Satul Socialist, august 1970 (Anul 2, nr. 385-409)
1970-08-07 / nr. 390
Timpul favorabil în aceste prime zile din august a permis lucratorilor de pe ogoare să-şi intensifice eforturile pentru a încheia grabnic secerişul, pentru a însămînţa cu culturi duble toate suprafeţele prevăzute. Veştile sosite zilnic la redacţie ne anunţă că pe teritoriile unui alt grup de judeţe, datorită participării mai active la lucru a cooperatorilor şi mecanizatorilor, folosirii mai chibzuite a maşinilor agricole secerişul păioaselor a fost încheiat. Astfel, familia celor opt judeţe care au înscris acest prim succes pe frontul recoltărilor a crescut la zece. Cooperativele agricole din judeţele Gorj, Prahova, Olt şi Vaslui sunt şi ele pe punctul de a aduna într-o zi— două, toate spicele grînelor din lanuri. îmbucurător este, de asemenea, faptul că nici în restul judeţelor nu s-a bătut în aceste zile pasul pe loc. Măsurile luate de organele agricole judeţene şi acţiunile energice, întreprinse de conducerile unităţilor cooperatiste au determinat o simţitoare creştere a vitezei de lucru (în trei zile, în cooperative griul a fost strîns de pe o suprafaţă de aproape 150 000 hectare), procentul total ajungînd la 88 la sută în seara zilei de 5 august. Totuşi, dacă ţinem seama de condiţiile extrem de prielnice — timpul în general uscat şi frumos în aproape toate zonele — precum şi de creşterea necontenită a numărului de combine rămase libere, după încheierea campaniei în multe unităţi şi judeţe învecinate rezultatele puteau fi mult mai bune, numărul judeţelor care să anunţe cu o zi mai devreme recoltarea integrală a culturilor de păioase şi mai mare. La această concluzie duce faptul că în cooperativele agricole din celelalte 29 judeţe, în care continuă secerişul, culturile de păioase mai ocupă încă suprafaţa de aproape 250 000 hectare. Edificatoare în acest sens este situaţia judeţului Arad, învecinat cu judeţul Timiş, din aceeaşi zonă climatică, aici s-au realizat în ultimele trei zile doar cinci procente, în vreme ce Timişul a înscris 12 procente. Dacă in acţiunea de seceriş ritmul a deve(Continuare în pag. a 3-a) Situaţia însâmînţârilor culturilor succesive la data de 5 august Marginalii Serbările Oltului... serbările Mării... vin veşti de pretutindeni despre ample manifestări de cultură şi artă, adevărate festivaluri ale bucuriei şi optimismului. Vechi şi prestigioase tradiţii sunt scoase la lumină , reanimate în spiritul zilei de azi, caracterizat printr-o mare sete de frumuseţe autentică, de preţuire a geniului nostru popular şi a valorilor născute în anii socialismului. Succesul manifestărilor de Serbări pînă acum a provocat, precum era de aşteptat, o puternică emulaţie şi suntem siguri că în scurtă vreme nu va rămîne nici un judeţ sau un oraş în afara acestei nobile întreceri. Este de aşteptat ca şi satele să urmeze exemplul oraşelor, pentru că zestre artistică există din belşug, talente de asemenea. Va fi nevoie de spirit de organizare, de pasiune, de perseverenţă şi gust ales. Pentru că dincolo de aspectul reconfortant şi distractiv al acestor manifestări este vorba de valoarea lor educativă, de un scop mai înalt şi de o ţintă mai vi- NICOLAE JIANU (Continuare în pag. a 2-a) ^WWSA/WW4A/WN/W Still SICItllS ' im I ] -Ц - nl J-,-, ••• ' ' - - ...........^'... '. — - nih^'ew'''^-- ■*---■. ■--..................' ... ..........