Satul Socialist, septembrie 1971 (Anul 3, nr. 721-746)
1971-09-15 / nr. 733
PAGINA 2 inițiul mare scriitor şi ginditor social-politic român Urcat pe tronul Ţării Româneşti în ianuarie 1512, vreme în care Prncipatele Române, abia înfiripate, aveau de înfruntat ceea ce Mihai Eminescu numea atît de plastic „uraganul ridicat de semilună", dorinţa lui Neagoe Basarab a fost aceeaşi cu cea a lui Mircea cel Bătrîn, căci asemenea lui a luptat să-şi apere „sărăcia şi nevoile şi neamul". A făcut-o, în felul său, în condiţiile sociale şi politice specifice vremii în care a trăit. In acel timp Imperiul otoman trecea printr-o stare de anarhie întreţinută de luptele dezlănţuite încă din 1510 de fiii lui Baiazid al II-lea pentru succesiunea la tron. Politica lui Neagoe Basarab a urmărit, pe de o parte să păstreze relaţii prielnice cu turcii cărora a continuat să le plătească tribut în schimbul neamestecului lor în treburile interne şi pe de altă parte, să stabilească relaţii diplomatice cu toate forţele politice ostile Imperiului otoman, astfel încît Ţara Românească să nu fie izolată şi să poată porni oricînd împotriva Porţii. In 1517, cînd la Roma se făceau pregătiri intense pentru pornirea unei cruciade împotriva turcilor, Neagoe Basarab, dorind din toată fiinţa lui independenţa ţării, era pregătit să adere la coaliţia antiotomană, integrîndu-se, în acest fel, în ansamblul politicii europene. La 15 august 1517, cînd a avut loc inaugurarea mînăstirii Curtea de Argeş, evenimentul a fost transformat într-o acţiune de mare importanţă politică. Procesiunile care au avut loc atunci, participarea celor mai mari personalităţi nu au fost doar ecoul sentimentului religios, nici al dorinţei de a face cunoscute tuturor frumuseţea desăvîrşită a mînăstirii. Neagoe Basarab a văzut în această sărbătoare un bun prilej de întîlnire şi înţelegere cu conducătorii, spirituali ai popoarelor pentru care ascensiunea Imperiului otoman constituia o adevărată primejdie. Din păcate, evoluţia evenimentelor nu a dus la realizarea nobilei şi îndreptăţitei aspiraţii de libertate a ţării. Desigur, evocîndu-i astăzi la 450 de ani de la moarte personalitatea atît de complexă, nu putem trece peste activitatea sa neobosită de gînditor, de mare om de cultură, care au întregit armonios portretul omului politic. Un profund simţămînt patriotic, conştiinţa responsabilităţii faţă de viitorul neamului fac din scrierile sale un veritabil testament politic către fiul său Teodosie, către toţi urmaşii săi — o operă de înaltă valoare etică ce atestă concepţii realiste despre om şi lume, despre popor şi misiunea pe care o are conducătorul. „învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie" au fost editate întîia oară la Bucureşti în 1830 după un manuscris ce aparţinuse lui Ştefan Cantacuzino, şi a constituit o valoroasă sursă de documentare socială şi politică pentru Nicolae Bălcescu. Mai tîrziu, în 1910, Nicolae Iarga o va reedita la Vălenii de Munte. Cu acest prilej, marele istoric recunoaşte că în această carte răzbat ecourile relaţiilor sociale şi politice din evul mediu românesc, pătrunse de suflul unei epoci eroice şi zbuciumate, constituind, în acelaşi timp, o măsură a înaltului grad de cultură la care ajunsese neamul romînesc în secolul al XVI-lea. Bogăţia sur 450 de ani de la moartea lui Neagoe Basarab ielor de inspiraţie, a izvoarelor folosite cu mult discernămînt şi măiestrie stilistică, formularea originală a unor gînduri şi probleme ivite în realitatea vremii lui, fac din Neagoe Basarab întîiul mare scriitor şi gînditor social-politic român. Aceste trăsături ce-i definesc personalitatea au determinat însă pe unii din cititorii cărţii sale să se îndoiască de faptul că ea a putut fi elaborată cu aproape o