Satul Socialist, iulie 1970 (Anul 2, nr. 359-384)

1970-07-10 / nr. 366

PAGINA 2 Vineri 10 iulie Soarele răsare la ora 4 şi 40 de minute. Apune la ora 20. Luna răsare la ora 11 ţi 16 minute. Apune la ora 23 şi 5 mi­nute. De la începutul anului au trecut 191 de zile. Pînă la sfîr­­şitul anului au mai rămas 174 de zile. STAREA VREMII Timpul probabil pentru 10 iu­lie , vreme în general frumoasă cu cer variabil. Innorări mai ac­centuate se vor semnala în ves­tul ţării şi în zona de deal şi munte, unde vor cădea averse locale însoţite de descărcări elec­trice. In restul ţării aversele vor fi izolate şi neînsemnate cantita­tiv. Vînt slab pînă la potrivit. Temperatura în creştere uşoară. Minimele vor fi cuprinse între 12 şi 22 de grade iar maximele între 24 şi 34 de grade. Timpul probabil pentru 11, 12 şi 13 iulie , vreme în general frumoasă in sud-estul ţării şi uşor instabilă în rest. Ger varia­bil, cu innovări mai accentuate in Banat, Crişana, Transilvania şi Oltenia, unde vor cădea aver­se locale însoţite de descărcări electrice. Vînt potrivit. Tempe­ratura In scădere uşoară in a doua parte a intervalului. Mini­mele vor fi cuprinse intre 10— 20 de grade iar maximele între 22 şi 32 de grade. Drumeţi, în aceste zile de caniculă — un popas plă­cut la Hanul Vlasiei — Snagov lui Cezar Bolliac, Nicolae Băl­­cescu, C. A. Rosetti şi ale altora semnate de Negulici, cele ale lui C. Poenaru, N. Golescu şi A­­vram Iancu, realizate de Barbu Tscovescu, tablourile alegorice „România rupîndu-şi lanţurile" şi „România revoluţionară", a­parţinînd lui Rosenthal, şi multe altele sunt nu numai mărturii ale poziției militante ale celor trei pictori revoluționari, dar atestă afirmația că Negulici, Rosent­hal şi Iscovescu sunt întemeieto­rii picturii naționale moderne. medalion » PICTORI DE LA 1848 Printre personalităţile şi oa­menii de cultură al căror nume este legat de revoluţia din ţă­rile române de la 1848 se nu­mără Ioan D. Negulici, Barbu Iscovescu, Constantin Daniel Rosenthal şi Gheorghe Tatta­­rescu. începuturile activităţii îi gă­seşte pe fiecare aproape de locurile natale , Ioan D. Negu­lici începe a deprinde meşteşu­gul zugrăvitului la şcoala din Cîmpulung, desăvîrşindu-şi stu­diile de pictură la Iaşi apoi la Paris . Barbu Iscovescu, fiul u­­nui zugrav de icoane şi biserici din mahalaua Oborului bucu­­reştean, se iniţiază în tainele meseriei chiar de la tatăl său şi apoi îşi face studiile la Viena şi Paris . Constantin Daniel Ro­senthal, provenit dintr-o fami­lie de negustori din Budapesta, rupe legăturile cu familia şi se consacră studiilor de desen la Viena, unde îl cunoaşte pe Barbu Iscovescu, cu care avea să lege o trainică şi profundă prietenie ; în sfîrşit, Gheorghe Tattarescu îşi face ucenicia la Şcoala de zugravi de la Buzău, pentru a se desăvîrşi la Roma. Viitoarea revoluţiei de la mij­locul secolului trecut îi aduce pe primii trei pictori în patrie. Rosenthal adoptă cetăţenia ro­mână, şi, împreună cu Negulici şi Iscovescu, se consacră acti­vităţii revoluţionare, căreia îi subordonează şi pe aceea de pictor. în cursul activităţii lor revo­luţionare au folosit, cu multă pricepere, gravura şi litografia, transformîndu-şi arta