Satul Socialist, septembrie 1971 (Anul 3, nr. 721-746)

1971-09-15 / nr. 733

PAGINA 2 inițiul mare scriitor şi ginditor social-politic român Urcat pe tronul Ţării Româ­neşti în ianuarie 1512, vreme în care Prncipatele Române, abia înfiripate, aveau de în­fruntat ceea ce Mihai Emines­­cu numea atît de plastic „ura­ganul ridicat de semilună", dorinţa lui Neagoe Basarab a fost aceeaşi cu cea a lui Mircea cel Bătrîn, căci asemenea lui a luptat să-şi apere „sărăcia şi nevoile şi neamul". A făcut-o, în felul său, în condiţiile so­ciale şi politice specifice vre­mii în care a trăit. In acel timp Imperiul otoman trecea printr-o stare de anarhie în­treţinută de luptele dezlănţui­te încă din 1510 de fiii lui Baiazid al II-lea pentru succe­siunea la tron. Politica lui Neagoe Basarab a urmărit, pe de o parte să păstreze relaţii prielnice cu turcii cărora a continuat să le plătească tribut în schimbul neamestecului lor în treburile interne şi pe de altă parte, să stabilească rela­ţii diplomatice cu toate forţele politice ostile Imperiului oto­man, astfel încît Ţara Româ­nească să nu fie izolată şi să poată porni oricînd împotriva Porţii. In 1517, cînd la Roma se făceau pregătiri intense pentru pornirea unei cruciade împotriva turcilor, Neagoe Ba­sarab, dorind din toată fiinţa lui independenţa ţării, era pre­gătit să adere la coaliţia anti­­otomană, integrîndu-se, în a­­cest fel, în ansamblul politicii europene. La 15 august 1517, cînd a avut loc inaugurarea mînăstirii Curtea de Argeş, e­­venimentul a fost transformat într-o acţiune de mare impor­tanţă politică. Procesiunile care au avut loc atunci, parti­ciparea celor mai mari perso­nalităţi nu au fost doar ecoul sentimentului religios, nici al dorinţei de a face cunoscute tuturor frumuseţea desăvîrşită a mînăstirii. Neagoe Basarab a văzut în această sărbătoare un bun prilej de întîlnire şi înţe­legere cu conducătorii, spiri­tuali ai popoarelor pentru care ascensiunea Imperiului otoman constituia o adevărată primej­die. Din păcate, evoluţia eve­nimentelor nu a dus la reali­zarea nobilei şi îndreptăţitei aspiraţii de libertate a ţării. Desigur, evocîndu-i astăzi la 450 de ani de la moarte perso­nalitatea atît de complexă, nu putem trece peste activitatea sa neobosită de gînditor, de mare om de cultură, care au întregit armonios portretul o­­mului politic. Un profund sim­­ţămînt patriotic, conştiinţa responsabilităţii faţă de viito­rul neamului fac din scrierile sale un veritabil testament po­litic către fiul său Teodosie, către toţi urmaşii săi — o ope­ră de înaltă valoare etică ce atestă concepţii realiste despre om şi lume, despre popor şi misiunea pe care o are condu­cătorul. „învăţăturile lui Neagoe Ba­sarab către fiul său Teodosie" au fost editate întîia oară la Bucureşti în 1830 după un manuscris ce aparţinuse lui Ştefan Cantacuzino, şi a con­stituit o valoroasă sursă de do­cumentare socială şi politică pentru Nicolae Bălcescu. Mai tîrziu, în 1910, Nicolae Iarga o va reedita la Vălenii de Munte. Cu acest prilej, marele istoric recunoaşte că în această carte răzbat ecourile relaţiilor so­ciale şi politice din evul mediu românesc, pătrunse de su­flul unei epoci eroice şi zbu­ciumate, constituind, în ace­laşi timp, o măsură a înaltului grad de cultură la care ajun­sese neamul romînesc în se­colul al XVI-lea. Bogăţia sur­ 450 