Satul Socialist, noiembrie 1970 (Anul 2, nr. 463-487)

1970-11-25 / nr. 483

PAGINA 2 Ai Miercuri 25 noiembrie SOARELE ratare la ora 7 ţi 24 de minute. Apune la ora 14 ţi 40­ de minute. De la începutul anului au trecut 329 de zile. Pînă la sfîrşitul anului au rămas 36 de zile. STAREA VREMII: Timpul probabil pentru 25 no­­iembrie , vreme in general frumoasă, mai ales în jumăta­tea de nord-vest a ţării, unde­­cerul va fi schimbător, mai mult senin. în rest, se vor produce imnpurări mai accentuate şi vor cădea ploi slabe, locale, mai a­­les în prima parte a intervalu­lui. Vintul va sufla moderat din sectorul estic. Temperaturile minime vor oscila între minus 4 şi 5 grade, iar cele maxime în­tre 4 şi 12 grade, mai ridicate în vestul ţării. Timpul probabil pentru 26, 27 şi 28 noiembrie , vremea se menţine relativ rece, in prima parte a intervalului, apoi se va » STAREA VREMI ! MEDALION IRPOVESTEA VORBEI ' « MICA ENCILOPEDIE «CUHOSÎNȚE FOLOSITOARE I Щ|Ийшааиа8 щщ ш .. ШШ - ~ itei ш&шшш». % ^ /«a. . ........ z. încălzi treptat, incepind din sud-vestul țării, unde vor cădea ploi slabe. In rest, ploi izolate. Vînt potrivit. Temperaturile mi­se împlinesc 90 de ani de la naşterea scriitorului N. D. Co­cea. Ataşat de timpuriu mişcării socialiste, Cocea a fost membru activ al cercului „România muncitoare", a condus nume­roase publicaţii legate de a­­ceasta sau a colaborat la ele („Viața socială", „Viitorul so­cial", „Facla", „Chemarea"). A fost director al unor publicații aflate sub îndrumarea directă a Partidului Comunist („Era nouă", unme vor înregistra valori cu­prinse intre minus 5 şi 5 grade, iar cele maxime între 5 şi 15 grade. Ceaţă locală, „Reporter"). Viguros polemist, el a înfierat în pamfletele sale monarhia („Regele complice al asasinilor"), represiunea sînge­­roasă dezlănțuită de burghezie și de moșierime în 1907 împo­­triva țărănimii răsculate („Jertfa celor douăsprezece mii"), poli­ticianismul, oligarhia etc. A luat de asemenea apărarea munci­torimii și a protestat împotriva proceselor intentate luptătorilor comunişti. N. D. Cocea este autor al ro­manelor „Vinul de viaţă lun­gă", „Fecior de slugă* şi „Nea Nae". Deşi umbrită de tendinţe Spunem despre cineva că se exprimă laconic dacă vorbeş­te puţin, dacă spune ce are de spus în puţine cuvinte. Laconic înseamnă însă „din Laconia", „caracteristic pentru Laconia", o regiune din­ Grecia ai cărei locuitori se bucurau în antichi­tate de reputafia de a fi scumpi la vorbă. Ca sâ râmînem tot la antichi­naturaliste, opera sa râmîne valoroasă prin virulenta satirei îndreptată împotriva claselor exploatatoare. Iate, mai amintim de cuvîntul draconic, însemnînd „foarte as­pru, neîndurător". Despre o lege foarte severă se spune că este draconică. La origine este vorba de Dracon, numele unui legislator atenian din secolul al Vll-lea î.e.n., renumit pentru legile foarte aspre pe care le-a alcătuit. Lege draconică a în­semnat la început „lege făcută de Diacon", dar apoi, din prici­na specificului acestor legi, a CUNOŞTINŢE FOLOSITOARE • Spălarea geamurilor și o­­glinzilor se face cu hîrtie de ziar pufin mototolit, care cură­ță mai bine decît cîrpele, dînd lustru şi nelăsînd scame. • Tacîmurile şi obiectele de metal, frecate cu ziar mototolit, îşi recapătă luciul. • Covorul şi hainele de lînâ căpătat semnificata de „lege foarte severă", indiferent de autorul ei şi de epocă­se păstrează împachetate în ziare, ferindu-le de molii.: • Curățirea sticlelor, chiar de ulei sau petrol, se face foarte bine punînd în interiorul lor bu­­căți mici de