jumătate de mileniu în urmă. „învăţăturile lui Ioan Neagoe Basarab către fiul său Teodosie" s-au născut din acest simţămînt patriotic, ca o acţiune cu o finalitate politică bine conturată. Spre lauda domnitorului român, el nu consideră pămîntul drept o „vale a plîngerii", ci locul unde omul îşi poate afirma deplina sa capacitate de creaţie. Este convins că oamenii sînt egali între ei şi, conştient de existenţa nedreptăţilor sociale, sfătuieşte pe oameni să fie buni, drepţi, „că tot omul măcar domn, măcar boier, măcar înţelept, măcar neştiut, măcar bogat, măcar sărac, orice va semăna, aceea va şi secera, şi cine cum îşi va lega sarcina o va duce , că tot omul din lucrurile sale se va îndrepta şi din lucrurile sale se va osîndi". Datoria domnitorului este de a veghea mereu la bunul mers al treburilor ţării, luptînd pentru libertatea şi prosperitatea ei. Numai aşa conducătorul va fi preţuit. „Şi ori încotro, înspre ce vrăjmaş vei merge îl vei birui şi îl vei pune sub picioarele tale şi te vei întoarce înapoi în mare cinste şi cu multă bucurie". Reprezentant al marii boierimi, Neagoe Basarab nu admite nici o încercare de a schimba orînduirea pe care o considera dată pentru totdeauna, condamnînd pe cei care ar încerca să se răscoale împotriva stăpînirii, cerînd ca nimeni să nu cuteze a se ridica împotriva domniei. Dincolo de acest tribut, dat obireiei sale, Neagoe Basarab, depăşindu-şi condiţia de clasă, are luciditatea de a recunoaşte că tăria şi bogăţia sa şi a altora îşi au izvorul în „lacrimile celor săraci". întreaga lucrare are o importanţă deosebită căci aici îşi mărturiseşte autorul părerile despre patrie şi domn, despre om în general. Sînt pagini de adevărată sinteză filozofică punînd în lumină o concepţie înaintată asupra îndatoririlor pe care conducătorul le are faţă de poporul său. El trebuie „să aibă judecată dreaptă şi nefăţarnică". Acelaşi spirit de dreptate îl duce pe Neagoe Basarab la îndemnuri directe : „Fraţilor, judecaţi cu dreptate şi prieteni şi străini şi pe cei mari şi pe cei mici". Iată încă un fel de a afirma egalitatea tuturor oamenilor aşa cum o face şi atunci cînd îndeamnă : „înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea sa, nici puternicul cu puterea sa, nici bogatul cu bogăţia sa". Respectul pentru demnitatea umană, pentru dreptate, bine şi frumos, definesc întreaga lucrare a unui om reprezentativ pentru aspiraţiile poporului său şi pentru timpul în care a trăit. Studiate şi Interpretate în mod diferit de către istorici, domnia şi opera lui Neagoe Basarab au fost analizate pînă acum doar unilateral ; personalitatea sa a stîrnit o mare diversitate de opinii. Acest luminat voievod român nu a fost nici doar un „Mare Aureliu al Evului Mediu românesc", aşa cum spunea Haşdeu, nici numai un „demn învăţat, bun şi blind", cum îl considera Xenopol, ci o personalitate complexă, animată de dorinţa sinceră de a cunoaşte lumea, viaţa, omul, luptînd pentru a-şi apăra patria şi poporul, folosind în acest scop căile pe care el le considera, la vremea sa, cele mai potrivite. A venit timpul să ne aplecăm asupra acestui moment de seamă din istoria ţării cu mai multă atenţie, a venit vremea unor studii critice care să releve, alături de limitele gîndirii sale şi acele elemente preţioase intrate în tezaurul gîndirii filozofice şi politice româneşti. Neagoe Basarab reprezintă în istoria neamului românesc atît luptătorul animat de dorinţa de a-şi apăra ţara împotriva Imperiului otoman, ctitorul mînăstirii de la Curtea de Argeş, şi mai ales, unul dintre cei dintîi ctitori ai gîndirii româneşti. ELENA SOLNNCA wwwwwwwwwwwww/v/wwwwwwwwwwwwvwww ANUNŢ Uzina de Pompe cu sediul în Bucureşti str. Ziduri Moşi nr. 25 (în faţa halelor Obor) primeşte înscrieri pentru şcolarizare prin ucenicie la locul de munca, cu durata 2 (doi) ani, în meseria de : TURNĂTOR Pe timpul şcolarizării ucenicii primesc o indemnizaţie lunară de 650 lei în anul I şi 800 lei în anul II. Se primesc absolvenţi ai şcolii generale de 8 ani, vîrsta 15 — 18 ani. înscrierile se pot face pînă la data de 30. 