într-o cre­aţie politică, profund agitatori­că. Muzeele noastre păstrează un număr însemnat din lucrările pictorilor paşoptişti. Portretele Folclorul propriu-zis, spre deosebire de cel al obiceiurilor, înglobează doina, repertoriul păstoresc, balada (istorică, hai­ducească, fantastică) şi cîn­­tecele (de dragoste, de leagăn, de cătănie, de jale, de lume etc.). Alături de folclorul muzi­cal mai există şi folclorul core­grafic (dansat). Jocurile popu­lare româneşti se grupează în : dansuri solistice şi dansuri de ceaţă, iar după mişcarea des­crisă de interpret, nu dansuri de cerc (hora), dansuri de co­loană (brîul, strba) şi dansuri de perechi (învîrtita, haţegana). Toate aceste jocuri se mai pot clasifica şi după sexul executan­ţilor : dansuri de fete, de flăcăi şi mixte. în ciuda diversităţii specificului regional, folclorul românesc dispune de o uimitoa­re unitate a stilului, expresie a aspiraţiilor spirituale comune ale poporului nostru. mica enciclopedie : FOLCLORUL ROMÂNESC (II) Cunoştinţele acumu­late în timpul facultă­ţii reprezintă pentru orice absolvent funda­mentul dezvoltării sale viitoare. Volumul u­­riaş de informaţii ce creşte într-un ritm im­presionant obligă pe aceştia la un studiu necontenit, la o apro­fundare temeinică a domeniului în care îşi desfăşoară activitatea. Pentru a fi cu adevă­rat util nu te poţi mul­ţumi cu cunoştinţele acumulate în facultate, fie că ai absolvit-o în urmă chiar cu doi, trei ani, ci trebuie să ţii pasul cu toate nouţă­de la cooperativa din Ivăneşti (jud. Vaslui), a aplicat la grădina de legume recomandările cuprinse în cartea „Cul­tivarea forţată a legu­melor". Roadele bogate pe care le vor strînge cooperatorii de pe cele 100 ha de livadă se vor datora în bună mă­sură preţioaselor re­comandări făcute de acelaşi inginer, care a studiat temeinic lu­crări de specialitate. Anul acesta ing. Con­stantin Stenţel din Vlă­­deni (jud. Iaşi) a apli­cat în practică o sumă de cunoştinţe însuşite din lucrările recent a­tacul pe Nil“ şi altele,­­ dar nici una de specia-­­ litate. „Ne-ar fi de folos lucrări pe teme de în- - treţinerea şi reglarea maşinilor agricole, de organizarea terenului pentru plantarea viţei de vie“, afirma sus-nu­­mitul inginer. Dar bi-­­ blioteca comunală are astfel de lucrări în­tr-un număr suficient. ф După mîinile tipogra­fului şi ale celor de la­­ difuzare, afirmăm cu ф certitudine că ale noas­tre au fost primele care au atins aceste­­ cărţi la Pungeşti. Tris­tă situație, din păcate. ^ La Ruginoasa (jud. ) Inginerii agronomi despre: ШШ AGROZOOTEHNICĂ zile ştiinţifice ale zi­lei. Restrîngînd aria dis­cuţiei la inginerii a­­gronomi, se poate a­­firma că şi ei sînt su­puşi aceloraşi cerinţe. Noile cuceriri ale şti­inţei agricole, meto­dele superioare de ,lucru, continua dotare a agriculturii noastre cu utilaje la nivelul tehnicii mondiale im­pun inginerilor agro­nomi ridicarea necon­tenită a pregătirii, lu­cru ce constituie, de altfel, o cerinţă morală şi profesională majoră. Este dăunătoare men­talitatea, întîlnită din ce în ce mai rar, că o dată cu absolvirea in­stitutului se încheie şi capitolul pregătirii pen­tru profesia aleasă. Pe lingă bibliotecile personale, bibliotecile