de ani de la moartea lui Neagoe Basarab­ ielor de inspiraţie, a izvoare­lor folosite cu mult discernă­­mînt şi măiestrie stilistică, for­mularea originală a unor gîn­­duri şi probleme ivite în rea­litatea vremii lui, fac din Neagoe Basarab întîiul mare scriitor şi gînditor social-po­litic român. Aceste trăsături ce-i definesc personalitatea au determinat însă pe unii din ci­titorii cărţii sale să se îndo­iască de faptul că ea a putut fi elaborată cu aproape o ju­mătate de mileniu în urmă. „învăţăturile lui Ioan Nea­goe Basarab către fiul său Teo­dosie" s-au născut din acest simţămînt patriotic, ca o ac­ţiune cu o finalitate politică bine conturată. Spre lauda domnitorului român, el nu con­sideră pămîntul drept o „vale a plîngerii", ci locul unde omul îşi poate afirma deplina sa ca­pacitate de creaţie. Este con­vins că oamenii sînt egali între ei şi, conştient de existenţa nedreptăţilor sociale, sfătuieşte pe oameni să fie buni, drepţi, „că tot omul măcar domn, mă­car boier, măcar înţelept, mă­car neştiut, măcar bogat, mă­car sărac, orice va semăna, a­­ceea va şi secera, şi cine cum îşi va lega sarcina o va duce , că tot omul din lucrurile sale se va îndrepta şi din lucrurile sale se va osîndi". Datoria domnitorului este de a veghea mereu la bunul mers al treburilor ţării, luptînd pen­tru libertatea şi prosperitatea ei. Numai aşa conducătorul va fi preţuit. „Şi ori încotro, în­spre ce vrăjmaş vei merge îl vei birui şi îl vei pune sub picioarele tale şi te vei întoar­ce înapoi în mare cinste şi cu multă bucurie". Reprezentant al marii boie­rimi, Neagoe Basarab nu ad­mite nici o încercare de a schimba orînduirea pe care o considera dată pentru totdea­una, condamnînd pe cei care ar încerca să se răscoale îm­potriva stăpînirii, cerînd ca nimeni să nu cuteze a se ridica împotriva domniei. Dincolo de acest tribut, dat obireiei sale, Neagoe Basarab, depăşindu-şi condiţia de clasă, are lucidita­tea de a recunoaşte că tăria şi bogăţia sa şi a altora îşi au iz­vorul în „lacrimile celor să­raci". întreaga lucrare are o im­portanţă deosebită căci aici îşi mărturiseşte autorul părerile despre patrie şi domn, despre om în general. Sînt pagini de adevărată sinteză filozofică punînd în lumină o concepţie înaintată asupra îndatoririlor pe care conducătorul le are faţă de poporul său. El trebuie „să aibă judecată dreaptă şi nefăţarnică". Acelaşi spirit de dreptate îl duce pe Neagoe Basarab la în­demnuri directe : „Fraţilor, ju­decaţi cu dreptate şi prieteni şi străini şi pe cei mari şi pe cei mici". Iată încă un fel de a afirma egalitatea tuturor oa­menilor aşa cum o face şi a­­tunci cînd îndeamnă : „înţelep­tul să nu se laude cu înţelep­ciunea sa, nici puternicul cu puterea sa, nici bogatul cu bo­găţia sa". Respectul pentru demnitatea umană, pentru dreptate, bine şi frumos, definesc întreaga lucrare a unui om reprezenta­tiv pentru aspiraţiile poporu­lui său şi pentru timpul în care a trăit. Studiate şi Interpretate în mod diferit de către istorici, domnia şi opera lui Neagoe Basarab au fost analizate pînă acum doar unilateral ; perso­nalitatea sa a stîrnit o mare diversitate de opinii. Acest lu­minat voievod român nu a fost nici doar un „Mare Aureliu al Evului Mediu românesc", aşa cum spunea Haşdeu, nici nu­mai un „demn învăţat, bun şi blind", cum îl considera Xeno­­pol, ci o personalitate