09. 1971 pe baza unei cereri însoţite de următoarele acte : — certificat de naştere (copie legalizată) — certificat de studii — examenul pulmonar — analiza sîngelui — fişa copilului. Informaţii suplimentare se obţin la biroul de învăţămînt al uzinei, telefon 35.20.00. Mijloace de transport : tramvaie 1 ;4 ; 14 ; 21 ; 24 ; 26 ; 27 ; troleibuz 85 ; autobuze 101 ; 106 ; 107; 109. inul Nilhiril Miercuri 15 septembre SOARELE răsare la ora 5 şi 52 de minute. Apune la ora 18 şi 27 de minute. De la începutul anului au trecut 253 de zile. Pînă la sfîrşitul anului au rămas 107 zile. STAREA VREMII: Timpul probabil pentru 15 septembrie , vreme răcoroasă cu cer schimbător. Vor cădea ploi izolate, mai ales în zona de deal şi de munte. Vîntul va sufla slab, pînă la potrivit. Minimele vor fi cuprinse între 3 şi 13 grade, local mai coborîte, iar maximele între 13şi 23 de grade. Pe alocuri, în nordul ţării, condiţii favorabile de producere a brumei. SATUS SOCIALIST (Urmare din pag. I) ceastă forţă potenţială care ne va continua în viitor. La aceşti elevi care astăzi, adunaţi în faţa şcolilor, vor intra în clasă şi vor găsi pe pupitre cărţile pe care pentru ei le-am pregătit, în timpul vacanţei, 15 septembrie... Elevii din satele şi comunele judeţului Teleorman s-au întîlnit cu 35 săli de clasă noi. La Uda Clocociov s-a ridicat o şcoală nouă, la Traian alta, şcoala din Gratia a primit mobilier nou... Lista înnoirilor, a premierelor de această natură ar putea continua. Pe întreg cuprinsul ţării învăţămîntul nostru a primit noi daruri. Şi noile promoţii de cadre didactice sunt prezente. Numai în judeţul Teleorman au sosit 143 de tinere cadre didactice. Un dialog cu primarul din Gratia, Ion Bîscoveanu. — Cum va debuta noul an şcolar ? — La Gratia elevii vor intra într-un nou local de şcoală. Tinerele cadre didactice se vor simţi bine în comuna noastră. Le-am asigurat toate condiţiile. Ce poate să declare reporterului un proaspăt absolvent de facultate, profesorul aflat în anul.... întîi în munca la catedră ? Iată ce ne-a spus Maria Vardianu, reîntoarsă, după terminarea studiilor în comuna sa natală, Năsturelu. — Acum 5—6 ani în această comună nu exista nici un cadru didactic calificat. Acum situaţia s-a schimbat radical. Nouă, cadrelor didactice ne revin sarcini importante în munca de educaţie a tineretului. Cred că e o mare cinste pentru noi de a ne începe activitatea în condiţiile cînd partidul nostru, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU a trasat sarcini deosebit de importante în domeniul educaţiei tineretului, a întregului popor. Păşesc în şcoală, printre primii mei elevi, cu sentimentul că voi începe o muncă deosebit de utilă care cere, deopotrivă competenţă profesională şi conştiinţă cetăţenească. Cunosc atributele prin care şcoala îşi va îndeplini la un nivel mai înalt menirea socială. Le-am aflat din recentele documente de partid pe care nu numai că le-am citit, dar m-am şi gîndit cum să muncesc în spiritul lor pentru a da societăţii oameni pregătiţi nu numai teoretic ci şi pentru viaţă. Maria Vardianu este profesoară de ştiinţe naturale, se află pe acea treaptă de pe care trebuie să reîntorci societăţii, ceea ce ea a investit în tine. Astfel gîndeşte şi tînărul profesor Dumitru Broscaru, pe care această zi, de 15 septembrie, l-a găsit printre şcolarii din Bragadiru. LaBujoru, Pietroşani, Olteni am aflat despre sprijinul pe care, în cursul verii, cooperativele