Satul Socialist, mai 1973 (Anul 5, nr. 1236-1262)

1973-05-01 / nr. 1236

Marți 1 mai Nr. 1236 ­ SALT PESTE TIMP Bilanţul realizărilor de pînă acum ale colectivului de oa­meni ai muncii din întreprin­derea agricolă de stat U­rleasca, județul Brăila, capătă o şi mai mare strălucire dacă este pri­vit prin prisma retrospectivă a timpului Luînd drept bază de comparaţie valoarea producţiei globale prevăzute iniţial pen­tru anul de sfirşit al cincina­lului, constatăm că în 1972 a­­ceastă valoare a atins procen­tul de 108 la sută Iată deci că prin valorificarea superioară a potenţialului economic, prin îmbunătăţirea tehnologiilor de producţie şi descoperirea re­surselor de creştere a rentabi­lităţii, lucrătorii din I­A.S Ur­­leasca au atins încă din 1972 cota cincinalului la acest in­dicator. — V-am ruga, tovarăşe di­rector David, să ne spuneţi care sînt pîrghiile pe care aţi acţionat şi acţionaţi, şi, mai ales, cum vedeţi dezvoltarea în continuare a sectorului zoo­tehnic ţinînd, bineînţeles, cont de principiile rentabilităţii ? — Noi am moştenit spaţii de cazare suficiente pentru a elimina de la bun început chestiunea investiţiilor. Astfel întregul sector zootehnic se dezvoltă în sistem gospodăresc, lucrul fiind, bineînţeles, posi­­bil numai după amenajările de rigoare Vreau să spun că a trebuit să asigurăm animale­lor condiţii de producţie co­respunzătoare, fapt ce constă în încălzire, alimentare cu apă şi evident, igienă. In grajdurile în care fluiera vîntul şi pe unde abia puteai, să te mişti din pricina noroiului, am asi­gurat toate instalaţiile sanita­re, am pavat şi, în fine am fi­• Primul trimestru al anului a fost încheiat cu următoare­le rezultate : LAPTE — planificat : 3 900 hl realizat : 4 143 m­ CARNE — planificat : 350 tone realizat : 390 tone trodus încălzire centrală Foar­te importantă este apoi selec­ţia, iar întreprinderea noastră are, ca să spun aşa tradiţia sau mai bine zis, metoda ţi E vorba de încrucişarea indus­trială , avînd adică un efectiv fix de scroafe fi 000­ efectiv pe care, bineînţeles, îl împros­pătăm mereu, urmărim după aceea încrucişări de aşa natu­ră încît produşii să întrunească însuşirile cele mai bune pen­tru îngrăşare. Ne-am oprit la folosirea raselor Marele Alb, Vesex şi Landrace, al căr­or produs este precoce, rezistent şi viguros Pentru prolificitate încrucişăm York-ul cu Landra­­ce-ul In felul acesta reuşim să obţinem anual de la fiecare scroafă cîte 1 800 kg de carne, adică 17 purcei pe care îi in­grăşăm şi îi livrăm la o greu­tate de peste 100 kg fiecare. Mai este desigur aspectul fo­losirii intensive a spaţiilor de cazare Dacă prin 1936 în spa­ţiile de care dispunem şi in prezent se realizau pînă la 800 tone de carne. în anul tre­cut s-au realizat 1 900 tone A treia chestiune, la fel de importantă, este­­cea a furaje­lor In Urleasca există o fa­brică de nutreţuri combinate, cu o capacitate anuală de 130 000 tone. Noi insă nu folo­sim furaje de acolo, şi am să explic de ce. F.N.C.-ul produ­­cînd cantităţi de-a dreptul uriaşe, foloseşte, în mod firesc, o anumită reţetă. Noi, şi de fapt medicul Emil Dăianu, şe­ful fermei, stabilim zilnic o a­­n­um­ită reţetă, urmărind cu a­­tenţie apetitul fiecărui animal, iar furajele le producem la o moară a noastră Cred că ori­cine ţine la rentabilitatea sec­torului zootehnic trebuie să urmărească modul cum pri­meşte animalul hrana. Rezultatele ne mulţumesc. Reuşim să obţinem la purceii mici un spor mediu zilnic de creştere cu 20 de grame peste cel prevăzut, iar la tineretul ia îngrăşat un plus de 40 de grame peste cit ne-am prevă­zut. In felul acesta, este posi­bilă depăşirea prevederilor EFECTUL INTENSIFICĂRII PRODUCŢIEI ZOOTEHNICE SATUS SOCIALIST RE ZIUA MUNCII MUNCA SPORNICA VVVW^Y^W^^WWA/VV\A/WA\VVVV „Pînă la urma, apa este nevoita si se supună “ Gheorghe Doja. Numele celui așezat pe scaun de foc pentru