ziar, umplîndu-le apoi pe jumătate cu apă, scutu­­rîndu-le energic și schimbînd de cîteva ori bucățelele de ziar. MEDALION N. D. COCEA MICA ENCICLOPEDIE : CUVINTE CARE AU FOST NUME PROPRII (I) POVESTEA VORBEI1 Deprinderea din tinereţe râmîne­ţi la bâtrînețe. (proverb ro­mânesc)­ Trei interlocutori - aceleaşi aspiraţii Cu puţin timp în urmă, sem­natarul rîndurilor de faţă se afla în holul Institutului Agro­nomic „Nicolae Bălcescu" din Capitală. Era momentul cînd cei mai tineri agronomi ai ţării îşi luau rămas bun de la stu­denţie, aşteptînd să afle în care colţ de ţară vor lucra. I-am reîntîlnit pe cîţiva din­tre ei la casa agronomului din Brăila. Pe unii i-am recunos­cut, cu alţii atunci făceam întîi cunoştinţă. Veniseră aici pen­tru a se familiariza cu specifi­cul agriculturii judeţului şi să afle cite ceva despre coopera­tivele agricole in care aveau să lucreze. Dacă în holul Institutului u­­nele dintre răspunsuri aveau spontaneitatea şi farmecul ado­lescenţei, de astă dată ele mi s-au părut dominate de simţul răspunderii. Dinţa Caliopia, medic veteri­nar , va lucra la cooperativa agricolă din comuna Tudor Vl­adimirescu. De fel, e din Brăila. Mi-a spus că intenţio­nează să rămînă în comună şi, la fingul meu, i-am mărturisit că precizarea mi se pare puţin neverosimilă, mărturisire care a intrigat-o. — Totuşi, am insistat,­ tenta­ţia oraşului, neonul, moda... — Nu spun că nu-mi place oraşul ! mi-a replicat. Dar e timp şi pentru el. Brăila nu-i aşa departe de comuna Tudor Vladimirescu şi pot veni des la oraş. Aş fi nesinceră dacă aş spune altfel, după cum tot aşa de nesinceră aş fi dacă aş spune că nu mă simt legată de profesia aleasă. Să ştiţi că la facultatea de medicină veteri­nară nu am ajuns în urma vreunui eşec la o altă faculta­te. E singura facultate la care am dat examen de admitere. Am multe rude medici veteri­nari şi din acest punct de ve­dere mă consider o crenguţă în vigurosul arbore genealogic al profesiei căreia vreau să mă consacru. El am apoi interlocutor pe un tînăr voinic, cu vorbă domoală şi gesturi sigure, un om croit parcă anume să înfrunte arşiţa verii sau vînturile toamnei. Este inginerul Petru Marin, horticultor. Va lucra la coope­rativa agricolă „Scînteia" din Însurăţei. Soţia sa, Valentina Marin, este şi ea horticultoare şi colegă cu soţul. — Ce vă preocupă în aceste momente ? îl întreb pe proas­pătul horticultor. Îmi răspunde simplu, fără să caute cuvintele : — Două lucruri : să găsesc condiţii de muncă şi de afir­mare ; apoi, să găsesc din par­tea autorităţilor locale toată în­ţelegerea pentru a-mi crea con­diţii bune de locuit. Sunt familist şi doresc din tot sufletul să mă stabilesc în această comună, să lucrez şi să am satisfacţii. Acele ceasornicului arătau că se apropie momentul reluării cursurilor, aşa că discuţia cu ultimul interlocutor, inginerul agronom Şerb­an Dobrescu, a fost aproape telegrafică : ) — Unde veţi lucra ? 1 — La cooperativa agricolă ( din comuna Stăncuţa. ) ‘ — Gînduri ? 1 — Multe. Dar pentru că nu­­ am timp să vi le enumăr pe­­ toate, mă voi referi la unul­­ singur : să găsesc şi eu. Ca şi­­ colegii mei, înţelegere din par- .­­ tea celor cu care voi lucra.­­ Ştiu că la cooperativa din со- i типа Stăncuţa lucrează un in- ' giner bun. Sper că îmi va im- ţ părtaşi experienţa sa. Sînt­­ tînăr şi ştiu că adevărata uni-­­ versit­ate e producţia. Alte gift- I duri ? Să mă aştern pe treabă,­­ să materializez cunoştinţele i dobîndite în facultate.