agricole l-au acordat şcolilor pentru înfiinţarea atelierelor şcolare. Preşedintele Lazăr Bechira îşi mărturiseşte astfel gîndurile : „Cred că între şcoală şi munca productivă nu trebuie să existe un zid, cum, într-un anume fel, a existat pînă în acest an. Conducerea cooperativei noastre agricole va acorda în acest an un sprijin mai mare ca şcoala din comună, în care învaţă copiii noştri să-şi poată realiza cu bune rezultate sarcinile educative. Vrem ca elevii să fie mai des în mijlocul nostru nu numai în familie, acasă, ci şi în cooperativă unde trăieşte de fapt, o familie mai mare — marea familie a cooperatorilor". 15 septembrie... Începutul unui an şcolar deosebit pentru învăţâmintul nostru. Este anul în care şcoala, bucurîndu-se ca întotdeauna de sprijinul partidului şi statului nostru, păşeşte mai sigur, mai ferm, pe drumul ei de formare a unui om nou, cu o concepţie înaintată de muncă şi viaţă. Este un moment pe care şcoala, ca instituţie de primă importanţă în viaţa socială şi l-a dorit pentru îndeplinirea cu maximum de randament a sarcinilor sale. Intrarea ei pe o nouă orbită a calităţii este un reflex al întregii noastre vieţi caracterizată de dinamism, de continuă perfecţionare. Să urăm, în această zi de toamnă bogată, şcolii şi şcolarilor succes pe acest drum al afirmării şi ascensiunii ! NOUL AN ŞCOLAR Arta populara Fotó : I. BRAGHES Nr. 733 Miercuri 15 septembrie întemeietorul municipiului Măieruş Anul 2971. Ieri, locuitorii municipiului Măieruş din judeţul Braşov au sărbătorit împlinirea unui mileniu de la data de cînd aşezarea lor a trecut de la gradul de comună rurală la gradul de municipiu. Am participat la sărbătorirea acestui eveniment. A fost ca în poveşti. Un mileniu de existenţă e ceva ! In timp ce mă plimbam pe străzile Măieruşului în această zi sărbătorească, un copilandru m-a întrebat : — Nene, cine a întemeiat municipiul Măieruş acum o mie de ani ? întrebarea m-a pus In încurcătură. N-am putut să răspund pe loc. Mi-a venit însă în ajutor „Gazeta de seară a Măieruşului", care a dedicat un număr întreg acestui eveniment. Dintre cele 27 de articole, publicate în acest număr festiv, o să reproduc cîteva fragmente din studiul istoric intitulat : „Anul 1971, anul cînd a luat fiinţă municipiul Măieruş". Articolul scoate în evidenţă strădaniile cercetătorilor, care cităm : „de mulţi ani depun eforturi deosebite pentru a face lumină în problema stabilirii datei exacte a întemeierii municipiului nostru. Cercetările au fost zadarnice. O întîmplare însă ne-a scos din impas. Un arhivar de la Procuratura generală a găsit în depozitul ce-i are în seamă un dosar voluminos, conţinînd cîteva sute de pagini, care atestă, fără putinţă de tăgadă, că municipiul Măieruş a luat fiinţă acum o mie de ani, adică în anul 1971. întemeietorul lui purta numele de Ioan Oprea şi era în vremea aceea contabil la cooperativa agricolă din Măieruş. Iată cîteva din documentele descoperite : In cele cîteva state de plată a alocaţiei de stat pentru copii Mă- IF© 8 LUTON ieruşul apare ca municipiu. Documentele respective poartă semnătura, bine conservată, a contabilului Ioan Oprea. El este, deci, întemeietorul municipiului Măieruş. Să-i ridicăm o statuie ! Se pune însă întrebarea : de ce a proclamat Oprea comuna Măieruş municipiu ? Nu cumva pentru ca astfel să primească o alocaţie mai mare pentru copii ? S-ar crede că ăsta a fost motivul. Atunci, să nu-i facem cinstea de a-i ridica statuie. Dimpotrivă ! S-a mai ridicat o problemă : semnătura lui Ioan Oprea este a lui ? N-o fi oare o plastografie ? S-au cercetat multe alte documente şi s-au verificat semnăturile. S-a găsit o decizie a Direcţiei agricole judeţene, modificată de I. Oprea. Prin această modificare întemeietorul