dreptatea pămintului. Astfel și-au numit cătunul cei cițiva zeci de prahoveni care, apucind să se întoarcă de pe front, părăseau sărăcia de acasă şi, prin­­ 1922, lu­au drumul Ialomiţei ca spre un pămint al făgăduinţei... De atunci şi pină azi, metamorfoza pe care a suferit-o satul lor a căpătat dimensiuni şi sensuri de-a dreptul spectaculoase. Fertilitatea pămintului din această parte a ţării a avut mai întii nevoie de ştiinţa şi de rîvna cu care omul să i se plece■ Nimic nu vine­ de la sine. Şi s a aflat la aceşti oameni destulă rîvnă, destul dor de înnobilare a pămintului, căci azi, după 50 de ani de exis­tenţă, „Gheorghe Coja“ a devenit unul din satele cărora e de ajuns să le pronunţi numele pentru a le recomanda. Revenim azi, cind ştim că oamenii de aici luptă cu a­­pele. Revenim după multe alte vizite, cind avusesem pri­lejul de a consemna actul conferirii „Ordinului Muncii“, ori de a fi martori la cintărirea a peste 6 000 kg de po­rumb şi peste 4 000 kg de grîu obţinute la hectar. Te in­­tîmpină şi acum, ca şi atunci, dirzenia. Te intimpină, lingă apă, Ion Spătărelu, preşedintele cooperativei incă de la înfiinţarea acesteia, el care, de-a lungul anilor, ve­ghează cu responsabilitate cetăţenească şi cu o înaltă conştiinţă comunistă la continua prosperitate a comunei; te intimpină octogenarii Ştefan Roşu, ori Tom­a Spătăro­­lu — doi dintre puţinii întemeietori ai cătunului de altădată. Sărbătoarea muncii ii surprinde pe cei din Gheorghe Doja săpind canale de scurgere a apei de pe cele 260 de hectare înecate. — Pămintul e al nostru ; pină la urmă, apa va fi ne­voită să se supună. Sunt cuvintele preşedintelui Spătărelu, rostite atit de firesc şi atit de sigur incit simţi că apa se va supune neapărat. Tot ei, cei de acum, şi-au înălţat satul in pus­tietatea de atunci a Bărăganului, şi il aduc acum la esen­ţa civilizaţiei urbane. Deprinşi cu bogata mană a pămin­tului, fără să ţină seama de calamităţile care nu le pot ingenunchea voinţa, cooperatorii din 20 de sate ialomi­­ţene s-au angajat să realizeze in acest an cile 10 000 kg de porumb, 60 000 kg de sfeclă şi 3 500 kg de floarea-soa■ relui la hectar, in condiţii de neirigare, satul Gheorghe Doja se numără printre ele. /VWWVS/VW* Măreţia muncii îşi are o splen­didă expresie în uriaşa desfăşu­rare de forţe de pe întinde­rile Bărăganului. Reîntîlnim, azi, oameni pe care îi cunoscu­sem in alte diverse împrejurări : cei care s-au opus noroiului toamnelor şi cei care s-au opus apelor pustiitoare, cei care, cu răbdătoare migală, decid soarta semănăturilor şi care, cu legi­timă mîndrie, intră primii în la­nul pîrguit : oamenii de pe tractor. Tractorul a modificat ritmul însuşi de existenţă a sa­tului românesc. Drumul spre pro­ducţii ridicate a fost şi este o­­bligatoriu legat de drumul per­fecţionării tractorului - ca sim­bol al mecanizării marii agricul­turi socialiste - dar şi de creş­tere a gradului de conştiinţă a lucrătorilor. Realizările staţiunii din An­­drăşeştii Ialomiţei, care ni se prezintă azi, dovedesc tocmai înaltele însuşiri morale ce animă acest colectiv. Facem cunoştinţă cu directo­rul staţiunii, inginerul Dumitru Ene- E printre tractoare. Cind il asculţi vorbind, şi cind îi ci­teşti expresia vie, de pe chip, eşti, cel puţin pentru o clipă, cong pleşit de revelaţia că el, Dumi­tru Ene, discută despre fiinţe, iar nu despre tractoare- Pentru că zice aşa :­­ încercăm să ne mărim ran­damentul, dar ne gîndim şi la starea lor. Ne luasem angaja­mentul ca în cinstea zilei de 1 Mai să încheiem însămînţatul tuturor culturilor de primăvară, în afară de porumb, unde pre­­conizam că vor rămîne cele a­­proximativ 1000 de hectare, su­puse excesului de umiditate. S-a lucrat insă cu foarte mare aten­ţie, s-au depistat toate porţiu­nile zvîntate şi, din cele 13 700 hectare ce ne sînt destinate, au rămas de însămînţat, la această oră, doar 500 de hectare. Şi, după cum se vede, am concen­trat întreaga forţă aici, aşa incit in maximum două zile terminăm totul. CU FORŢELE UNITE, LA îNSĂMlNŢAREA ULTIMELOR SUPRAFEŢE DE TEREN­ ­ Am auzit despre nişte in­venţii ale dumneavoastră.