•'* • ■■■ '.' ■■ 1 ANUL II Nr. 390 | /INERI 7 AUGUST 1970 | 4 pagini — 30 bani J Cu prilejul celei de-a 25-d aniversări a restabilirii relațiilor diplomatice între România şi Uniunea Sovietică, între ministrul afacerilor externe al Republicii Socialiste România, Corneliu Mânescu, şi ministrul afacerilor externe al U.R.S.S., A. A. Gromîko, a avut loc un schimb de telegrame de felicitare. • Cu același prilej, Nicolae Ecobescu, adjunct al ministrului afacerilor externe, a oferit miercuri un dejun, la care au participat A. V. Basov, ambasadorul U.R.S.S. la Bucureşti, membri ai ambasadei, precum şi funcţionari superiori din Ministerul Afacerilor Externe. • In aceeaşi zi, adjunctul ministrului afacerilor externe al U.R.S.S., N. V. Firiubin, a oferit un prînz la care au luat parte ambasadorul Republicii Socialiste România la Moscova, Teodor Marinescu, membri ai ambasadei, precum şi funcţionari superiori din Ministerul Afacerilor Externe al Uniunii Sovietice. • La Thysville, unul din principalele oraşe din Republica Democratică Congo, a avut loc vernisajul expoziţiei de fotografii „Prin România de azi“, organizată în cadrul manifestărilor consacrate zilei de 23 August, cu sprijinul autorităţilor congoleze. La vernisaj au participat viceguvernatorul G. Yogo, comisar provincial al Provinciei Congo Central, şi alte persoane oficiale congoleze, membri ai corpului diplomatic, un numeros public. A fost de faţă Al. Tujon, ambasadorul României la Kinshasa, şi membri ai ambasadei. Expoziţia s-a bucurat de un deosebit succes. • Recoltarea și depozitarea griului A • Insămînțarea culturilor duble DOUA ACJIUNI CARE TREBUIE 1 * • •■•.*. i ... ' GRABNIC ÎNCHEIATE Astăzi închis, lipseşte laboranta! Cum se preiau cerealele în judeţul Braşov Secerişul se apropie de sfîrşit şi în unităţile cooperatiste din judeţul Braşov. Deşi ar fi firesc ca şi livrarea cerealelor să se desfăşoare într-un ritm rapid, numai cooperative cum sunt cele din Mîndra, Beclean, Hoghiz, Homorod, Beia, Maieruş, Hărman şi alte cîteva sunt cu graficul de predare la zi. Este o situaţie care trebuie să dea de gîndit consiliilor de conducere, beneficiarilor, organelor agricole judeţene. In cele ce urmează nu ne-am propus să tratăm însă acest aspect, ci un altul şi anume: modul cum se lucrează la bazele de recepţie, cum sunt preluate produsele. Recoltarea probelor de cereale, determinarea gradului de umiditate, a procentului de impurităţi şi a greutăţii hectolitrice, ca şi înmagazinarea decurg în condiţii bune îndeosebi la baza din Făgăraş. Aici, de la intrarea şi pînă la ieşirea pe poarta bazei a unei maşini cu 3,5— 4 tone de cereale nu trec mai mult de 15 minute. Nici corectitudinea personalului la efectuarea probelor nu lasă de dorit Buna funcţionare a acestei baze este determinată şi de promptitudinea furnizorilor, mulţi dintre ei respectând întocmai graficele încheiate Cu toate că livrările se află încă într-un stadiu puţin avansat la unele baze din judeţ s-au ivit primele dereglări. La baza din Rupea, bunăoară, camioanele cooperativelor din Beia, Homorod şi Horghiz au sosit într-una din zile în afara graficului. În aceste condiţii ele au trebuit să aştepte multă vreme o „fereastră1* în care să poată descărca. Ar fi bine ca unităţile cooperatiste, care duc în această perioadă lipsă de mijloace de transport, să acorde mult mai mare atenţie graficului pentru a nu fi nevoite să aştepte cu autocamioanele la descărcat. Defecţiunea porneşte, însă, nu atît de la cooperative, cît AL. HANDREA coresp. „Satului socialist" (Continuare In pag. a 3-a) Transportul rapid al griului direct de la combină la baza de recepţie şi în magazia cooperativei face parte, la Prejmer—Braşov, dintr-un flux de lucrări bine sincronizate. Foto : I. BRAGHEŞ In judeţul Mureş Casele se înălţă vâzînd cu ochii „Se reface totul văzînd cu ochii, încă puţin şi ne mutăm în casă nouă , , . . . Aceste cuvinte le auzi peste tot în localităţile judeţului Mureş care au avut de suferit de pe urma inundaţiilor, cuprinse acum într-o amplă operă de reconstrucţie. Bilanţul dezastrului ? 