municipiului Măieruş a obţinut la salariu 1 350 lei în plus. S-au mai găsit cîteva documente care atestă că întemeietorul municipiului a încasat în acelaşi timp salariu şi de la direcţia agricolă şi de la cooperativa agricolă. Alte documente atestă că I. Oprea a încasat în acelaşi timp indemnizaţie pentru concediu de odihnă şi salariu. De asemenea, s-a mai descoperit un document din care reiese că în anul 1971 topitoria de in din Albeşti a virat o sumă de bani pentru premierea cultivatorilor de in din cooperativă, care au avut contribuţii de seamă la depăşirea planului. Reiese din acel document că întemeietorul municipiului s-a autopremiat cu întreaga sumă, cu toate că el nu ştia să deosebească unul de secară. S-au făcut cercetări amănunţite şi s-a ajuns la concluzia că toate semănăturile de pe documentele amintite seamănă cu cea a lui I. Oprea de pe documentul în care Măieruşul apare ca municipiu". N-a fost elucidată însă o problemă : de ce dosarul referitor la proclamarea comunei Măieruș ca municipiu s-a găsit în arhiva Procuraturii ? La această întrebare nu pot să răspundă decît cooperatorii din Măieruș. Ne referim la cooperatorii care au trudit pe aceste locuri în anul 1971. D. TARNAUCEANU ( Urmare din pag. 1) Am fost curios să văd cum se oglindeşte viaţa spirituală a comunei în paginile „jurnalului activităţii culturale" despre care am vorbit la începutul acestui articol. Am descoperit astfel lucruri deosebit de interesante. Iată pulsul acestei activităţi pe o perioadă recentă, de numai cîteva săptămîni . 18 iulie : Expunerea „Suceava 1971 — Realizări şi perspective" de profesor Paranici Radu. Două sute de participanţi. Expunerea a fost urmată de un program artistic. 20 iulie : De vorbă cu medicul comunei. 20 de tinere mame despre îngrijirea sugarilor. 22 iulie : „Călătorie pe harta ţării", expunere ţinută de Georgescu Lucia, profesoară de geografie avînd ca subiect obiectivele industriale construite în cincinalul 1966—1970. 22 iulie : Discuţii în cadrul cercurilor de citit privitoare la Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei şi activităţii politice şi cultural-educative. 25 iulie : Concurs sportiv pe stadionul comunal. Seară de dans. 26 iulie. Discuţii în cadrul consiliului de conducere al căminului cultural cu instructorii formaţiilor artistice pe tema îmbunătăţirii repertoriilor. 26 iulie : Discuţii cu tinerii pe tema spectacolelor căminului cultural şi a îmbunătăţirii pe toate planurile a activităţii cultural-educative din comună. 27 iulie : Consfătuire la ferma zootehnică a cooperativei agricole pe tema îmbunătăţirii muncii în sector , a sporirii eficienţei ei. 31 iulie : Seară distractivă pentru tineret, audiţii muzicale (la magnetofon) şi dans. 2 august : Activitatea cercurilor de citit pe ariile de treier. 4 august : Consfătuire cu tineretul pe tema educaţiei tinerei generaţii în spiritul respectului faţă de muncă (100 de participanţi). 6 august : Discuţie cu brigadieri, şefi de echipă şi mecanizatori pe tema „Treierişul şi intensificarea muncii" (60 de participanţi). 8 august : Duminică sportivă (fotbal, oină, atletism), patru sute de participanţi, pe stadionul comunal. 12 august : „Victoria socialismului şi unitatea social-politică a întregului popor", conferinţă de prof. Paranici Radu (180 de participanţi). 14 august : Seară educativă pe tema „Participarea tineretului la acţiunile edilitar-gospodăreşti şi la înfrumuseţarea comunei". 15 august : Expunere pe tema „Dezvoltarea şi apărarea avutului obştesc, sarcină a fiecărui cetăţean". (200 de participanţi). A urmat un program artistic. 17 august : Seară literară pe tema „Poeţii cîntă patria socialistă". 19 august : Consultaţii ştiinţifice la ferma zootehnică a cooperativei agricole pe tema „Asigurarea necesarului de animale pentru prăsilă". 