­­ Aşadar, trei tineri specialişti,­­ trei interlocutori agreabili, a­­­­celeaşi gînduri : de a-şi aduce­­ contribuţia la consolidarea uni-­­ taţilor în care vor lu­cra, de a­­ se desăvîrşi, de a avea satis-­­ facţii, idealuri spre care tinde­­ orice tînăr în clipa cînd a păşit­­ pragul profesiei. Sînt aspiraţii­­ fireşti, pe deplin realizabile în­­ vremurile pe care le trăim. ^ PETRE SURUPACEANU : Nota autorului :­­ Iniţiativa de a-i convoca la­­ Casa Agronomului pe tinerii­­ specialişti şi de a-i pune în­­ temă cu specificul unităţilor în­­ care vor lucra este lăudabilă. „ Credem însă că Direcţia agri-­­ colă şi Uniunea judeţeană a­­ cooperativelor agricole Brăila­­ ar fi făcut un lucru şi mai util , dacă ar fi creat acestor tineri , posibilitatea de a cunoaşte ne- a mijlocit unităţile în care vor­­ lucra. Pentru a şti unde se află : «comuna, mulţi dintre ei ape* ] lează la hărţi. Expunerile teo-­­ retice, oricît de reuşite ar fi ele,­­ nu pot nici pe departe suplini f foloasele contactului direct al­­ tinerilor specialişti cu coopera- i tivele agricole. Dar nici acum ? nu-i prea tîrziu... I OGRADA CELOR 12916 SATE (Urmare din pag. 1) bani şi prin munca noastră, putem face două. De ce să coste şcoala sau căminul cultural o jumătate de mi­lion, cînd le putem realiza cu cheltu­ieli mult mai mici? Şi totul s-a făcut cu preţul pe jumătate. Deputaţi şi simpli cetăţeni au devenit maiştri, sa­lahori, d­iriginţi de şantier. „De ce să plătim la alţii cînd putem face noi ?" Şi au izbutit ! Au construit trainic ,şi bine. Fiecare a pus umărul, bănuii, tineri şi chiar cei mici. Aşa se învaţă meseria de constructor. De altfel, în multe şcoli verbul cel mai mult folo­sit pentru prezent şi viitor este a construi. Şi mai e ceva : oamenii satului au început să aibă pretenţii. Sunt pretenţii justificate. Nu se mai mulţumesc cu o şcoală cu patru săli de clasă, ci vor una cu etaj. Nu sunt mulţumiţi cu tro­tuare acoperite cu nisip, şi doresc dale din beton. Vor grădiniţe pentru copii, pomi fructiferi pe marginea şoselei, lumină electrică în fiecare casă, cămin cultural cit mai mare, dispensat cu medici edificaţi... vor pentru că aşa s-au obişnuit în ultimii ani. Să tră­iască în mod civilizat. Toate aceste cerinţe ii pun pe primari în dificul­tate , de unde să înceapă, cum să facă ? — Cum să convingi un sat, ne spu­ne primarul comunei Helişeu-Horia, din judeţul Botoşani, ca electrificarea s-o facem mai întîi la Corjăuţi şi nu la Iezer. „Păi de ce? zic iezerenii. S-o facem întîi la noi şi pe urmă la ei". Dar şi cei din Corjăuţi zic la fel. Vă închipuiţi cit e de greu pentru... ar­bitru ? Da, e greu... — Noi însă, ne spune primarul co­munei Morăreşti din judeţul Argeş, trebuie sâ găsim motive temeinice pentru a-i lămuri pe locuitorii din 5 sate că o anume lucrare, de mare im­portanţă, s-o facem in cel de-al 6-lea sat. E greu, dar izbutim. Anul trecut, bunăoară, s-a hotărît să construim o clădire pentru şcoală în satul Dedu­­leşti. O construcţie pentru şcoală ce­reau însă şi sătenii din Săpunari. Cum am rezolvat problema ? Am spus oamenilor deschis : n-avem posibilita­tea ca într-un singur an să con­struim două şcoli. Mobilizăm toate forţele din cele 6 sate pentru con­strucţia­­şcolii din Deduleşti, şi cînd o terminăm pe asta, o începem, iar cu toate forţele celor 6 sate, pe cea din Săpunari. Oamenii au fost de acord. Ca urmare, copiii din Deduleşti în­vaţă în şcoală nouă, iar în Săpunari s-a deschis şantierul anului viitor , s-a produs o bună parte din cărămida ne­cesară, s-au procurat 20 tone ciment şi 3 tone oţel beton, aşa că la adu­narea populară, care nu avea loc în aceste zile, se va