comple­xă, animată de dorinţa sinceră de a cunoaşte lumea, viaţa, o­­mul, luptînd pentru a-şi apăra patria şi poporul, folosind în acest scop căile pe care el le considera, la vremea sa, cele mai potrivite. A venit timpul să ne aplecăm asupra acestui moment de seamă din istoria ţării cu mai multă atenţie, a venit vremea unor studii cri­tice care să releve, alături de limitele gîndirii sale şi acele elemente preţioase intrate în tezaurul gîndirii filozofice şi politice româneşti. Neagoe Basarab reprezintă în istoria neamului românesc atît luptătorul animat de do­rinţa de a-şi apăra ţara îm­potriva Imperiului otoman, ctitorul mînăstirii de la Curtea de Argeş, şi mai ales, unul dintre cei dintîi ctitori ai gîn­dirii româneşti. ELENA SOLNNCA ­wwwwwwwwwwwww/v/wwwwwwwwwwwwvwww ANUNŢ Uzina de Pompe cu sediul în Bucureşti str. Ziduri Moşi nr. 25 (în faţa halelor Obor) primeşte înscrieri pentru şcolarizare prin ucenicie la locul de munca, cu durata 2 (doi) ani, în meseria de : TURNĂTOR Pe timpul şcolarizării ucenicii primesc o indem­nizaţie lunară de 650 lei în anul I şi 800 lei în anul II. Se primesc absolvenţi ai şcolii generale de 8 ani, vîrsta 15 — 18 ani. înscrierile se pot face pînă la data de 30. 09. 1971 pe baza unei cereri însoţite de următoarele acte : — certificat de naştere (copie legalizată) — certificat de studii — examenul pulmonar — analiza sîngelui — fişa copilului. Informaţii suplimentare se obţin la biroul de în­­văţămînt al uzinei, telefon 35.20.00. Mijloace de transport : tramvaie 1 ;­4 ; 14 ; 21 ; 24 ; 26 ; 27 ; troleibuz 85 ; autobuze 101 ; 106 ; 107; 109. ­inul Nil­hiril Miercuri 15 septembre SOARELE răsare la ora 5 şi 52 de minute. Apune la ora 18 şi 27 de minute. De la începutul anului au trecut 253 de zile. Pînă la sfîrşitul anului au rămas 107 zile. STAREA VREMII: Timpul probabil pentru 15 septembrie , vreme răcoroasă cu cer schimbător. Vor cădea ploi izolate, mai ales în zona de deal şi de munte. Vîntul va sufla slab, pînă la potrivit. Minimele vor fi cuprinse între 3 şi 13 grade, local mai cobo­­rîte, iar maximele între 13­­şi 23 de grade. Pe alocuri, în nordul ţării, condiţii favorabi­le de producere a brumei. SATUS SOCIALIST (Urmare din pag. I)­ ceastă forţă potenţială care ne va continua în viitor. La aceşti elevi care astăzi, adunaţi în faţa şcoli­lor, vor intra în clasă şi vor găsi pe pupitre cărţile pe care pentru ei le-am pregătit, în timpul vacan­ţei, 15 septembrie... Elevii din sa­tele şi comunele judeţului Teleor­man s-au întîlnit cu 35 săli de clasă noi. La Uda Clocociov s-a ri­dicat o şcoală nouă, la Traian alta, şcoala din Gratia a primit mobilier nou... Lista înnoirilor, a premiere­lor de această natură ar putea con­tinua. Pe întreg cuprinsul ţării în­­văţămîntul nostru a primit noi da­ruri. Şi noile promoţii de cadre di­dactice sunt prezente. Numai în ju­deţul Teleorman au sosit 143 de ti­nere cadre didactice. Un dialog cu primarul din Gratia, Ion Bîsco­­veanu. — Cum va debuta noul an şco­lar ? — La Gratia elevii vor intra în­­tr-un nou local de şcoală. Tinerele cadre didactice se vor simţi bine în comuna noastră. Le-am asigurat toate condiţiile. Ce poate să declare reporterului un proaspăt absolvent de facultate, profesorul aflat în a­­nul.... întîi în munca la catedră ? Iată ce ne-a spus Maria Vardia­nu, reîntoarsă, după