săteşti pot asigura prin sutele de volume de specialitate — infor­marea necesară. Nu tre­buie pierdut din ve­dere şi numărul mare de lucrări primite în acelaşi scop din partea direcţiilor agricole ju­deţene. Aceasta este şi părerea celor mai mulţi din specialiştii cu care am discutat. Toţi re­marcau că găsesc în lu­crările apărute, pe dife­rite teme, un aliat de nădejde pentru munca lor, sursa de unde îşi pot culege informaţiile dorite. Multe din reali­zările obţinute în pro­ducţie se datoresc stu­dierii acestor lucrări. Ing. Vasile Almăşean, părute, pe care le-a studiat. In rindul co­lectivului de ingineri care lucrează în a­­ceastă comună există o atmosferă de emu­laţie ştiinţifică, de studiu temeinic. In­ginerii Elena­­ Man­­dache, Paraschiva Mi­­hăilă, Vasile Foca sînt cititori constanţi ai lucrărilor aflate în dotarea bibliotecii. După părerea acestui colectiv „Agenda agri­colă" constituie un preţios ajutor al activi­tăţii lor. Avînd un for­mat mic, de buzunar, sintetizînd noţiunile tehnice absolut ne­cesare şi folosite în mod curent în produc­ţie, dînd informaţii de climatologie şi pedolo­gie „Agenda..." este un însoţitor permanent al muncii ce o desfăşoară inginerii. „Ar fi foarte utilă, spun ei, edita­rea unei lucrări sub forma unui atlas cu in­formaţii precise, cu explicaţii scurte despre bolile şi dăunătorii principalelor culturi. In aceeaşi ordine de idei ei propun tipărirea u­­nei cărţi care să con­ţină indicaţiile nece­sare construcţiilor a­­gricole. Curiozitatea profe­sională ne-a îndemnat să aruncăm privirea pe fişa ing. Gheorghe To­­deriţă din Pungeşti (jud. Vaslui). De la în­ceputul anului a îm­prumutat numai şase cărţi: „Condiţia uma­nă". „Călătorind cu ca­la şi­ fondul de cărţi format din 820 lucrări de specialitate consti­tuie numai pentru ing. Viorel Burlacu sursa do­cumentării. Ceilalţi in­gineri rar trec pragul bibliotecii. Pentru o promptă informare asupra noi­lor cărţi venite, pentru popularizarea lor se cere din partea biblio­tecarilor iniţiativă şi perseverenţă. Bibliote­cara din Vlădeni, Pro­fira Iftimie, organi­zează puncte de schimb de cărţi şi publicaţii tehnice la locurile de muncă ale diferitelor brigăzi. Dar această iniţiativă re­prezintă un caz izolat. La Ivăneşti bibliote­cara nu ştie nici acum ce sumă are la dispo­ziţie pentru achiziţiile din acest an. Sunt dese cazurile cînd se pri­mesc lucrări al căror conţinut nu are nici o contingenţă cu activi­tatea ce se desfăşoară în comună. Acolo unde există un real interes pentru îm­bogăţirea cunoştinţelor, cei interesaţi găsesc mijloacele necesare do­cumentării şi timpul de a cărui lipsă se la­mentează încă mulţi in­gineri. Nu este mai puţin adevărat şi fap­tul că în munca mul­tor bibliotecari trebuie să se producă acel re­viriment care poate duce la optimizarea muncii cu cartea de specialitate. D. PETRE Efectele ploilor torenţiale Ploile abundente din noap­tea de marţi spre miercuri au provocat Inundaţii în ju­deţul Mehedinţi. Au fost dis­truse culturi de griu, secară şi orz, suprafeţe însămînţate cu porumb, păşuni şi fineţe apar­­ţinînd cooperativelor agricole de producţie din Vinători, Sal­cia, Oblrşia-Cîmp, Vlădaia, Cujmir, Timna, Livezile