în repertoriul Operei Române a unei „piese" muzicale dedicate Centenarului Eminescu este un act de cultură demn de stimă și respect o inițiativă foarte bună. Libretul operei se datorează lui Gheorgghe Buluta, un om iubitor de carte, care și-a propus cu modestie ,,să povestească“ viața poetului ..nepereche“ prin intermediul operei sale literare, ceea ce ni se pare deosebit de interesant și valoros, în ideea popularizării și prin muzică a liricii eminesciene nemuritoare. Cei obișnuiți cu schema că Violeta iubește Pe Alfredo în ..Traviata“, cîntînd o serie de banale cuvinte de dragoste, pe care Verdi le-a înnobilat prin muzica sa genială, aceia vor fi puțin șocați că Eminescu își declară pasiunea pentru Veronica Micle prin. .. poeziile sale. Gheorghe Buluță a studiat cu minuție și cu simț dramatic opera poetică eminesciană, reflectînd după părerea noastră în mod merituos versurile reprezentative pentru definirea conflictuală a biografiei el nu și-a permis să povestească poetului ; placul despre viața lui Eminescu i-a lăsat, în mod original cuvîntul sfînt să grăiască despre personalitatea sa Spre a sublinia semnificativ destinul poetului, libretul propune un montaj paralel între ilustrația lirică, vocală și un balet ce dezvoltă tema „Luceafărului“ ; cele două planuri — vocal și balet — se îmbină armonios, oferind un final impresionant operei : Hyperion va învălui cu mantaua sa ființa păminteană a poetului, ducîndu-i în nemurire. Nu ne permitem să analizăm muzica operei compusă de Paul Urmuzescu , pentru cineva care nu a ajuns la ..rafinamentul“ înțelegerii marilor experimente (spre exemplu al unei sonate la fierăstrău cu intervenții de. . pisică nervoasă !) muzica lui Paul Urmuzescu este melodioasă, transpune esența tematică a libretului, nu imita auditoriul, ba mai mult sensibilizează de multe ori auzul profanului spectator. In modeosebitT apreciem:, eforturile creatoare,ale scenografului Dîmil Jitianu și ale regizorului Ion Caramitru (distinse personalități artistice ale Teatrului” (Bulandra 44). Spectacolul este gîndit modern, depășește tradiționalismul obișnuit la Operă, iese din realismul închistat, abundă în efecte teatrale cu rost create spre a imprima semnificații și atmosferă fiecărei scene. Arhitectul Dan Jitianu, unul dintre cei mai înzestrați scenografi ai teatrului nostru, construiește un mecanism scenic din module cu trepte și arcade ce acoperă aproape întreaga suprafață a scenei. Prin mișcarea permanentă a acestor elemente. In fiecare scenă se schimbă configurația spatiului de joc, se creează diverse planuri care, folosite inventiv de regie, dau amploare mișcării personajelor și corului. Treptele sînt elementul simbolic dominant al decorului. ..Mecanismul“ lui Dan Jiiano „mobilează“ spectaculos scena, desenînd o suită de tablouri remarcabile sub aspect plastic ..Clasicul fundal al spectacolului de operă este folosit de scenografia Inteligență spre a sugera, prin intermediul a numeroase proiecții, mai întâi locul precis al acțiunii, epoca și apoilosofică a poeziilor eminesciene esența fiinterpretate , spre exemplu, întâlnirea de la Cenaclul „Junimea“ e marcată de proiectarea pe întregul fundal a cunoscutei imagini din cărțile de literatură română, ce reunește pe cenacliști, sau în momentele de inspirație ale poetului Va fi proiectată o lucrare de Leonardo, ca o subtilă trimitere spre universalitate a geniului eminescian. Atît planul concret cît și cel metaforic sînt admirabil definite prin aceste proiecții, ele completind inspirata scenografie a arhitectului Cap Jitianu. Astfel imaginat plastic, pe ideea esențializării biografiei poetului, spectacolul este monumental, bogat în sensuri , el depășește aspectul convențional, meschin, obișnuit cu plastica reprezentației de operă. Noutatea viziunii plastice adusă cu har de Dan Jlo tianu pe scena Operei, trebuie însă susținută și prin perfecționarea unui amănunt tehnic : asamblarea elementelor construcției cu mai multă discreție din partea echipei tehnice aflate în umbra culiselor. Colaborînd fructuos cu Dan Jitianu, regizorul Ion Caramitru și coregrafa Mihaela Alarisiu elaborează cu precizie rarea acțiunii datate sau dansate. desfășurarul a urmărit permanent ilustrarea Regie ® relații a acțiunii, a ..dirijat“ cu dibăcie mișcarea în scenă cu sens, valorificînd în prim plan personalitatea poetului-erou. Ion Caramitru a încercat, pe cît a fost posibil să scoată soliștii din obișnuința doar cu performanța vocală, să-i conducă spre caracterizări ambiționînd profunde ale rolurilor. Sub aspectul vizualizării subiectului, folosind scenografia ca element definitoriu al concepției sale, Ion Caramitru manifestă pricepere în revitalizarea regiei de operă. Mihaela Atanasiu ne atrage atentia prin reușita sa coregrafie, de o concepție originală, în care semnificația gestului mărunt e importantă tru ansamblu : ea