Satul Socialist, noiembrie 1969 (Anul 1, nr. 156-181)

1969-11-22 / nr. 174

V SATUL SOCIALIST I ANUL I Nr. 174 SIMBATA 22 NOIEMBRIE 1969 6 pagini 30 bani • Ministrul agriculturii şi silviculturii, Angelo Miculescu, a primit pe adjunctul ministrului agriculturii al S.U.A., Cla­rence Palmby, care se află într-o vizită de cîteva zile în ţara noastră. Cu acest prilej a avut loc o convorbire privind cooperarea în domeniul agriculturii între cele două ţâri.­­ Cu ocazia prezenţei sale la Moscova, ministrul comer­ţului exterior al României, Cornel Burtică, a avut o întreve­dere cu H. Solie, ministrul pentru problemele economice externe al R.D. Germane, în legătură cu schimburile comer­ciale dintre România şi R.D. Germană pe anul 1970 şi pe­rioada următoare. EVENIMENTE . La invitaţia Consiliului Central al Uniunii Tineretului Li­ber German (F.D.J.), a plecat la Berlin o delegaţie a Comite­tului Central al Uniunii Tineretului Comunist, condusă de Ion Iliescu, prim-secretar al C.C. al U.T.C., ministru pentru pro­blemele tineretului, pentru a face o vizită în R. D. Germană. o Preşedintele Vecei Executive Federale, Mitia Ribîcici, a primit intr-o vizită protocolară de prezentare pe ambasa­dorul României la Belgrad, Vasile Şandru. o La Combinatul siderurgic Hunedoara s-au produs pînă joi dimineaţa 25 000 tone de oţel peste sarcinile de plan. Ci­fra are o semnificaţie deosebită, ea consemnează îndeplini­rea angajamentului anual asumat în întrecerea socialistă.­­ Delegaţia U.G.S.R., condusă de Florian Dănălache, preşedintele Consiliului Central, care se află in Iugoslavia, a vizitat Zagrebul. VALORIFICAREA TERENURILOR In pantă, sarcină de mare răspundere GHEORGHE PALOŞ prim secretar al Comitetului judeţean Gorj al P.C.R. Paralel cu dezvoltarea şi diversifi­carea potenţialului industrial, Con­gresul al X-lea al partidului a trasat şi sarcina ridicării agriculturii pe o treaptă superioară. In judeţul nostru, pentru realizarea în bune condiţii a acestui important obiectiv este absolut necesar să ţinem seama de diversitatea formelor de relief şi, în primul rînd, să acordăm o mai mare atenţie valo­rificării terenurilor în pantă. Sîntem conştienţi de faptul că nu va fi uşor să înregistrăm dintr-o dată salturi spec­taculoase în sporirea capacităţii pro­ductive a terenurilor în pantă, dar printr-o organizare temeinică a pro­ducţiei şi a muncii vom realiza scopul propus. . Analizînd modul de folosinţă şi în­cadrarea pămîntului după formele de relief şi gradul de eroziune, putem desprinde următoarele date : a) terenurile în pantă ocupă 62 la sută din fondul funciar agricol, adică 171938 de hectare, suprafaţa afectată de eroziune fiind de 166 408 hectare ; b) suprafeţele arabile, viile şi plan­taţiile de pomi ocupă, în principal, te­renurile în pantă, iar gradul de ero­ziune cel mai ridicat se constată la a­­ceste trei categorii de folosinţă, în vederea gospodăririi cît mai ra­ţionale a fiecărei categorii de teren în parte, în ultimul timp au fost între­prinse studii pedologice în toate uni­tăţile agricole. După încheierea aces­tora, în cadrul unei plenare a Comi­tetului judeţean de partid am anali­zat concluziile la care s-a ajuns şi am adoptat un plan de măsuri pe perioada 1971—1975, menit să asigure ridica­rea potenţialului de producţie al te­renurilor în pantă. Semnificativ este și (Continuare în pag. a 3-a) — Cîndva erai un povestitor, Luca Poni, îmi împuiai mintea cu intîmplări ciudate, deprin­deri străvechi, obiceiuri tradi­ţionale. — Încep să le uit. Devin a­­mintire. Noile valuri omeneşti îşi schimbă felul de a fi. O­­bişnuinţele înainte mergătorilor rămîn, încet-încet, în conul de umbră al trecutului, incert și cețos. Cele mai multe se des- CALOIANNE # POP SIMION fac, se pulverizează. Ochiul și mintea contemporanului n-au răgaz pentru ele. Nici interes. Devin desuete. Ies din aria tim­pului nostru. Pier. — Un abur de pesimism se degajă din vorbele tale. Parcă ai rosti un descîntec. Tu exa­gerezi, desigur. Lucrurile nu stau chiar așa. Obiceiurile sînt obiceiuri. Nu dispar și nu se pierd peste noapte. Eventual se modifică. Primesc noi valențe și simboluri pe care nu le avu­seseră. Ţin, ca să zic așa, pas cu vremea. Uite, de pildă, ca­­loianul. — Ce-i cu caloianul ? — Capătă sub ochii noștri alt sens, alte dimensiuni. — Cred că te înșeli ; trebuie să fie o confuzie la mijloc de tot (Continuare în pag. a 2-a) r Altădată sterpe, dealurile din mereaua comunei Măgurele, judeţul Prahova, plantate cu pomi fructiferi, aduc coopera­tivei agricole importante ve­nituri băneşti Foto : F. BICIUŞCA COORDONATELE C­ONSACRĂRII wwvvwv ♦ Opţiune între o redacţie şi cate­dra din satul natal ♦ Specialişti, a căror biografie se con­fundă cu ascen­siunea comunei ♦ Viaţa satului con­temporan exclu­de trăirea pe fron­­turi, cu ochii la ceas Documentele celui de-al X-lea Congres al P.C.R. subliniază rolul de seamă ce revine cadrelor de intelectuali ai satelor. Invâțător sau profesor, inginer, medic sau bibliotecar — intelectualul de astăzi din mediul rural — deplin conştient de menirea lui, îşi conectează întreaga capacitate la reţeaua spirituală a comunei, a fiecărui loc de muncă, pentru ridicarea nivelului de cultură şi civilizaţie a maselor, pentru obţinerea unor rezultate de producţie tot mai bune, pentru dezvoltarea agriculturii noastre socialiste. Este de prisos să mai arătăm că satul de astăzi se deosebeşte — prin ţinuta sa nouă, tot mai înfloritoare — de cel de altădată. In zilele noastre mediul rural exprimă, sub multiple aspecte, progresul economic şi social al­ întregului popor. Prin noile şi numeroasele sale edificii social-culturale, prin „berzele" metalice ale antenelor de televiziune, prin ecranul cinema­tografului, prin interioarele „de oraş" a tot mai multe locuinţe, satul de azi constituie o replică civilizată dată trecutului îndepărtat. Fără îndoială că, în acest context al marilor schimbări petrecute în anii de după elibe­rare, monografia fiecărui sat păstrează încrustată intim şi contribuţia inte­lectualilor. Iată de ce sătenii, întreaga ţară privesc cu stimă către cei care, cu ani în urmă — după absolvirea unor şcoli de specialitate sau facultăţi — au revenit, fie pe meleagurile natale, fie — la alegere — în alte loca­lităţi rurale , intelectuali care, de-a lungul anilor, dâruindu-se intereselor social-economice ale satelor, cunosc satisfacţia definirii lor personale la locul de producţie. Intrebaţi-l, bunăoară, pe învă­ţătorul Vasile D. Manciu de cîţi zeci de ani se află în Răcăciuni, judeţul Bacău. Este unul şi acelaşi Vasile D. Manciu care după absol­virea, în 1928, a şcolii normale, in­vitat de băcăuanul Grigore Tăbă­­caru să lucreze în redacţia unei prestigioase reviste de pe timpuri, a optat, în ultimă instanţă, pentru satul Răcăciuni, loc în care marele Sadoveanu, în urma unei inspec­ţii, accentuase, într-un raport din 1905 necesitatea înfiinţării unui cămin de luminare, învăţătorul Manciu a trecut — în condiţiile vitrege de atunci — la animarea resurselor artistice ale satului. Cîte greutăţi, dar şi cîte satisfacţii ! Numai anii puterii populare au creat însă — ca pretutindeni în satele patriei noastre — o nelimi­tată arie de afirmare a întregului potenţial material şi spiritual al oamenilor. Diplomele şi premiile­­ la finalele republicane, trofeele care împodobesc aşezămîntul cul­tural din Răcăciuni îşi raportează provenienţa şi la ceea ce întregul judeţ Bacău numeşte „rezultanta consacrării" unor intelectuali din comuna sus-amintită în domeniul vieţii cultural-artistice a satului. Prezentul oferă numeroase e­­xemple din rîndul intelectualilor satelor, din rîndul miilor de ingi­neri agronomi şi medici veterinari care au aflat, în mijlocul sătenilor, adevăratul sens al propriei lor vieţi. Am cunoscut, cu numai cîte­va zile înainte, pe soţii ingineri Maria şi Ioan Davidoiu, de la cap- AUREL STANCIU­ (Continuare in pag. a 2-a) A/4AA/W­A/W4A/WV­A SFATUL SPECIALISTULUIC­ONDIŢIILE ACESTEI TOAMNE Folosind din plin timpul prielnic, meca­nizatorii care deservesc coo­perativa agri­colă din Recea, judeţul Mehe­dinţi, obţin re­zultate bune la executarea a­­răturilor de toamnă Irigarea de aprovizionare la grîu în toamnele secetoase, cum este şi actu­ala toamnă, răsărirea griului întîrzie, se face neuniform, iar o parte din plantele răsărite suferă sau chiar pier. înfrăţirea plantelor este foarte slabă sau chiar nici nu se produce toamna, ci abia în primăva­ră, dacă şi condiţiile de iernare sunt grele, în sistemele irigate din ţara noastră, lip­sa umidităţii din sol în această perioadă se diminuează prin aplicarea unor udări, de­numite de aprovizionare pentru că ele au rolul de a împrospăta rezerva de apă a solului, de a favoriza germinarea seminţe­lor, răsărirea şi înrădăcinarea, cît şi călirea în vederea intrării in iarnă a plantelor. Prin udările de aprovizionare se urmă­rește crearea unei rezerve de apă astfel calculată incit solul să se umezească uni­form pe o grosime care variază de la caz la caz. Astfel, pentru zonele în care solul este uscat pe o adîncime de 30—50 cm se va lua în considerare aprovizionarea cu apă a acestui strat. De regulă, pentru udă­rile de aprovizionare se ia în calcul un strat de 60—80 cm. Mărimea normei în cazul udărilor de a­­provizionare depinde de zona pedoclimati­că. în zona de stepă uscată și stepă mo­derată, se recomandă o udare cu 800—1 000 mc de apă la hectar, echivalentă cu o ploaie de 80—100 mm. în zona de silvostepă, can­titatea de apă la hectar este de 400—600 mc., iar în celelalte zone pedoclimatice în care există amenajări pentru irigaţii, iar solul este uscat, norma de aprovizionare este de 300—400 mc/ha. în această perioadă, pentru cultura griu­lui se recomandă utilizarea limitelor infe­rioare ale normelor de aprovizionare, mai ales in zonele in care straturile mai pro­funde ale solului sunt umede. Cea mai bună metodă de irigare la Dr. ing. TEODOR MOSCALU din Ministerul Agriculturii şi Silviculturii (Continuare în pag. a 5-a) IMPUN: Urmărirea puterii de germi­naţie la laboratorul pentru controlul seminţelor din Cluj Foto: D. CONSTANTINESCU Potrivit ultimei si­tuaţii operative so­site la Ministerul A­­griculturii şi Silvicul­turii, pînă la începu­tul acestei săptămîni în cooperativele agri­cole fusese însămîn­­ţată cu legume de primă apariţie o supp­rafaţă de 8 544 de ectare. Au fost se­mănate, printre altele, 4 297 de hectare cu spanac, 2 397 de hec­tare cu ceapă şi 1 461 de hectare cu salată, ceea ce reprezintă o creştere de circa 800 de hectare la spanac şi de cîte aproximativ 500 de hectare la ceapă verde şi sala­tă, faţă de anul tre­cut. Rezultate mai bune au obţinut coo­perativele agricole din judeţele Arad, Galaţi, Ialomiţa, Prahova, Teleorman, unde rea­lizările sunt cuprinse între 355—545 de hectare. Deşi pe ţară planul a fost depăşit, mai sunt judeţe unde pre­vederile nu au fost a­­tinse (Bihor, Caraş­ • ÎNCHEIEREA GRABNICA A SEMĂNATULUI LEGU­MELOR DE PRIMĂ APARIŢIE • ÎNGRIJIREA ATENTĂ A CULTURILOR Severin, Dîmboviţa, Harghita, Maramu­reş, Olt etc.). In a­­ceste judeţe, cît şi în altele unde realizări­le sînt sub prevederi, este necesar să se continue