terminarea studiilor în comuna sa natală, Năsturelu. — Acum 5—6 ani în această co­mună nu exista nici un cadru di­dactic calificat. Acum situaţia s-a schimbat radical. Nouă, cadrelor didactice ne revin sarcini impor­tante în munca de educaţie a tine­retului. Cred că e o mare cinste pentru noi de a ne începe ac­tivitatea în condiţiile cînd parti­dul nostru, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU a trasat sarcini deo­sebit de importante în domeniul educaţiei tineretului, a întregului popor. Păşesc în şcoală, printre primii mei elevi, cu sentimentul că voi începe o muncă deosebit de utilă care cere, deopotrivă compe­tenţă profesională şi conştiinţă ce­tăţenească. Cunosc atributele prin care şcoala îşi va îndeplini la un nivel mai înalt menirea socială. Le-am aflat din recentele docu­mente de partid pe care nu numai că le-am citit, dar m-am şi gîndit cum să muncesc în spiritul lor pen­tru a da societăţii oameni pregătiţi nu numai teoretic ci şi pentru viaţă. Maria Vardianu este profesoară de ştiinţe naturale, se află pe a­­cea treaptă de pe care trebuie să reîntorci societăţii, ceea ce ea a in­vestit în tine. Astfel gîndeşte şi tînărul profesor Dumitru Brosca­­ru, pe care această zi, de 15 sep­tembrie, l-a găsit printre şcolarii din Bragadiru. La­Bujoru, Pietro­­şani, Olteni am aflat despre spri­jinul pe care, în cursul verii, co­operativele agricole l-au acordat şcolilor pentru înfiinţarea ateliere­lor şcolare. Preşedintele Lazăr Bechira îşi mărturiseşte astfel gîn­durile : „Cred că între şcoală şi munca productivă nu trebuie să existe un zid, cum, într-un anume fel, a existat pînă în acest an. Con­ducerea cooperativei noastre agri­cole va acorda în acest an un spri­jin mai mare ca şcoala din comu­nă, în care învaţă copiii noştri să-şi poată realiza cu bune rezultate sarcinile educative. Vrem ca elevii să fie mai des în mijlocul nostru nu numai în familie, acasă, ci şi în co­operativă unde trăieşte de fapt, o familie mai mare — marea fami­lie a cooperatorilor". 15 septembrie... Începutul unui an şcolar deosebit pentru învăţâ­­mintul nostru. Este anul în care şcoala, bucurîndu-se ca întotdeau­na de sprijinul partidului şi statu­lui nostru, păşeşte m­ai sigur, mai ferm, pe drumul ei de formare a unui om nou, cu o concepţie înain­tată de muncă şi viaţă. Este un moment pe care şcoala, ca instituţie de primă importanţă în viaţa so­cială şi l-a dorit pentru îndeplini­rea cu maximum de randament a sarcinilor sale. Intrarea ei pe o nouă orbită a calităţii este un reflex al întregii noastre vieţi caracteri­zată de dinamism, de continuă per­fecţionare. Să urăm, în această zi de toamnă bogată, şcolii şi şcolari­lor succes pe acest drum al afir­mării şi ascensiunii ! NOUL AN ŞCOLAR Arta populara Fotó : I. BRAGHES Nr. 733 Miercuri 15 septembrie întemeietorul municipiului Măieruş Anul 2971. Ieri, lo­cuitorii municipiului Măieruş din judeţul Braşov au sărbătorit împlinirea unui mile­niu de la data de cînd aşezarea lor a trecut de la gradul de comu­nă rurală la gradul de municipiu. Am parti­cipat la sărbătorirea acestui eveniment. A fost ca în poveşti. Un mileniu de existenţă e ceva ! In timp ce mă plim­bam pe străzile Măie­­ruşului în această zi sărbătorească, un co­pilandru m-a între­bat : — Nene, cine a în­temeiat municipiul Măieruş acum o mie de ani ? întrebarea m-a