­­ Am socotit întotdeauna că pentru secţiile de mecanizare obţinerea de venituri nu este un scop in sine ; vreau să spun că e nevoie să acţionezi cu foarte mult discernămînt, aşa încît to­tul să se bazeze pe principiul eficienţei. Şi astfel, în cadrul sta­ţiunii, a fost conceput şi con­struit dispozitivul de repartizat îngrăşăminte concomitent cu se­mănatul. Revin la ideea de adi­neauri : în cazul cînd fertilizarea se execută separat, sigur că noi, staţiunea, încasăm nişte bani de la cooperativă, dar, cum efi­cacitatea dozelor de îngrăşămin­te creşte considerabil cînd sunt administrate simultan cu semă­natul, preferăm să scutim coo­perativa de plata unei lu­crări în plus. Pe de altă parte, fiindcă am ajuns aici, hai să vă spun că deţin patentul instalaţiei de distribuire a insecticidelor, tot în acelaşi timp cu semăna­tul. Un prototip am şi realizat in cadrul staţiunii şi el se află acum la Centrul de instruire a cadrelor din S.M.A­ de la Ştefă­­neşti. Şi acum tractoarele se desfă­şoară din nou şi directorul Ene Dumitru a întins mina într-acolo şi a zis : - Sunt şanse ca producţiile planificate ale acestui an să fie depăşite cu mult mai mult decit s-a depăşit anul trecut. Şi a rostit nişte cifre, pe dina­fară, nişte cifre care purtau in ele surplusul de efort şi de vo­inţă pe care cu­ cei din Andră­­şeşti, l-au depus anul trecut pe ogoarele celor cinci comune de­servite. Erau : 480 kg porumb şi 150 kg floarea soarelui peste plan, de la fiecare hectar de pămint lucrat. Era măsura dăruirii • 6 • 4 Intr-o impresionantă re­vărsare de forţă, peste 700 de tineri, bărbaţi, femei şi elevi din însurăţei au impîn­­zit întinsa podgorie de pe Valea Călmăţuiului. Sînt cei care au terminat însă­­minţatul şi plantatul în cîmp şi în grădina de legume, sînt cei care, deşi au reluat şcoala, găsesc totuşi citeva ce ca să-şi sprijine părinţii şi fraţii. Cine oare din a­­ceastă mulţime îşi mai amin­teşte de acel an 1950, cind o mină de ţărani săraci, dar cu spiritul dreptăţii­­născut, înjghebau cooperativa agri­colă ? Şi cine îşi aminteşte de zimbetele ironice care se iscau pe cînd s-a început plantarea viei pe Valea Călmăţuiului ? Imaginea de­zolantă a nisipurilor zbură­toare de acolo chinuise prea S-au ocolit porţiunile unde băltea apa, s-au ocolit porţiunile cu exces de umiditate, şi pină la urmă, cind starea terenului a în­găduit, s-a intrat în ma­siv, şi, azi, mecanizatorii din Staţiunea Andrăşeşti —Ialomiţa raportează : din 13 700 ha de pămint ce ne este încredinţat, am insă­­minţat 13 200 ha. Ne mai trebuie două zile. Foto : N BUICA Ă GέN­DU­L DI 11 MARIA NEAGU membră a cooperativei a­gricole din comuna Bărcă­­neşti, judeţul Prahova Starea actuală a culturii de tomate îmi garanteaza că voi încheia anul cu rezultate mai bune decit in 1972. Deşi nici 10 500 kg de roşii nit am obţinut anul tre­cut de pe 1 200 m.p. (planul era de 7 200 kg) nu-i chiar pufin um­i dau toată ostenea­la să depășesc producția de care la început m-am speriat, căci văd că se poate. ROZALIA MARGINEANU membră a cooperativei a­­gricole din comuna Riciu, judeţul Mureş îngrijesc un lot de 15 vaci, şi reuşesc să obţin anual de la fiecare, cite 400 litri de lapte peste plan. Parcă nu-i de ajuns. Anul acesta însă, intrucît pină în prezent ob­ţin zilnic cite 16 litri de la fiecare vacă, producția va fi depășită. I GHEORGHE NIŢA secretarul comitetului de partid al Uzinei de fabri­caţie, reparaţii şi montaj in agricultură — Galaţi. — Sînt vreo 33 de ani de cînd intram ca ucenic în uzină, fără să cred că nu mă voi mai dezlipi nicio­dată de ea. Eh, timpul trece, lumea se schimbă Azi, cînd în cinstea zilei de 1 