1 9460 de locuinţe complet distruse, 8 709 grav avariate, 9 489 de cazuri în care bunurile de uz gospodăresc au fost luate de ape. Pe o suprafaţă de 100 000 hectare culturile au fost complet acoperite de apă. Concomitent cu eforturile pentru refacerea agriculturii judeţului, surprinse în parte într-un reportaj anterior, se lucrează mult la reconstrucţia locuinţelor. Hotărîrea Comitetului Central al P.C.R., a Consiliului de Miniştri şi Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste privind sprijinirea populaţiei sinistrate a fost primită şi aici cu profundă recunoştinţă şi încredere. Locuitorii localităţilor mureşene îşi amintesc mereu cuvintele calde şi pline de îmbărbătare ale secretarului general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, rostite în timpul vizitei în judeţul Mureş, imediat după catastrofala inundaţie. In întregul judeţ au fost distribuite, cu operativitate şi în condiţii avantajoase, materiale de construcţie. Hotărîrea oamenilor de a face totul mai bine, mai frumos, mai durabil, pe locuri ferite de inundaţii şi alunecări de teren, este nota dominantă a acestor zile. Pe benzile strălucitoare de asfalt, camioane transportă zilnic materiale spre zonele calamitate. E nevoie de materiale cît mai multe, toate fiind degrevate de impozitul pe circulaţia mărfurilor. Pentru procurarea lor, sinistraţilor le-au fost înmînate C.E.C.-uri. Suma acordată pentru refacerea şi repararea locuinţelor în judeţul Mureş se ridică la 66 226 000 lei. Unităţile cooperaţiei de consum L. LADARIU „Satului socialist" (Continuare în pag. a 2-a) coresp. © © ф ф Pămîntul nostru cel de totdeauna Intr-un anumit fel, tema îţi aminteşte că poporul nostru judecă valorile umane, trăsăturile morale şi printr-o continuă raportare la pămînt. Despre omul vrednic, spunem că înfloreşte pămîntul pe unde trece. Despre leneş, că face umbră pămîntului degeaba. Cel care se lasă purtat pe aripile fanteziei mai mult decit s-ar cuveni este stăruitor chemat să trăiască cu picioarele pe pămînt. Dar poate că nimic nu dezvăluie mai profund şi mai emoţionant contingenţa românului cu pămîntul decit povestea ascultată acum 25 de ani într-o seară de mai, la lumina forjei şi a scînteilor ţîşnite din fierul bătut pe ilău. Povestitorul, fierar de meserie, se întorsese de vreo săptămînă de pe front şi din loc să se odihnească pornise cu un grup de muncitori să repare uneltele ţăranilor împroprietăriţi de pe valea Motrului. „Cînd a căzut camaradul meu de luptă, povestea fierarul, războiul se sfîrşise de o zi, dar, izolaţi in munţi, nici noi nici inamicul nu aflasem despre ordinul de încetare a focului. Fiindu-i prietenul cel mai apropiat, mi-a revenit datoria să-i iau lucrurile, ca să le predau la regiment. Avea în raniţa pe care i-am desprins-o de la spate cîteva cartuşe, o cutie de conserve, fotografia soţiei şi a copiilor, scrisorile de acasă şi, Înfăşurat într-o cîrpă, un fier de plug pe care scrijelise cu baioneta o dată. Am înţeles că era data cînd ridicase fierul de pe buza unei tranşee. Trei ani ii purtase în raniţă, în marşuri istovitoare, sub ploaia de gloanţe. Şi nici măcar nu avea pămîntul lui...“. Dragostea pentru pămînt, care nu înseamnă doar locul unde „culcăm" sămînţa, ci înseamnă ţara cu tot ce are ea, cu ape şi munţi, cu graiul strămoşilor şi obiceiurile acestora, cu ceea ce am durat şi apărat prin veacuri, cu ceea ce vom clădi şi apăra timp de secole de aici înainte, este pivotul a două milenii de istorie glorioasă. Românul a socotit totdeauna că, mai înainte de a fi al lui, pămîntul este al ţării, avuţia ei de bază, condiţia existenţei sale. Cînd s-au răsculat pentru a redobîndi avutul de care au fost spoliaţi, mulţi ţărani au înţeles că, răpindu-le lor pămîntul moşierii i-au răpit ţării. Reforma agrară