hotărî de fapt un lucru care a început să fie împlinit. Desigur, o să fie repetată şi în a­­cest an propunerea : să înfiinţăm un internat pentru elevii din clasele IX şi X. N-o să-l realizăm în 1971, dar va fi gata în 1972. Sperăm că la aduna­rea populară din toamna anului vii­tor să ie şi această propunere pe cale de realizare. — Şi sunt de acord oamenii ? In loc de răspuns, primarul comu­nei Morăreşti ne prezintă un proces­­verbal în care sunt consemnate anga­jamentele participanţilor la adunarea populară. Spicuim cîteva : Ion Checiu :„Să nu cumpărăm că­rămida pentru şcoală. Ne angajăm s-o facem noi. Avem pămînt bun şi meş­teri şi mai buni". Laurenţiu Popescu : „Mă angajez să particip la lucrări şi să dau 300 lei pentru procurarea materialelor nece­sare". Numeroase alte angajamente sună la fel. Şi nu numai la Morăreşti, ci şi la Milcoiu şi Vaideeni-Vîlcea, la Mera- Vrancea, la Broscăuţi-Botoşani şi în multe, multe alte comune. — Anul trecut, ne spunea m­ima­­tul comunei Milcoiu, am stabilit să instalăm două transformatoare electri­ce, să extindem reţeaua electrică pe încă 7 km., să facem cîteva drumuri şi poduri. Toate s-au realizat. Pentru anul viitor avem zeci de alte propu­neri privind realizarea altor lucrări gospodărești. Să vedem ce s-o aproba în adunările populare pe sate... Da, ce s-o aproba în adunările populare...! Se vor aproba lu­crări mai mari decît anul trecut. Vor fi reali­zate ? Fără îndoială ! Ograda sătea­nului se întinde acum pe 12 916 sate ! Bine aprovizionat, magazinul universal din comuna Movila Banului, județul Buzău, oferă cumpărăttorilor mărfuri dintre cele mai diverse. În imagine, ra­ionul de țesături Actualitatea monografiei (Urmare din pag. 1) ■ ——'V ——— , comune care posedă o istorie scri­să a lor, realizată prin iniţiativa şi destoinicia cadrelor didactice şi nu numai a lor. Monografiile rurale de astăzi în­făţişează realele şi profundele transformări social-economice, teh­nice, culturale produse la sate în ultimele două decenii, descriind amănunţit actualele condiţii de viaţă şi muncă ale ţăranilor coo­peratori. Fiind autentice radio­grafii ale­ vieţii la sate, ele con­semnează schimbările în modul de folosinţă a pămîntului, transfor­mările locuinţei ţărăneşti ca ur­mare a tendinţelor de urbanizare, viaţa culturală, rolul intelectuali­­zor, pătrunderea progresului teh­nic în munca agricolă cit şi în viaţa personală a familiilor să­teşti etc. Amploarea scrierii de mono­grafii este însoţită şi de o diversi­ficare a tematicii lor. Se realizea­ză acum monografii ale coopera­tivelor agricole de producţie, ale şcolilor şi căminelor culturale sau ale diferitelor formaţii artistice cu o existenţă mai îndelungată. împlinirea a douăzeci de ani de la înfiinţarea cooperativei agricole din Ştefeşti-Ilfov a prilejuit cadrelor didactice din comună rea­lizarea unei monografii a aşezării lor. Accentul în lucrare a căzut asupra rolului şi însemnătăţii pe care le are cooperativa agricolă de producţie în viaţa satului, a oamenilor. Cifrele cuprinse in mo­nografie vorbesc sintetic despre munca desfăşurată pe tarlalele a­cum înfrăţite, despre realizările lor, despre saltul înfăptuit pe toa­te planurile, de viaţa nouă, îm­belşugată pe care o trăiesc astăzi oamenii din această comună. „Am considerat ca pe o datorie de onoare pentru noi, profesorii originari din comună, scrierea monografiei aşezării noastre. Con­cepută la început ca o monogra­fie a şcolii de la a cărei înfiinţare au trecut o sută de ani, ea şi-a lărgit continuu aria problematicii studiate, ajungînd