şi Vîn­­juleţ. La Fabrica de cărămidă din Hinova apa a pătruns în cuptorul principal, precum şi în depozite, acoperind 200 000 că­rămizi arse şi alte 500 000 , care aşteptau să fie introduse în cuptoare. Pe şoselele care leagă Valea Almăjelului cu sa­tele Corlăţel şi Bălâciţa a fost întreruptă circulaţia ca urmare a distrugerii terasamentelor. Comandamentul judeţului Neamţ pentru apărarea împo­triva calamităţilor naturale a întocmit bilanţul pierderilor provocate de valul de inun­daţii din noaptea de 6 spre 7 iulie. Potrivit datelor cen­tralizate, au fot inundate, în localităţile Piatra Şoimului, Tazlău, Pârleşti, Cindeşti, Roz­­nov şi Rediu, circa 200 de case — dintre care 30 distruse — iar 296 au fost afectate parţial. Au fost acoperite de ape circa 380 ha cultivate cu griu şi po­rumb. In aceeaşi noapte, au fost distruse sau avariate 14,5 km drumuri judeţene, comunale şi forestiere, 23 km căi ferate în­guste, 17 poduri şi numeroase circuite telefonice. Importante pagube materiale s-au înregis­trat la Fabrica de cherestea din Tazlău. Ploile torenţiale, căzute în ultimele 48 de ore pe teritoriul judeţului Bacău, au determi­nat creşterea nivelului unor rîuri, care, pe anumite por­ţiuni au depăşit cu 2 m cotele de­ inundaţii, într-o serie de localităţi, printre care Balcani, Schitu Frumoasa, Bîrjoi, Pus­­tiana, Cîmpeni, Hăineala, Li­vezile, Bereşti, Tazlău, Helgiu, Blăgeşti şi Urecheşti — situate în bazinele rîurilor Tazlău, Trotuş şi Bistriţa —­ apele au pătruns în case, distrugînd 6 locuinţe şi avariind grav alte 106. Au fost inundate aproape 500 ha cultivate cu griu şi po­rumb. In cursul nopţii de marţi spre miercuri, în judeţul Dolj au căzut ploi torenţiale, în nu­meroase localităţi înregistrîn­­du-se 40—120 litri pe metru pătrat. Ca urmare, apele unor pîrîuri au depăşit cotele de inundaţii, afectînd obiective industriale, terenuri agricole şi peste 30 de comune. Terasamentul căii ferate în­tre Timna şi Prunişor, pe o lungime de 300 m a fost spălat de apele pîrîului Huşniţa, care au inundat complet staţia C.F.R. Timna, scoţînd din func­ţiune instalaţia de centraliza­re electrodinamică, precum şi linia de contact pentru circu­laţia locomotivelor electrice. In zonele inundate se lu­crează cu energie pentru sal­varea bunurilor materiale şi înlăturarea grabnică a pagu­belor provocate de noile inun­daţii. (Agerpres) // Întreprinderea „MARMURA Simeria, str. Cuza Voda nr. 24 oferă spre vînzare populaţiei­­ dale din mozaicuri colorate de marmură cu ciment colorat, şlefuite, extrem de economice atît ca manoperă de montare cît şi ca preţ de finisare pe mp. Aceste dale p­­ot fi utilizate la pardosirea bucătăriilor, holurilor, coridoarelor, să­­ilor etc. Dalele de formatul 25 X 25 cm se livrează în orice cantităţi din depozitele din oraşul Simeria la următoarele­­preţuri pentru popu­laţie : o cu granule de marmură albe şi negre pe fond de ciment alb — 35 lei/mp; o cu granule de marmură albă pe fond crem 39 lei/mp. o cu granule albe pe fond roşu =* 39 lei/mp. o cu granule albe pe fond verde = 49 lei/mp. Contravaloarea mărfurilor comandate şi ridicate de către populaţie se achită la casieria întreprinderii, în numerar. SATUL