înfăptuită sub conducerea partidului în 1945, act de echitate socială, a însemnat o dublă restituire. Restituit celor în drept să-l posede, pămîntul a fost restituit naţiunii. O dată cu reforma agrară pămîntul intră din istorie în contemporaneitate, socialismul îl descătuşează energiile latente. La Dor Mărunt, în Bărăgan, pe cernoziom, producţia medie de porumb creşte de la două la opt tone. La Comana, în Dobrogea, de la şapte sute la şapte mii de kilograme. Şi asemenea salturi se înregistrează nu numai la porumb, ci la toate culturile agricole, nu numai la Dor Mărunt şi Comana, ci in întreaga ţară. ...Pentru pămînturile dintre Borcea şi Dunăre şi din Insula Mare a Brăilei, asemenea comparaţii nu sînt cu putinţă. Lipseşte primul termen. Ca terenuri agricole ele nu au existat în 1945, nici cu cinci ani mai tîrziu. Ele au fost „create" în anii din urmă. Sînt anii în care au dispărut Potelu şi Nedeea, Brateşul şi Greaca şi atîtea alte lacuri din cimpie pentru a fi transformate in terenuri arabile, acoperite de lanuri de grîu, de porumb, de floarea-soarelui. Cifrele, prin puterea lor sintetică, dau o anumită dimensiune efortului considerabil depus în această privinţă, rezultatelor pe care le-am înregistrat. Suprafaţa îndiguită şi desecată, spun ele, va fi la sfîrşitul acestui an de 1 500 000 de hectare. Aproximativ aceeaşi întindere va avea în toamnă terenul în pantă ameliorat prin lucrări de combatere şi prevenire a eroziunii. Cît priveşte amenajările pentru irigaţii, ele se întind — adunînd şi suprafeţele pe care lucrările sunt în curs — pe aproape un milion de hectare. Acestea sunt, înfăţişate in cîteva cifre, realizările care încheie o etapă. Sint mari, sînt mici ? Răspunsul depinde de factorii de referinţă. Raportate la cele mai puţin de 15 milioane de hectare, suprafaţa agricolă a ţării, şi la timpul scurt de înfăptuire, cele circa 4 milioane de hectare îndiguite, desecate, amenajate pentru irigaţii, apărate de eroziune etc. se înscriu în ceea ce in multe părţi ale lumii este denumit, cu admiraţie, miracolul românesc. Raportate, însă, la ceea ce ne propunem să obţinem de aici inainte, în 10—15 ani, realizările de pînă acum par, sînt efectiv mici. Aceasta este concluzia care s-a desprins din lucrările plenarei din martie a C.C. al P.C.R., din cuvîn- MARCEL CALIANU (Continuare in pag. a 4-a) te ® ® • • Elogiul vredniciei Ne mai despart aproape cinci luni pînă în clipa solemnă cînd, în noaptea Revelionului, înălţind paharele, ne vom felicita pentru succesele anului care a trecut şi ne vom ura cele mai frumoase victorii de muncă, sănătate şi hărnicie în anul care vine. De pe acum, numeroase uzine, fabrici şi unităţi productive şi-au îndeplinit sarcinile anuale de plan realizînd performanţe al căror merit primordial nu stă numai în ritmul extraordinar de devansare a timpului şi calendarelor, ci mai ales în amploarea şi valoarea materială a bunurilor produse. Cîteva caracteristici deosebite au scos din anonimat acest an, plasîndu-l în categoria anilor eroici. Revărsările de ape din mai şi iunie au creat, într-o măsură neaşteptată, un lanţ întreg de condiţii vitrege care au solicitat o intensificare rapidă şi unanimă a eforturilor în muncă. Un rol esenţial în această explosivă mobilizare a energiilor populare l-a avut chemarea patidului. Numeroase uzine avariate au fost refăcute şi revitalizate într-un timp record. Milioane de muncitori, tehnicieni, ingineri, ţărani, tineri şi vîrstnici, au găsit, la îndemnul înflăcărat şi lucid al partidului, acele exemplare şi hotărîtoare resurse de energie şi vrednicie ale căror rezultate, sinonime cu nişte adevărate victorii, le evaluăm acum cu mîndria de a recunoaşte în parametrii lor tocmai acei factori care le plasează în