pus In încurcătură. N-am putut să răspund pe loc. Mi-a venit însă în ajutor „Gazeta de sea­ră a Măieruşului", care a dedicat un nu­măr întreg acestui e­­veniment. Dintre cele 27 de articole, publi­cate în acest număr festiv, o să reproduc cîteva fragmente din studiul istoric intitu­lat : „Anul 1971, anul cînd a luat fiinţă mu­nicipiul Măieruş". Ar­ticolul scoate în evi­denţă strădaniile cer­cetătorilor, care­­ ci­tăm : „de mulţi ani depun eforturi deose­bite pentru a face lu­mină în problema sta­bilirii datei exacte a întemeierii municipiu­lui nostru. Cercetările au fost zadarnice. O întîmplare însă ne-a scos din impas. Un ar­hivar de la Procuratu­ra generală a găsit în depozitul ce-i are în seamă un dosar volu­minos, conţinînd cîte­va sute de pagini, care atestă, fără putinţă de tăgadă, că municipiul Măieruş a luat fiinţă acum o mie de ani, a­­dică în anul 1971. în­temeietorul lui purta numele de Ioan Oprea şi era în vremea ace­ea contabil la coope­rativa agricolă din Măieruş. Iată cîteva din documentele des­coperite : In cele cîteva state de plată a alocaţiei de stat pentru copii Mă- IF© 8 LUTON ieruşul apare ca mu­nicipiu. Documentele respective poartă sem­nătura, bine conser­vată, a contabilului Ioan Oprea. El este, deci, întemeietorul municipiului Măieruş. Să-i ridicăm o sta­tuie ! Se pune însă în­trebarea : de ce a pro­clamat Oprea comuna Măieruş municipiu ? Nu cumva pentru ca astfel să primească o alocaţie mai mare pentru copii ? S-ar crede că ăsta a fost motivul. Atunci, să nu-i facem cinstea de a-i ridica statuie. Dim­potrivă ! S-a mai ridicat o problemă : semnătura lui Ioan Oprea este a lui ? N-o fi oare o plastografie ? S-au cercetat multe alte do­cumente şi s-au verifi­cat semnăturile. S-a găsit o decizie a Di­recţiei agricole jude­ţene, modificată de I. Oprea. Prin această modificare întemeieto­rul municipiului Mă­ieruş a obţinut la sa­lariu 1 350 lei în plus. S-au mai găsit cîteva documente care atestă că întemeietorul mu­nicipiului a încasat în acelaşi timp salariu şi de la direcţia agricolă şi de la cooperativa a­­gricolă. Alte documen­te atestă că I. Oprea a încasat în acelaşi timp indemnizaţie pentru concediu de odihnă şi salariu. De asemenea, s-a mai descoperit un document din care re­iese că în anul 1971 topitoria de in din Al­beşti a virat o sumă de bani pentru pre­mierea cultivatorilor de in din cooperativă, care au avut contribu­ţii de seamă la depă­şirea planului. Reiese din acel document că întemeietorul munici­piului s-a autopremiat cu întreaga sumă, cu toate că el nu ştia să deosebească unul de secară. S-au făcut cercetări amănunţite şi s-a a­­juns la concluzia că toate semănăturile de pe documentele amin­tite seamănă cu cea a lui I. Oprea de pe do­cumentul în care Mă­­ieruşul apare ca mu­nicipiu". N-a fost elucidată însă o problemă : de ce dosarul referitor la proclamarea comunei Măieruș ca municipiu s-a găsit în arhiva Procuraturii ? La a­­ceastă întrebare nu pot să răspundă decît cooperatorii din Măie­ruș. Ne referim la coo­peratorii care au tru­dit pe aceste locuri în anul 1971. D. TARNAUCEANU ( Urmare din pag. 1) Am fost curios să văd cum se o­­glindeşte viaţa spirituală a comunei în paginile „jurnalului activităţii cul­turale" despre care am vorbit la în­ceputul acestui articol. Am descoperit astfel lucruri deosebit de interesante. Iată pulsul acestei activităţi pe o pe­rioadă recentă, de numai cîteva săp­­tămîni . 