acum, în faza finală, o oglindă a ceea ce este astăzi comuna Berindeşti-Argeş". Profesorul Ion Trăsnea ne Vorbea în continuare despre sprijinul pri­mit de la toate cadrele didactice ale şcolii, despre aportul unor elevi care au str­as o bună parte din materialul documentar. In alte comune, la întocmirea monografiei au participat şi nu­meroşi săteni, mulţi dintre ei martori oculari ai diferitelor eve­nimente. Astfel, la Vlădeni (jud. Iaşi) colectivul ce a lucrat la ela­borarea monografiei, sub condu­cerea lui Constantin Cojocaru, di­rectorul căminului cultural, a dis­cutat cu aproape toţi locuitorii, a­­dunînd un volum impresionant de date, de mărturii din istoricul co­munei care altfel s-ar fi pierdut, însoţirea monografiilor de gra­fice ilustrînd dinamica diferitelor sectoare de activitate a coopera­tivelor de producţie, fotografii, ce înfăţişează noile case din comună, dispensarul, şcoala, magazinul u­­nivesal, aşa cum este cea a co­munei Belinţ (jud. Timiş) ridică incontestabil valoarea lor. Secretarul ştiinţific al Comitetu­lui judeţean pentru cultură şi artă Vîlcea, profesorul Ion Crean­gă, releva dificultăţile pe care le întîmpinau cei dornici de a rea­liza monografii. Lipsa unui în­dreptar metodologic ştiinţific a fost de multe ori o barieră în calea scrierilor de monografii. Apariţia volumului Două sate, monografie realizată de secţia de sociologie a Institutului de filozofie, răspunde acestei acute nevoi, fiind un exce­lent model pentru iniţierea în a­­ceastă muncă care, alături de pa­siune, cere şi o pregătire temei­nică. Polarizînd viaţa intelectuală a comunei, şcoala şi­­ căminul cultu­ral au datoria, acolo unde încă din păcate lipsesc monografii, să le elaboreze cit mai grabnic. Prin­să intr-un plan de activitate ştiin­ţifică a cadrelor didactice, scrierea monografiilor constituie, în acelaşi timp, un excelent prilej de an­grenare a tuturor specialiştilor din comună, ingineri agronomi şi zoo­­tehnişti, mecanizatori, medici u­­mani etc. Actualele monografii, analize din multiple unghiuri ale Întregu­lui ansamblu sătesc, realizate după criterii riguros ştiinţifice, în care comentariul cronicarului este însoţit de date, de statistici, vor constitui peste ani autentice piese de o valoare documentară­­deose­bită. Ele vor reprezenta borne în timp ce marchează drumul par­curs de harnica noastră ţărănime călăuzită de partid, pentru con­struirea societăţii socialiste. SATUL SOCIALIST A,A :'*gW|?JWw! Nr. 483 — Miercuri 25 noiembrie RĂSPUNSURI LA UN RĂSPUNS Cititorii noştri au reţinut, proba­bil, faptul că în lunile septembrie şi octombrie ziarul „Satul socialist" a găzduit în coloanele sale mai multe articole care scoteau în evi­denţă o seamă de carenţe în apro­vizionarea unor unităţi comerciale săteşti cu produse specifice sezo­nului de toamnă şi iarnă. Ce au întreprins, între timp, uniunile ju­deţene ale cooperaţiei de consum şi Centrocoopul pentru înlăturarea deficienţele semnalate ? După cum relatam în articolul „Comerţul cooperatist a intrat pe recepţie", publicat în ziarul din 23 septembrie a.c., conducerea Cen­­trocoopului ne informa atunci des­pre o seamă de măsuri iniţiate pentru înlăturarea lipsurilor sesi­zate. Atunci, tov. I. VETRONEANTJ, director general al Direcţiei gene­rale pentru îndrumarea comerţului, alimentaţiei publice şi turismului din Centrocoop ne promitea că „După Întoarcerea delegaţilor noş­tri de pe teren, vă vom informa şi asupra altor măsuri Întreprinse pentru remedierea lipsurilor sem­nalate şi Îmbunătăţirea continuă a aprovizionării populaţiei