21 august : „Tineretul, factor activ în opera de făurire a societăţii socialiste", expunere ţinută de Cîrstean Tit directorul căminului cultural şi de Găitan Nistor, secretarul organizaţiei U.T.C. comunale. 22 august : „23 August, cea mai mare sărbătoare a poporului român", expunere ţinută de Victor Stavarache, vicepreşedinte al Comitetului executiv al consiliului popular comunal"... Mă opresc aici cu textul reprodus din „Jurnalul activităţii culturale", nu fără a spune din capul locului că nici pe departe el nu exprimă diversitatea, bogăţia şi fluxul profund al vieţii spirituale din cadrul căminului cultural şi din perimetrul comunei în general. N-aş îndrăzni să afirm, numai de dragul criticii, că această zgîrcenie în consemnarea tuturor faptelor şi momentelor vieţii culturale din comună este o eroare mare. Este de preferat să fie o viaţă culturală bogată şi cu un caracter permanent, chiar dacă uneori „Jurnalul activităţii culturale" este uitat a fi completat şi rămîne încuiat într-un sertar de birou. Nu formularistica trebuie, în ultimă instanţă, să ne intereseze, ci eficienţa manifestărilor cu caracter cultural-educativ, înrîurirea şi ecoul lor în lumea satului. Propunerile prezentate de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., pentru îmbunătăţirea activităţii politicoideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii, constituie un remarcabil program de acţiune, un izvor profund de idei pentru îmbogăţirea activităţii ideologice şi cultural-educative. Şi munca depusă la căminul cultural din Bosanci în ultimele săptămîni arată în mod evident că acest izvor, acest înţelept, principial şi vast program este folosit cu pasiune, cu entuziasm şi cu un sentiment unanim de răspundere pentru educarea ideologică şi patriotică a oamenilor. Trebuie în acest sens, să elogiem activitatea pasionată depusă de profesorii Nicolae Manole (responsabilul brigăzii ştiinţifice a căminului cultural), Cornelia Pentelescu (animatoare entuziastă a unor programe pentru copii, caseri de basm, lecturi literare şi pedagogice, serbări şcolare), Virgil Ionescu (responsabilul gazetei satirice „Ghimpele", participantă la concursul pe ţară al gazetelor satirice), Maria Ostafi (vrednică organizatoare de consfătuiri, întîlniri şi dezbateri pe probleme specifice femeilor), Ştefan Ostafi (care, după ce a fost operator de film, a învăţat această meserie pe un tînăr din sat, iar el conduce acum cercul de radio-amatori). Nu i-am amintit pe toţi. Dar, ceea ce vreau să spun este faptul că, în pofida entuziasmului quasi-unanim, mai sunt unii intelectuali din comună care dau din colţ în colţ şi se eschivează de la îndatorirea de onoare de a participa la îmbogăţirea şi dezvoltarea continuă a vieţii cultural-educative din comună. Astfel, medicul Aleodor Munteanu, are mereu un alibi naiv (era să zic „o boală"), invocînd „urgenţele" la care chipurile este solicitat. De asemenea, este de neînţeles că specialiştii aflaţi în comună, (şi mă refer la agronomi şi la medicul veterinar), invocînd activitatea lor profesională, participă sporadic şi superficial la viaţa spirituală a comunei, la acţiunile organizate de căminul cultural. Opţiunea lor pentru o profesie legată de munca specializată în agricultură este în mod egal şi imperios necesar o opţiune pentru opera de dezvoltare pe toate planurile a vieţii materiale şi spirituale a satului. Şi sunt legaţi de o comună sau alta nu numai printr-o simplă repartiţie pe bază de diplomă şi studii, ci şi prin ţelul nobil căruia i se dedică integral şi cu maximă pasiune, prin conştiinţa înflăcărată că sunt nu numai specialişti, ci şi activişti, constructori ai societăţii socialiste cu tot ceea ce acest