18 iulie : Expunerea „Suceava 1971 — Realizări şi perspective" de profe­sor Paranici Radu. Două sute de par­ticipanţi. Expunerea a fost urmată de un program artistic. 20 iulie : De vorbă cu medicul co­munei. 20 de tinere mame despre în­grijirea sugarilor. 22 iulie : „Călătorie pe harta ţării", expunere ţinută de Georgescu Lucia, profesoară de geografie avînd ca su­biect obiectivele industriale construite în cincinalul 1966—1970. 22 iulie : Discuţii în cadrul cercuri­lor de citit privitoare la Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Con­sfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei şi ac­tivităţii politice şi cultural-educative. 25 iulie : Concurs sportiv pe stadio­nul comunal. Seară de dans. 26 iulie. Discuţii în cadrul consiliu­lui de conducere al căminului cultu­ral cu instructorii formaţiilor artistice pe tema îmbunătăţirii repertoriilor. 26 iulie : Discuţii cu tinerii pe tema spectacolelor căminului cultural şi a îmbunătăţirii pe toate planurile a ac­tivităţii cultural-educative din co­mună. 27 iulie : Consfătuire la ferma zoo­tehnică a cooperativei agricole pe tema îmbunătăţirii muncii în sector ,­ a sporirii eficienţei ei. 31 iulie : Seară distractivă pentru tineret, audiţii muzicale (la magneto­fon) şi dans. 2 august : Activitate­a cercurilor de citit pe ariile de treier. 4 august : Consfătuire cu tineretul pe tema educaţiei tinerei generaţii în spiritul respectului faţă de muncă (100 de participanţi). 6 august : Discuţie cu brigadieri, şefi de echipă şi mecanizatori pe tema „Treierişul şi intensificarea muncii" (60 de participanţi). 8 august : Duminică sportivă (fotbal, oină, atletism), patru sute de parti­cipanţi, pe stadionul comunal. 12 august : „Victoria socialismului şi unitatea social-politică a întregului popor", conferinţă de prof. Paranici Radu (180 de participanţi). 14 august : Seară educativă pe tema „Participarea tineretului la acţiunile edilitar-gospodăreşti şi la înfrumuse­ţarea comunei". 15 august : Expunere pe tema „Dezvoltarea şi apărarea avutului ob­ştesc, sarcină a fiecărui cetăţean". (200 de participanţi). A urmat un program artistic. 17 august : Seară literară pe tema „Poeţii cîntă patria socialistă". 19 august : Consultaţii ştiinţifice la ferma zootehnică a cooperativei agri­cole pe tema „Asigurarea necesarului de animale pentru prăsilă". 21 august : „Tineretul, factor activ în opera de făurire a societăţii socia­liste", expunere ţinută de Cîrstean Tit directorul căminului cultural şi de Găitan Nistor, secretarul organizaţiei U.T.C. comunale. 22 august : „23 August, cea mai mare sărbătoare a poporului român", expunere ţinută de Victor Stavarache, vicepreşedinte al Comitetului executiv al consiliului popular comunal"... Mă opresc aici cu textul reprodus din „Jurnalul activităţii culturale", nu fără a spune din capul locului că nici pe departe el nu exprimă diversitatea, bogăţia şi fluxul profund al vieţii spi­rituale din cadrul căminului cultural şi din perimetrul comunei în general. N-aş îndrăzni să afirm, numai de dragul criticii, că această zgîrcenie în consemnarea tuturor faptelor şi mo­mentelor vieţii culturale din comună este o eroare mare. Este de preferat să fie o viaţă culturală bogată şi cu un caracter permanent, chiar dacă