SOCIALIST POVESTEA VORBEI * MICA ENCICLOPEDIE Ş­I CUNOŞTINŢE FOLOSITOARE » ALCOOLISMUL ŞI CONSECINŢELE LUI (II) Cînd, datorită consumului ex­cesiv de alcool, scoarţa creie­rului este atinsă în mare măsu­ră, apar psihozele alcoolice, stări manifestate fie prin vio­lenţă fie prin melancolie. Unii alcoolici au stări de nebunie, forme de epilepsie alcoolică, mania persecuţiei, halucinaţii. Starea cea mai gravă provocată de alcoolism este „delirium tre­mens*. Bolnavul are febră ma­re, tremurături în tot corpul, arsuri la ficat, predispoziţii spre miocardita (îmbolnăvirea muş­chiului cardiac). Rezistenţa or­ganismului la alte boli, forţa fizică şi capacităţile intelectuale scad şi bolnavul decade treptat. Vindecarea alcoolicilor pre­supune o îngrijire îndelungată însoţită de administrarea de vi­tamine, injecţii cu stricnină şi insulină, alimentaţie controlată şi somn dirijat. Mai presus de orice este nevoie însă de edu­carea voinței bolnavului, de în­tărirea convingerilor sale mora­le asupra efectului dăunător al alcoolismului atît pentru propria sa sănătate cît şi pentru inte­resele societăţii. FOLOSITOARE ( | ■■■■inn POVESTEA VORBEI : Foamea se uită la poarta omului mun­citor și nu îndrăznește să intre. (Anton Pann). (Urmare din pag. I) uliţe lăturalnice ale satului şi nici un indicator, nici o în­semnare nu ne îndeamnă si le căutăm şi să le admirăm. Ciţi oameni ştiu de exemplu că intr-un cring, lîngă Fălti­ceni, care l-a inspirat pe Sa­­doveanu cînd a scris „Dum­brava minunată" se află un schit ridicat de Tomşa Vodă, de o mare frumuseţe, de o poezie emoţionantă ? El nu fi­gurează nici măcar în ghidul SĂ ŞTIM rile tipărite. Merg mai departe şi spun că la intrarea fiecă­rei localităţi sau în centrul ei s-ar cuveni să se afle înscrisă, pe un panou, istoria acelei aşe­zări, fapte de seamă din trecut sau despre personalităţi le­gate de acest loc. Nimic din ce ne-a lăsat istoria frumos şi înălţător nu trebuie neglijat. Pentru noi înşine şi pentru străinii care ne vizitează ţara să avem mereu la îndemînă informaţii cît mai complete şi mai sugestive. O colaborare strînsă între comitetele de artă şi cultură judeţene şi consiliile populare, alcătuirea unor e­­chipe din profesori, învăţă­tori şi elevi ar putea împlini această sarcină de onoare. Nr. 366— Vineri ,9 iulie I­I­I­I Cel ce poartă numele de OM Există mii de poeme scrise şi poate tot atîtea nescrise despre dragoste. Despre această tainică vrajă ce aduce fericire numai lîngă omul ales, numai înfruntînd viaţa alături de el. Şi poate tocmai de aceea, nimic nu îmi pare mai trist, mai lipsit de sens decit cererea adresată justi­ţiei de a repara gingaşa ţesătură ce s-a ţesut între doi oameni. Ar fi trebuit ca în august 1970, tînărul Avram Gheorghe din Galaţi să-i aducă iubitei sale un buchet de flori. Pentru că într-un fel, ziua cînd ai cunoscut fiinţa dragă este una din cele mai importante zile din calendar. După cîteva zile de la cunoştinţă, Ecaterina Mîrzan din comuna Vinderei, satul Valea Lungă, judeţul Vaslui, primea un bileţel împăturit, scris cu cerneală, pe o foaie smulsă dintr-un caiet de aritmetică. ,,Te rog, Tincuţo, să fim prieteni", urmau apoi cuvintele frumoase, vechi