termen implică : entuziasm, cultură, abnegaţie, sentimente ireproşabile, Cinste şi devotament. Ştiu prestigioşi oameni de ştiinţă şi cultură, cunoscuţi şi recunoscuţi pînă departe peste fruntariile ţării noastre, care şi-au petrecut cei mai frumoşi ani din viaţa şi tinereţea lor la sate. Ei au lucrat în condiţii deosebit de vitrege, dar au pus pasiune şi dragoste patriotică în ţelul nobil de ridicare a vieţii săteşti pe plan material şi spiritual. în construcţia socialistă, în opera de făurire a omului nou, toţi sîntem în egală măsură elevi şi profesori, făuritori de bunuri materiale şi spirituale, părtaşi la tot ceea ce durăm pentru strălucirea patriei noastre socialiste, pentru creşterea prestigiuli ei în lume. Jurnalul vieţii culturale » STAREA VREM!! « MEDALION • POVESTEA VORBEI « MICA ENCICLOPEDIE • CUNOŞTINŢE FOLOSITOARE ! Timpul probabil pentru 16, 17 şi 18 septembrie , vreme răcoroasă, mai ales seara şi dimineaţa, cu cer variabil. Se vor semnala ploi izolate, cu deosebire în zona muntoasă. MEDALION Pierre Corneille, cel care avea sa devină creatorul tragediei clasice franceze, s-a născut în anul 1606. Primul său mare succes l-a obţinut abia la vîrsta de 30 de ani, o dată cu publicarea tragediei „Cidul". Vîntul va sufla slab, pînă la potrivit, din sectorul nordestic. Minimele vor fi cuprinse între 3 şi 13 grade, izolat mai coborîte, iar maximele între 14 şi 24 de grade, care a însemnat, în bună măsură, triumful spiritului clasic asupra manierismului dramaturgiei baroce. Ca şi „Cidul", tragediile publicate ulterior („Horaţiu" — 1640, „Cinna" — 1640, „Polyeucte* — 1643), reflectă indirect actualitatea socială şi politică din epoca frondelor şi pledează pentru unitatea naţională, pentru absolutismul luminat, pentru un regim de toleranţă şi de pace. Corneille a introdus în teatrul francez motivarea etică şi psihologică a desfăşurării acţiunii. Eroii săi se caracteri-Multă vreme, fizica clasică accepta existenţa materiei numai sub trei forme, consideracează prin generozitate, curaj şi abnegaţie. Tragediile sale şi-au cîştigat renumele şi prin concentrarea dramatică puternică, prin arta desăvîrşită a dialogului sau a tiradei, prin versul sentenţios şi lapidar. Pierre Corneille a fost unul dintre reprezentanţii de seamă ai clasicismului în literatura universală, de ca cele trei stări ale materiei, respectiv : solidă, lichidă şi gazoasă. Filozoful antic Aristotel pomenea de patru stări ale materiei, şi anume : corpuri, solide, lichide, gazoase şi focul. Pînă în epoca noastră s-a considerat că această împărţire este complet eronată ; totuşi, în ultimul timp, de cînd plasma este considerată ca o nouă stare a materiei, se apreciază că deşi formularea lui Aristotel este eronată, intuiţia lui s-a dovedit remarcabilă. Trebuie menţionat că în lumea care ne înconjoară, plasma ocupă o poziţie dominantă. Aproape toate substanţele universului, respectiv Soarele, stelele, gazele din spaţiile interstelare, se găsesc sub formă de plasmă. Dar chiar în jurul nostru întîlnim în mod curent plasmă fără să ne dăm seama. Flacăra unui chibrit, descărcarea produsă de un arc electric, neonul din reclamele luminoase sînt forme de plasmă create artificial. De altfel, modul de obţinere a plasmei reflectă legătura cu celelalte trei stări ale materiei. De fapt, care este fenomenul care transformă gazul în plasmă ? Dacă încălzim gazul la o temperatură de cîteva mii sau zeci de mii de grade, atunci electronii din atomii gazului se rup de pe orbitele lor şi încep să se mişte independent. Ca urmare, pierzînd electronii, atomii devin ioni, adică se încarcă cu sarcină electrică pozitivă, iar electronii liberi sarcină negativă._ PIERRE CORNEILLE MICA ENCICLOPEDIE PLASMA-A PATRA STARE A MATERIEI (I) |