uneori „Jurnalul activităţii culturale" este uitat a fi completat şi rămîne încuiat într-un sertar de birou. Nu formularistica trebuie, în ultimă in­stanţă, să ne intereseze, ci eficienţa manifestărilor cu caracter cultural-e­­ducativ, înrîurirea şi ecoul lor în lu­mea satului. Propunerile prezentate de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, Comitetu­lui Executiv al C.C. al P.C.R., pen­tru îmbunătăţirea activităţii politico­­ideologice, de educare marxist-leni­­nistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii, constituie un remar­cabil program de acţiune, un izvor profund de idei pentru îmbogăţirea activităţii ideologice şi cultural-educa­tive. Şi munca depusă la căminul cul­tural din Bosanci în ultimele săptă­­mîni arată în mod evident că acest izvor, acest înţelept, principial şi vast program este folosit cu pasiune, cu entuziasm şi cu un sentiment unanim de răspundere pentru educarea ideo­logică şi patriotică a oamenilor. Trebuie în acest sens, să elogiem activitatea pasionată depusă de pro­fesorii Nicolae Manole (responsabilul brigăzii ştiinţifice a căminului cultu­ral), Cornelia Pentelescu (animatoare entuziastă a unor programe pentru copii, ca­­­seri de basm, lecturi litera­re şi pedagogice, serbări şcolare), Vir­gil Ionescu (responsabilul gazetei sati­rice „Ghimpele", participantă la con­cursul pe ţară al gazetelor satirice), Maria Ostafi (vrednică organizatoare de consfătuiri, întîlniri şi dezbateri pe probleme specifice femeilor), Ştefan Ostafi (care, după ce a fost operator de film, a învăţat această meserie pe un tînăr din sat, iar el conduce acum cercul de radio-amatori). Nu i-am a­­mintit pe toţi. Dar, ceea ce vreau să spun este faptul că, în pofida entu­ziasmului quasi-unanim, mai sunt unii intelectuali din comună care dau din colţ în colţ şi se eschivează de la în­datorirea de onoare de a participa la îmbogăţirea şi dezvoltarea continuă a vieţii cultural-educative din comună. Astfel, medicul Aleodor Munteanu, are mereu un alibi naiv (era să zic „o boa­lă"), invocînd „urgenţele" la care chi­purile este solicitat. De asemenea, este de neînţeles că specialiştii aflaţi în comună, (şi mă refer la agronomi şi la medicul veterinar), invocînd acti­vitatea lor profesională, participă spo­radic şi superficial la viaţa spirituală a comunei, la acţiunile organizate de căminul cultural. Opţiunea lor pentru o profesie legată de munca speciali­zată în agricultură este în mod egal şi imperios necesar o opţiune pentru opera de dezvoltare pe toate planurile a vieţii materiale şi spirituale a satu­lui. Şi sunt legaţi de o comună sau alta nu numai printr-o simplă repar­tiţie pe bază de diplomă şi studii, ci şi prin ţelul nobil căruia i se dedică integral şi cu maximă pasiune, prin conştiinţa înflăcărată că sunt nu nu­mai specialişti, ci şi activişti, con­structori ai societăţii socialiste cu tot ceea ce acest termen implică : entu­ziasm, cultură, abnegaţie, sentimente ireproşabile, Cinste şi devotament. Ştiu prestigioşi oameni de ştiinţă şi cultură, cunoscuţi şi recunoscuţi pînă departe peste fruntariile ţării noastre, care şi-au petrecut cei mai­ frumoşi ani din viaţa şi tinereţea lor la sate. Ei au lucrat în condiţii deosebit de vitrege, dar au pus pasiune şi dra­goste patriotică în ţelul nobil de ri­dicare a vieţii săteşti pe plan material