PETRU VINTILA (Continuare în pag. a 2-a) Minerii din bazinul Poiana Ruscăi şi din Munţii Apuseni întîmpină ziua de 23 August cu realizări de prestigiu. In cele 7 luni care s-au încheiat, colectivul exploatării miniere Teliuc a extras peste prevederile de plan 17 726 tone minereu de fier, iar celelalte unităţi aparţinătoare întreprinderii miniere Hunedoara au expediat centrelor siderurgice în afara sarcinilor stabilite 27 389 tone calcar metalurgic şi 9 445 tone dolomită metalurgică. Ca urmare a sporirii productivităţii muncii cu aproape 2 la sută pe (Continuare in pag. a 2-a) eaiouotice еЫ-Н.-Ц POVESTE CU SIRIMBAlEMNE La fazaneria din comuna Palatca, judeţul Cluj, zeci de pui de fazani au rămas orfani. Piuie cît e ziulica de mare, căutîndu-şi „mamele". Dar „mamele“ nu-s de găsit. Primind misiunea de a dezlega enigma dispariţiei fostelor cloşti, Strîmbă-lemne a început vaste investigaţii. Mare i-a fost bucuria cînd în curţile sătenilor Ion Olari, Ana Olari, Gh. Bardian şi Ion Oltean a dat nas în cioc cu fugarele. Acestea erau nişte găini dolofane, care începuseră să ouă din nou. Strimbă-lemne le-a convocat, pe toate în biroul său şi le-a luat cite un interogatoriu. Cîrîind şi cotcodăcind, găinile au început să se dezvinovăţească. „Mai întîi şi întîi, ziceau ele, ne-au pus să clocim ouă de fazani şi nu de găină. Precum se ştie, puii de fazani sînt nebunatici, nu ne ascultă şi fug de noi ca potîrnichile. Am acceptat această situaţie, gîndindu-ne că o să fie mai uşor de crescut puii de fazani, decit puii de raţă, bunăoară, care — între noi fie spus — sunt mai inteligenţi decit fazanii. A intervenit însă o situaţie anormală. După ce am scos puii de fazan, Simion Corujan, de la sectorul de exploatare silvică din Cluj, nu ne-a dat simbria cuvenită, stabilită prin contract, adică cite o grămadă de lemne de foc pentru două cloşti. Aşa stînd lucrurile şi supărate că puii de fazani nu ne dădeau nici ei ascultare, am părăsit locul de muncă şi ne-am întors la vechii stăpini". Aşa au cotcodăcit găinile. Strîmbă-lemne le-a dat dreptate. Dreptate au căpătat găinile şi din partea Inspectoratului silvic din judeţul Cluj, care a cercetat sesizarea respectivă. Oamenii însă n-au căpătat lemnele ce li se cuvin. Ca atare, pini de fazani din Palatca sînt în continuare orfani. Şi ei piuie cît e ziulica de mare. Nu-i aude nimeni ! De ce au rămas orfani puii de fazani? r IIV li mcc-jjui biwte lllucovi ptZUdUU. ,9lyauli шьи ÿt и****, twuti e Uliul и nu ts u- fju gc uu i/i/ • n-mMnwvurtiw D. TARNAUCEANU CilHPIMM ШШ SEffl PARE PUSTIE 1950. De-abia se înserase, dar cerul părea acoperit cu catran. Beznă. Eram în Focșani. — Cum ajung la Cîmpineanca ? Omul căruia îi adresasem întrebarea mi-a dat toate explicațiile. Prin ploaie am străbătut apoi cel 5—6 km pînă în comună. Drumul era înnoroiat și nu de puţine ori am nimerit în băltoace adinei. Cu chiu cu vai, am ajuns la căminul Cultural, într-o sală modestă, era petrecere. Se terminase, serbarea, iar acum tinerii dansau. După necazurile drumului m-a bucurat nespus de mult veselia din sala căminului cultural. 1970. Din nou la Focşani. Pe înserate, pornesc tot către comuna Cîmpineanca. Străbat traseul cunoscut. E noapte. Cerul e ca şi atunci, înnourat, începe să plouă. Mă gîndesc la drumul înglodurat de acum 20 de ani şi parcă îmi vine sa renunţ la călătorie. Dar, fie ce-o fi, pornesc ! Trec bariera liniei ferate şi nu-mi dau seama dacă am ieşit din oraş. Drumul, altădată înnoroiat, a devenit acum o stradă asfaltată. Lumina electrică a îndepărtat bezna. Băltoacele au dispărut. De o parte şi de alta a şoselei sunt pomi şi flori. TUDOR DUMITRU (Continuare in pag. a 2-a) în pag. a 3-a: Organizarea învăţămîntulr fără frecvenţă la liceele agricole V