şi totuşi mereu noi, despre ochii negri şi despre singurătate, pe care le scriu tinerii îndrăgostiţi. Scrisori de dragoste şi fotografii oferite „cu dor", „spre amintire de la cel care te iubeşte" şi care ar fi trebuit să rămînă în­­tr-un scrin cu amintiri frumoase şi nemicşorate în timp. Atunci cînd citea plină de emo­ţie scrisorile, Ecaterina Mîrzac nu ştia că într-o zi ele vor fi „piese de dosar", că vor fi clasate şi nu­merotate, cercetate de ochi străini, cusute de mîini străine într-un do­sar cu coperte reci şi cenuşii. După cîteva luni Ecaterina a ac­ceptat, la insistenţele lui A. G., să se mute la el, în Galaţi. A dus ast­fel timp de un an viaţa unei ti­nere neveste. Cînd a devenit evi­dent faptul că va fi tată, A. G. s-a schimbat. Un copil îl obliga la o legalizare a situaţiei, îi cerea o responsabilitate nedorită, obli­gaţii pe care voia să le evite. Atunci au început şicanele, iar cînd, în 22 octombrie 1969 s-a năs­cut băiatul, Ecaterina avea să cu­noască una din cele mai crunte dezamăgiri din viaţă. Prietenul ei, pe care cu naivitate îl considera soţ pentru o viaţă, n-a vrut să vină la maternitate şi nici să-şi recu­noască copilul. Şi astfel, certificatul de naştere «T'eu mirrrărtrl '3 — 851 657 a rămas o vreme cu spaţiu liber în dreptul numelui tatălui. A trebuit E. M. să recurgă la cel mai dureros şi cel mai umilitor dintre toate mijloa­cele : acţionarea în judecată. Do­sarul cu scoarţe cenuşii a adus co­pilului dreptul de a avea numele părintelui, de a avea o existenţă asigurată. Relaţiile care domnesc în familie în orînduirea socialistă, sunt fun­damental deosebite de cele din tre­cut. Cei doi soţi găsesc, unul la ce­lălalt, un sprijin moral, un sfătui­tor, sînt alături la bine şi la greu şi astfel, întocmai ca şi marea şcoa­lă a vieţii, cel mai mic colectiv, familia, modelează caracterul soţi­lor, îi învaţă, îi ajută să răzbească în viaţă. , Deseori, la redacţie sosesc scri­sori pe această temă, încărcate de tristeţea unor întîmplări ce puteau fi evitate, în primul rind dacă cei în cauză ar fi judecat mult înainte de-a face pasul cel mai important din viaţa unui om, dacă ar fi înţe­les că atitudinea faţă de cel din familie este prima dovadă a cinstei, corectitudinii şi a omeniei. Din comuna Afumaţi judeţul Dolj, satul Boureanu ne scrie Flo­rina Dănilă : „Soţul meu a plecat în judeţul Hunedoara, lăsîndu-mă cu fiul nostru în vîrstă de 2 ani şi cu părinţii lui bolnavi şi bătrîni. Ce să mă fac ?" E greu de răspuns în asemenea cazuri, e greu de dat sfaturi acolo unde numai un om şi anume cel drag, cel aşteptat, poate aduce liniştea şi bucuria. O scrisoare emoţionantă e sem­nată de Jarca Elena : „Am 17 ani. Cînd tatăl ne-a părăsit, pe mama şi pe noi, cei trei copii, am plecat împreună la Lotru. Am urmat un curs de calificare şi am devenit la­borantă la marea hidrocentrală de pe Lotru. Sunt trei ani de atunci, dar tatăl meu, Jarca Petru (născut în com. Călineşti, judeţul Maramu­reş) a uitat de noi. Avem ce ne trebuie dar am dori să ştim de soarta lui". Radu Constantin s-a căsătorit prima oară (sau poate nu era la ф. ţigim­a căsătorie) în Schitu Goleşti - — Argeş. A plecat apoi la Rucăr, unde a cunoscut-o pe Lucreţia