de la sate". Acum, fiind în posesia răspun­sului promis, selectăm din el cîteva din măsurile ce s-au luat de către Centrocoop : • S-au obţinut de la C.S.P. şi de la Ministerul Comerţului Interior cote suplimentare la unele mărfuri mult solicitate, la care cererile uni­tăţilor săteşti nu erau acoperite in­tegral ca : orez, conserve de peşte, peşte sărat, biscuiţi, condimente, lapte praf, articole de menaj din faianţă, tacîmuri cositorite şi inoxi­dabile, maşini de cusut, sîrmă zincată, cuie speciale, tablă zincată etc. Aceste suplimentări vor duce la o mai bună aprovizionare cu mărfuri a populaţiei din mediu­l rural. • S-au constituit 4 brigăzi care au sarcina de a analiza activitatea unor uniuni judeţene şi a stabili măsuri concrete pentru îmbunătă­ţirea activităţii economice. Această metodă de lucru va contribui în mod substanţial la îmbunătăţirea activităţii comerciale a cooperaţiei de consum. • Cu ocazia instruirii cadrelor de conducere de la întreprinderile economice judeţene (directorii coordonatori, directorii comerciali şi şefii serviciilor comerciale), ac­ţiune organizată în luna septem­brie a.c. la Bucureşti , au fost dezbătute pe țarg articolele publi­cate in ziarul „Satul socialist", fiind puse în discuţie măsurile con­crete ce trebuie luate la nivel de întreprinderi şi cooperative pentru îmbunătăţirea aprovizionării cu mărfuri a magazinelor. • Delegaţi din Direcţia generală pentru îndrumarea comerţului, ali­mentaţie publică şi turism s-au de­plasat în judeţele vizate în artico­lele amintite pentru a sprijini în­treprinderile economice judeţene în remedierea lipsurilor semnalate. Cu această ocazie s-au întreprins o serie de măsuri pentru îmbună­tăţirea in continuare a aprovizio­ pe urmele articolelor яшшваквяшшшшшшт publicate nării populaţiei de la sate. De ase­menea, au fost aplicate sancţiuni celor care s-au făcut vinovaţi de deficienţele constatate. In continuare, răspunsul primit de la Centrocoop scoate în eviden­ţă şi unele greutăţi pe care le în­­tîmpină cooperaţia de consum, în obţinerea fondului de marfă nece­sar. Astfel, numai în sectorul tex­­tile-încălţăminte, unde aprovizio­narea se realizează prin întreprin­derile comerciale cu ridicata ale Ministerului Comerţului Interior, necesarul pentru trimestrul III a.c. a fost asigurat în proporţii reduse, ca de pildă, la : basmale cu 30 la sută, elastic comercial cu 42 la sută, cizme din cauciuc pentru băr­baţi cu 57 la sută, faţă de cusut cu 75 la sută, sibir cu 77,7 la sută, cizme de cauciuc pentru femei şi copii cu 82 la sută, finet, barchet, diftină cu 84,6 la sută etc. La a­­ceastă situaţie au contribuit şi res­tanţele de livrări înregistrate la u­­nele articole ca : vase emailate, maşini de gătit, sobe de încălzit, lunerie comercială, tacîmuri cosi­torite etc. Pentru a limita conse­cinţele acestei situaţii, au fost lua­te unele măsuri pentru gospodări­rea cit mai judicioasă a fondului de produse existent. Una din aceste măsuri se referă la concentrarea mărfurilor de sortiment complex — de cerere periodică și rară — și a celor cu caracter temporar deficitar în magazinele situate în centrele comunale şi zonale, în răspunsul primit de la Cen­trocoop se face şi următoarea pre­cizare : „Asupra măsurilor concre­te luate de fiecare întreprindere economică judeţeană, vizată în ar­ticolele publicate, aţi fost informaţi direct prin răspunsurile date de a­­cestea". Corectăm : ar fi trebuit să fim informaţi. In realitate, o seamă de întreprinderi economice judeţene ale cooperaţiei de consum nu ne-au trimis nici un fel