însămînţa­­rea spanacului, sa­latei, cepei­ verzi, mă­rarului, pătrunjelului şi a altor rădăcinoase. Insămînţarea legume­lor de primă apariţie p­­oate continua pînă a căderea zăpezilor, astfel ca în primăva­ră să avem o apariţie timpurie şi eşalona­tă pe o perioadă cît mai lungă. — O dată încheiate însămînţările, ce mai trebuie făcut în gră­dinile de legume ? — Sarcina imediată a cadrelor de specia­litate din unităţi, ne-a răspuns ing. Nicolae Marinescu, din Minis­terul Agriculturii şi L­ION (Continuare in pag. a 5-a) INTERVIUL NOSTRU Probleme ale agriculturii scoţiene © Interesante studii asupra fenomenelor microbiologice din solurile Lowland-ului şi Haighland-ului Scoţiei © Producţii sporite de trifoi, prin bacterizarea seminţelor cu tulpini eficiente de ryzobium­ D­eputatul savant, dr. A. John Holding, şeful departamen­tului de microbiologie ge­nerală la Universitatea din Edin­burg şi profesor al Colegiului de Agricultură din Scoţia a fost de curînd oaspetele ţării noastre. Cu acest prilej, ne-a înfăţişat cîteva dintre preocupările ştiinţifice le­gate de nevoile practice ale agri­culturii ţării sale. — Scoţia, această parte de nord a Marii Britanii, ne-a spus el, nu este prea bogată în pămînt arabil, doar în Lowlands (sudul ţării n.n.) putem face ceva agricultură, mai mult creşterea vitelor, ci cu lină fină şi vaci de rasă. în nord (Highlands), solul, în majoritatea lui acoperit cu turbării şi bălării, este foarte puţin roditor. Situaţia aceasta, ne-a explicat profesorul Holding, determină în mare măsură şi preocupările sale, ale elevilor şi colaboratorilor săi. Din relatările lui, am aflat că în­săşi catedra sa are contracte cu statul şi cu fermierii pentru studie­rea fenomenelor microbiologice din solurile regiunii. Dintre acestea, am desprins cîteva mai importante : cercetările legate de ryzobium, cele legate de sistematica microorganis­melor în sol, ca şi cercetările pri­vind solurile turboase. M. RADIAN (Continuare în pag. a 6-a) POVESTE CU STRÎMBA-LEMNE Scrisoare către şapte fraţi Am văzut nu o dată co­pii de-o şchioapă, care, în primele zile de şcoală, cînd se împotmolesc să scrie primul­­, o strigă pe mama. Am văzut oameni cu pă­rul alb care, la răscrucea vieţii, ultimul cuvînt pe care îl rostesc, este tot cu­­vîntul mamă. Mama, pen­tru copiii ei, e ceva sfînt. Am întîlnit-o pe Catinca Adrieş din comuna Hor­­leşti, judeţul Iaşi. Ea a născut şi a crescut şapte copii şi acum toţi... îi întorc, spatele. O viaţă întreagă mama a trudit ca voi să nu duceţi lipsă de nimic, să ajungeţi oameni cu rostul vostru. La rostul vostru aţi ajuns toţi, dar mai puţin oameni, pentru că un om nu-şi poate uita niciodată părinţii, care s-au sacrificat întreaga viaţă pentru ei V-aţi întrebat vreodată cîte mii de nopţi a vegheat mama la căpătînul voştru, v-aţi întrebat cîte mii de zile a muncit din răsputeri ca vouă să nu vă lipsească nimic ? V-aţi în­trebat de cîte ori a renun­ţat la micile ei bucurii, ca bucuriile voastre să fie mai mari ? Acum, toţi şapte aţi uitat-o, sau mai bine zis nu ştiţi cum să scăpaţi de ea. Fiecare o „plasaţi" unul al­tuia, că vă e greu să o în­grijiţi, acum cînd e bătrînă şi bolnavă. Mai mult chiar, Anica a „uitat-o" la dis­pensar şi a plecat acasă bucuroasă că a scăpat de-o povară. V-aş aminti că e­­xistă legi care obligă co­piii „uituci“ să-şi întreţină părinţii, dar mama, din respect, din dragoste pen­tru voi nu a făcut nicio­dată apel la lege. V-am scris aceste rîn­­duri cu dorinţa sinceră de a vă atrage atenţia că aţi greşit toţi şapte şi e nevoie să vă reparaţi urgent a­­ceastă greşeală. Altfel... va fi prea tîrziu. STRIMBĂ-LEMNE pentru conformitate GH. NEAGU VWVWWWVWWWVN/V*\\V CITITI PAG. a MWWVWAAMMVWWVSM

Next