Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 5-6. (1981-1982)
Istorie
4202 In județul Satu Mare, ca de altfel în întreaga țară, lucrările de reformă agrară s-au desfășurat anevoios și fără a fi respectate întru totul prevederile legii, fapt ce a generat în multe cazuri îndreptățite nemulțumiri din partea țărănimii. Intr-un memoriu din 4 aprilie 1922, sătenii din Halmeu își exprimau îngrijorarea din cauza tărăgănării exproprierilor din plasa Ugocea. Locuitorii din comuna Apa îl informau pe prefectul județului Satu Mare că marii proprietari de aici se opun aplicării reformei, amenințîndu-l pe secretarul comunal, iar cei din Cărășeu se perindau de mai bine de un an de zile de la o autoritate la alta pentru aplicarea legii. Nemulțumiți erau și voluntarii români din Cărei a căror cerere de împroprietărire a fost respinsă, motiv pentru care secția din localitate a Uniunii Voluntarilor va organiza o adunare de protest în ziua de 31 august 1925.8 în numeroase cazuri exproprierea nu s-a efectuat pînă la limitele stabilite de lege. în acest sens putem aminti că numai în plasa Satu Mare, la finele anului 1924, existau încă 46 de moșii de peste 200 iugăre fiecare.9 Țăranii din Lazuri, Bereu, Botiz și Vetiș erau neliniștiți deoarece nu au fost împroprietăriți cu locuri de casă, iar cei din Atea, Agriș, Micula, Sătmărel, Livada și Ambud fiindcă proprietarii foloseau în continuare pămînturile expropriate de la ei prin lege.10 Societatea Anonimă Forestieră „Beltiug“ deținea întinse suprafețe de păduri în comunele Socond, Soconzel, Cuța, Bolda, Șandra, Beltiug, Dobra, Hodișa și Solduba însumînd 9573 iugăre. Prin diferite mijloace ilegale, deși societate absenteistă, ea a reușit să salveze de la expropriere 7244 iugăre.11 Instituțiile de cult din județul Satu Mare posedau și ele însemnate suprafețe de pămînt și în loc să fie expropriate pînă la limitele legale, dimpotrivă au mai primit terenuri în plus.12 Cei mai mari proprietari funciari din județ proveneau din familiile Károlyi 13, Vécsey, Teleky, Poppenheim, Dogen . Administrativ-teritorial între anii 1926—1940 județul Satu Mare era împărțit în 8 plăși: Satu Mare, Baia Mare, Oaș, Ardud, Seini, Șomcuta Mare, Copalnic Mănăștur și Ugocea. Menționăm că în toamna anului 1925 plasa Cărei a trecut în componența județului Sălaj, iar plasa Copalnic Mănăștur (județul Someș) a fost integrată în cuprinsul județului Satu Mare. 5 Arhivele Statului Satu Mare, fond Consilieratul agricol al județului Satu Mare, dosar 3/1921, f. 31—34. 6 loc. cit., dosar 18/1923, f. 1—2. 7 „Satu Mare“, nr. 84 din 24 octombrie 1923. 8 „Neamul nostru“ (Careii Mari), nr. 35 din 29 august 1925. 9 Arhivele Statului Satu Mare, fond Consilieratul agricol al județului Satu Mare, dosar 25/1924, f. 66. 10 loc. cit., dosar 28/1924, f. 13. 11 D. Șandru, Cu privire la aplicarea reformei agrare din 1921 în satele din Munții Codrului, în Satu Mare Studii și comunicări, vol. IV, 1980, p. 257. 12 Idem. Reforma agrară din 1921 în România, p 164. 13 Cel mai mare moșier din județ, contele Ludovic Károlyi deținea în anul 1918 teren arabil în suprafață de 18 840 iug și 33 660 iugăre de pădure, cf. Arhivele Statului Satu Mare, fond Consilieratul agricol al județului Satu Mare, dosar 479/1921, f. 1.