de răspuns la cri­­ticile ce le-au fost adresate. De a-­­ semenea, o mare parte dintre con- I ducerile cooperativelor criticate nu­­ s-au „ostenit" să informeze ziarul­­ despre măsurile ce le-au luat­­ pentru curmarea deficienţelor re-­­ latate în articolele publicate de zia­rul nostru. In această situaţie sîntem datori­­ să ne referim şi de această dată la cîteva deficienţe care continuă să se manifeste în activitatea unor unităţi comerciale ale cooperaţiei de consum. Bunăoară, un grup de cititori din comuna Slătioara, ju­deţul Vîlcea, ne semnalează că în unităţile comerciale locale lipsesc de multă vreme : ţigări cu filtru, ciocolată, biscuiţi­ şi mezeluri. In satul Poenari din judeţul Gorj nu se găsesc decît două sortimente de, bomboane, lipsind şi de aici biscui­ţii. De asemenea, în satul Bălteşti, din acelaşi judeţ, nu se găseşte de­­cît^un singur sortiment de cioco­lată,­ lipsind cu desăvîrşire sare bulgăr — mult solicitată de cres­cătoriile animale — esenţă de rom, hîrtie de celofan, arpacaş, za­hăr cubic, biscuiţi etc. Intenţionat ne-am referit doar la unele produse mărunte, a căror lip­să din magazinele săteşti nu poate fi motivată, întrucît ele se găsesc în cantităţi suficiente în depozitele întreprinderilor comerciale şi ale fabricilor producătoare. Lipsa lor din rafturile magazinelor săteşti scoate în evidenţă nepăsarea celor ce au datoria să asigure buna apro­­­vizionare a satelor cu toate produ­sele solicitate, produse pe care e­­conomia ţării le asigură în cantităţi suficiente. Dar ce pretenţii să avem la aceştia (ne referim la conduce­rile unor uniuni judeţene ale coo­peraţiei de consum, ale unor între­prinderi economice subordonate şi ale unor cooperative de consum) cînd ei nu se ostenesc să răspundă măcar la criticile formulate de a­­tîtea ori la adresa lor prin coloa­nele ziarului nostru ? Aşadar, aşteptăm în continuare răspunsuri­ scrise şi mai cu seamă măsuri practice a căror eficienţă s-o subliniem cit­ mai curînd. DUMITRU GHEORGHIŢA ADUNATE DE PRIN SATE • IMPRUDENŢA E plăcut ca de la slujbă să te întorci acasă Cu autoturismul Ilie Nan, de la I.M.A. Miercurea, jude­ţul Sibiu, n-avea autoturism, dar se întorcea acasă , cu tractorul. Fără aprobarea conducerii, fără far în plină noapte, neatent la un viraj, a căzut de la o înălţime de doi metri. Şi... nu s-a mai sculat. • INVENŢIE FĂRĂ BREVET Priceput în tehnică, cetăţeanul Ion Tîlea din comuna Bradu (Argeş) îşi construieşte cu mijloa­ce proprii un cazan de ţuică. In­venţia sa n-a fost „brevetată". Omul şi-a preparat ţuica fără a mai apela la cazanul obştii. Orga­nele de miliţie i-au confiscat ca­zanul, urmînd ca inventatorului să i se asigure şi un suficient timp de gîndire spre a descoperi adevă­rul simplu că viaţa trebuie trăită cinstit. • CAMATARUL A făcut ce-a făcut Vasile Coman din Vişeul de Mijloc, judeţul Ma­ramureş, şi a strîns o anumită sumă de bani. Nu a depus-o la C.E.C., ci o împrumuta sătenilor. La 1 000 de lei, pe timp de o lună, pretindea o dobîndă de 100 de lei. Intr-un an a strîns o sumă frumu­şică. Pentru banii luaţi în acest mod г s-a dat un an. E clar de care ! #„FRIGORIFERE" SĂTEȘTI Nimic exagerat. In comunele Ticuşul Vechi, Beclean, Vlădeni şi nu numai în ele, din judeţul Bra­şov, au fost date in funcţiune fri­­gorifere de mare capacitate. Ele congelează orice, chiar şi oameni. Este vorba de sălile de spectacole ale căminelor culturale. TELEVIZIUNE JOI 26 NOIEMBRIE PROGRAMUL Г. 18.00 Emisiune în limba maghiară. 18.30 La volan. Emi­siune pentru conducătorii auto. 18.50 Mult e dulce și frumoasă. 