imbina elementele pendaletului clasic cu cele ale expresiei dansului modern ; astfel Șoimița Lupu si Dan Constantin realizează cu o aleasă expresivitate portretizarea unor personaje simbolice evidențiind atît calități de balerini, cît și de actori. Revenind la regie, bunele interții ale lui Ion Caramitru în cizelarea soliștilor pe latura interpretării actoricești nu au fost întotdeauna asimilate de interpreți în a referima spectacolul vizionat de noi, în cea de a doua distribuție). Soliștii urmăresc performanța vocală și de multe ori uită de personaj și de... aictie (si aici hiba e mare pentru că au de interpretat cuvîntul lui Eminescu Si el nu se poate. . . ..bolmoji“). Ei își decupează conventional personajele, mizînd pe talentul vocal (pe care unii tau și alții). Revitalizarea spectacolului de operă nu o poate înfăptui doar o echipă compusă din scenograf regizor și coregraf (cînd este cazul intervenției sale) fără aportul creator al soliștilor. Au colaborat, cu scenograful Dan Jitianu, cu regizorul Ion Caramitru și coregrafa Mihaela Atanasiu, dirijorul Cornel Trăilescu și excelentul maestru de cor Stelian Olariu Sesizăm cu bucurie aspectul nou al spectacolului de operă oferit de această premieră Eminescu (incontestabil act de cultură), dar nota sa originală adusă prin cei doi Artiști de la atractivă, Teatrul „Bulandra“ ar trebui cu înțelegere speculată și de soliști. Amintim spre exemplu, că în marile și noile spectacole de operă ale lumii, Pavarotti („vocea de aur“4) în ciuda înfățișării sale știe să fie cuceritor și ca actor, să creeze personaje adevărate depășind convenția genului Ileana lucaciu ecrast Sărbătoarea filmului Și de ista dats, Grila Ulmului pentru Deret de la Costinești s-a transformat mt^c—SITP vârata sărbătoare a cinematografiei noastre. Păstrindu-și prin Însăși structura sa, un pronunțat caracter de lucru, manifestarea — aflată, acum, foarte a aproape de oratocneierii bilanțului — are, totuși, un aer festiv, explicabil, fără tndoială. In primul rînd prin „Infuzia ta tinerețe” pe care o aduce, atît proiecțiile din fiecare seară, cît și discuțiilor de a doua zi de peplată. Participarea entuziastă a tinerilor veniți la odihnă în frumoasa stațiune de pe malul Mării Negre. Participare entuziastă dar nu de complezență. In entuziasmul lor. in credința și atașamentul față de producția noastră cinematografică tinerii spectatori de Costinești aduc o luciditate, o exigență, o notă combativă care le atestă Indubitabil maturitatea de gîndire — și care, nu o dată, i-a pus în gardă pe realizatori. Intilnirile de la Costinești deschid, în relația tinerilor spectatori cu filmul românesc, o perspectivă integratoare. Intr-o optică globală, singura aptă să ducă la răspunsuri (cu de dj) definitive câștigul poate fi apreciat, pe de-o parte prin măsura î n care filmul nostru și-i adjudecă pe tineri ca spectatori constanți — convinși, adică, de faptul că, dincolo de inerentele fluctuații valorice, acesta le poate garanta satisfacții durabile. Iar, pe de altă parte, prin oferta pe care le-o face — In sensul unei consonante cît mai ample și mai profunde Intre „modelul educational* propus și „nevoia de mod,le* resimțita cu acuitate la această vîrstă... Sedimentarea — lentă dar sigură — a unor impresi succesive, pe care o prilejuiește in conștiința tinerilor manifestarea de la Costinești, devine cu timpul parte Integrantă din acel trecut -memorat* (și transmia ontogenetic) a cărui participare, permanentă și inevitabilă, la prezentul informational al existentei a fost demonstrată experimental de epistemologia contemporană. Nu intr-o altă ordine de idei cred ei — prin natura lucrurilor limitată la parametrii calitativi ai producției ieșite la iveală in timpul scurs de la ultima ediție a manifestării — selecția operată de organizatori poate fi considerată judicioasă neomițînd nici unul dintre filmele care, prin tematică mai tati, dar și prin nivelul realizării, pot interesa pe cei tineri : aceasta, pentru că procesul formativ-educativ îi vizează îndeosebi pe tineri — deși filmele prezente In concurs (sau In afara lui) au, ca să zic așa o adresabilitate nelimitată. Selecția operată pentru actuala ediție la, dec). In seamă cele trei principale cotoare ale creației profesioniste: lung-metrajul artistic filmul documentar ș 1 cel de animație (reprezentate prin câteva dintre numele de referință ale cinematografiei noastre contemporane), deschizând totodată cale afirmării debutanților (unul dintre filme ne propune trei nume despre care — dacă nu am auzit încă — vom auzi) și facilitind contactul marelui public cu filmele studenților de la I.A.T.C. și cu cele realizate de cineamatori Așadar, ora bilanțului se apropie... Pronosticuri "s-au făcut multe fiecare film avînd ..suporterii" săi , totul este posibil. Definitive, însă, rămîn deciziile juriului. Nicolae ulteriu