şi spiritual. în construcţia socialistă, în opera de făurire a omului nou, toţi sîntem în egală măsură elevi şi profesori, făuritori de bunuri materiale şi spi­rituale, părtaşi la tot ceea ce durăm pentru strălucirea patriei noastre so­cialiste, pentru creşterea prestigiul­i ei în lume. Jurnalul vieţii culturale » STAREA VREM!! « MEDALION • POVESTEA VORBEI « MICA ENCICLOPEDIE • CUNOŞTINŢE FOLOSITOARE ! Timpul probabil pentru 16, 17 şi 18 septembrie , vreme răcoroasă, mai ales seara şi di­mineaţa, cu cer variabil. Se vor semnala ploi izolate, cu deosebire în zona muntoasă. MEDALION Pierre Corneille, cel care avea sa devină creatorul tragediei clasice franceze, s-a născut în anul 1606. Primul său mare succes l-a obţinut abia la vîrsta de 30 de ani, o dată cu publicarea tragediei „Cidul". Vîntul va sufla slab, pînă la potrivit, din sectorul nord­­estic. Minimele vor fi cuprinse între 3 şi 13 grade, izolat mai coborîte, iar maximele între 14 şi 24 de grade, care a însemnat, în bună mă­sură, triumful spiritului clasic asupra manierismului drama­turgiei baroce. Ca şi „Cidul", tragediile publicate ulterior („Horaţiu" — 1640, „Cinna" — 1640, „Polyeucte* — 1643), re­flectă indirect actualitatea so­cială şi politică din epoca frondelor şi pledează pentru unitatea naţională, pentru ab­solutismul luminat, pentru un regim de toleranţă şi de pace. Corneille a introdus în tea­trul francez motivarea etică şi psihologică a desfăşurării acţiunii. Eroii săi se caracteri-Multă vreme, fizica clasică accepta existenţa materiei nu­mai sub trei forme, considera­cează prin generozitate, curaj şi abnegaţie. Tragediile sale şi-au cîştigat renumele şi prin concentrarea dramatică puter­nică, prin arta desăvîrşită a dialogului sau a tiradei, prin versul sentenţios şi lapidar. Pierre Corneille a fost unul dintre reprezentanţii de seamă ai clasicismului în literatura universală, de ca cele trei stări ale mate­riei, respectiv : solidă, lichidă şi gazoasă. Filozoful antic Aristotel pomenea de patru stări ale materiei, şi anume : corpuri, solide, lichide, gazoase şi focul. Pînă în epoca noastră s-a considerat că această îm­părţire este complet eronată ; totuşi, în ultimul timp, de cînd plasma este considerată ca o nouă stare a materiei, se apre­ciază că deşi formularea lui Aristotel este eronată, intuiţia lui s-a dovedit remarcabilă. Trebuie menţionat că în lumea care ne înconjoară, plasma ocupă o poziţie dominantă. Aproape toate substanţele uni­versului, respectiv Soarele, ste­lele, gazele din spaţiile inter­stelare, se găsesc sub formă de plasmă. Dar chiar în jurul nostru întîlnim în mod curent plasmă fără să ne dăm seama. Flacăra unui chibrit, descăr­carea produsă de un arc elec­tric, neonul din reclamele lu­minoase sînt forme de plasmă create artificial. De altfel, mo­dul de obţinere a plasmei re­flectă legătura cu celelalte trei stări ale materiei. De fapt, care este fenomenul care transformă gazul în plas­mă ? Dacă încălzim gazul la o temperatură de cîteva mii sau zeci de mii de grade, atunci electronii din atomii gazului se rup de pe orbitele lor şi încep să se mişte independent. Ca urmare, pierzînd electronii, atomii devin ioni, adică se încarcă cu sarcină electrică po­zitivă, iar electronii liberi sarcină negativă._ PIERRE CORNEILLE MICA ENCICLOPEDIE PLASMA-A PATRA STARE A MATERIEI (I) |

Next