19.20 1 001 de seri. Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Film serial. Noile aventuri ale lui Huckle­berry Finn. 20.25 Ancheta T.V. Mo­numente în pericol . 21.25 Panoramic ştiinţific. 22.00 Actualitatea gîndirii lui Fr. Engels. 22.50 Telejurnalul de noapte __ PROGRAMUL II. 20.00 Concert simfonic al orchestrei radiotelevi­­ziunii. 21.00 Buletin de ştiri. 21.05 Film artistic. Lumină intimă. 22.20 Documentare românești. ­ ik­ 1 VEGHEA PURUCA (Urmare din pag. 1) județul Bacău, a fost prins în timp se transporta într-o căruţă la domi­ciliul său 331 kg de grîu sustrase din magaziile cooperativei. Nu în­­tîmplător ne-am oprit la aceste două exemple. Cooperatorii au in­vestit încrederea în aceşti oameni acordîndu-le girul pentru a îndeplini funcţii de răspundere. Cum au răs­­puns ei acestei încrederi ? Urmărind prin funcţia pe care au îndeplinit-o căpătuiala cu orice preţ. Goana după cîştigul obţinut al lor, fără muncă, i-a făcut pe Gheor­­ghe Nicolae şi Gheorghe Vlase din comuna Sascut, judeţul Bacău, să fure de pe tarla 450 kg de grîu. Oare aceşti indivizi au uitat un lu­cru elementar — acela că numai munca cinstită, nu furtul şi alte mijloace de căpătuială, dau oame­nilor adevărate satisfacţii, demnita­tea umană, respectul celor care o înconjoară, mîndria de a fi partici­panţi activi la făurirea bogăţiilor so­cietăţii noastre ? Mai­ există pe alocuri şi concep­ţia după care trei sau patru ştiu­­leţi de porumb, un pumn de fasole, sau „un mic chef" al membrilor con­siliului de conducere nu afectează cu nimic, sau prea puţin, avutul ob­ştesc al unei cooperative. Cite puţin, cite puţin, Teodor Ivan, Marin Jurcă, Viorica Costea şi alţii din comuna Seitin, judeţul Arad, au furat 1 400 kg de cartofi. In astfel de situaţii ne întrebăm : Ce s-ar alege din venitul unei coo­perative dacă fiecare din membri şi-ar lua la fel de „puţin" ? Exemplele nu sînt unice şi tocmai acest lucru permite concluzia că des­coperirea şi tragerea la răspundere a oricărui individ care pricinuieşte pagube averii obşteşti este o sarcină de primă importanţă a organelor de conducere, a fiecărui om cinstit, astfel incit nici un infractor să nu rămînă nepedepsit. Se impune ca faţă de cei care fură, să se formeze o puternică opinie critică de masă, să se creeze un climat care să facă imposibilă comiterea unor astfel de fapte antisociale. Faptele de negli­jenţă, risipă, furt, trebuie să fie dis­cutate public, în cadrul adunărilor generale ale cooperatorilor, astfel in­cit toţi acei care încalcă normele societăţii noastre să primească bla­mul celor ce muncesc cinstit. Din păcate mai sunt cazuri cînd comisiile de judecată nu dezbat ra­pid, aşa cum s-ar cuveni, toate ca­zurile de sustragere din avutul ob­ştesc, iar sancţiunile ce ar trebui să fie aplicate îşi pierd din rolul lor educativ, influenţează negativ opi­nia publică. A „închide ochii" faţă de asemenea abateri, a întîrzia apli­carea unor pedepse, cerute şi în funcţie de gravitatea faptelor, în­seamnă a le încuraja. Cum ar pu­tea justifica astfel de „întîrzieri" comisiile de judecată din comunele Plopana, Helegiu, Căiuţi, Mărgireşti din judeţul Bacău ? Au uitat că in­tegritatea avutului obştesc intere-­ sează pe toţi, că nepedepsirea vino­vaţilor poate avea efecte daună-­ toare ? Acolo unde mai există astfel de cazuri trebuie să se desfăşoare o susţinută rotnică politico-educativă pentru dezvoltarea simţului de răs­pundere al cooperatorilor faţă de apărarea şi întărirea avutului­­ ob­ştesc, faţă de bunul mers al trebu­rilor cooperativei.

Next