M. şi după un timp la Boteşti unde a ancorat lîngă altă femeie. Că fiica lui, Viorica Radu, împinsă de îm­prejurări, de scandalurile şi bătăi­le din casă a ajuns la 16 ani să fure, ce importanţă mai are pen­tru un om cu un asemenea profil moral ! Viorica se află acum în­tr-o şcoală de reeducare. Va fi de­sigur pînă la urmă un om util so­cietăţii, iar traumatismele copilă­riei vor dispare cu timpul. Atitudinea nouă faţă de muncă, faţă de interesele colectivităţii, nu poate fi desprinsă de atitudinea faţă de familie. Răspunderea faţă de familie este una din cele mai concrete forme ale conştiinţei so­cialiste, ale elementarei seriozităţi pe care trebuie să o dovedească cel ce poartă numele de om. TANIA IOVINESCU In moderna piaţă a gării braşovene — variantă sculpturală a bătrînului sfinx. Fete : I. BRAGHEŞ (Urmare din pag. I) saci aşezaţi pe cîntarul ariei, se prefigurează o medie de peste 2 000 kg la hectar. Po­rumbul de pe întreaga supra­faţă de 300 hectare, cele 50 hectare cu orez, cele 31 hec­tare cu tutun şi cele 100 hec­tare cu in de ulei se înfăţi­şează frumos, făgăduind re­colte bune. Pe drept cuvînt merită să fie elogiată hărnicia ţăranilor cooperatori, prezenţi în fiecare zi la lucru în număr mar­e. Luasem cu mine vechiul car­net de reporter în paginile că­ruia acum doi ani notasem numele celor mai harnici lo­calnici. Le-am recitit şi am fost bucuros să reîntilnesc la lucru oameni pe care îi văzu­sem la snopi, la saci, la trans­porturile cu camioanele şi în urmă cu doi ani, exact ca a­­cum. Iată-le : Ene P. Andrei, Gheorghe S. Gheorghe, Barbu Zinca, Dumitru Petre, Gheor­ghe I. Maria. O reîntilnesc şi pe Gheorghe Ştefana. Cu doi ani în urmă era elevă în clasa a Xll-a de liceu. Azi e studentă la Institutul Pedagogic din Bucureşti, v­a fi profesoară de limba română peste alţi ciţi­va ani, dar ea, ca şi alţi zeci de liceeni şi studenţi, nu uită în­datoririle unei odrasle de ţă­rani cooperatori, lucrînd în vacanţa de vară cu o gravi­tate simplă şi neafectată şi care face ca vacanţa acestor tineri studioşi să capete sem­nificaţia unei odihne active, conţinutul etic şi social care certifică o înaltă şi fermecă­toare conştiinţă socialistă. Lor le-a fost, între alţii, în­văţător şi Costianu Niţu, pe care, ca şi acum doi ani, il re­văd stînd sub un mic umbrar de pînză la marginea ariei, cîntărind tonele de griu şi tre­­cîndu-le în dosar. El e învă­ţător. Anul şcolar s-a termi­nat. Ar fi putut foarte bi­s să stea pe malul Ialomiţei cu undiţa în mină la pescuit. Ar fi putut pur şi simplu să stea acasă şi să citească un roman. Iată-l insă pe arie, cu faţa arsă de soare, ca un ţăran, cu trup şi suflet legat de soarta recol­tei, de muncile agricole. Şi mă glndesc: cit de simplu şi grăi­tor se leagă exemplul învăţă­torului de hărnicia foştilor săi elevi, cit de firesc se leagă în­văţătura profesată de el de la catedră, de conştiinţa şi hăr­nicia acestor liceeni şi stu­denţi, fii de cooperatori. Remarc însă la un moment dat că ochiului meu de repor­­der zelos a vedea totul, i se cer calităţile unui obiectiv pa­noramic. La altc e zor mare, , vin şi pleacă autocamioane, tractoarele au şi început să are miriştea proaspăt degajată­­de