Mai raportăm depăşirea planu­lui trimestrial cu 2 milioa­ne lei la producţia globală şi cu peste 2,5 milioane la producţia-marfă. ne gîndim să sporim cît mai mult contribuţia noastră la modernizarea sectoarelor zootehnice din cooperative Am livrat şi montat pînă acum 70 de hidrosfere pen­tru alimentarea cu apă, iar în acest an intră în pro­ducţie un granulator pen­tru brichetat furaje, utilaj deja aflat în probă la F­N C Galaţi Sigur că ne aflăm mereu în căutarea de solu­ţii pentru a veni în spriji­nul întregii producţii agri­cole, şi amintesc aici două noutăţi : o instalaţie hi­draulică pentru recoltatul sfeclei şi o maşină inedită de afinat solul Insă, cum spuneam, modernizarea sec­toarelor zootehnice ocupă focul de frunte în preocupă­rile noastre. Ora 22,15. Undeva, in stîn­ga — cimpul tăiat în fișii de luminile unor faruri ; dea­supra — cerul întunecat. R a­propiem. Cimpul e pîclos. După citeva minute, motoa­rele duduie lingă noi, apoi tăcere. Ne întâlnim. Dialo­gul e scurt, ne-au întrebat de unde sintem, am răspuns apoi careva a zis : — îmi închipui că aţi au­zit motoarele, dar peste­ o oră nu le mai auziţi, ne mu­tăm în altă parte. — Dar pămintul acesta al cui este ? — Al fermei de stat — Ţepe­ş. — Şi ce faceţi ? — Pregătim terenul pentru soia. — Patru, pe trei tractoare ? — Nu, zice o altă voce. Eu sunt şeful fermei, inginer Ta­nase Sofită. — Și e nevoie să înnop­taţi ? — Astea sînt ultimele su­prafeţe pe care vor intra miine semănătorile. Mîine se încheie totul. — Dar e nevoie să asistați dumneavoastră la pregătit . — Cine crede că nu-i ne­voie, n are decit să nu asis­te. Dar eu vreau să știu că totul decurge normal. Ca să fii sigur că scoţi cel puţin 2 000 de kilograme la hectar, eşti dator să urmăreşti. — Cind aţi planificat să încheiaţi semănatul sunt 7 — Iniţial, finind cont de darea vremii si de posibili­­tăţile maşinilor, se stabilise data de 7 mai. Am vrut insă ca în cinstea sărbătorii, să ne aflăm cu un pas înainte. " PAGINA 3 Peste 700 de oameni la întreţinerea viei mult ochii localnicilor ca să se creadă că există vreo plan­tă în stare să rodească, sau măcar să rămînă verde in arşiţa şi în Vîntul usturător care se stîrnea din senin... Azi, cooperativa din însu­răţei deţine 800 ha de vie pe Valea Călmăţuiului, iar producţia sa viticolă repre­zintă 80 la sută din produc­ţia întregului judeţ Brăila. Aici lucrează peste 700 de oameni- Şi printre ei - Eroul Muncii Socialiste, preşedintele Ne­­culai S. Neculai.­­ Nu sunt întirziate lucră­rile, zice, dar este tocmai timpul să le încheiem. De altfel, cercuitul şi legatul s-au executat pe aproa­pe întreaga suprafaţă, iar forţa aceasta care se vede va încheia in curind şi sapa mare. De la 2000 - 3000 kg de struguri cît se obţineau in pri­mii ani de pe un hectar, s-a ajuns ca, prin îmbunătăţirea agrotehnicii, prin sporirea considerabilă a cantităţilor de îngrăşăminte, cooperativa să realizeze în unii ani chiar peste 11 000 kg la hectar. Cine se gindea, la începutul lui 1969, că mugurii abia scă­paţi de vitregia unei ierni umede vor rodi atit încît iu toamnă însurăţeii să se claseze pe locul­ II pe ţară la producţia de struguri ? Văii Călmăţuiului ii trebuia totuşi apă. Arşiţa verilor co­boară uneori adine în pămint. Brăila cea uscată a început acum să primească apă, dar ea nu ajunge încă. 180 de mi­lioane metri cubi de apă au fost pompaţi in 1972 din Du­năre, pe pămînturile din te­rasa Brăilei de Nord, Brăilei de Sud şi Vizirul , 440 mili­oane m. c. vor fi pompaţi în acest an prin canale ori prin tuburi strălucitoare, şi vor fertiliza cîmpiile... La ce vă gindiţi, tovarăşe Neculai ? - În cincinalul viitor, cite­­va mii de metri cubi de apă din Dunăre vor ajunge să ude şi via aceasta... Și via e un furnicar de oameni. Pagină realizată de TITU CONSTANTIN -v ill jfj'lf: . . ..# ! ~ idilli! "'4 . vr j! H t*; \ ,,­­ y" ;j KVjj *

Next