balef­i, dar în acest colţ de Bărăgan nu se desfăşoară­­decât o mică parte din freamă­tul muncii. Ar trebui să-i pot cuprinde pe toţi şi toate sectoarele de activitate. Iată, de exemplu, un sector acut şi de o însem­nătate vitală. Zeci de ţărani cooperatori taie nuiele şi fac sute de fascine, lucrînd la consolidarea malului Ialomiţei într-un cot unde apa cu ni­velul crescut subit pune in primejdie o zonă a terenului agricol de o tradiţională fer­tilitate. La confluenţa Praho­vei cu Ialomiţa se află un alt şantier. Pînă la sfîrşitul lunii aici va fi pusă la funcţiune o staţie alcătuită din 4 elec­­tropompe. Cele 10 hectare de grădină irigată, cele 50 hec­tare de porumb irigat şi ore­­zăria trebuie să ilustreze şi dovedesc cu prisosinţă însem­nătatea deosebită ce rezidă în asigurarea unei balanţe hidro­logice judicioase. Dar, imaginea panoramică a unei zile obişnuite de lucru într-o cooperativă agricolă cu totul obişnuită, cum este cea din satul Patru Fraţi, ar fi incompletă dacă n-am vorbi de sectorul zootehnic, de im­portantele cantităţi de pro­­duse livrate statului peste plan. De la începutul anului pînă acu­m au fost livraţi ,120 porci şi cantităţi sporite de lapte de vacă şi de oaie. Turma de oi a cooperativei numără azi 2 600 capete, dar sectorul ovin va cunoaşte o rapidă dezvoltare. La anul va avea 3 500 de oi, iar în 1975 va nu­măra 5 000 de oi. Observ că îmi trebuie o mare energie şi rezistenţă fi­­­­zică pentru a-l putea întovă­răşi pe tovarăşul Mielu Ni­colae, preşedintele cooperati­vei, pretutindeni unde, intr-o 0 ZI LUMINĂ zi obişnuită de lucru, prezenţa lu­i activă şi neobosită, este­­însăşi expresia nemijlocită a unei conduceri atente la toate fazele unui proces de muncă divers şi armonios şi in care chiar şi amănuntul aparent cel mai nesemnificativ este, de fapt, o rotiţă laborioasă în­tr-un angrenaj , perfect şi fără încetare perfectibil. Desigur, cel mai bun an a­­gricol este rezultatul unei ba­lanţe echitabile a factorilor de­­ climă şi meteorologie şi nimic nu-şi doresc ţăranii şi agrono­mii cu o speranţă şi o ardoare mai mare, decit un timp bun la semănat şi o ploaie căzută la vreme. Dar dacă acest lucru e, fără îndoială important, infinit mai hotărîtoare decit condiţiile climatice nu se do­vedesc a fi hărnicia şi energia oamenilor. Cu doi ani în urmă, în condiţii de secetă as­pră, cooperatorii de la Patru, Fraţi au realizat recolte bune la mai toate culturile. Acum, în condiţii vitrege, de ploi ex­cesive, aceiaşi oameni dobîn­­desc din nou recolte bune. A­­ceste lucruri dovedesc cu pri­sosinţă că, în pofida tuturor dificultăţilor, chiar împotriva naturii înseşi, oamenii pot smulge pămîntului roadele scontate atunci cînd îşi unesc destinele şi braţele, atunci cînd îşi spune cuvîntul uriaşa forţă a obştei. Nu degeaba se spune că omul sfinţeşte locul. Acest adevăr proverbial­­ îşi găseşte o imagine concretă ori unde unirea obştei în muncă şi hărnicie constituie un prin­cipiu social şi etic primordial, iar aici chiar şi numele satu­­lui, dacă stau şi mă gîndesc bine, exprimă prin metafora simplă a cuvintelor ..Paint Fraţi“ ideea unei mari şi pu­ternice familii unită în muncă şi în aspiraţiile ei.

Next